Materia epica a1-lui volum e alcatuita din prezentarea familiei Moromete , a
neintelegerilor din interiorul acesteia si a aevolutiei ei pana la fuga celor 3 baieti
mai mari la bucuresti. Conflictul cel mai evident este deci intrafamilial si rezulta din confruntarea intereselor divergente ale M. , clan cu 6 copii proveniti. Exista si un conflict mai estompat , cu izbucniri rae si fara consecinte grave intre taranii cu stari materiale diferite : tugurlan –cocosila , birica-balosu... in subtext se constituie un alt conflict mai important dar si mai insidios intre intemeierile traditionale ale satului romanesc si modul economic capitalist. In plan secind se deruleaza evenimente care din motive diferite conduc la destructarea familiei lui botoghina si a lui tugurlan sau la constituirea cuplului birica-polina. In cel de-al 2-lea volum accentul se deplaseaza pe evenimentele care afecteaza intreaga colevtivitate sateasaca: anii cotelor impuse , etapa premergatoare colectivizarii, cand clasa taraneasca este supusa disparitiei. Pe acest ecran se proiecteaza destinul unora dintre M. : niculaie a ajuns activist de partid si propovaduieste noua religie in sat , una din fete se marita , Catrin aparaseste o conjugalitate plin ade conflicte, iar Ilie moare spre sfarsit. Incipitul primului volum fixeaza romanul in formula realismului canonoc , furnizand informatii monim necesare ptr situarea intamplarilor intr-un spatiu si timp bn determinate “in campia...”. fraza a devenity celebra datorita formularii ei simple si inspirate dar si deselor citari in interpretarile critice. Ea sintetizeaza una din marile teme si predilecte al e scriitorului –raportul dintre individ si istorie- conctretizata aici la destinul unei familii taranesti. Vazuta astfel , viata taranilor se scurge “fara conflicte mari”. E doar o iluzie care poate fi deocamdata usor de intretinut . istoria situeaza satul romanesc intr-un proces de eroziune , tinzand sa-l dizloce de structurile lui traditionale . Personajul trebuie vazut nu atat aca o individualitate , oricat de puternic ar fi el conturat in aceste plan , cat ca intrupare a unor spiritualitai , a unui mod de viata si a unei mentalitati proprii unui cod de existenta. In postura lui sacra de “pater familiae” Ilie ar trebui sa fie, si este panal aun punct factorul unic de dirijare , de control si corijare a functiilor acestei microsocietati care , in principiu , ar putea sa existe prin ea insasi. Intreaga sa conduita , disimulata sau explicita isi are originea intr-un sistem de convingeri care vizeaza conservarea mediului de viata. Contruita pe asfel de principii, familia partae ca un spatiu proetector, asumandu-si atat propria autonomie cat si pe cea a fiecarui membru. Intr-o astfel de structura < Ilie “nu avea nevoie de nimic, din afara sa se simta traind”. Atata vreme cat relatiile interioare ale acestiu ansamblu sunt cele statuate din vremuri imemoriale , iar functiile sale converg spre conservarea unei civilizatii riguros intocmite , taranul ramane taran , pastrandu-si identitatea spirituala. Coeziunea si stabilitatea familiei intretin posibilitatea ca personajul sa actualizeze oricand aceste aptitudini asigurandu-si existenat intr-un spatiu tridimensional. Cea de-a treia dimensiune , a verticalitatii o reprezinta insasi fiinta sa spirituala care se poate manifesta nestingherit. E ceea ce-l face unic in bogata galerie de tarani care strabat lit romana. El apare astfel ca fiinta arhetipala care lega constiinta prezentului aflat mereu sub amenintarea dezradacinarii , cu totul inconstient si instinctiv al epocilor de altadata. E limpede ca M nu traieste doar o drama individuala ci ca exponent al ei , drama evanescentei sociale a intregii comunitati rurale. In final taranul M nu mai este o personalitate fascinanta ptr sateni , si cu atat mai putin ptr reprezentantii autoritatii statului. Ptr acestia el exista doar sub forma unui nr si a unor cantitati consemnate in registrul de cote.Taranul nu mai are motive sa se simta si nu mai este considerat stapan al pamantului . in timpul secerisului , “cei mari” se perinda pe glie fara sa ia act de prezenta tarnilor , carora nici nu le dau binete , sunt interesati doar de recolta careia ii evalueaza cantitatea si calitatea. Astfel diminuat si ignorat, lui Ilie nu-i ramane decat sa mute singur caile de intelegere ale acestei lumi , punandu-si intrebari care isi contin raspunsurile. Intr-o astfel de lume care se construieste din agresiune alienata asupra taranului , M reprezinta factorul de rezistenta morala. El nu vede rostul noii lumi , nici nu are vreunul dar e constient de neputinta de a se impotrivi istoriei”pana in ultima clipa omul e dator sa-si tie rostul lui” CINA Elemenetele din care se compune prima parte a fragmentului indica atmosfera , atitudinile si relatiile obisnuite dintr-o familie taraneasca. Precedata de treburile casnice de care a ramas sa se ocupe singura , mama e agitata si inceraca sa cheme la masa copiii risipiti . lipsa ei de uatoritate e evidenta , iar ptr aceste deficit il acuza pe M. E de remarcat caracterul ritualic al acestei . momentul contine toate lementele care pun in evidenta importanta si functiile familiei in viata taraneasca. El consacra ierarhii naturale intre cei ce o alcatuiesc autoritatea paterna detinand suprematia nefiind supusa vreunei contestatii. Pozitia pe care o ocupa M la masa pe pragul tindei indica simbolic aceasta realitate . de aici tatal isi exercita prerogativele familiale :supravegheaza controleaza tempereaza excesele . masa e o ceremonie pe care personajul tine sa o pastreze in datele ei sacre . Copiii provin din convietuiri diferite ale tatalui si se asaza l amasa “dupa fire si neam”, criteriu din care se nasc solidaritati dar si rivalitati . Episodul taierii salcamului vadeste capacitatea romancierului de a crea scene memorabile. Fragmentul are multiple valori atat in planul psihologiei creatiei cat si in ansamblul epic. Taierea salcamului si banii inacsati din vanzarea lui par unica solutie . e semnificativ ca personajul isi ia drept ajutosr ptr doborarea lui p enila m ai incet l aminte si reactii. Protagonistul are nevoie de un complice caci lucrul pe care urmeaza sa il infaptuiasca cere un vinovat. Tragismul momentului e sporit de bocetele sfasietoare ce se aud din cimitirul din apropiere , un glas apoi zeci de glasuri sfasietoare dintree care se detaseaza unul “plin de mirare si de spaima care parca nu intelegea nici acum ce se intamplase” Taierea salcamului e perceputa ca un pacat si un semn rau Poiana lui iocan este unul din locurile privilegiate ale satului unde barbatii petrec cateva din putinele ore libere ale saptamanii. Se intelege repede ca poiana este de fapt o agora taraneasca unde se colporteaza informatii de ultima ora , unele dramatice si se discuta politica. Mai degraba , insa, poiana trebuie considerata un amiteatru deschis unde se desfasoara o savuroasa comedia de l’arte. Ptr cativa dintre tarnai e un bun prilej de exersare a virturtiilor spirituale.