Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. INTRODUCERE
Recuperarea energetică a fost din totdeauna, tradiţional, destul de neglijată în domeniul industriei
întrucât în mod normal, erau privilegiate investiţiile care urmăreau creşterea producţiei sau
economisirea de personal.
În cadrul petrolului şi a derivatelor sale, aceste tendinţe s-au intensificat; este suficient să ne gândim
la cantităţile enorme de căldură încă total irosite şi la gazele rezultate din prelucrarea petrolului brut
ars în torţă.
Evenimentele din primii ani '70 au obligat la regândirea diverselor situaţii legate de întreprinderi şi
instalaţii întrucât energiile primare, în orice formă s-ar găsi, de atunci au constituit o fracţiune de
cost deloc neglijabilă la produsul finit.
Dintre investiţiile din domeniul recuperării energetice pe lângă clădirile industriale de dimensiuni
medii (fabrici de prelucrare a hârtiei, producţie de gaze tehnice, etc...) s-a răspândit de ceva vreme
tehnologia propusă de turboexpansiune1, adică de producţie de energie mecanică furnizată
arborelui unei turbine alimentate de un gaz comprimat care se expandează (şi deci se răceşte) în
cadrul acesteia, similar celor care au loc în turbina cu vapori.
Gazele sau vaporii utilizaţi pentru turboexpansiune (anhidridă carbonică, azot şi altele în general
inerte) care se găsesc într-o stare termodinamică din punct de vedere energetic „interesantă” (adică
cu presiuni şi temperaturi înalte se regăsesc, în avalul procesului, integral din punct de vedere
chimic şi la nivel energetic mai jos din punct de vedere termodinamic, desigur pentru că au cedat
mare parte din energia posedată palelor turbinei, care au transformat-o în energie mecanică şi deci,
în cazul în care la aceasta este cuplat, de exemplu, un generator electric, în energie electrică.
Aplicarea acestei tehnologii utilizând ca fluid energetic gazul metan-de mult recepţionată ca mai
sus- se utilizează de circa treizeci de ani.
Se doreşte clarificarea încă de la început a faptului că procesele de producţie, modalităţile,
posibilităţile şi caracteristicile sumare de instalare indicate în cele ce urmează- cu toate că se face
referire la gazul metan-rămân valabile şi pentru utilizarea fluidului-motor constituit din orice tip de
gaz sau vapori disponibili în aceleaşi condiţii de presiune ale metanului.
Partea fundamentală şi centrală a instalaţiei este constituită aşadar din turboexpandor la care-în
cazul în care temperatura fluidului-motor disponibil este foarte joasă (adică în jurul valorilor de
puţine ºC în cazul frecvent al metanului prelevat de la conductele de gaz metan) se va putea cupla,
cu funcţie de preîncălzire a fluidului-motor şi eventuală post-încălzire:
o centrală (sau mai mult de una, după caz) care să funcţioneze cu orice combustibil
disponibil, de preferinţă proveniind din surse regenerabile;
un cogenerator care-producând în acelaşi timp căldură şi energie electrică- duce la
creşterea considerabilă a cantităţii de energie electrică produsă de turboexpandor. În acest
caz, dacă combustibilul care este utilizat provine din produse agricole (ulei de rapiţă etc.)
energia electrică produsă este considerată proveniind din surse regenerabile, ca cea care
provine de la turboexpandor.
2. TURBOEXPANDORUL
Expansiunea gazului de la o condiţie termodinamică iniţială la una finală stabilită, în loc să fie
efectuată de o valvă de laminare situată în interiorul unei cabine REMI (vezi mai jos) poate fi
realizată de o turbomaşină, denumită turboexpandor, în măsură să genereze putere mecanică,
dacă dispune de o mai mare cantitate de energie termică furnizată la preîncălzire.
Fiind vorba în ambele cazuri (cabină REMI şi turboexpandor) de o expansiune adiabatică,
1
A nu se confunda cu motoarele cu turbină sau cu aşa-zisele reactoare, în care are loc o expansiune a gazelor
obţinute din ardere sau la explozia comburantului
preîncălzirea gazului înainte ( şi uneori chiar şi după) de expansiune este indispensabilă.
Turboexpandorul este o maşină motoare care are funcţia de a expanda gazul natural (sau gazele
calde şi/sau vaporii în exces în cadrul unui proces industrial) până la presiunea solicitată în aval,
obţinând astfel energie mecanică convertibilă în energie electrică printr-un alternor asincron/sincron
montat pe axul turbinei.
Acesta este constituit dintr-o turbină deschisă cu un corp unic cu intrare radială şi ieşire axială,
cuplată intermitent direct pe arborele rapid al reductorului de turaţii (în cazul nostru) la alternor.
Expansiunea se realizează printr-o turbină sau mai multe turbine în serie: fiecare fază expandează
gazul sau vaporii până la o presiune intermediară, în aşa fel încât să ajungă cu ultima fază să îl
expandeze până la presiunea în aval stabilită.
În vederea furnizării unei prime indicaţii cu privire la puterea dată de arborele generatorului
electric cuplat la turbină în funcţie de:
debit la intrare;
raport presiune intrare/ieşire
putere furnizată de generator arborelui
3. COGENERATOR
Prin termenul cogenerare se înţelege producţia combinată de energie electrică/mecanică şi de
energie termică (căldură) obţinute în instalaţii corespunzătoare folosind aceeaşi energie primară.
În cazul nostru turboexpandorul-dacă trebuie să opereze într-o schemă de instalaţie care foloseşte
doar presiunea gazului metan-solicită o anumită cantitate de căldură în amonte pentru încălzirea
metanului la mare presiune şi pentru a-i conferi căldura necesară transformării adiabatice.
Această căldură-dacă nu există în aproprierea sau în cadrul instalaţiei în care turboexpandorul
operează o sursă de căldură altfel neutilizată -poate fi în mod util furnizată de un cogenerator care
să funcţioneze utilizând un carburant proveniind din surse regenerabile cum ar fi- chiar- uleiul
vegetal produs de soia, rapiţă, etc..
În acest fel, cum am amintit, cogeneratorul- care nu e altceva decât un grup electrogen cu motor
cu ciclu Diesel adaptat corespunzător utilizării uleiului vegetal ca şi carburant-produce în simultan:
căldura necesară ciclului turboexpandorului
o cotă corespunzătoare şi considerabilă de energie electrică care se adaugă celei produse
de turboexpandor
Faţă de producţia separată a aceloraşi cantităţi de energie electrică şi căldură, producţia combinată a
cogeneratorului presupune:
o economisire în urma unui consum mai mic de combustibil faţă de cantităţi egale de
energie electrică şi căldură produse separat;
o reducere a impactului de mediu, în urma atât a reducerii emisiilor cât şi a unei emisii de
căldură reziduală mai mică în mediu ( un nivel de poluare atmosferică redus şi o poluare
termică redusă);
pierderi mai mici de transmitere şi distribuţie pentru sistemul electric Naţional., în urma
localizării instalaţiilor în apropierea bazinelor de utilizăţi sau a autoconsumului de energie
produsă;
înlocuirea modalităţilor de furnizare a căldurii mai puţin eficiente şi mai poluante
(centrale, atât pentru uz civil cât şi industrial, caracterizate de nivele reduse de eficienţă,
impact de mediu ridicat şi flexibilitate redusă cu privire la utilizarea combustibililor)
În Italia există cel puţin 40 de exemple de instalaţii de turboexpansiune atât cogenerativă cât şi
simplă realizate în ultimii 30 de ani, din care multe construite în ultimii 6-7 ani, datorită printre
altele finanţărilor înlesnite sau în parte din fonduri nerambursabile sau complet autofinanţate, cu
recuperarea capitalului prin cesiunea către stat a energiei electrice produse.
În acest sens trebuie să se ia în calcul că respectivul cost al unei instalaţii de turboexpansiune
cogenerativă realizate într-o situaţie favorabilă (luată de la o conductă de gaz metan de 40-50 bar,
descărcare de cantităţi mari de gaz şi/sau vapori calzi din procese industriale, etc.) poate fi complet
amortizat în 3-5 ani.
Expunem schematic, în cele ce urmează situaţiile mai frecvente referitoare la instalaţii.
A- Instalaţie de turboexpansiune cogenerativă
Este aproape întotdeauna realizat (sau realizabil) în corespondenţa gurilor de gaz metan ale
conductelor de gaz metan de clasa I sau II (presiune comprimată cuprinsă între 30 şi 60 bar, debite
pornind de la 10.000 Nmc/h) pus în paralel unei cabine de reducţie deja existente (cabină REMI)
sau de construit în timpul realizării instalaţiei, în urma unei noi branşări la o întreprindere
industrială sau o reţea de distribuţie civilă a unui oraş sau localităţi.
Cabina REMI2 poate alimenta o reţea de distribuţie a gazului metan a unui oraş, a unei localităţi
sau a unui grup de localităţi, sau a unei întreprinderi industrial care să aibă un ciclu de prelucrare
care solicită multă căldură, dar nu posedă mari cantităţi de evacuări de gaz sau vapori calzi care să
permită utilizarea directă pentru producerea energiei electrice prin intermediul unuia sau mai multor
turboexpandori.
În această situaţie- în cazul în care nu ar fi disponibilă o sursă de căldură de „rebut” de utilizat-
schema simplificată a instalaţiei este următoarea:
2
Prin termenul „Cabină REMI” se defineşte existenţa-în corespondenţa unei guri a unei conducte de gaz metan- unei
instalaţii de reducţie a presiunii gazului metan prelevat. Această reducţie are loc mecanic printr-un minim de două
valve (din care una de rezervă)- care în general funcţionează separat-cu reglare automatică a presiunii în avalul
valorii solicitate. În acest caz-desigur-energia presiunii a gazului este dispersată.
Schema precedentă- în acest caz- se modifică după cum urmează:
Realizarea tipurilor de instalaţii de mai sus presupune, pentru fiecare-evident-o amplasare corectă
de mediu
Întrucât pe de altă parte, aceste instalaţii se diversifică şi în funcţie de emisiile produse, chiar şi
modeste, trebuie să fie examinate separat, pe categorii.
Este vorba de cazul în care se cere acordarea unei mai mare griji şi atenţii încă de la începutul
activităţilor de studiu, alegere a zonei, previziunilor proiectului şi de construcţie, etc.
Experienţa de altfel ne permite să definim cu o anumită acurateţe caracteristicile instalaţiei cu
privire la impactul de mediu.
Trebuie să se ţină cont de următoarele:
Terenul rezervat instalaţiei nu trebuie să fie mai mic de 1.000 mp, de formă pătrată sau uşor
rectangulară.
Dispunerea instalaţiei va trebui să fie în cadrul unei simple clădiri cu o suprafaţă pe cât
posibil nu mai mică de 350 de mp, cu câţiva pereţi interni izolate antizgomot.
Locuinţele mai apropiate trebuie să fie situate minim la o distanţă de 40 de m de la
exteriorul clădirii în cadrul căreia este construită instalaţia: această indicaţie- evident- este
din motive de siguranţă: trebuie totuşi consultate eventualele dispoziţii locale.
Să se ţină totuşi cont că zgomotul produs de cogenerator- dacă este construit luând
măsurile necesare de protejare a clădirii de mai sus şi deja situat în interiorul carter-ului - nu
trebuie să depăşească 40-45 decibeli la distanţa indicată mai sus: aceasta dacă instalaţia a
fost construită conform standardelor de calitate impuse.
Unica emisie în atmosferă, în afara zgomotului de mai sus este constituită din evacuarea
gazelor arse de motorul cogeneratorului, la care ne-am referit la paragraful precedent.
6. REZUMAT SCHEMATIC
7. Dacă este vorba de turboexpansiune cu cogenerator, de amplasat într-o zonă locuită, este
preferabil ca întreaga instalaţie să fie închisă într-o clădire modestă cu un etaj şi cu o suprafaţă de
350 de mp, pe un lot de teren cu formă aproximativ pătrată, cu o suprafaţă de 1.100 mp.
8. În cazul construirii instalaţiei într-o zonă industrială sau în cadrul unei industrii, nu există
probleme de nici un fel, şi se poate proceda la instalare sub acoperiş.