Cuprins

Cuprins......................................................................................1
Credinţă, curaj-frică...................................................................2
Suferinţă, răbdare....................................................................29
Moarte, deşertăciunea, timpul, Judecata..................................33
Lenevia - osteneala..................................................................49
Post, înfrânare, asceză.............................................................51
Desfrânare - curăţie, feciorie...................................................62
Mânie – blândeţe ....................................................................65
Mândrie – smerenie.................................................................67
Înţelepciune, dreaptă socoteală................................................70
Avere, bani, lepădare, sărăcie..................................................79

1
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
Credinţă, curaj-frică
1) Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele
pământului, toate păsările cerului, tot ce
mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci
toate acestea vi de-am dat la îndemână.
(Facerea 9,2)
2) Moise a zis către popor: “Nu vă temeţi!
Staţi şi veţi vedea minunea cea de la
Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci
pe egiptenii pe care îi vedeţi astăzi, nu-i veţi
mai vedea niciodată. Domnul are să se lupte
pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi. (Ieşirea
14.13-14)
3) Domnul a zis către Moise: “Iată, Eu închei
legământ înaintea a tot poporul tău; Voi
face lucruri slăvite, cum n-au mai fost în tot
pământul şi la toate popoarele, şi tot
poporul, în mijlocul căruia te vei afla tu va
vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător
va fi ceea ce voi face pentru tine. (Ieşirea
34.10-11)
4) Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi
veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor
domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi
când nimeni nu vă va alunga. (Leviticul
26,17)
5) Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite
frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi
freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe
fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea
când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca
unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când
nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere
2
să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri.
(Leviticul 26.36-37)
6) Apoi le-a povestit şi au zis: “am fost în
pământul în care ne-ai trimis, pământul în
care curge lapte şi miere şi iată roadele lui.
Dar poporul care locuieşte în el este
îndrăzneţ şi oraşele sunt întărite şi foarte
mari, ba şi pe fiii lui Enac i-am văzut acolo.
Amalec locuieşte în partea de miază-zi a
ţării: Heteii, Heveii, Iebuseii şi Amoreii
locuiesc în munţi, iar Canaaneii locuiesc
lângă mare şi pe lângă râul Iordanului.
Caleb însă a liniştit poporul înaintea lui
Moise zicând: “nu, ci să mergem şi să-l
cuprindem pentru că-l vom putea birui!” Iar
oamenii care fuseseră cu el au zis: “nu
putem merge împotriva poporului aceluia
pentru că e mult mai puternic decât noi”. Şi
au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri
rele despre pământul pe care-l cercetaseră,
zicând: “pământul pe care l-am străbătut noi
ca să-l vedem este un pământ care mănâncă
pe cei ce locuiesc în el şi tot poporul pe care
l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari.
Acolo am văzut noi uriaşi, pe fiii lui Enac,
din neamul uriaşilor, şi nouă ni se părea că
suntem faţă de ei ca nişte lăcuste, şi tot aşa
le păream şi noi lor”. (Numeri 13.28-34)
7) “Pământul pe care l-am străbătut noi este
foarte, foarte bun; de va fi Domnul bun cu
noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va
da nouă; în pământul acela izvorăşte lapte şi
miere. Deci nu vă ridicaţi împotriva
Domnului şi nu vă temeţi de poporul
pământului aceluia, căci va ajunge
mâncarea voastră: ei n-au apărare, iar cu noi
este Domnul. Nu vă temeţi de ei!” (Numeri
14,7-9)
8) Nu cumva să zici în inima ta: “Popoarele
acestea sunt mai mari la număr decât mine,
cum le voi putea izgoni? Să nu te temi de
ele, ci adu-ţi aminte ce a făcut Domnul
Dumnezeul tău cu Faraon şi cu tot Egiptul
şi de acele încercări mari pe care le-au văzut
ochii tăi, de acele semne şi minuni mari, de
mâna cea tare şi de braţul cel înalt cu care
te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Tot aşa
va face Domnul Dumnezeu-l tău cu toate
popoarele de care te temi. Încă şi viespi va
trimite Domnul Dumnezeul tău asupra lor
până ce vor pieri cei ce au rămas şi s-au
ascuns de la faţa ta. Nu te înspăimânta de ei,
că Domnul Dumnezeul tău, Cel din mijlocul
tău, este Dumnezeu mare şi minunat.
Domnul Dumnezeul tău va izgoni înaintea
ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu
poţi să le pierzi repede, ca să nu se
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
pustiiască pământul şi să nu se înmulţească
împotriva ta fiarele câmpului. Ci ţi le va da
domnul Dumnezeu-l tău şi le va pune în
mare tulburare încât vor pieri. Va da pa
regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde
numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea
sta înainte, până ce îi vei stârpi. Idolii
dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc; să nu
doreşti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca
să nu-ţi fie aceasta cursă, că urâciune sunt
aceştia înaintea Domnului Dumnezeu-ului
tău, şi urâciunea idolească să n-o duci în
casa ta, ca să nu cazi sub blestem ca ea.
Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de
ea, că este blestemată”. (Deuteronom 7,17-
26)
9) Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a
hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe
care n-o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi
arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci
că omul trăieşte şi cu tot cuvântul care iese
din gura Domnului. Haina ta nu s-a învechit
pe tine şi nici piciorul tău n-a căpătat
bătături în aceşti patruzeci de ani. Dar să ştii
în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te
învaţă, cum învaţă omul pe fiul său.
(Deuteronom 8,3-5)
10) “Ascultă Israele, de acum tu vei trece
Iordanul ca să intri să cuprinzi popoare mai
mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi
mari cu ziduri până la cer, precum şi pe
poporul cel mare, mult la număr şi înalt la
statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit
spunându-se: “Cine se va împotrivi fiilor lui
Enac?” Află dar astăzi că Domnul
Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta
este foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî
înaintea ta şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî
curând, cum ţi-a grăit Domnul. Când îi va
izgoni Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta,
să nu zici în inima ta: “Pentru dreptatea mea
m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest
pământ bun”, căci pentru necredincioşia
popoarelor acestora le izgoneşte Domnul de
la faţa ta. Nu pentru dreptatea ta şi nici
pentru dreptatea inimii tale mergi să
moşteneşti pământul lor, ci pentru
necredinţa şi fărădelegile popoarelor
acestora le izgoneşte domnul Dumnezeu-l
tău de la faţa ta şi ca să împlinească
făgăduinţa cu care S-a jurat Domnul
părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov. De aceea să ştii astăzi că nu pentru
dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău
să moşteneşti acest pământ bun, că tu eşti
un popor tare la cerbice. Ţine minte şi nu
uita de câte ori ai mâniat pe Domnul
Dumnezeul tău în pustie; din ziua când aţi
3
ieşit din pământul Egiptului şi până ce aţi
sosit la locul acesta, necontenit v-aţi
împotrivit Domnului. (Deuteronom 9,1-7)
11) De Domnul Dumnezeul tău să te temi,
numai Lui să-I slujeşti şi de El să te lipeşti
şi cu numele Lui să te juri. El este lauda ta
şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu
tine lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-
a văzut ochii tăi. Şaptezeci şi cinci de
suflete erau părinţii tăi când au venit din
Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tău ţi-a
sporit numărul ca stelele cerului.
(Deuteronom 10,20-22)
12) Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul
Dumnezeul tău? Numai aceasta: să te temi
de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în
toate căile lui, să-L iubeşti şi să slujeşti
Domnului Dumnezeului tău, din toată inima
şi din tot sufletul tău. Să păzeşti poruncile
Domnului Dumnezeului tău şi hotărârile
Lui pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie
bine. (Deuteronom 12,13)
13) Nimeni nu va putea sta înaintea voastră.
Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi
cutremur peste tot pământul dinaintea
voastră, în care veţi călca voi, după cum v-
am grăit. (Deuteronom 11,25)
14) “Când vei ieşi la război împotriva
duşmanului tău şi vei vedea cai căruţe şi
oameni mai mulţi decât ai tu, să nu te temi
de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul
tău, Care te-a scos din pământul Egiptului.
(Deuteronom 20,1)
15) Ascultă Israele, voi astăzi intraţi în luptă cu
duşmanii voştri; să nu slăbească inima
voastră, nu vă temeţi, nici nu vă
înspăimântaţi de ei că Domnul Dumnezeul
vostru merge cu voi ca să se lupte pentru
voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească.
Căpeteniile oştirii încă să grăiască
poporului şi să zică: Cel ce şi-a zidit casă
nouă şi n-a sfinţit-o, acela să se întoarcă în
casa sa ca să nu meargă în bătălie şi să nu i-
o sfinţească altul. Cel ce şi-a sădit vie şi n-a
mâncat din ea, acela să iasă şi să se întoarcă
în casa sa ca să nu moară în bătălie şi ca să
nu se folosească altul de ea. Cel ce s-a
logodit cu o femeie şi n-a luat-o, acela să
iasă şi să se întoarcă la casa sa ca să nu
moară în bătălie şi ca să nu o ia altul. Ba
căpeteniile oştirii să mai spună şi să zică:
Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să
iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă
fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este
inima lui. (Deuteronom 20,3-8)
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
16) Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul
tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji
altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici
tu nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la
pietre. Dar şi între aceste popoare nu te vei
linişti şi nu vei avea de loc odihnă pentru
piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo
inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere
sufletului. Viaţa ta va fi mereu în primejdie
înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi
noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta. De
tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins şi
de cele ce vor vedea ochii tăi, dimineaţa vei
zice: o, de-ar veni seara! Iar seara vei zice:
o, de-ar veni ziua! (Deuteronom 28,64-67)
17) Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi
hainele de pe voi nu s-au învechit, nici
încălţămintea voastră nu s-a stricat în
picioarele voastre. Pâine n-aţi mâncat, vin şi
sicheră n-aţi băut ca să ştiţi că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru. (Deuteronom
29,5-6)
18) Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii
Săi şi se va milostivi asupra ta şi iar te va
aduna din toate popoarele printre care te-a
împrăştiat Domnul Dumnezeul tău. Chiar
de-ai fi împrăştiat de la o margine a cerului
până la cealaltă margine a cerului, şi de
acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău şi
te va lua de acolo. (Deuteronom 30,3-4)
19) “Fii tare şi curajos, că tu vei intra cu
poporul acesta în pământul pe care Domnul
S-a jurat părinţilor să i-l dea şi tu i-l vei
împărţi în părţi de moştenire. Domnul
Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi
cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te
va părăsi; nu te teme, nici nu te
înspăimânta. (Deuteronom 31,7-8)
20) Aceştia sunt oameni care şi-au pierdut
mintea şi n-au nici o pricepere. O, de-ar
judeca şi de s-ar gândi la aceasta! De-ar
pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă: cum
ar putea unul să pună pe fugă o mie şi doi,
zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde şi
Domnul nu i-ar părăsi! Căci apărătorul lor
nu este ca Apărătorul nostru şi la aceasta
chiar vrăjmaşii noştri sunt martori.
(Deuteronom 32,28-31)
21) Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei.
Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea
voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a
făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor
voştri. Şi cum a făcut în pustiul acesta,
unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul
Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-
4
aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta,
cum poartă un om pe fiul său. Dar voi nici
aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul
vostru Care a mers înaintea voastră în
călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi
şi mergea noaptea în foc ca să vă arate calea
pa care să mergeţi iar ziua în nor.
(Deuteronom 1,29-33)
22) Că Domnul Dumnezeul tău, Israele te-a
binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi te-
a ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul
acesta mare şi înfricoşător. Iată, de
patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău
este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic.
(Deuteronom 2,7)
23) Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia
înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub
tot cerul: cei ce vor auzi de tine se vor
cutremura şi se vor îngrozi de tine.
(Deuteronom 2,25)
24) Iată, încep să-ţi dau pe Sihon Amoreul,
regele Heşbonului şi pământul lui, începe a
stăpâni pământul lui. Iar Sihon, regele
Heşbonului cu tot poporul său, ne-a ieşit
înainte să se lupte la Iahaţ, dar Domnul
Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre
şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul
lui. În vremea aceea am luat toate cetăţile
lui, bărbaţi femei şi copii şi n-am lăsat pe
nimeni viu. (Deuteronom 2,31-34)
25) Este oare vreun popor mare, de care
dumnezeii lui să fie aşa aproape cât de
aproape este de noi Domnul Dumnezeul
nostru, oricând îl chemăm? Sau este vreun
popor mare, care să aibă astfel de aşezământ
şi legi drepte, cum este tată legea aceasta pe
care v-o înfăţişez eu astăzi? Decât numai
păzeşte-te şi îţi fereşte cu îngrijire sufletul
tău ca să nu uiţi acele lucruri pe care le-au
văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă
în toate zilele vieţii tale; să le spui fiilor şi
fiilor feciorilor tăi. (Deuteronom 4,7-9)
26) O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de
Mine şi să păzească toate poruncile Mele în
toată vremea, ca să le fie bine lor şi fiilor lor
în veci! (Deuteronom 5,29)
27) Dumnezeu este liman din vremi străvechi;
căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi
din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice:
“Stăpâneşte-i!” (Deuteronom 33,7)
28) “Domnul, Cel ce m-a scăpat de lei şi de urşi
mă va scăpa şi din mâna acestui filistean!”
(1Regi 17,37)
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
29) “Tu vii asupra mea cu sabie şi cu lance şi cu
scut; eu însă vin asupra ta în numele
domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui
Israel pe care tu l-ai hulit. Acum însă te va
da Domnul în mâna mea şi eu te voi ucide
şi-ţi voi tăia capul, iar trupul tău şi trupurile
oştirii filistene le voi da păsărilor cerului şi
fiarelor câmpului şi va afla tot pământul că
în Israel este Dumnezeu. Şi toată adunarea
aceasta va cunoaşte că nu cu sabia şi cu
suliţa izbăveşte Domnul, căci acest război
este al Domnului şi El vă va da în mâinile
noastre”. (1Regi 45-47)
30) Aşa a biruit David pe filistean cu praştia şi
cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l:
sabie nu s-a aflat în mâna lui David. (1Regi
50)
31) Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele
vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui
tiran. Glasuri îngrozitoare fac larmă în
urechile lui; în mijlocul păcii i se pare că un
ucigaş se năpusteşte asupra lui. El nu mai
nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi
simte capul mereu sub sabie. Se şi vede
aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie
că prăpădul lui este fără întârziere. Ziua
întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi
tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă
asupră-i gata de împresurare. (Iov 15,20-24)
32) A fost inima mea amăgită în taină şi am dus
eu mâna la gură ca s-o sărut? Şi aceasta ar fi
fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit
pe Dumnezeul Cel Preaînalt. (Iov 31,27-28)
33) Tu eşti cel care dai putere calului? Tu i-ai
împodobit gâtul cu falnica lui coamă? Tu l-
ai învăţat să sară uşor ca o lăcustă?
Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă! El
bate pământul cu copita şi mândru de
puterea lui porneşte spre taberele înarmate.
El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o
teamă nedându-se înapoi dinaintea săbiei.
La oblânc îi sună tolba cu săgeţi, fulgere
aruncă suliţa şi lancea. De aprindere şi
nerăbdare, el mănâncă gonind pământul şi
când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
La chemarea trâmbiţei, pare a zice: Haide!
Şi de departe absoarbe cu nările bătălia,
tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele
războinice. (Iov 39,19-25)
34) Nu cumva vulturul se ridică la înălţime din
porunca ta şi îşi aşează cuibul pe vârfuri
neajunse? El îşi face sălaşul în stânci şi
acolo petrece toată noaptea – pe un vârf de
stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă.
Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi
5
străpung depărtările. Puii săi beau sângele
prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună
vulturii. (Iov 39,27-30)
35) Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă
necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi
zic sufletului meu: “Nu este mântuire lui,
întru Dumnezeul lui!” Iar Tu Doamne,
sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce
înalţi capul meu. Cu glasul meu către
Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele
cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am
adormit; sculatu-m-am, că domnul mă va
sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare,
care împrejur mă împresoară. Scoală,
Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu,
că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc
în deşert, dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
(Psalmi 3,1-7)
36) Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul
dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat!
(Psalmi 4,1)
37) Cu pace aşa mă voi culca şi voi adormi, că
Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai
aşezat. (Psalmi 4,8)
38) Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii;
stins-ai numele lor în veac şi-n veacul
veacului. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot
săbiile şi cetăţile i le-ai sfărmat; pierit-a
pomenirea lui în sunet. (Psalmi 9,5-6)
39) Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la
vreme potrivită în necazuri. Să nădăjduiască
în Tine cei ce cunosc numele tău, că n-ai
părăsit pe cei ce Te-au căutat pe Tine,
Doamne! (Psalmi 9,9-10)
40) Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus
aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
Miluieşte-mă Doamne! Vezi smerenia mea
de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din
porţile morţii. (Psalmi 9,12-13)
41) Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar
răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
(Psalmi 19,18)
42) Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la
durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în
Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai
fost ajutor. (Psalmi 9,34)
43) În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice
sufletului meu: “Mută-te în munţi ca o
pasăre?” Că iată, păcătoşii au încordat arcul,
au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
întuneric pe cei drepţi la inimă. (Psalmi
10,1-2)
44) Domnul în cer are scaunul său. Ochii Lui
spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe
fiii oamenilor. (Psalmi 10,4)
45) Pentru necazul săracilor şi suspinul
nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice
Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi
vorbi pe faţă. Cuvintele Domnului, cuvinte
curăţate, argint lămurit în foc, curăţat de
pământ, curăţat de şapte ori. Tu Doamne, ne
vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în
veac. Căci atunci când se ridică în sus
oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună
pretutindeni. (Psalmi 11,5-8)
46) Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică,
că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.
(Psalmi 13,5)
47) Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am
nădăjduit. (Psalmi 15,1)
48) Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că
moştenirea mea este puternică. (Psalmi
15,6)
49) Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea
mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să
nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit
inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar
încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
Că nu vei lăsa sufletul meu în iad şi nu vei
da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii, umplea-
mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta ta
de frumuseţi veşnice mă vei sătura. (Psalmi
15,8-11)
50) Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor;
cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă.
De faţa necredincioşilor care mă necăjesc
pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au
cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat,
gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă
acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit
ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca
un leu de pradă, ca un pui de leu ce
locuieşte în ascunzişuri: Scoală-te, Doamne,
întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte
sufletul meu de cel necredincios cu sabia
Ta. (Psalmi 16,8-13)
51) Psalmul 17
Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea.
Domnul este întărirea mea şi scăparea mea
şi izbăvitorul meu, Dumnezeul meu,
6
ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi
sprijinitorul meu. Lăudând voi chema pe
Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile
fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului
m-au înconjurat; Întîmpinatu-m-au laţurile
morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe
Domnul şi către Dumnezeul meu am
strigat. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt
glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui ,
va intra în urechile Lui. Şi s-a clătinat şi s-
a cutremurat pământul şi temeliile munţilor
s-au tulburat şi s-au clătinat că s-a mâniat
pe ele Dumnezeu. Întru mânia Lui fum s-a
ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni
aprinşi de el. Şi a plecat cerurile şi s-a
coborât şi negură era sub picioarele Lui. Şi
S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a
pe aripile vântului. Şi şi-a pus întunericul
acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui,
apă întunecoasă în norii văzduhului. De
strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul
Lui prin grindină şi cărbuni de foc. Şi a
tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat
glasul Său. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe
ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au
descoperit temeliile lumii, de certarea Ta,
Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-
m-a din ape multe. Izbăveşte-mă de
vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc
pe mine, că s-au întărit mai mult decât
mine. Întîmpinatu-m-au ei în ziua
necazului meu, dar Domnul a fost întărirea
mea şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că
m-a voit. Şi mi va răsplăti mie Domnul
după dreptatea mea, şi după curăţia
mâinilor mele îmi va răsplăti mie, că am
păzit căile Domnului şi n-am fost
necredincios Dumnezeului meu. Că toate
judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi
îndreptările Lui nu s-au depărtat de
la mine. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi
mă voi păzi de fărădelegea mea. Şi îmi va
răsplăti mie Domnul după dreptatea mea,
şi după curăţia mâinilor mele înaintea
ochilor Lui. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi
cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu
cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic te
vei îndărătnici. Că Tu pe poporul cel
smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi
vei smeri. Că Tu vei aprinde făclia mea,
Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina
întunericul meu. Căci cu tine mă voi izbăvi
de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece
zidul. Dumnezeul meu, fără prihană este
calea Lui, cuvintele Domnului în foc
lămurite; scut este tuturor celor ce
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
nădăjduiesc în El. Că cine este Dumnezeu
afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu
afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu,
Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără
prihană calea mea. Cel ce face picioarele
mele ca ale cerbului şi peste ele înalte mă
pune. Cel ce întăreşte mâinile mele în
vreme de război, şi ai pus arc de aramă în
braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul
mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit,
şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. Lărgit-ai
paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele
mele. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i vor
prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până
ce se vor sfârşi. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor
putea să stea, cădea-vor sub picioarele
mele. Şi m-ai încins cu putere spre război
şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau
împotriva mea. Şi pe vrăjmaşii i-ai făcut să
fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai
nimicit. Strigat-au către Domnul, şi nu era
cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. Şi-i
voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului,
ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului;
pusu-m-ai căpetenie neamurilor. Poporul
pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie.
Cu auzul urechii m-a auzit. Fiii străini m-
au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit
şi au şchiopătat din cărările lor. Viu este
Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul
meu, şi să se înalţe Dumnezeul mele.
Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi
mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de
vrăjmaşii cei furioşi, de la cel ce se ridică
împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept
izbăveşte-mă. Pentru aceasta Te voi lăuda
între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl
voi cânta. Cel ce măreşti mântuirea
împăratului Tău şi faci milă unsului Tău,
lui David şi seminţiei lui până în veac.
52) Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe
unsul Său, cu puterea dreptei sale. Îl va auzi
pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se
laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi
ne lăudăm cu numele Domnului
Dumnezeului nostru. Aceştia s-au
împiedicat şi au căzut , iar noi ne-am sculat
şi ne-am îndreptat. Doamne mântuieşte pe
împăratul şi ne auzi pe noi în orice zi Te
vom chema. (Psalmi 19,6-10)
53) Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău
vei ţinti capul lor. (Psalmi 19,13)
54) În Tine au nădăjduit părinţii noştri;
nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine
7
au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. (Psalmi
21,4-5)
55) Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece,
nădejdea mea de la sânul maicii mele. Spre
Tine m-am aruncat de la naştere, din
pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti
Tu. Nu te depărta de la mine, că necazul
este aproape şi nu este cine să-mi ajute.
Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-
au împresurat. Deschis-au asupra mea gura
lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. Ca apa
m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte
în mijlocul pântecelui meu. Uscatu-s-a ca
un vas de lut tăria mea şi limba mea s-a lipit
de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai
coborât. Că m-au înconjurat câini mulţi,
adunarea celor vicleni m-a împresurat.
(Psalmi 21,9-17)
56) Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui
Israel. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat
ruga săracului. Nici n-a întors faţa Lui de la
mine şi când am strigat către Dânsul m-a
auzit. (Psalmi 21,26-28)
57) Psalmul 22
Domful mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la
apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a
întors, povăţuit-m-a pe căile dreptăţii,
pentru numele Lui că de voi şi umbla în
mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că
Tu cu mine eşti. Toiagul tău şi varga Ta,
acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă
înaintea mea, împotriva celor ce mă
necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi
paharul Tău este adăpându-mă ca un
puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate
zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa
Domnului, întru lungime de zile.
58) Domnul este întărirea celor ce se tem de El,
aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei
sunt pururea spre Domnul că El va scoate
din laţ picioarele mele. (Psalmi 24,15-16)
59) Psalmul 26
Domnul este luminarea mea şi mântuirea
mea; de cine mă voi teme? Domnul este
apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei
ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia
au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui
împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa
inima mea; de s-ar ridica împotriva mea
război, eu în el nădăjduiesc. Una am cerut
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
de la domnul, pe aceasta o voi căuta: să
locuiesc în casa Domnului în toate zilele
vieţii mele, ca să văd frumuseţea
Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Că
Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua
necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel
ascuns al cortului Lui; pe piatră m-a
înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu
peste vrăjmaşii mei. Înconjurat-am şi am
jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi
lăuda şi voi cânta Domnului. Auzi,
Doamne, glasul meu cu care am strigat,
miluieşte-mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima
mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa
mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-ţi
întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi
întru mânie de la robul Tău; ajutorul meu
fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă
laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Că
tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar
Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie,
Doamne în calea Ta şi mă îndreptează pe
cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor
mei. Nu mă da pe mâna celor ce mă
necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea
martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit
sieşi. Cred că voi vedea bunătăţile
Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă
pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se
întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.
60) Doamne Dumnezeul meu, strigat-am către
Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din
iad sufletul meu, mîntuitu-m-ai de cei ce se
coboară în groapă. (Psalmi 29,2-3)
61) Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi
pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei
hrăni. Scote-mă-vei din cursa aceasta pe
care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti
apărătorul meu. (Psalmi 30,34)
62) Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat
sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai
auzit glasul rugăciunii mele când am strigat
către Tine. (Psalmi 30,23-24)
63) Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima
voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.
(Psalmi 30,26)
64) Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă,
şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei
lui. Mincinos este calul spre scăpare şi cu
mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. Iată,
ochii Domnului spre cei ce se tem de
Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui.
Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi
să-i hrănească pe ei în foamete. Şi sufletul
nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi
8
apărătorul nostru este. Că în El se va veseli
inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui
am nădăjduit. Fie Doamne mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
(Psalmi 32,16-21)
65) Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din
toate necazurile mele m-a izbăvit. Săracul
acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi
din toate necazurile l-a izbăvit. Străjui-va
îngerul Domnului împrejurul celor ce se
tem de El şi-i va izbăvi pe ei. (Psalmi 33,4-
7)
66) Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-
au lipsă cei ce se tem de El. (Psalmi 33,9)
67) Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile
Lui spre rugăciunea lor. (Psalmi 39,14)
68) Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din
toate necazurile i-a izbăvit. (Psalmi 39,16)
69) Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate
acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul
păzeşte oasele lor, nici unul din ele nu se va
zdrobi. (Psalmi 39,18-19)
70) Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie
strâmbătate: luptă împotriva celor ce se
luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi
scoală-Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi
închide calea celor ce mă prigonesc; spune
sufletului meu: “Mântuirea ta sunt Eu”. Să
fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul
meu; să se întoarcă înapoi cei ce gândesc
rău de mine. Să fie ca praful în faţa vântului
şi îngerul domnului să-i necăjească. Să fie
calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul
Domnului să-i prigonească. (Psalmi 34,16)
71) De la Domnul paşii omului se îndreptează şi
calea lui o va voi foarte. Când va cădea, nu
se va zdruncina, că domnul întăreşte mâna
lui. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am
văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui
cerând pâine.. (Psalmi 26, 23-25)
72) Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că
apărătorul lor este în vreme de necaz. Şi-i
va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-
i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va
mântui pe ei că au nădăjduit în El. (Psalmi
36,39-40)
73) Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria
mea şi lumina ochilor mei nu este cu mine.
(Psalmi 37,10)
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
74) Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai
mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă
urăsc pe nedrept. (Psalmi 37,19)
75) Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a
plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea.
M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina
noroiului. Şi a pus pe piatră picioarele mele
şi a îndreptat paşii mei. Şi a pus în gura mea
cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru.
Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor
nădăjdui în Domnul. Fericit bărbatul, a
cărui nădejde este numele Domnului şi n-a
privit la deşertăciuni şi la nebunii
mincinoase. (Psalmi 39,1-6)
76) Iar eu sărac sunt şi sărman. Domnul se va
îngriji de mine. Ajutorul meu şi apărătorul
meu eşti tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.
(Psalmi 39,23-24)
77) Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu şi
pentru ce mă tulburi. Nădăjduieşte în
Dumnezeu , că-L voi lăuda pe El; mântuirea
feţei mele este Dumnezeul meu. În mine
sufletul meu s-a tulburat, pentru aceasta îmi
voi aduce aminte de Tine, din pământul
Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel
mic. (Psalmi 41,6-8)
78) Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte
vrăjmaşul meu? Când se sfărâmau oasele
mele, mă ocărau asupritorii mei. Când îmi
ziceau mie în toate zilele: “Unde este
Dumnezeul tău?” Pentru ce eşti mâhnit
suflete al meu şi pentru ce mă tulburi.
Nădăjduieşte în Dumnezeu c-l voi lăuda pe
El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul
meu. (Psalmi 41,12-17)
79) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit,
părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul care l-
ai făcut în zilele lor, în zilele cele de
demult. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe
părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare iar pe ei i-
ai înmulţit. Că nu cu sabia lor au moştenit
pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci
dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei
Tale, că bine ai voit întru ei. Tu eşti Însuţi
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Cel ce
porunceşte mântuirea lui Iacov; Cu Tine pe
vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele
Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra
noastră. Pentru că în arcul meu voi nădăjdui
şi sabia mea nu mă va mântui. Că ne-ai
izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi
pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
(Psalmi 43,1-9)
9
80) Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta
puternice, cu frumuseţea ta şi cu strălucirea
ta. Încordează arcul, propăşeşte şi
împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi
dreptate şi te va povăţui minunat dreapta ta.
Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima
duşmanilor împăratului; popoarele sub tine
vor cădea. (Psalmi 44,4-7)
81) Psalmul 45
Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră,
ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
Pentru aceasta nu ne vom teme când se va
cutremura pământul şi se vor muta munţii
în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat
apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria
lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui
Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul
Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu
se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-
dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile,
plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel
Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a
pământul. Domnul puterilor cu noi,
sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu,
minunile pe care le-a pus domnul pe
pământ. Pune-va capăt războaielor până la
marginile pământului, arcul va sfărâma şi
va frânge arma, iar pavezele în foc le va
arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt
Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul
nostru, Dumnezeu lui Iacov.
82) Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat
mare peste tot pământul. Supusu-nea nouă
popoare şi neamuri sub picioarele noastre.
Alesu-nea nouă moştenirea Sa, frumuseţea
lui Iacov, pe care a iubit-o. (Psalmi 46,2-4)
83) Mai-marii popoarelor s-au adunat cu
poporul Dumnezeului lui Avraam că ai lui
Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-
a înălţat foarte. (Psalmi 46,9)
84) Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte când o
apără pe ea. Că iată împăraţii s-au adunat,
strînsu-s-au împreună. Aceştia văzând-o
aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au
cutremurat. Cutremur i-a cuprins pe ei
acolo, dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt
puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea
Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului
nostru. (Psalmi 47,3-7)
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
85) Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când
mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor
mei? Ei se încred în puterea lor şi cu
mulţimea bogăţiei lor se laudă. (Psalmi
48,5-6)
86) Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi
împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi
te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi. (Psalmi
49,15-16)
87) Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor
râde şi vor zice: “Iată omul care nu şi-a pus
pe Dumnezeu ajutorul lua, ci a nădăjduit în
mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru
deşertăciunea sa.” (Psalmi 51,5-6)
88) Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au
temut de frică unde nu era frică. (Psalmi
52,6)
89) Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia
aminte cuvintelor gurii mele! Că străinii s-
au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat
sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu
înaintea lor. Dar iată, Dumnezeu ajută mie
şi Domnul este sprijinul sufletului meu.
(Psalmi 53,2-5)
90) Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se
apropie de mine că mulţi erau împotriva
mea. (Psalmi 54,20)
91) Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va
hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
(Psalmi 54,25)
92) Mântuieşte-mă Doamne că m-a necăjit
omul, toată ziua războindu-se m-a necăjit.
Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că
mulţi sunt cei ce se luptă cu mine din
înălţime. Ziua când mă voi teme, voi
nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda
toate cuvintele mele toată ziua; în
Dumnezeu am nădăjduit; nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie omul? (Psalmi 55,1-4)
93) În umbra aripilor Tale voi nădăjdui până ce
va trece fărădelegea. (Psalmi 56,2)
94) Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre
ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său
şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor
de lei. (Psalmi 56,4-5)
10
95) Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea
duşmanilor mei. Puterea mea în Tine o voi
păzi că Tu , Dumnezeule sprijinitorul meu
eşti, Dumnezeul meu, mila Ta mă va
întâmpina. (Psalmi 58, 10-11)
96) Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i
pe ei; apărătorul meu Doamne. Nimiceşte-i
întru mânia Ta, nimiceşte-i ca să nu mai fie.
(Psalmi 58,13-15)
97) Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura
dimineaţa de mila Ta. Că Te-ai făcut
sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua
necazului meu. Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi
voi cânta, că tu Dumnezeule, sprijinitorul
meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.
(Psalmi 58,19-21)
98) Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine
mă va povăţui până la Idumeea? Oare nu
Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe
noi? Oare nu vei ieşi Dumnezeule, cu
oştirile noastre? Dă-ne nouă ajutor, ca să ne
scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de
la om. Cu Dumnezeu vom birui şi El va
nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. (Psalmi
59,10-13)
99) De la marginile pământului către Tine am
strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră
m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost
nădejdea mea, turn de tărie în faţa
vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în
veci, acoperimă-voi cu acoperământul
aripilor Tale că Tu, Dumnezeule ai auzit
rugăciunile mele, dat-ai moştenire celor ce
se tem de Tine. (Psalmi 60, 2-5)
100) Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului;
revărsaţi înaintea Lui inimile voastre că el
este ajutorul nostru. (Psalmi 61,8)
101) Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de
înfricoşătoare cuvintele Tale! Pentru
mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi
vrăjmaşi Tăi. (Psalmi 65, 2)
102) Veniţi să vedeţi lucrurile lui Dumnezeu,
înfricoşător în sfaturi mai mult decât fii
oamenilor. Cel ce preface marea în uscat,
prin râu vor trece cu piciorul. De Cel ce
stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui
spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să
nu se înalţe întru sine. (Psalmi 65,4-6)
103) Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat
să se clatine picioarele mele. Că ne-ai
cercetat pe noi Dumnezeule, cu foc ne-ai
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
lămurit pe noi precum se lămureşte argintul.
(Psalmi 65,8-9)
104) Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească
vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei
ce-L urăsc pe El. Precum se stinge fumul, să
se stingă; cum se topeşte ceara de la faţa
focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui
Dumnezeu. (Psalmi 67,1-2)
105) Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui;
Dumnezeu aşează pe cei singuratici în casă,
scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel
pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în
morminte. Dumnezeule, când mergeai Tu
înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin
pustiu, pământul s-a cutremurat şi cerurile
s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa
Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67,6-9)
106) Dar Dumnezeu va sfărâma capetele
vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce
umblă întru greşelile lor. Zis-a Domnul:
“Din Vasan îi voi întoarce, întoarce-voi pe
vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, pentru ca
să se afunde piciorul tău în sângele lor şi
limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi.
(Psalmi 67,22-24)
107) Porunceşte Dumnezeule, puterii Tale,
întăreşte Dumnezeule această lucrare pe
care ai făcut-o nouă. (Psalmi 69,29)
108) Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule,
ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu
eşti, Tu Doamne nu zăbovi! (Psalmi 69,6-7)
109) Spre Tine Doamne, am nădăjduit, să nu fiu
ruşinat în veac. (Psalmi 70,1)
110) Fii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au
spatele în zi de război. (Psalmi 70,12)
111) Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare sufletului lor. Şi au grăit
împotriva lui Dumnezeu şi au zis: “Va
putea, oare Dumnezeu să gătească masă în
pustiu? Oare, va putea da şi pâine, sau va
putea întinde masă poporului Său?” pentru
aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc
s-a aprins peste Iacov şi mânie s-a suit peste
Israel. (Psalmi 77,21-26)
112) Cu toate acestea încă au păcătuit şi n-au
crezut în minunile Lui. Şi s-au stins întru
deşertăciune zilelor lor şi anii lor degrabă.
(Psalmi 77,36-37)
11
113) Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui,
muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat
lor prin sorţi pământul de moştenire.
(Psalmi 77,59-60)
114) Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-
am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat
la apa certării. (Psalmi 80,6)
115) Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai
Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni
muriţi şi ca unul dintre căpetenii cădeţi.
(Psalmi 81,6-7)
116) Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va
Dumnezeul dumnezeilor în Sion. (Psalmi
83,8)
117) Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt,
întru acoperământul Dumnezeului cerului
va sălăşlui. Va zice Domnului:
“Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea;
Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre
Dânsul”. Că el te va izbăvi din cursa
vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu
spatele te va umbri pe tine şi sub aripile
Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura
adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de
noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul
ce umblă în întuneric, de molima ce
bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre
latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta,
dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii
tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei
vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea
mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se
va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi
va porunci pentru tine ca să te păzească în
toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu
cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca
peste leu şi peste balaur. “Că spre Mine a
nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice
Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut
numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi
auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi
scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de
zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui
mântuirea Mea”.
118) Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului
şi bătrâneţile mele unse din belşug. (Psalmi
91,10)
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
119) Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin
de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
Când am zis: “S-a clătinat piciorul meu”
mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. (Psalmi
93,17-18)
120) Psalmul 109
Zis-a Domnul Domnului Meu: “Şezi de-a
dreapta Mea, până ce voi pune pe
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”.
Toiagul puterii Tale Ţi-l va trimite
Domnul din Sion, zicând: “Stăpâneşte în
mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Cu Tine este
poporul Tău în ziua puterii Tale, întru
strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai
înainte de luceafăr Te-am născut”. Juratu-
S-a Domnul şi nu-I va părea rău: “Tu eşti
preot în veac, după rânduiala lui
Melchisec”. Domnul este de-a dreapta Ta;
sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi
judeca-va între neamuri; va umple totul de
ruini; va zdrobi capetele multora pe
pământ. Din pârâu pe cale va bea; pentru
aceasta va înălţa capul.
121) Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi
ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aşeze
cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său.
Cel ce face să locuiască în casă, ca o mamă
ce se bucură de fii. (Psalmi 112,7-9)
122) Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul;
umilit am fost şi m-am izbăvit. (Psalmi
114,6)
123) Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu
bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te
încrede în Domnul, decât a te încrede în om.
Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a
nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m-au
înconjurat şi în numele Domnului i-am
înfrânt pe ei. Înconjurând m-au înconjurat şi
în numele domnului i-am înfrânt pe ei.
Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar
s-au stins ca focul de spini şi în numele
Domnului i-am înfrânt pe ei. Împingându-
mă , m-au împins să cad, dar Domnul m-a
sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este
domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire. Glas
de bucurie şi de izbăvire în corturile
drepţilor: “Dreapta Domnului a făcut
putere, dreapta Domnului m-a înălţat,
dreapta Domnului a făcut putere!” Nu voi
muri ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile
Domnului. Certând m-a certat Domnul, dar
morţii nu m-a dat. (Psalmi 117,7-18)
12
124) Piatra pe care n-au băgat-o în seamă
ziditorii, aceasta s-a făcut în capul
unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi
minunată este în ochii noştri. (Psalmi
117,22-23)
125) Psalmul 120
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va
veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la
Domnul, Cel care a făcut cerul şi
pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul
meu, nici nu va dormita, nici nu va adormi
Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi
pe tine; Domnul este acoperământul tău,
de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde,
nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe
tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de
acum şi până în veac.
126) Psalmul 122
Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am
ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii
robilor la mâinile stăpânilor lor, precum
sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei
sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul
Dumnezeul nostru, până ce Se va
milostivi spre noi. Miluieşte-ne pe noi,
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-
am săturat de defăimare. Că prea mult s-
a săturat sufletul nostru de ocara celor
îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
127) Psalmul 123
De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună
Israel! De n-ar fi fost Domnul cu noi,
când s-au ridicat oamenii împotriva
noastră, de vii ne-ar fi înghiţit pe noi,
când s-a aprins mânia lor împotriva
noastră. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi
ar fi trecut peste sufletul nostru. Atunci
ar fi trecut peste sufletul nostru valuri
înspăimântătoare. Binecuvântat este
Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre
vânare dinţilor lor. Sufletul nostru a
scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor;
cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit..
ajutorul nostru este în numele Domnului,
Cel ce a făcut cerul şi pământul.
128) De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar
osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul
cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o
păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-
dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi
care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126,1-
2)
129) Psalmul 128
De multe ori s-au luptat cu mine din
tinereţile mele, să spună Israel! De multe
ori s-au luptat cu mine, din tinereţile
mele şi nu m-au biruit. Spatele mi-au
lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;
Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii
păcătoşilor. Să se ruşineze şi să se
întoarcă înapoi cei ce urăsc Sionul. Facă-
se ca iarba de pe acoperiş, care, mai
înainte de a fi smulsă, s-a uscat, din care
nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi
sânul său, cel ce adună snopii, şi
trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea
Domnului fie peste voi!” sau: “Vă
binecuvântăm în numele Domnului!”
130) Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit
întru dânşii Domnul. ieşit-am întru
întâmpinarea celui de alt neam şi m-a
blestemat cu idolii lui. Iar eu, smulgându-i
sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara de
pe fiii lui Israel. (Psalmi 151, 5-7)
131) Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui
tare, fiii lui afla-vor acolo un liman. Frica
de Dumnezeu este un izvor de viaţă ca să
putem scăpa de cursele morţii. (Pilde
14,26-27)
132) În putere stă omului să plăsmuiască planuri
dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
(Pilde 16,1)
133) Înfăţişează Domnului lucrările tale şi
gândurile tale vor izbuti. (Pilde 16,3)
134) Turn puternic este numele Domnului; cel
drept la el îşi găseşte scăparea şi este la
adăpost. (Pilde 18,10)
135) Curajul omului îl întăreşte în vreme de
suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie,
cine-l va ridica? (Pilde 18,14)
136) Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi
înaltă şi are putere ca o împărăţie
întemeiată. (Pilde 18,19)
137) Dreptul tresaltă cu bucurie când poate să
pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru
cei ce săvârşesc fărădelegea. (Pilde 21,15)
138) Calul este gata pentru ziua de război, însă
biruinţa vine de la Domnul. (Pilde 21,31)
13
139) Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării,
puterea ta nu este decât slăbiciune. (Pilde
24,10)
140) Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l
urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu
fără grijă. (Pilde 28,1)
141) Cel ce-şi pune nădejdea în inima lui este un
nebun, iar cel ce se conduce după
înţelepciune, acela va fi mântuit. (Pilde
28,26)
142) Dacă nu credeţi, nu ve-ţi sta în picioare.
(Isaia 7,9)
143) Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi
vă plecaţi. Auziţi până la marginile
pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă
veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Orice sfat
veţi sfătui, îl va risipi Domnul şi cuvântul
care-l veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci
cu noi este Dumnezeu! Aşa îmi zicea mie
Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea
tare şi insuflându-mi să nu umblu pe căile
acestui popor. (Isaia 8,9-11)
144) Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt,
de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. (Isaia
8,13)
145) Pentru aceasta, aşa zice Domnul Savaot:
“Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te
teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe
care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi
mânia Mea îi va nimici. (Isaia 10,24-25)
146) Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge
crengile dintr-o lovitură năpraznică:
vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus sunt
date jos. Desişul pădurii cade sub lovituri de
unelte de fier, şi cedrii Libanului se
prăbuşesc la pământ. (Isaia 10,33-34)
147) Pentru aceasta aşa zice Domnul: “Pus-am în
Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra
din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă
în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se
va clătina!” (Isaia 28,16)
148) Vai de cei ce se coboară în Egipt după
ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun
nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea
călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către
Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul.
(Isaia 31,1)
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
149) Egipteanul este om nu Dumnezeu, caii lor
sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va
întinde mâna Lui, ocrotitorul se va
împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi
împreună vor pieri. (Isaia 31,3)
150) Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere
genunchi slăbănogi. Ziceţi celor slabi de
inimă şi la cuget: “Întăriţi-vă şi nu vă
temeţi, iată Dumnezeul nostru! Cu judecată
răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va
mântui. Atunci se vor deschide ochii celor
orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci
va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi
limba gângavilor; că izvoare de apă vor
curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.
Pământul cel fără de apă se va preface în
bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă.
Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi
bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă
se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni
necurat şi nu va fi acolo cale întinată. Chiar
şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi
nu se vor rătăci. (Isaia 35,3-8)
151) El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă
putere mare. Cei tineri se obosesc, îşi
risipesc puterile şi vitejii luptători se vor
clătina dar cei ce nădăjduiesc în Domnul,
vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca
ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei
puterea, vor merge şi nu vor obosi. (Isaia
40,29-31)
152) Sionul zicea: “Domnul m-a părăsit şi
Stăpânul meu m-a uitat!” Oare femeia uită
pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are
milă? Chiar însă de ea îl va şi uita, Eu nu te
voi uita pe tine. Iată, te-am însemnat în
palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna
înaintea ochilor Mei! (Isaia 49,14-16)
153) Pentru ce când veneam nu găseam pe
nimeni şi când strigam nimeni nu
răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă
ca să răscumpere, sau nu am destulă putere
ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea
şi râurile le prefac în pustiu: peştii din ele
mor, că nu mai este apă şi se sfârşesc de
sete. Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl
acopăr cu un veşmânt de jale. Domnul
Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic ca
să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. (Isaia
50,2-4)
154) Apărătorul meu este aproape, cine se judecă
cu mine? Să ne măsurăm împreună! Cine
este potrivnicul meu? Să se apropie! Iată,
Domnul Dumnezeu îmi este întru ajutor;
14
cine mă va osândi? Iată, ca un veşmânt
vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va
mânca! (Isaia 50,8-9)
155) Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu
să te temi de un muritor şi de un om de rând
care trece ca iarba şi să dai uitării pe
Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile
şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi
mereu, în fiecare zi de urgia asupritorului
care umblă să te piardă? Unde este urgia
asupritorului? Curând cel ferecat în cătuşe
va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de
pâine nu va duce lipsă. Eu sunt Domnul
Dumnezeul tău Care stârnesc marea şi face
să mugească valurile ei; Domnul Savaot
este numele Lui. (Isaia 51,12-15)
156) Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat,
ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce vindecă
căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste
moarte şi cobori până la porţile locuinţei
morţilor şi iar le ridici. (Înţelepciunea lui
Solomon 16,12-13)
157) Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne să
înveţe că nu felurite soiuri de roade hrănesc
pe oameni, ci cuvântul Tău ţine în viaţă pe
cei ce cred în Tine. (Înţelepciunea lui
Solomon 16,26)
158) Nelegiuiţii sunt înlănţuiţi în întuneric şi
robii unei nopţi fără ziuă – fugari erau de la
veşnica Ta purtare de grijă. Şi când
socoteau că vor rămâne ascunşi cu tainicele
lor păcate în vălul întunecat al uitării,
risipiţi au fost, înspăimântaţi amarnic şi
tulburaţi au fost de năluciri. Adăposturile
unde se închideau nu i-au scutit de spaime
căci în jurul lor răsunau zgomote care îi
înfricoşau şi arătări posomorâte îi umpleau
de groază. Nu era nici un foc care să poată
să-i lumineze şi văpăile vii ale stelelor nu
puteau să risipească acea noapte
înfricoşătoare. Câteodată li se arăta o
învâlforare înspăimântătoare care se
aprindea de la sine şi, zguduiţi de această
vedenie cu pricină necunoscută, socoteau
arătările şi mai grozave încă. Meşteşugul
copilăros al vrăjitorilor nu mai putea nimic
şi îngâmfarea lor că ştiu ceva ieşise de
ruşine. Ei care ziceau că pot să gonească din
inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar
ei zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă.
Şi măcar că nu era prea mare grozăvia care
să-i înspăimânteze, totuşi fiarele care
treceau şi şerpii care fluierau îi îngrozeau şi
se topeau de frică. Închideau ochii ca să nu
mai vadă păcatul ce-i pândea din toate
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
părţile. Fiindcă răutatea inimii este plină de
temere ca una ce se ştie vinovată şi mustrată
ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită
nenorocirea, căci spaima nu este altceva
fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi
vine de la dreapta judecată. Şi când scade
nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai
mult dacă nu ştii care este pricina de unde-ţi
vine chinul. Iar ei – în noaptea aceea când li
se tăiaseră orice puteri şi care venise peste
ei din iadul priponit – dormind de-a valma,
aici se zbăteau îngroziţi de arătări pocite,
aici mureau de golul din inimile lor, căci o
groază neaşteptată şi fără de veste pusese
stăpânire peste ei. Şi tot aşa ceilalţi, oricare
ar fi fost, cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa
închişi ca într-o închisoare fără zăvoare.
(Înţelepciunea lui Solomon 17,2-15)
159) Şi bubuitul stâncilor care se prăvălesc şi
fuga nevăzută a animalelor săritoare,
răcnetul fiarelor cumplite şi sunetul care se
frânge şi se răsfrânge în peşterile munţilor –
acestea toate îi făceau să-şi dea duhul de
frică. Căci în vreme ce toată făptura era
luminată cu strălucitoare lumină şi fără
împotrivire îşi vedea de lucrul său, numai
peste aceia se întindea o noapte grea care
era chipul întunericului celui ce avea să-i
înghită şi ei pentru ei înşişi erau mai grea
povară decât acel întuneric. (Înţelepciunea
lui Solomon 17,18-20)
160) Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi
să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
(Înţelepciunea lui Solomon 1,27)
161) Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale
tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,
pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată
de frica Domnului şi inima ta este plină de
vicleşug. (Înţelepciunea lui Solomon 1,30-
32)
162) Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti
Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău
spre ispită. Încordează inima ta şi fii tare
netulburându-te în timpul încercării.
Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta ca să
fii înălţat la sfârşitul vieţii. Tot ce ţi se va
întâmpla, primeşte cu plăcere şi în
necazurile tale fii îndelung răbdător că în
foc se lămureşte aurul, iar oamenii plăcuţi
lui Dumnezeu, în cuptorul smereniei. Crede
în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale
şi nădăjduieşte în El. Cei ce vă temeţi de
Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi
ca să nu cădeţi. Cei ce vă temeţi de
Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata
15
voastră. Uitaţi-vă la neamurile cele din
început şi vedeţi cine a nădăjduit spre
Domnul şi s-a ruşinat? Sau cine a petrecut
în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a
chemat pe El şi a fost trecut cu vederea?
Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul,
iartă păcatele şi mântuieşte în vremea
necazului. Vai inimilor celor fricoase şi
mâinilor celor slabe şi păcătosului care
umblă pe două cărări! Vai inimii celei
slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi
apărată. Vai vouă, celor ce aţi pierdut
răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca
Domnul? cei care se tem de Domnul nu vor
fi neîncrezători cuvintelor Lui şi cei ce-L
iubesc pe El vor împlini legea. Cei care se
tem de Domnul vor găti inimile lor şi
înaintea Lui îşi vor smeri sufletele zicând:
“să cădem în mâinile Domnului şi nu în
mâinile oamenilor că precum este slava Lui,
aşa este şi mila Lui.” (Înţelepciunea lui
Solomon capitolul 2)
163) Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne
în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima
fricoasă în cugetul nebunului nu va sta
înaintea oricărei frici. (Sirah 22,19)
164) Frica de Domnul, toate le covârşeşte, şi cel
ce o va ţine pe ea, cui se va asemăna. (Sirah
25,14)
165) De multe ori am fost în primejdie de moarte
şi am scăpat din aceasta. Duhul celor ce se
tem de Domnul va fi viu, pentru că
nădejdea lor este spre a se mântui. Cel ce se
teme de Domnul n-are teamă de nimic; el
nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea
lui. Fericit este sufletul celui care se teme
de Domnul. şi în cine se reazemă şi cine
este întărirea lui? Ochii Domnului peste cei
care Îl iubesc; scut puternic şi întărire
vajnică este Domnul. adăpost împotriva
vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei
de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor,
asigurare împotriva căderilor, El înalţă
sufletul şi luminează ochii dând vindecare,
viaţă şi binecuvântare. (Sirah 34,12-19)
166) Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu
ea nu mai trebuie alt ajutor. (Sirah 40,29)
167) Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;
bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere,
primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate;
se va deschide. Cine este omul acela dintre
voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va
da piatră? Sau, de-i va cere peşte, el îi va da
şarpe? Deci dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult
Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune
celor care cer de la El! (Matei 7,7-11)
168) Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina
zicând: Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă
curăţeşti. Şi Iisus, întinzîndu-Şi mâna, S-a
atins de el zicând: Vreau, curăţeşte-te! Şi
îndată i s-a curăţit lepra. (Matei 8,2-3)
169) Auzind acestea Iisus S-a minunat şi a zis
celor ce veneau după El: Adevăr vă grăiesc,
nici în Israel n-am aflat atâta credinţă!
(Matei 8,10)
170) Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, să-ţi fie
după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit servul
său în ceasul acela. (Matei 8,13)
171) Şi, iată, furtună grea s-a făcut pe mare, încât
corabia se acoperea de valuri; iar El
dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit
zicând: Doamne, mântuieşte-ne că pierim!
Şi Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin
credincioşilor? Atunci S-a ridicat, a certat
vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare.
(Matei 8,24-26)
172) Şi iată, o femeie care de doisprezece ani
avea scurgere de sânge, s-a apropiat de El şi
fiind în spatele Lui, s-a atins de poala hainei
Sale; că zicea în sinea ei: Doar să mă ating
de haina Lui şi mă voi vindeca. Iar Iisus,
întorcându-se şi văzând-o i-a zis:
Îndrăzneşte, fiică credinţa ta te-a mântuit!
Şi din ceasul acela, femeia s-a tămăduit.
(Matei 9, 20-22)
173) După ce a intrat în casă, au venit la El orbii
şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu
aceasta? Ei i-au zis: Da, Doamne! Atunci S-
a atins de ochii lor zicând: Fie vouă după
credinţa voastră! Şi s-au deschis ochii lor.
(Matei 9, 28-30)
174) Să nu aveţi nici aur nici argint, nici bani în
cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici
două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că
vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei
10, 9-10)
175) Vă vor da pe mâna soboarelor şi-n
sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina
Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a
regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor.
Iar când vă vor da în mâna lor nu vă
îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în
ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi,
fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci
16
Duhul Tatălui vostru este Cel Ce grăieşte
întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi
tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva
părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de
toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va
răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Iar
când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiţi
în cealaltă; adevăr vă grăiesc; nu veţi
isprăvi de mers prin cetăţile lui Israel până
ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai
mare decât învăţătorul său, nici slugă mai
mare decât stăpânul ei. Destul îi este
ucenicului să fie ca învăţătorul său şi slugii
ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au
numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii
lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu
este acoperit care să nu iasă la iveală şi
nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi voi
la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche,
propovăduiţi de pe acoperişurile caselor!
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar
sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă
temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul
şi trupul să le piardă în Gheena. Nu se vând
oare două vrăbii pe un ban? Şi nici una din
ele nu va cădea pe pământ fără ştirea
Tatălui vostru. Vouă însă toţi perii capului
vă sunt număraţi. Aşadar, nu vă temeţi; voi
sunteţi cu mult mai de preţ decât vrăbiile.
Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa
oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa
Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel
ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor,
de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui
Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că
am venit să aduc pace pe pământ, n-am
venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit
să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de
mama sa, pe noră de soacra ei. Căci
duşmanii omului sunt casnicii lui. Cel ce-şi
iubeşte tatăl ori pe mama sa mai mult decât
pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi
iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult
decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi
cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează
Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a
câştigat viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-a
pierdut viaţa pentru Mine, acela o va
câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine
Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe
Mine, Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe
Mine. Cel ce primeşte prooroc în nume de
prooroc, răsplată de prooroc va primi; şi cel
ce primeşte pe un drept în nume de drept,
răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în
nume de ucenic va da de băut numai un
pahar cu apă rece unuia din aceştia mici,
adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde plata sa.
(Matei 10,17-42)
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
176) Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea
şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. (Matei
12,30)
177) Şi se poticneau întru El. Iar Iisus le-a zis:
Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi
în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni,
din pricina necredinţei lor. (Matei 13,57-
58)
178) Corabia era la multe stadii departe de ţărm,
fiind învăluită de valuri, căci vântul era
împotrivă, iar la a patra strajă din noapte
Iisus a venit la ei umblând pe mare.
Văzîndu-L umblând pe mare, ucenicii s-au
înspăimântat zicând că e nălucă şi de frică
au strigat. Dar El le-a vorbit îndată zicând:
Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru
răspunzând a zis: Doamne, dacă eşti Tu,
porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis:
Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie a
mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând
vânt puternic, s-a înfricoşat şi, începând să
se scufunde a strigat zicând: Doamne,
scapă-mă! Iar Iisus, întinzîndu-Şi îndată
mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin
credinciosule, de ce te-ai îndoit? Şi suindu-
se ei până la corabie, vântul s-a potolit.
(Matei 14,24-32)
179) Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: O, femeie,
mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti!
Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.
(Matei 15,28)
180) Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel
viu! …………..Eu îţi spun ţie că tu eşti
“Piatră” şi pe această piatră voi zidi
Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor
birui. (Matei 16,16-18)
181) Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru:
Mergi înapoia mea, Satano! Piatră de
poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale
lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!
Atunci Iisus le-a spus ucenicilor Săi: Dacă
vrea cineva să vină după Mine, să se lepede
de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape viaţa, O
va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa
pentru Mine, O va afla. Pentru că ce-i va
folosi omului dacă va câştiga lumea
întreagă, dar sufletul şi-l va pierde? Sau ce
va da omul în schimb pentru sufletul său?
(Matei 16,23-26)
182) Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i, le-a zis:
Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi! (Matei 17,7)
17
183) Apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au
întrebat deoparte: De ce noi n-am fost în
stare să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns:
Din pricina puţinei voastre credinţe; că
adevăr vă grăiesc vouă: Dacă aţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice
muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi
se va muta şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă. (Matei 17,19-20)
184) Vă mai spun că dacă doi dinte voi se vor
învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l
vgr cere, li se va da lor de către Tatăl Meu
Cel Ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau
trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi
Eu în mijlocul lor. (Matei 18,19-20)
185) Auzind acest cuvânt, ucenicii s-au mirat şi
au zis: Atunci cine poate să se mântuiască?
… Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis:
Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la
Dumnezeu toate sunt cu putinţă. (Matei
19,25-26)
186) Şi văzând aceasta, ucenici s-au minunat
zicând: cum de s-a uscat smochinul
deodată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis:
Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă
şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a
făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia
de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în
mare! Aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere
rugându-vă cu credinţă, le veţi primi.
(Matei 21,20-22)
187) În această noapte, voi toţi vă veţi poticni
întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul
şi se vor risipi oile turmei. (Matei 26,31)
188) Iar Petru, răspunzând, Ia zis: Dacă toţi se
vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă
voi poticni. Zisu-ia Iisus: Adevăr îţi spun că
în această noapte, mai înainte de a cânta
cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de
Mine. Petru Ia zis: Chiar de-ar trebui să mor
împreună cu Tine, de Tine nu mă voi
lepăda. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei
26,33-35)
189) Iar Petru şedea afară, în curte şi o slujnică s-
a apropiat de el zicând: Şi tu erai cu Iisus
Galileeanul! Dar el s-a lepădat în faţa
tuturor zicând: Nu ştiu ce spui! Şi ieşind el
la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de
acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!
Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu-l
cunosc pe omul acesta! Iar după puţin
apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis
lui Petru: cu adevărat şi tu eşti dintre ei, că
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

şi graiul te vădeşte. Atunci el a început a se
blestema şi a se jura: Nu-l cunosc pe omul
acesta!… Şi îndată a cântat cocoşul. (Matei
26, 69-74)
190) Şi la învinuirile ce I se aduceau de către
arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea.
Atunci I-a zis Pilat: Tu nu-i auzi câte
mărturisesc ei împotriva ta? Şi nu i-a
răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât
guvernatorul se mira foarte. (Matei 27,12-
14)
198)
191) Şi a fost în pustie 40 de zile fiind ispitit de
Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii
Îi slujeau. (Marcu 1,13)
viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa
pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O
va mântui. Că ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească
sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în
schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se
va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în
neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela
şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni
întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
(Marcu 8,34-38)
Şi le spunea: Adevăr vă grăiesc că sunt unii
din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte
până ce nu vor vedea împărăţia lui
Dumnezeu venind întru putere. (Marcu 9,1)

192) Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi
face pescari de oameni! Şi lăsându-şi de-
ndată mrejele, au mers după El. Şi mergând
puţin mai departe i-a văzut pe Iacov al lui
Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care
erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele. Şi
i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl
lor Zevedeu în corabie împreună cu
lucrătorii, s-au dus după El. (Marcu 1,17-
20)
199) Iar El, răspunzându-le, a zis: O, neam
necredincios, până când voi fi cu voi? Până
când vă voi răbda? (Marcu 9,19)
200) ….. dar de poţi ceva, ajută-ne, fie-Ţi milă
de noi! Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate-
i sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată
strigând tatăl copilului a zis cu lacrimi:
Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
(Marcu 9,22-24)

193) Şi s-a făcut furtună mare de vânt şi valurile
se prăvăleau peste corabie, încât corabia era
aproape să se umple. Iar El era în partea
dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi
L-au deşteptat zicîndu-I: Învăţătorule, Ţie
nu-Ţi este grijă că pierim? Iar El, sculându-
Se, a certat vântul şi i-a spus mării: Taci!
Potoleşte-te! Şi vântul a încetat şi s-a făcut
linişte mare. Şi le-a zis lor: De ce sunteţi aşa
fricoşi? Încă n-aveţi credinţă? (Marcu 4,37-
40)
194) Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe
Învăţător? Dar Iisus auzind cuvântul ce se
grăise, i-a zis mai marelui sinagogii: Nu te
teme. Crede numai! (Marcu 5, 35-36)
195) Şi n-a putut să facă acolo nici o minune,
decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi
şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor.
(Marcu 6,5-6)
196) Şi le-a poruncit pe cale să nu ia nimic cu ei,
în afară de toiag: nici pine, nici traistă, nici
bani în cingătoare; ci să fie încălţaţi cu
sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
(Marcu 6,8-9)
197) Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să
se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi
urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
201) Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din
Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare,
Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea
cerşind la marginea drumului şi auzind că
este Iisus Nazarineanul, a început să strige
şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-
mă! Şi mulţi îl certau, ca să tacă, el însă cu
mult mai tare striga: Fiule al lui David,
miluieşte-mă! Şi Iisus apropiindu-Se, a zis:
Chemaţi-l! şi l-au chemat pe orb, zicându-i:
Îndrăzneşte, scoală-te, te cheamă…… Iar
orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind
în picioare, a venit la Iisus. Şi la întrebat
Iisus: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a
răspuns: Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!
Iar Iisus ia zis: Du-te credinţa ta te-a
mântuit! Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I
urma lui Iisus pe cale. (Marcu 10,46-52)
202) A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au
văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi
Petru, aducându-şi aminte I-a zis:
Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai
blestemat s-a uscat…. Şi răspunzând, Iisus
le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
Adevărat vă spun că cel ce i-ar zice
muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în
mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va
crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui
orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate
câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi

18
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

şi primit, şi le veţi avea. (se pune aici accent
pe extraordinara putere a credinţei pure,
aceea care-şi realizează obiectul prin ea
însăşi, fără mijlocirea sau implicarea
nădejdii. În felul acesta, rugăciunea nu mai
este o simplă cerere, ci o permanentă
mulţumire. La învierea lui Lazăr, Iisus Îi
mulţumeşte Părintelui înainte de a săvârşi
minunea, ca şi cum ea ar fi fost deja
săvârşită. Într-o rugăciune liturgică I se
mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că ne-a
dăruit împărăţia ce va să fie. În Euharistie,
actul prefacerii e precedat (nu urmat) de
mulţumire (ca şi în cântarea “Ţie Îţi
mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie”).
Apostolul Pavel afirmă că ceea ce pentru
noi este virtual, pentru Dumnezeu este real:
o făgăduinţă a lui Dumnezeu devine
realitate în chiar clipa când El a rostit-o şi
tot aşa trebuie s-o considerăm şi noi prin
credinţă. În clipa în care crezi total în
obiectul speranţei tale, acesta devine deja o
realitate, capătă substanţă; virtualul se
transformă în obiectul cererii, în realitate
imediată. Obiectul credinţei este astfel o
realitate deja existentă dar inaccesibilă
simţurilor care devine însă palpabil prin
argumentul credinţei). (Marcu 11,20-24)
li se binevesteşte: şi fericit este acela care
nu se va poticni întru Mine. (Luca 7,22-23)
207) Şi a spus femeii: Credinţa ta te-a mântuit;
mergi în pace! (Luca 7,50)
208) Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s-a
lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau
de apă fiind în mare primejdie. Şi,
apropiindu-se, L-au deşteptat zicând:
Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!… Atunci
El, sculându-Se a certat vânturile şi valurile,
iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a
zis: Unde vă este credinţa? (Luca 8,23-25)
209) Şi toată mulţimea din ţinutul
Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei,
că erau cuprinşi de frică mare. Iar, El,
intrând în corabie, S-a înapoiat. (Luca 8,37)
210) ………. Atunci femeia, văzând că n-a
rămas tăinuită, a rămas tremurând şi căzând
înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor
din ce pricină s-a atins de El şi cum de
îndată s-a tămăduit. Iar El i-a zis:
Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit;
mergi în pace! (Luca 8,47-48)

203) În cele din urmă, pe când cei unsprezece

211)
şedeau la masă, El li S-a arătat şi i-a dojenit
pentru necredinţă şi împietrirea inimilor că
nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
(Marcu 16,14)
204) Cel ce crede şi se va boteza, se va mântui;
dar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor
ce vor crede, aceste semne le vor urma: în
numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi
vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva
dătător de moarte de vor bea, nu-i va
vătăma; pe bolnavi mâinile îşi vor pune şi
se vor face bine…… Iar ei, plecând, au
propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând
împreună cu ei şi întărind cuvântul prin
semnele ce urmau. (Marcu 16,16-18)
212)
205) Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un
om care era slăbănog şi căutau să-l ducă în
lăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar
negăsind pe unde să-l ducă, din pricina
mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi prin tavan
l-au lăsat cu patul în mijloc în faţa lui Iisus.
Şi văzând El credinţa lor, a zis: Omule,
iertate îţi sunt păcatele. (Luca 5,18-20)
206) Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se
curăţesc, surzii aud$ morţii învie şi săracilor
… şi tuturor Le spunea: Dacă voieşte cineva
să vină după Mine, să se lepede de sine în
fiecare zi, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze
Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape
viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde
viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Căci
ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea-
ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va
păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine
şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul
Omului Se va ruşina când va veni întru
slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar
cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii
dintre cei ce stau aici care nu vor gusta
moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui
Dumnezeu! (Luca 9,23-27)
… şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a
zis: Te voi urma oriunde Te vei duce. Şi
Iisus I-a zis: vulpile au vizuini şi păsările
cerului cuiburi; Dar Fiul Omului n-are unde
să-şi plece capul. Şi către altul a zis:
Urmează-Mi! Iar acela a zis: Doamne, mai
întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl
meu. Iar el a zis: lasă-i pe morţi să-şi
îngroape morţii, iar tu mergi de vesteşte
împărăţia lui Dumnezeu. Iar altul I-a zis: Te
voi urma Doamne, dar mai întâi îngăduie-
mi să-mi iau rămas bun de la cei de acasă.
Iar Iisus i-a zis: Nici unul care pune mâna
pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit

19
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
pentru împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 9,
57-62)
213) Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei
în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici
traistă, nici încălţăminte şi nimănui să nu-i
daţi bineţe pe cale. (Luca 10,3-4)
214) Şi s-au întors cei 70 cu bucurie şi I-au spus:
Doamne, şi demonii ni se pleacă întru
numele Tău. Şi le-a zis: Văzutu-l-am pe
satana din cer ca un fulger căzând. Iată, v-
am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste
scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi
nimic nu vă va vătăma. Dar nu de aceasta să
vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci
bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în
ceruri. (Luca 10,17-20)
215) Cine dintre voi, având un prieten, de se va
duce la el în miez de noapte şi-i va zice:
Prietene, împrumută-mă cu trei pâini, că mi-
a venit un prieten de pe drum şi n-am ce să-i
pun dinainte; dar acela, răspunzând
dinlăuntru i-ar zice: Nu-mi da de lucru!
Acum uşa e-ncuiată şi copiii mei sunt în
aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi
dau… Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se
va scula pentru că-i este prieten, totuşi
pentru îndrăzneala lui, se va scula şi-i va da
cât îi trebuie. Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va
da; căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va
deschide. Că oricine cere, ia şi cel ce caută,
găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide. Şi
care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său
pine, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere
peşte, în loc de peşte îi va da şarpe? Sau
dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci
dacă voi, rău fiind ştiţi să le daţi fiilor voştri
daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din
ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de
la El! (Luca 11,5-15)
216) Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu
vă temeţi de cei ce ucid trupul şi aceea
nimic nu pot face. Vă voi arăta însă de cine
să vă temeţi: temeţi-vă de acela care , după
cel ce a ucis, are putere să arunce în gheenă;
da, v-o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi!
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi
nici una din ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu; cât despre voi, şi perii capului
vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi,
voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Dar vă spun: pe tot cel ce Mă va mărturisi
pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului
îl va mărturisi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine
20
înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea
îngerilor lui Dumnezeu. (Luca 12,4-9)
217) Plinitu-s-a vremea şi împărăţia lui
Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi
în Evanghelie. (Marcu 1,15)
218) De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru
viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru
trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca, căci
viaţa este mai mult decât hrana şi trupul
decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici
nu seamănă nici nu seceră; ei n-au cămară,
nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu
mult mai mult sunteţi voi decât păsările! Şi
cine dintre voi purtându-şi de grijă, poate
să-i adauge staturii sale un cot? Deci dacă
nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de
aduceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii
cum cresc, ei nu torc, nici nu ţes, dar vă
spun Eu vouă că nici Satana în toată slava
lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă
iarba care azi e pe câmp iar mâine se aruncă
în cuptor Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât
mai mult pe voi puţin credincioşilor? Şi nu
căutaţi voi ce veţi mânca orice veţi bea şi nu
fiţi îngrijoraţi; că pentru toate acestea
păgânii lumii te caută; dar Tatăl vostru ştie
că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi
împărăţia Lui şi toate acestea vi se vor
adăuga. Nu te teme turmă mică, pentru că
Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia.
(Luca 12,22-32)
219) Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi
întorcîndu-Se le-a zis: dacă vane cineva la
Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă, pe
femeie, copil, fraţi, surori, până şi viaţa sa,
nu poate fi ucenicul Meu! Şi cel ce nu-şi
poartă crucea şi nu-mi urmează Mie, nu
poate fi ucenicul Meu. (Luca 14,25-27)
220) Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în
mult e credincios; şi cel ce este nedrept în
foarte puţin; şi în mult e nedrept. Deci dacă
n-aţi fost credincioşi în bogăţia cea
nedreaptă, cineva va încredinţa-o pe cea
adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin
n-aţi fost credincioşi, cineva va da ce este al
vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi
stăpâni; căci ori pe unul îl va urî, şi pe
celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe
celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi
lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Luca 16,10-
13)
221) Au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne
credinţa. Iar Domnul a zis: De-aţi avea
credinţă cât un grăunte de muştar i-aţi zice
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te
sădeşte în mare! Şi v-ar asculta. (Luca 17,5-
6)
222) ….. nu s-a găsit să se întoarcă să-I dea slavă
lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de
alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te,
credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17,18-19)
223) Şi le-a spus o pildă, cum că trebuie să se
roage-n toată vremea şi să nu-şi piardă
curajul,… şi a zis apoi Domnul: Auziţi voi
ce zice judecătorul cel nedrept? Dar oare
Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor
Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El.
Care rabdă-n de lung pentru ei? Vă spun
Eu vouă că degrab va face dreptate. Dar
Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe
pământ? (Luca 18,1-8)
224) Ce voi eşti să-ţi fac? Doamne, să-mi capăt
vederea. Şi Iisus i-a zis: capătă-ţi vederea!
Credinţa ta te-a mântuit. ( Luca 18,41-42)
225) Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi
fără încălţăminte, avuta-ţi lipsă de ceva? Iar
ei au zis: de nimic. Acum însă cel care are
pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care
nu are sabie, să-şi vadă haina ca să-şi
cumpere. Şi ei au zis: Doamne, iată aici
două săbii. Iar El le-a zis: Sunt de ajuns.
(Luca 22,35-38)
226) O, nepricepuţilor şi cu inima zăbavnici a
crede-n toate câte-au spus proorocii! ( Luca
24,25)
227) Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în
mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,
înspăimântântându-se credeau că văd duh.
Şi El le-a zis: de ce sunteţi tulburaţi şi
pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima
voastră? ( Luca 24,36-38)
228) Acesta spre mărturie a venit, să
mărturisească despre Lumină pentru ca toţi
să creadă prin el. (Ioan 1,7)
229) Lumina era cea adevărată Care venind în
lume, luminează pe tot omul. În lume era şi
lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu
L-a cunoscut. Între ale Sale a venit, şi ai Săi
nu L-au primit. Dar celor câţi L-au primit,
care cred întru numele Lui, le-a dat putere
să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din
sânge, nici din voie trupească, ori din vrere
bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
(Ioan 1,9-13)
21
230) Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit, şi
har peste har. (Ioan 1,16)
231) Răspuns-a Iisus şi I-a zis: Pentru că ţi-am
spus că te-am văzut sub smochin crezi? Mai
mari decât acestea vei vedea. Şi ia zis:
Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi
vedea cerurile deschizându-se şi pe îngerii
Lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se
peste Fiul Omului! (Ioan 1,50-51)
232) Cel ce crede într-Însul nu este judecat iar
cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a
crezut în numele Celui Unul Născut, Fiul lui
Dumnezeu. Iar judecata aceasta este, că
Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit
mai mult întunericul decât Lumina, fiindcă
faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele
urăşte Lumina şi nu vine la lumină ca să nu
i se vădească faptele. (Ioan 3,18-19)
233) Cel ce vine de sus este deasupra tuturor, cel
ce este de pe pământ pământesc este şi ca
un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer
este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a
auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui
nu o primeşte nimeni. Cel ce I-a primit
mărturia a întărit că adevărat este
Dumnezeu. Fiindcă Cel pe care L-a trimis
Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu,
pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu
măsură. Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate
le-a dat în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul
are viaţă veşnică; iar cel ce nu ascultă de
Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui
Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3,31-36)
234) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă
cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a
trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va
veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. (Ioan
5,24)
235) Şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi,
pentru că voi nu credeţi în Cel pe care El L-
a trimis. Cercetaţi Scripturile, că voi socotiţi
că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele
ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi
să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi!
Slavă de la oameni nu primesc dar v-am
cunoscut că nu aveţi în voi iubirea lui
Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui
Meu şi voi nu mă primiţi; dacă va veni altul
în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!
… Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce
primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de
la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu
socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este
cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, M-
aţi crede şi pe Mine fiindcă el despre Mine
a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi
crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?
(Ioan 5,38-47)
236) Deci au zis către El: Ce să facem, ca să
săvârşim lucrurile lui Dumnezeu? Iisus le-a
răspuns zicând: Lucrul lui Dumnezeu acesta
este: să credeţi în Cel pe Care El l-a trimis.
(Ioan 6,28-29)
237) Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se
pogoară din cer şi dă viaţă lumii. Deci au
zis către El: Doamne, dă-ne nouă-
ntotdeauna pâinea aceasta….. Şi Iisus le-a
zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la
Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine
niciodată nu va înseta. Dar Eu v-am spus că
M-aţi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă
Tatăl Mie, va veni la Mine, şi pe cel ce vine
la Mine nu-l voi scoate afară. Iar voia Celui
ce M-a trimis aceasta este: să nu pierd nimic
din tot ce Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de
apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca
tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să
aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua
de apoi. (Ioan 6,33-40)
238) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce va crede în
Mine are viaţă veşnică. Eu sunt Pâinea
vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în
pustie, dar au murit, aceasta este Pâinea
Care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce
mănâncă din ea să nu moară. Eu sunt Pâinea
cea vie, Care S-a pogorî din cer. De va
mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi
în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da
pentru viaţa lumii este Trupul Meu. Adevăr,
adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul
Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui,
nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă
Trupul Meu şi Bea Sângele Meu are viaţă
veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Căci Trupul Meu este adevărata mâncare şi
Sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce
mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu
rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum
Tatăl Cel viu M-a trimis pe Mine şi Eu viez
prin Tatăl, tot astfel cei ce Mă mănâncă pe
Mine va via prin Mine. Cel ce va mânca
pâinea aceasta, viu va fi în veac. Deci mulţi
din ucenicii săi auzind, au zis: Greu este
cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…
Iar Iisus, ştiind întru sine că ucenicii Lui
murmură în această privinţă, le-a zis: Vă
este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-l
veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo
unde era mai îfainte? Duhul este cel ce dă
viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Dar sunt
22
unii dintre voi care nu cred. De aceea v-am
spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă
nu-i este dat de la Tatăl. De atunci mulţi
dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai
umblau cu El. Deci a zis Iisus celor
doisprezece: Nu cumva şi voi vreţi să vă
duceţi? Simon Petru i-a răspuns: Doamne,
la cine ne vom duce? Căci tu ai cuvintele
vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am
cunoscut că tu eşti Hristos, Fiul
Dumnezeului Celui viu. (Ioan 6,47-69)
239) ….. Pentru că nici fraţii săi nu credeau într-
însul. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă
n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna e
gata. (Ioan 7,5-6)
240) În ziua cea din urmă – ziua cea mare a
sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat
zicând: Dacă în setează cineva, să vină la
Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine –
precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor
curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o
despre Duhul pe Care aveau să-L primească
acei ce cred într-Însul. Deci mulţi din
mulţime, auzind cuvintele acestea zisese:
într-adevăr Acesta este Proorocul! Şi
dezbinare s-a făcut în mulţime din pricina
Lui. (Ioan 7,37-40)
241) Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră
în El: Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu
cu adevărat sunteţi ucenicii Mei şi veţi
cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face
liberi. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu
adevărat liberi veţi fi. (Ioan 8,31-36)
242) … şi viaţa Mea Mi-o pun pentru voi. De
aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa mi-o
pun, pentru ca iarăşi s-o iau. (Ioan 10,15-
17)
243) Atunci iudeii L-au împresurat şi-I ziceau:
Până când o să ne scoţi sufletul? Dacă tu
eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul! Iisus
le-a răspuns: Eu v-am spus dar voi nu
credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în
numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre
Mine dar voi nu credeţi, pentru că voi nu
sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu
îl ascultă şi Eu le cunosc iar ele Mă
urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi ele-n
veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni
nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel Ce Mi le-a dat,
este mai mare decât toţi şi din mâna Tatălui
Meu nimeni nu le poate răpi. (Ioan 10,24-
29)
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
244) Şi acolo mulţi au crezut într-Însul. (Ioan
10,42)
245) Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în
Mine, chiar mort va trăi, şi tot cel ce trăieşte
şi crede întru Mine, în veac nu va muri!
Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da Doamne. Eu
am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce a venit în lume. (Ioan
11,25-27)
246) …. Doamne, de acum miroase, că e a patra
zi… Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei
crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Atunci au ridicat piatra, iar Iisus Şi-a ridicat
ochii în sus şi a zis: Părinte, mulţumescu-Ţi
că M-ai ascultat. Eu ştiam că Tu
întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul
mulţimii care stă-mprejur am zis, ca să
creadă că Tu M-ai trimis. (Iisus mulţumeşte
înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum
rugămintea Sa ar fi fost deja împlinită).
(Ioan 11,39-42)
247) Adevăr, adevăr vă spun, dacă bobul de grâu
când cade în pământ, rămâne singur; dar
dacă moare, aduce roade multă. Cel ce-şi
iubeşte viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi
urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra
pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte
cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu,
acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi
slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi zice?
Izbăveşte-Mă Părinte de ceasul acesta? Dar
Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta!
Părinte, preamăreşte-Ţi numele! (Ioan
12,24-28)
248) Atunci le-a zis Iisus: Încă puţin vreme
Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi ca să
nu vă cuprindă întunericul căci cel ce umblă
în întuneric nu ştie unde curge. Cât aveţi
Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai
Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus ; şi
plecând S-a ascuns de ei. Şi cu toate că
atâtea minuni a făcut El în faţa lor, tot nu
credeau într-Însul, ca să se plinească
cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis:
Doamne, cine-a dat crezare celor auzite de
noi? Şi braţul Domnului cui i s-a
descoperit? De aceea nu puteau să creadă că
a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit şi inima
lor a împietrit-o, pentru ca cu ochii să nu
vadă şi cu inima să nu-nţeleagă, ca nu
cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec.
(Ioan 12,35-40)
23
249) Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut
într-Însul, dar nu mărturiseau din pricina
fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă;
căci ei au iubit slava oamenilor mai mult
decât slava lui Dumnezeu. (Ioan 12,42-43)
250) Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi
poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de
la început a fost ucigător de oameni şi nu a
rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este
întru el. Când el grăieşte minciuna dintr-ale
lui grăieşte, fiindcă el este şi tată al
minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul,
pe Mine nu Mă credeţi. Cel ce este de la
Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu;
de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu
sunteţi de la Dumnezeu. (Ioan 8,44-47)
251) Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva
cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.
(Ioan 8,51)
252) Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în
Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a
trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine,
Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu,
Lumină am venit în lume pentru ca tot cel
ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le
păzeşte, Eu nu-l judec că n-am venit să
judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel
ce se leapădă de Mine şi nu primeşte
cuvintele Mele, are cine să-l judece:
cuvântul pe care Eu nu de la Mine am grăit,
ci Tatăl Cel ce M-a trimis, El mi-a poruncit
ce să spun şi ce să grăiesc. Şi ştiu că
porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea
ce grăiesc eu; precum Mi-a spus Mie Tatăl,
aşa grăiesc. (Ioan 12,44-50)
253) Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în
Dumnezeu şi în Mine credeţi. (Ioan 14,1)
254) Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl
întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul
acestor lucruri. Adevăr, adevăr vă spun: cel
ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe
care le fac Eu; încă şi mai mari decât
acestea va face, că Eu la Tatăl Mă duc. Şi
orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi
face pentru ca Tatăl să se preamărească
întru Fiul. Dacă veţi cere ceva întru numele
Meu, Eu o voi face. De Mă iubiţi, păziţi-Mi
poruncile! Şi Eu îl voi ruga pe Tatăl şi alt
mângâietor vă va da vouă, pentru ca-n veac
să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe
Care lumea nu poate primi pentru că nu-l
vede şi nici nu-l cunoaşte; îl cunoaşteţi voi,
devreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi:
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi. Încă
puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea;
voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc
şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte
că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru
Mine, iar Eu întru voi. Cel ce are poruncile
Mele şi le păzeşte acele este cel care Mă
iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit
va fi de Tatăl Meu şi Mă voi arăta lui. De
Mă iubeşte cineva, el va păzi cuvântul Meu
şi Tatăl Meu îl va iubi şi noi vom veni la el
şi ne vom face locaş la el. Cel ce nu Mă
iubeşte nu-Mi păzeşte cuvintele. (Ioan
14,11-24)
255) Pace vă las vouă, pacea Mea v-a dau; nu
precum v-o dă lumea v-o dau eu. Să nu se
tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze.
(Ioan 14,27)
256) Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este
lucrătorul. Fiecare mlădiţă care nu aduce
roadă întru Mine, El o taie şi fiece mlădiţă
care aduce roadă, El o curăţă pentru ca ea
mai multă roadă să aducă. Rămâneţi întru
Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu
poate să aducă roadă de la sine dacă nu
rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi
rămâne întru Mine. Eu sunt viţe, voi
mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu
întru El acela aduce roadă multă, căci fără
de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva
nu rămâne întru Mine se aruncă afară ca o
mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi
aruncându-le în foc se ard. Dacă voi
rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele
rămân întru voi, cereţi orice veţi vrea şi vi
se va da. (Ioan 15,1-7)
257) De veţi păzi poruncile Mele veţi rămâne
întru iubirea Mea aşa cum Eu am păzit,
poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea
Lui. (Ioan 15,10)
258) Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă
poruncesc. (Ioan 15,14)
259) Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de
la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până
acum n-aţi cerut în numele Meu: cereţi şi
veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie
deplină. (Ioan 16,23-24)
260) În ziua aceea veţi cere în numele Meu, şi nu
vă zic că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
devreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru
că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că
Eu de la Dumnezeu am ieşit. (Ioan 16,26-
27)
24
261) Iisus le-a răspuns: Credeţi acum? Iată vine
ceasul – şi a şi venit, ca voi să vă risipiţi
fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi
singur. Dar nu sunt singur pentru că Tatăl
este cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit
pentru ca-ntru Mine pace să aveţi. În lume
necazuri veţi avea: dar îndrăzniţi! Eu am
biruit lumea! (Ioan 16,31-33)
262) Şi prin credinţa în numele Lui însuşi
numele Lui l-a întărit pe acesta (olog) pe
care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a
dat lui această întregire, în faţa voastră a
tuturor. (Puterea lui Iisus invocată întru
credinţă este aceea ce ia dăruit celui
suferind integritatea.) (Faptele Apostolilor
3,16)
263) Împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a
crezut că va fi părinte al multor neamuri,
după cum i s-a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;
şi neslăbind în credinţă nu s-a uitat la trupul
său amorţit – că era aproape de o sută de ani
– şi nici la amorţirea Sarei; şi-ntru
făgăduinţa lui Dumnezeu nu s-a îndoit prin
necredinţă, ci s-a întărit în credinţă, dându-i
slavă lui Dumnezeu şi fiind încredinţat că
ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.
Iată de ce credinţa lui i s-a socotit ca
dreptate. (Romani 4,18-22)
264) Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din credinţă,
pace avem cu Dumnezeu prin Domnul
nostru Iisus Hristos, datorită căruia am şi
avut prin credinţă cale deschisă la harul
acesta în care stăm şi ne lăudăm în nădejdea
slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, dar
şi în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că
necazul rodeşte răbdarea, iar răbdarea,
încercarea, iar încercarea – nădejde.
(Romani 5,1-4)
265) Iar dacă am murit împreună cu Hristos,
credem că vom şi învia împreună cu El.
(Romani 6,8)
266) Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl
Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele
îndurărilor şi Dumnezeul a toată
mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot
necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află-n
tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin
mângâierea cu care noi înşine suntem
mângâiaţi de Dumnezeu. Că după cum
prisosesc întru voi patimile lui Hristos, tot
aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin
Hristos. Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-i
pentru mângâierea şi mântuirea voastră; iar
dacă suntem mângâiaţi, aceasta-i pentru a
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
voastră mângâiere care vă întăreşte să
înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe
care şi noi le suferim. Şi neclintită-i
nădejdea noastră pentru voi ştiind că aşa
cum sunteţi părtaşi suferinţelor, tot aşa şi
mângâierii. Căci nu voim fraţilor ca voi să
nu ştiţi de necazul nostru care ni s-a făcut în
Asia; că peste măsură, peste puteri am fost
îngreuiaţi, încât nu mai aveam nici o
nădejde pentru viaţa noastră. Dar noi întru
noi înşine ne-am socotit osândiţi la moarte
ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în
Dumnezeul Cel ce-i învie pe cei morţi. Cel
ce ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca
aceasta şi-n Care nădăjduim că încă ne va
mai izbăvi. (Cel ce-şi asumă moartea nu se
mai teme de moarte, devreme ce teama de
moarte este anulată prin credinţa în înviere.)
(II Cor. 1,3-10)
267) Ne-am socotit ca osândiţi la moarte ca să nu
ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu
Cel ce înviază morţii. (II Cor. 1,9)
268) Comoara aceasta o avem în vase de lut,
pentru ca această covârşitoare putere să fie
aceea a lui Dumnezeu şi nu de la noi. Noi
întru toate suntem necăjiţi dar nu striviţi; în
strâmtorări, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi,
dar nu părăsiţi, doborâţi dar nu nimiciţi,
totdeauna purtând în trup mersul spre
moarte a lui Iisus aşa, ca şi viaţa lui Iisus să
se arate în trupul nostru. Căci pururea noi,
cei vii suntem daţi spre moarte din pricina
lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate
în trupul nostru cel nemuritor. Având
acelaşi duh al credinţei- după cum este
scris: Crezut-am, pentru aceea am grăit- şi
noi credem; pentru aceea şi grăim, ştiind că
Cel Ce L-a înviat pe Domnul Iisus, ne va
învia şi pe noi cu Iisus şi-mpreună cu voi ne
va aşeza alături de El. De aceea nu pierdem
din curaj, dimpotrivă, chiar dacă omul
nostru cel dinafară se trece, cel dinlăuntru
se înnoieşte din zi în zi, căci o clipă uşoară
de necaz trecător ne aduce nouă, din
prisosinţă veşnică plinătate de slavă, nouă
celor ce nu privim la cele ce se văd fiindcă
cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu
se văd sunt veşnice. (II Cor. 4,7-18)
269) Fiind noi împreună lucrători cu El vă
îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l
primiţi în zadar căci zice: “La vreme
potrivită te-am ascultat şi-n ziua mântuirii
te-am ajutat”; iată acum vremea potrivită,
iată acum ziua mântuirii. (II Cor. 6,1-2)
25
270) Deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte,
devreme ce armele noastre nu sunt trupeşti,
ci în Dumnezeu puternice spre surparea
întăriturilor. (II Cor 10,3-4)
271) Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în
credinţă, puneţi-vă la încercare. (II Cor.
13,5)
272) El, după bogăţia slavei Sale, să vă dea ca
prin Duhul Său să fiţi puternic întăriţi în
omul cel lăuntric ca Hristos să Se
sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre
înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire să puteţi
înţelege împreună cu toţi sfinţii ce este
lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea
şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos cea mai
presus de cunoaştere, pentru ca să vă
umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Iar Celui Ce, potrivit puterii care lucrează în
noi, poate face cu mult mai mult decât tot
ceea noi cerem sau gândim, Lui fie-I slava
în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate
neamurile din veacul vecilor! Amin.
(Efeseni 3,16-21)
273) În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru
Domnul şi-ntru tăria puterii Lui. Îmbrăcaţi
armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta
împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta
noastră nu este împotriva cărnii şi a
sângelui ci împotriva Începătoriilor
împotriva Stăpâniilor, împotriva
Stăpânitorilor acestei lumi de întuneric,
împotriva duhurilor răutăţii care sunt în
stihiile cereşti. Pentru aceea luaţi armura lui
Dumnezeu: pentru ca-n ziua cea rea să fiţi
în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi
isprăvi totul, să rămâneţi în picioare.
Aşadar, staţi drepţi, avându-vă mijlocul
încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în
platoşa dreptăţii şi cu picioarele încălţate-n
starea de a fi gata pregătiţi pentru
Evanghelia păcii, mai presus de toate luând
pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge
toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi
coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este
cuvântul lui Dumnezeu, în toată vremea
rugându-vă întru Duhul prin orice rugăciune
şi cerere şi-ntru aceasta privegheaţi cu toată
stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii.
(Efeseni 6,10-18)
274) Să aud despre voi că staţi cu tărie într-un
singur duh, într-un singur suflet luptându-vă
împreună pentru credinţa Evangheliei, fără
ca-ntru ceva să vă înfricoşaţi de cei
potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de
pierzare, iar pentru voi de mântuire; şi
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
aceasta, de la Dumnezeu. Căci de dragul lui
Hristos vi s-au dat vouă nu numai să credeţi
în El, dar şi să pătimiţi pentru El, ducând
aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi-n
care auziţi că sunt. (Filipeni 1,27-30)
275) Fiţi laolaltă următorii mei, fraţilor şi uitaţi-
vă la aceia care se poartă aşa cum aveţi voi
pildă de la noi. Căci pentru noi, cetatea
noastră e de la început în ceruri, de unde-L
şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Iisus
Hristos, Care va schimba trupul nostru de
smerenie spre a-l face după chipul trupului
Său de slavă, potrivit cu lucrarea puterii Lui
ca pe toate Sieşi să le supună. (Filipeni
3,17-21)
276) Nimeni să nu se clatine în aceste necazuri.
Fiindcă voi înşivă o ştiţi că pentru aceasta
suntem rânduiţi căci şi când eram la voi v-
am spus-o mai înainte că vom avea de
suferit necazuri, aşa cum s-a şi întâmplat şi
cum voi o ştiţi. (I Tes. 3,3-4)
277) Iar voi fraţilor, nu vă descurajaţi în a face
binele. (II Tes. 3,13)
278) Vrednic de crezare şi de toată primirea este
cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i
mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel
dintâi sunt eu. (I Tim. 1,15)
279) Această poruncă îţi încredinţez fiule
Timotei potrivit profeţiilor făcute mai
înainte asupră-ţi, ca-ntru ele să te lupţi lupta
cea bună, având credinţă şi conştiinţă bună.
Pe aceasta din urmă, lepădând-o unii şi-au
pierdut credinţa. (I Tim. 1,18-19)
280) Aşadar, vreau ca toţi bărbaţii să se roage în
tot locul ridicând mâini sfinte, fără mânie şi
fără şovăire. (I Tim. 2,8)
281) Luptă-te lupta cea bună a credinţei,
cucereşte viaţa veşnică la care ai fost
chemat şi pentru care mărturisirea cea bună
ai mărturisit în faţa multor martori. (I
Tim.6,12)
282) Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci
de putere şi de iubire, de minte înţeleaptă.
Aşadar nu te ruşina de mărturisirea asupra
Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul
Său, ci fii părtaş la suferinţă pentru
Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu.
(II Tim. 1,7-8)
283) Pentru care pricină îndur aceste suferinţe,
dar nu mă ruşinez fiindcă ştiu în cine mi-am
26
pus credinţa şi sunt încredinţat că puternic
este El să păzească vistieria pe care mi-a
încredinţat-o până la ziua aceea. (II Tim.
1,12)
284) Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care
este în Hristos Iisus. (II Tim. 2,1)
285) Ia-ţi partea ta de suferinţă ca un bun ostaş al
lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă
cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui
ce l-a adus în oaste, iar dacă cineva ia parte
la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s-
a luptat după legile acestora. Adu-ţi aminte
de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din
seminţia lui David, după Evanghelia mea
pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri
ca un făcător de rele, dar cuvântul lui
Dumnezeu nu e legat. Vrednic de crezare
este cuvântul: Dacă împreună cu El am
murit, împreună cu El vom şi învia. Dacă
răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi;
dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui. (II
Tim. 2,3-12)
286) Şi pe aceasta s-o ştii că-n vremile din urmă
veni-vor vremuri grele. Că oamenii vor fi
iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi,
trufaşi, blasfematori, neascultători de
părinţi, nerecunoscători, pângăritori, fără
inimă, neînduplecaţi, clevetitori,
încăpăţînaţi, cruzi, duşmani ai binelui,
trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori
mai mult de plăcere mai mult decât de
Dumnezeu, având înfăţişarea credinţei celei
bune, dar tăgăduindu-i puterea. (II Tim. 3,1-
6)
287) Amintiţi-vă încă de zilele dinainte când,
după ce aţi fost luminaţi aţi îndurat o grea
luptă cu suferinţele, uneori în faţa lumii
fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori
făcându-vă partea şi cu cei ce sufereau în
acest fel. Că-mpreună aţi pătimit cu cei
închişi şi cu bucurie aţi primit răpirea
averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai
bună care rămâne. Aşadar nu vă lepădaţi
încrederea, aceasta având o mare răsplată.
Fiindcă nevoie aveţi de răbdare pentru ca
făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de
făgăduinţă. Că încă puţin, foarte puţin şi Cel
ce va să vină va veni şi nu va întârzia; cel
drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă
se dă de-oparte, sufletul Meu nu va binevoi
întru el. Noi însă nu suntem din cei ce se
dau de-o parte spre pieire, ci din cei ce cred
spre dobândirea sufletului. (Evrei 10,32-39)
Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere
288) Ori credinţa e fiinţarea celor nădăjduite,
dovada lucrurilor celor nevăzute…….. (În
clipa în care crezi total în obiectul speranţei
tale, aceasta devine o realitate, capătă
substanţă; virtualul se converteşte în real;
credinţa în rugăciune transformă obiectul
cererii în realitate imediată; calităţi deja
existente dar inaccesibile simţurilor devin
palpabile prin intermediul credinţei.) Ori
fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bine
plăcuţi, fiindcă cel ce se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi
că răsplătitor se face celor ce-L caută… Şi
ce să mai zic? Că timpul u-mi va ajunge să
vorbesc cu deamănuntul de Ghedeon,
Barac, Samson, Ieftae, de David, de Samuel
şi de prooroci care prin credinţă au biruit
împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit
făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins
puterea focului, au scăpat de ascuţişul
săbiei, s-au întărit din propria lor slăbiciune,
s-au făcut puternici în războaie, năvălirile
vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă, femei
care şi-au luat morţii înviaţi; alţii au fost
chinuiţi nevrând să primească eliberarea
pentru a-şi dobândi una mai bună –
învierea; iar alţii au suferit batjocoriri şi
bice, chiar lanţuri şi-nchisoare, au fost ucişi
cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia,
au pribegit în piei de oaie şi-n piei de capră
strâmtoraţi, necăjiţi şi înjosiţi – ei, de care
lumea nu era vrednică” – rătăcind în
pustiuri, în munţi, în peşteri şi-n crăpăturile
pământului. (Evrei 11)
289) Astfel ca şi noi având împrejuru-ne atâta
nor de martori să lepădăm tot ceea ce ne
îngreunează şi tot păcatul cu uşurinţă ne-
mpresoară, cu stăruinţă să alergăm la
întrecerea ce ne stă înainte cu ochii ţintă la
Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la
Iisus Cel ce-n locul bucuriei care-I stătea
înainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii
şi a şezut de-a dreapta tronului lui
Dumnezeu. Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-
Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de
împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii
prin slăbirea sufletelor voastre. Voi încă nu
v-aţi împotrivit până la capăt luptându-vă cu
păcatul. Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile
cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi.
(Evrei 12,1-4)
290) Toată bucuria să v-o puneţi în seamă
fraţilor, când daţi de felurite ispite ştiind că
încercarea credinţei voastre naşte răbdarea,
dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită,
pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi
întru nimic ştirbiţi. Şi dacă cineva din voi
este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la
27
Dumnezeu Cel ce tuturor le-o dă cu
simplitate şi fără înfruntare, şi i se va da. Să
ceară însă cu credinţă întru nimic îndoindu-
se pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea
valului mării, mişcat de vânt şi aruncat
încoace şi încolo. Omul acela să nu se
gândească că va primi ceva de la Domnul,
fiind îndoielnic şi nestatornic în toate căile
sale. (Iacov 1,2-8)
291) Prin urmare smeriţi-vă sub mâna cea tare a
lui Dumnezeu, pentru ca El la timpul
cuvenit să vă înalţe. Toată grija voastră
lăsaţi-I-o lui Dumnezeu, căci El are grijă de
voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul
vostru, diavolul umblă ca un leu căutând pe
cine să înghită; staţi-i împotrivă, tari în
credinţă ştiind că aceleaşi suferinţe le îndură
şi fraţii voştri le îndură în lume. După ce
veţi suferi puţină vreme, Dumnezeul a tot
harul, Cel ce va chemat la slava Sa cea
veşnică întru Hristos Iisus, El însuşi vă va
întrema, vă va întări, vă va împuternici
făcându-vă de neclintit. (I Petru 5,6-10)
292) Pentru aceasta, punându-vă întreaga
sârguinţă, credinţei voastre, adăugaţi-i
virtutea, virtuţii, cunoştinţa, cunoştinţei
înfrânarea, înfrânării răbdarea, răbdării
evlavia, evlaviei, prietenia frăţească,
prieteniei frăţeşti, iubirea. Că dacă acestea
sunt în voi, ele nu vă vor lăsa trândavi şi
nici fără roadă în cunoaşterea Domnului
nostru Iisus Hristos. Fiindcă cel ce nu le are
e un orb, care a dat uitării curăţirea
păcatelor lui de odinioară. (II Petru 1,5-9)
293) Tot cel ce are această nădejde în El se
curăţeşte pe sine aşa cum Acela curat este. (
I Ioan 3,3)
294) Voi sunteţi din Dumnezeu copilaşii mei şi i-
aţi biruit pentru că Cel Care este-n voi e mai
mare decât cel care este-n lume. ( I Ioan
4,4)
295) Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii
lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu
şi-I împlinim poruncile. Căci iubirea de
Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim. Şi
poruncile Lui nu sunt grele, pentru că cel ce
e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi
aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea:
credinţa noastră. Cine-i dar biruitorul lumii
dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu? Cel care-L are pe Fiul, are
viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui
Dumnezeu, nu are viaţa. Şi aceasta este
încrederea pe care o avem către El: dacă
 Credinţă, curaj – frică
Cuvinte de mângâiere

cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă şi

dacă ştim că El ne ascultă în tot ceea ce-I
cerem, atunci ştim că avem cererile pe care
le-am cerut de la El. (I Ioan 5,2)

296) Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le

zice Bisericilor. Biruitorului îi voi da să
mănânce din pomul vieţii care este-n raiul
lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2,7)

297) Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată pe

unii dintre voi va să-i arunce diavolul în
temniţă ca să fiţi puşi la-ncercare şi veţi
avea zece zile de necaz. Fii credincios până
la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cel ce
are urechi să audă ceea ce Duhul le zice
Bisericilor. Biruitorul nu va fi vătămat de
moartea a doua. (Apocalipsa 2,10-11)

298) Nu pun peste voi altă greutate dar ceea ce

aveţi ţineţi cu tărie până ce voi veni. Iar
biruitorului şi celui ce păzeşte pîn-la capăt
faptele Mele îi voi da stăpânire peste
neamuri şi toiag de fier le va păstori şi ca pe
vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu
am primit putere de la Tatăl Meu şi-i voi da
steaua cea de dimineaţă. (Apocalipsa 2,24-
28)

299) Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin

cuvântul mărturiei lor, prin aceea că viaţa
pîn-la moarte nu şi-au iubit-o. (Apocalipsa
12,11)

300) S-a făcut! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul

şi Sfârşitul. Celui ce însetează, Eu în dar îi
voi da să bea din izvorul apei vieţii.
Biruitorul va moşteni acestea şi Eu îi voi fi
Dumnezeu iar el Îmi va fi Mie fiu. Cât
despre cei fricoşi, necredincioşi, spurcaţi şi
ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori şi închinători la
idoli şi toţi cei mincinoşi, partea lor este-n
iezerul care arde cu foc i cu pucioasă care
este moartea cea de-a doua. (Apocalipsa
21,6-8)

301) Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are

grijă de voi. (I Petru5,7)

302) Să ţinem mărturisirea nădejdii nesmintită;

pentru că credincios este Cel ce a făgăduit.
(Evrei 10,23)

303) Eu îi voi arăta cât trebuie să pătimească

pentru numele Meu. (Fapte 10,16)

28
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere
Suferinţă, răbdare
1) Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu
necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale;
în dureri vei naşte copil, atrasă vei fi către
bărbatul tău şi el te va stăpâni.” Iar lui Adam i-
a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi
ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit:
“Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul
pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în
toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va
rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În
sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până
ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat;
căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.”
(Facerea 3,16-19)
2) Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a
ras pe cap şi, căzând la pământ s-a închinat şi a
rostit: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele
şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a
dat, Domnul a luat; fie numele Domnului
binecuvântat!” (Iov 1,20-21)
3) Atunci satana a plecat dinaintea Domnului şi a
lovit pe Iov cu lepră din tălpile picioarelor până
în creştetul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să
se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş.
Atunci nevasta lui a zis către el: “Te ţii mereu
în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi
mori!” dar Iov a răspuns: “Vorbeşti cum ar
vorbi o femeie nebună! Ce? Dacă am primit de
la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi
pe cele rele?” şi în toate acestea Iov n-a
păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2,7-10)
4) Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au
mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile
lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare
veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână.
Apoi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi
şapte nopţi, fără să-i spună nici un cuvânt, căci
vedeau cât este de mare durerea lui. (Iov 2,12-
23)
5) Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele
mele curg ca apa. De ceea ce mă tem, aceea mi
se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de
aceea am parte. N-am nici tihnă nici odihnă,
nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă
stăpâneşte. (Iov 3,24-26)
6) Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor
secera. Mergând, mergeau şi plângeau
29
aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu
bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125,5-6)
7) În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire
gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe
cealaltă aşa ca omul să nu descopere nimic din
cele viitoare. (Eclesiastul 7,14)
8) Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta,
nu te clinti din locul tău căci firea domoală înlătură
mari neajunsuri. (Eclesiastul 10,4)
9) Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre
pălmuiri şi faţa mea n-am ferit-o de ruşinea
scuipărilor şi Domnul Dumnezeu mi-a venit în
ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi
întărit faţa mea ca o cremene căci ştiam că nu voi
fi făcut de ocară. (Isaia 50,6-7)
10) Nu avea nici chip nici frumuseţe ca să ne uităm la
el şi nici o înfăţişare ca să ne fie drag, dispreţuit
era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor
şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-
ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar
el a luat asuprăşi durerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit,
bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese
străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru
fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru
mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am
vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare
pe calea noastră şi Domnul a făcut să cadă asupra
Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost,
dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura S-a; ca un
miel spre junghiere şi ca o oaie făr’ de glas
înaintea celor ce-o tund, aşa nu Şi-a deschis gura
Sa. Întru smerenia Lui budecata Lui s-a ridicat şi
neamul Lui cine-l va spune? Că s-a luat de pe
pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului
Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost
pus lângă cei fără-de-lege şi cu cei făcători de rele
după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o
nedreptate şi nici o înşelăciune nu fusese în gura
Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească
prin suferinţă şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă
pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi. Îşi va lungi
viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi.
Scăpat de chinurile sufletului Său va vedea rodul
ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin
suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe
mulţi şi fărădelegile le va lua asupra Sa. Pentru
aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei
puternici va împărţi prada ca răsplată că Şi-a dat
sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a
fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi
pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa .(Isaia 53,2-3)
11) Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi
chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de
minte drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea
 Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere
lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi
plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în
pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor ei au
îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de
nemurire şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare
răsplată vor primi căci Dumnezeu i-a pus la
încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur
în topitoare, aşa i-a lămurit şi ca pe o jertfă de
ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua
răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe
mirişte aşa vor fi. (Înţ. lui Solomon 3,1-7)
12) Până la o vreme va suferi cel îndelung răbdător
şi după aceea îi va răsări veselie. (Sirah 1,22)
13) Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte
pentru dinte, Eu însă vă spun: Nu staţi
împotriva celui rău; iar celui ce te loveşte peste
obrazul drept întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce
vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i
lui şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o
milă, mergi cu el două. Celui ce cere de la tine,
dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine,
nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s-a spus: Să-l
iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe
vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce te
blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-
vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca
să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El
face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste
cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi
peste cei nedrepţi. Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe
fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii
nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea fiţi voi
desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit este! (Matei 5,38-48)
14) Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: Nu răspunzi
nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva
ta? Dar Iisus tăcea. (Matei 26,62-63)
15) Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu
pumnii, iar unii îi dădeau palme zicând:
Prooroceşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a
lovit? … (Matei 26,67-68)
16) Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus
după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.
Atunci ostaşii guvernatorului ducându-l pe
Iisus în pretoriu au adunat asupră-I toată
cohorta şi dezbrăcându-l de haine I-au pus o
hlamidă roşie şi împletind o cunună de spini, I-
au pus-o pe cap şi trestie în dreapta Lui; şi
îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El
zicând: Bucură-te împărat al iudeilor!… Şi
scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau
peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au
dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele
Lui şi L-au dus să-L răstignească. I-au dat să
30
bea vin amestecat cu fiere, şi gustând, n-a voit să
bea. (Matei 27,26-34)
17) Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul
de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl
defăimau clătinându-şi capetele. Asemenea şi
arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu
cărturarii şi cu bătrânii… În acelaşi chip Îl ocărau
şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El. Iar în
ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare
zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?) (Matei
27,38-41)
18) Fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă este
sărată cu sare. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi
pierde gustul, cu ce o veţi mai drege? Aveţi deci
sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii! (Marcu
9,49-50)
19) Fericiţi sunteţi voi cei săraci, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce
flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi
voi, cei ce plângeţi acum, că vă veţi veseli. Fericiţi
veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî
oamenii şi vă vor izgoni dintre ei ocărându-vă şi
când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţi-
vă în ziua aceea şi tresăltaţi că iată răsplata voastră
multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau
proorocilor. Dar vai vouă bogaţilor!, că de pe
acum vă luaţi mângâierea. Vai vouă, celor ce
sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă,
celor ce râdeţi acum, că vă veţi plânge şi vă veţi
tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de
bine; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor
mincinoşi. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun:
Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă
urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-
vă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte
peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia
haina, nu-l împiedica să-ţi ai şi cămaşa; oricărui îţi
cere, dă-i şi de la cel ce-ţi ai pe ale tale, nu i le
cere. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
asemenea faceţi-le şi voi lor. Iar dacă-i iubiţi pe cei
ce vă iubesc, ce faceţi mai mult? Că şi păcătoşii
iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine
celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că
şi păgânii tot aşa fac. Sau dacă daţi cu împrumut
celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce
mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu
împrumut păcătoşilor; ca să primească înapoi
întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi şi daţi
cu împrumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră
va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este
bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa
cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu
veţi fi judecaţi, nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi;
iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură
bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va îndesa
Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere
în poală; căci cu ce măsură măsuraţi cu aceea
vi se va măsura. (Luca 6,20-38)
20) Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe
şi să fie lepădat demonul acesta. (Luca 17,25)
21) De vă urăşte pe voi lumea, s-o ştiţi că pe Mine
mai înainte de voi M-a urât. Dacă aţi fi din
lume, lumea ar iubi ce este- al ei; dar pentru că
nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din
lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă
aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu
este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M-
au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni;
dacă am păzit cuvântul Meu, şi pe-al vostru-l
vor păzi. Dar toate acestea vi le vor face din
pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc
pe Cel Ce M-a trimis. (Ioan 15,18-21)
22) Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi.
Scoate-vă-vor pe voi din sinagogi; ba chiar
vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să
creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi pe
acestea le vor face pentru că nu L-au cunoscut
pe Tatăl Meu, şi nici pe Mine. Iar pe acestea vi
le-am grăit pentru ca, atunci când va veni
ceasul lor să vă aduceţi aminte că vi le-am
spus. (Ioan 16,1-4)
23) Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă
veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi
întrista, dar întristarea voastră se va preface în
bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează
pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte
copilul nu-şi mai aduce aminte de durere,
pentru bucuria că s-a născut om pe lume. (Ioan
16,20-21)
24) Vâră-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul
pe care Tatăl Mi l-a dat? (Ioan 18,11)
25) Iar ei au plecat din faţa sinedriului bucurâdu-se
că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru
numele Lui. (Fapte. 5,41)
26) Într-adevăr, eu socotesc că suferinţele din
vremea de acum n-au nici un preţ faţă de
mărirea care ni se va descoperi. (Rom. 8,18)
27) Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Oare
necazul? Sau strâmtorarea? Sau prigoana? Sau
foametea? Sau primejdia? Sau sabia?! Precum
este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată
ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
Dar toate acestea noi suntem mai mult decât
biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Fiindcă
suntem încredinţaţi că nici moartea, nici viaţa,
nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum,
nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea,
nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să
31
ne despartă de iubirea de Dumnezeu cea întru
Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom. 8,35-39)
28) Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm,
suntem goi şi suntem pălmuiţi, pribegim şi ne
ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind,
binecuvântăm, prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi
fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns,
lepădătura tuturor până acum. Aşadar, vă rog eu pe
voi: Călcaţi pe urmele mele! (I Cor. 4,11-16)
29) Întru toate să ne înfăţişăm pe noi înşine ca slujitori
ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, şi
pe voi, în strâmtorări, în bătăi , în temniţe, în
tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în
curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă răbdare, în
bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, în
cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin
armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a
stânga, prin slavă şi necinste prin defăimare şi
laudă; ca nişte amăgitori totuşi iubitori de adevăr;
ca nişte necunoscuţi şi totuşi binecunoscuţi, ca
nişte muribunzi şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi
şi totuşi nu ucişi, ca nişte întristaţi, dar pururea
bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi
îmbogăţindu-i; ca pe unii care n-au nimic dar pe
toate le stăpânesc. (2 Cor. 6,4-10)
30) În osteneli mai mult, în închisori mai mult; sub
lovituri fără număr, la moarte adeseori. De cinci
ori am primit de la iudei 40 de lovituri fără una, de
trei ori am fost bătut cu vergi; odată împroşcat cu
pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o
noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării; în
călătorii, adeseori; primejdii de la râuri în
primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul
meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în
cetăţi, primejdii în pustie, primejdii pe mare,
primejdii între fraţii mincinoşi! În osteneală şi-n
trudă, deseori în privegheri, în foame şi-n sete,
deseori în posturi, în frig şi-n golătate. (II Cor.
11,23-27)
31) Pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai
întru slăbiciunile mele. (II Cor.12,5)
32) Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogăţia
descoperirilor, datumi-s-a mie un ghimpe în trup,
un înger al satanei să mă bată peste obraz ca să nu
mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe
Domnul, ca să-l depărteze de la mine şi mi-a zis:
De ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru
slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros
mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele
pentru ca-ntru mine să locuiască puterea lui
Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în
defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări
pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt
tare. (II Cor.12,7-10)
 Suferinţă, răbdare
Cuvinte de mângâiere

33) M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu
sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel Ce
trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în
trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui
Dumnezeu, Cel Ce m-a iubit şi pe Sine Însuşi
S-a dat pentru mine. (Galateni 2,20)
43) Luaţi-i, fraţilor, drept pildă de suferinţă şi de
îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în
numele Domnului. Iată îi fericim pe cei ce-au
răbdat: de răbdarea lui Iov aţi auzit şi
deznodământul Domnului l-aţi văzut, că mult
milostiv este Domnul şi îndurător. (Evrei 5,10-11)

34) De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă
supărare; căci eu în trupul meu port semnele
Domnului Iisus. (Galateni 6,17)
35) Eu m-am deprins să mă-ndestulez cu ceea ce
am. Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să am de prisos,
în orice şi-n toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi
flămând şi să am de prisos, şi să duc lipsă. Pe
toate le pot întru Hristos Cel Ce mă întăreşte.
(Filipeni 4,11-13)
36) Dacă avem hrană şi acoperământ, vom fi
mulţumiţi cu ele. (I Timotei 6,8)
44) Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi ca
să vă-ncerce ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,
ci devreme ce sunteţi părtaşi la suferinţele lui
Hristos, bucuraţi-vă pentru ca şi la descoperirea
slavei Sale cu veselie să vă bucuraţi. De sunteţi
ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi
căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte
peste voi; blasfemiat de ei, de voi e preamărit.
Căci vremea este ca judecata să-nceapă de la casa
lui Dumnezeu şi dacă-ncepe de la noi, cum va fi
sfârşitul celor ce nu se supun Evangheliei lui
Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, cu
cel păcătos ce va fi? (I Petru 4,12-14)

37) Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în

purtare, năzuinţă, în credinţă, în iubire, în
stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele mele câte
mi-au fost în Antiohia, în Iconia, în Listra. Câte
prigoniri am răbdat! Şi din toate m-a izbăvit
Domnul. Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să
trăiască cucernic în Hristos Iisus. (II Timotei
5,10-12)

38) Tu însă fii treaz, întru toate îndură necazul, fă

lucrare de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Că
eu de acum sânger spre jertfă şi vremea plecării
mele a sosit. Lupta cea bună am luptat,
călătoria mi-am împlinit-o, credinţa am păzit-o.
De-acum mi s-a gătit cununa dreptăţii pe care
în Ziua aceea mi-o va da Domnul Dreptul
Judecător şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce
I-au iubit arătarea. (II Timotei 4,5-8)

39) Aduceţi-vă aminte de cei închişi ca şi cum aţi fi

legaţi împreună cu ei; de cei ce-ndură rele,
devreme ce şi voi sunteţi în trup. (Evrei 13,3)

40) Să ieşim aşadar la El în afara taberei, purtându-

I ocara că nu avem aici cetate stătătoare, ci
căutăm pe ceea ce va să fie. (Evrei13,13-14)

41) Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la

capătul încercării va primi cununa vieţii, pe
care Domnul le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
(Iacov 1,12)

42) Aşadar, fraţilor înarmaţi-vă cu răbdare până la

venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă
preţioasa roadă a pământului, înarmat cu
răbdare până ce primeşte ploaia târzie. Fiţi şi
voi înarmaţi cu răbdare, întăriţi-vă inimile, căci
venirea Domnului s-a apropiat. (Evrei 5,7-8)

32
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
Moarte, deşertăciunea, timpul,
Judecata
1) A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se
va poticni piciorul lor; că aproape este ziua
pieirii lor şi curând vor veni cele gătite
pentru ei. (Deuteronom 32,35)
2) Atunci Domnul va zice: Unde sunt
dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau ei?
Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea
jertfelor lor? Să se scoale, să vă ajute şi să
vă fie ocrotire. Vedeţi, vedeţi dar, că Eu
sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine:
Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc
şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!
(Deuteronom 37,39)
3) Oare omul pe pământ nu este ca într-o
slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca
zilele unui simbriaş? El este asemenea
pământului care suspină după umbră,
asemenea robului care-şi aşteaptă simbria.
Astfel şi eu am avut parte de luni de durere
şi mi-au fost date nopţi de suferinţă. Dacă
mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă
scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt
năpădit de fel de fel de arătări până la
asfinţit. Trupul meu e plin de păduchi şi de
solzi de murdărie, pielea mea crapă şi se
zbârceşte. Zilele mele au fost mai grabnice
ca suveica şi s-au isprăvit fiindcă firul s-a
terminat. Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa
mea e o suflare, cu ochiul meu nu se va mai
vedea fericirea. Ochiul celui ce mă vedea nu
mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta dar
eu nu voi mai fi: Negura se risipeşte, piere,
tot astfel cel ce se coboară în iad nu mai
vine înapoi. Nu se mai înapoiază în casa sa
şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte. (Iov 7,1-
10)
4) Întreabă pe cei ce-au fost înaintea noastră şi
ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi.
Că noi suntem de ieri şi nu ştim nimic căci
zilele noastre pe pământ nu sunt decât o
umbră. (Iov 8,8-9)
5) Zilele mele sunt mai grabnice decât un
aducător de veşti şi au fugit fără să vadă
fericirea. S-au strecurat ca nişte bărci de
papură, ca un vultur care se năpusteşte
asupra prăzii sale. (Iov 9,25-26)
33
6) Deci m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi
murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut! Aş fi fost
ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele
mamei mele aş fi trăit în mormânt. Nu sunt
oare zilele mele destul de puţin? Dă-Te la o
parte ca să pot să-mi vin puţin în fire, mai
înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din
ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii, ţară
de întuneric şi neorânduială, unde lumina e
totuna cu bezna. ( Iov 10,18-22)
7) Omul născut din femeie are puţine zile de
trăit, dar se satură de necazuri. Ca şi floarea, el
creşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată. ( Iov
14,1-2)
8) Un copac de pildă tot are nădejde, căci dacă-l
tai, el tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte
din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi. Dacă rădăcina
lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui
putrezeşte, când dă de apă înverzeşte din nou şi
se acoperă cu ramuri ca şi cum ar fi atunci
sădit. Dar omul când moare rămâne nimicit;
când omul îşi dă sufletul unde mai este el?
Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să
scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se
mai scoală şi cât vor sta cerurile el nu se mai
deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui. (
Iov 14,7-12)
9) Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au
sfărâmat şi la fel dorinţele inimii mele. Din
noapte ei vor să facă zi şi spun că lumina este
mai aproape decât întunericul. Mai pot să
nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea,
culcuşul meu l-am întins în inima întunericului.
Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis
viermilor: Voi sunteţi mama şi surorile mele!
Atunci unde este nădejdea mea şi cine a văzut
pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit până
în fundul iadului şi împreună cu mine se va
cufunda în ţărână. (Iov17,11-16)
10) Fireşte lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra
focului lui nu mai străluceşte. Lumina se
întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui
se isprăveşte. Paşii lui, altădată vânjoşi se
îngustează şi propriul lui sfat îl poticneşte. El
dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de
sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a
încolăcit pe el. Cursa care trebuia să-l prindă
este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în
poteca lui. Spaimele dau peste el din toate
părţile şi se ţin de el pas cu pas. Lângă
bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea
lui stă gata lângă el. Boala muşcă din trupul lui.
Primul născut al morţii roade mădularele lui.
Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară
şi târât înaintea groaznicului împărat. Nimeni
din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui; care
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă
pucioasă. Rădăcinile lui se usucă în pământ
iar ramurile lui se veştejesc în aer.
Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în
toată lumea numele i-a pierit. De la lumină
i-au dat brânci în întuneric şi de
pretutindeni e scos afară. Nu lasă nici
urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi
nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile
unde a locuit. Cei din apus s-au mirat foarte
de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori
în ei. Aceasta rămâne din sălaşurile celui
nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut
pe Dumnezeu. (Iov 18,5-21)
11) Chiar dacă statura lui s-ar înălţa până la
ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, el
totuşi va pieri ca o nălucă pe veac şi cei ce-l
vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? Zboară ca
un vis şi nu mai dai de el, e măturat ca o
vedenie de noapte. Ochiul care-l privea, nu-
l mai vede şi locul unde se găsea, nu-l mai
zăreşte. (Iov 20,6-9)
12) Oasele lui sunt pline încă de vlaga tinereţii,
dar ea se va culca cu ea în pulbere. (Iov
20,11)
13) El nu cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va
scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic
nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea
lui nu va ţine de loc. Când bogăţia lui va fi
la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi
toate loviturile nenorocirii vor cădea în
capul lui. Când va fi gata să-şi sature
pântecele, Dumnezeu va dezlănţui asupră-i
urgia mâniei Sale şi va ploua cu săgeţi peste
el. Dacă va scăpa de platoşa de fier, îl va
străpunge arcul de aramă. O săgeată îi iese
din spate, o alta i s-a înfipt în ficaţi şi
spaimele morţii îl sfârşesc. Toată neagra
pieire ameninţă comorile pe care le-a
adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie
pe oricine va rămâne în cortul lui. Cerurile
vor dezveli fărădelegea lui şi pământul i se
va ridica împotrivă. Năprasnică revărsare de
ape v-a mătura casa lui şi apele vor curge în
ziua dumnezeieştii mânii. Aceasta este
partea hărăzită de Dumnezeu omului
nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el
o primeşte de la Domnul. (Iov 20,29)
14) Unul moare în plinătatea puterii sale, când
este înconjurat de fericire şi de pace. Când
găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe
care le suge pline de măduvă. Altul moare
cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi
gustat vreo fericire. Şi unul şi altul se culcă
în ţărână şi viermii îi năpădesc. (Iov 21,23-
26)
34
15) Nelegiuitul pluteşte uşor ca pe faţa apelor, dar
pe pământ partea lui este plină de blestem şi
fericirea nu va călca niciodată via lui. Precum
seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot
astfel soarbe locuinţa morţilor pe cei păcătoşi.
Pântecele mamelor l-au uitat, viermii se
desfătează din el, nimeni nu-l va mai ţine minte
şi astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac.
(Iov 24,18-20)
16) Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au
aşternut ca nalba când o coseşti şi ca spicul
ierbii s-au vestejit. ( Iov 24,24)
17) Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi
coliba pe care şi-o face un pândar. Se culcă
bogat; dar nu se mai culcă a doua oară;
deschide ochii şi nu mai este. Spaimele l-au
ajuns ziua în amiaza mare, în puterea nopţii un
vârtej l-a smuls. Vântul de la răsărit, l-a
spulberat şi se duce; din locul de unde era îl
spulbera. Dumnezeu îl împovărează fără milă şi
înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să
fugă. (Iov 27,18-22)
18) De aceea; prin durere omul este mustrat în
patul lui şi oasele sunt zguduite de un cutremur
neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de
mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele
mai bune bucate. Carnea de pe el se prăpădeşte
şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute îi ies
prin piele. Sufletul lui vine încet spre prăpastie
şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. (Iov 33,19-
22)
19) Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi
isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în
desfătări. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec
prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi
orbi. Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui
Dumnezeu când sunt puşi în lanţuri. Unii ca
aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se
vestejeşte ca o floare. (Iov 36, 11-14)
20) Nu râvni la cei ce viclenesc nici nu urma pe cei
ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor
usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor face.
(Psalmi 36,1-2)
21) Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut,
Doamne sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele
ca să ştiu ce-mi lipseşte.” Iată, cu palma ai
măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic
înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot
omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar
în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie
cui le adună pe ele. (Psalmi 38,5-10)
22) De tăria mâinii Tale eu m-am sfârşit. Cu
mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om. Şi
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său;
dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
(Psalmi 38,14-15)
23) Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi
părinţii mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc,
mai înainte de a mă duce şi a nu mai fi.
(Psalmi 38,17-18)
24) Nimeni însă nu poate să scape de la moarte
nici să plătească lui Dumnezeu preţ de
răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e
prea scumpă şi niciodată nu se va putea
face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu
şi să nu vadă niciodată moartea. Fiecare
vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei
neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia
lor. mormântul lor va fi casa lor în veac,
locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-
au cu numele lor pământurile lor. şi omul în
cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a
dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat
lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va
paşte pe ei. Şi vor stăpâni pe ei cei drepţi şi
ajutorul cel nădăjduiau din slava lor, se va
învechi în iad. (Psalmi 48,7-16)
25) Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi
când se înmulţeşte slava lui. Că la moarte el
nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el
slava lui. Chiar dacă sufletul lui se va
binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când
îi vei face bine, totuşi intra-va până la
neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea
lumină. (Psalmi 48,17)
26) Înţelegeţi dar aceasta cei ce uitaţi de
Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi
să nu fie cel ce izbăveşte. (Psalmi 49,23)
27) Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica
morţii a căzut peste mine. Teamă şi
cutremur au venit, asupra mea şi m-a
acoperit întunericul. Şi am zis: Cine-mi va
da mie aripi ca de porumbel ca să zbor şi să
mă odihnesc? Iată m-aş îndepărta fugind şi
m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe
Dumnezeu Cel ce mă mântuieşte de
puţinătatea sufletului şi de vifor. (Psalmi
54,4)
28) Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să
fugă de la faţa arcului, ca să se izbăvească
cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta
Ta şi mă auzi. (Psalmi 54,45)
29) Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor; în
balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
(Psalmi 61,9)
35
30) Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor când va
lipsi tăria mea să nu mă laşi pe mine. (Psalmi
70,10)
31) Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi
i-ai doborî când se înălţau. Cât de iute i-ai
pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina
nelegiuirilor lor. Ca visul celui ce se deşteaptă,
Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai
făcut. (Psalmi 72,18-20)
32) Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă
moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din
mâna iadului? (Psalmi 88,47)
33) Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca
ziua de ieri, care a trecut şi ca straja morţii;
nimicnicie vor fi anii lor, dimineaţa ca iarba va
trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va
cădea, se va întări şi se va usca. (Psalmi 89,4-
6)
34) Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în
mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit
ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt
şaptezeci de ani iar de vor fi în putere optzeci şi
ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi
durere. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine
măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre ca să
ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. (Psalmi
89,9-14)
35) Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele
mele ca uscăciunea s-au făcut. (Psalmi 101,4)
36) Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba
m-am uscat. (Psalmi 101,12)
37) Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui:
“Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele, nu mă
lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi,
Doamne, sunt din neam în neam. (Psalmi
101,24-25)
38) Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a
aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele
lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt
a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se mai
cunoaşte locul său. (Psalmi 102,14-16)
39) Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta se vor tulbura; lua-
vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor
întoarce. (Psalmi 103,30)
40) Cuprinsu-mau durerile morţii, primejdiile
iadului m-au găsit, necaz şi durere am aflat.
(Psalmi 114,3)
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
41) Doamne ce este omul că Te-ai făcut
cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti
pe el? Omul cu deşertăciunea se aseamănă;
zilele lui ca umbra trec. (Psalmi 143,3-4)
42) Nu vă încredeţi în cei puternici în fiii
oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va
duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În
ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
(Psalmi 145,3-4)
43) Fiul meu teme-te de Domnul şi de rege şi cu
cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie, că
fără de veste va veni nenorocirea şi cine
poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic?
(Pilde 24,21-22)
44) Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la
ce poate da naştere. (Pilde 27,1)
45) Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este
omul izgonit din casa sa. (Pilde 27,8)
46) Deşertăciunea, deşertăciunilor zice
eclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor,
toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul
din toată truda care se trudeşte sub soare?
Un neam trece şi altul vine, dar pământul
rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele
apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară
iarăşi. Vântul suflă către miază-zi, vântul se
întoarce către miază-noapte şi făcând roate,
roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se
umple căci ele se întorc din nou la locul lor
de unde-au plecat. Toate lucrurile se
zbuciumă mai mult decât poate omul să o
spună: ochiul nu se satură de câte vede şi
urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a
mai fost aceea va mai fi şi ceea ce s-a mai
întâmplat se va mai petrece, căci nu este
nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru
despre care să se spună: “Iată ceva nou!”
aceasta a fost în vremurile străvechi de
dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte
despre cei ce au fost mai înainte şi tot aşa
despre cei ce vor veni pe urmă, nici
pomenire nu va fi la vrăjmaşii lor.
(Eclesiastul 1,1-12)
47) M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările
care se fac sub soare şi iată: totul este
deşertăciune şi vânare de vânt. (Eclesiastul
1,1-14)
48) Drept aceea am urât viaţa căci rele sunt cele
ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune
şi vânare de vânt. (Eclesiastul 2,17)
36
49) Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui şi
din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
Toate zilele lui nu sunt decât suferinţă şi
îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar
noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este
deşertăciune! (Eclesiastul 2,22-23)
50) Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi
vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme
să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme să răneşti şi
vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi
vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme
să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să
dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme
să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme
este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să
agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să
păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi
şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să
grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să
urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
(Eclesiastul 3,1-8)
51) Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu
fiilor oamenilor ca să se rbuciume. (Eclesiastul
3,10)
52) Şi am zis iar în inima mea despre fiii
oamenilor: “Dumnezeu a orânduit să-i încerce,
ca ei să-şi dea seama că nu sunt decât
dobitoace.” Căci soarta omului şi soarta
dobitocului este aceeaşi: precum moare unul,
moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de
viaţă; iar omul nu are nimic mai mult decât
dobitocul. Şi totul este deşertăciune. Amândoi
merg în acelaşi loc; amândoi au ieşit din
pulbere şi amândoi în pulbere se-ntorc.
(Eclesiastul 3,18-20)
53) Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi
străvechi mai mult decât cei vii care sunt acum
în viaţă. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii
este cel ce n-a venit pe lume, cel ce n-a văzut
faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
(Eclesiastul 4,2-3)
54) Cine iubeşte banii nu se va sătura de ei iar cel
ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei.
Şi aceasta este deşertăciune! Când se-nmulţesc
averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos
are stăpânul lor că numai le vede? Dulce este
somnul lucrătorului fie că mănâncă mult, fie că
mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă
răgaz să doarmă. Este un rău cumplit pe care l-
am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de
stăpânul lor pentru a lui nenorocire. Şi dacă
bogăţia se pierde într-o întâmplare nenorocită şi
are un copil acestuia nu-i mai rămâne nimic în
mână. Precum a ieşit din pântecele maicii sale,
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru
munca lui el nu va primi nimic, ca să poată
lua în mâna lui. Şi aceasta este o întâmplare
nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit, şi
ce folos că i-a fost munca-n vânt? Mai mult
încă, toată viaţa lui este întuneric şi
supărare, necaz peste fire şi boală şi durere!
(Eclesiastul 5,9-16)
55) Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi
care apasă greu asupra omului. Omului
căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar
sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce
ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i
îngăduie însă să se bucure de ele, ci un
străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un
rău nespus de mare! dacă un om va fi să
aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi
numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s-
a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc
de îngropare, zic: “Chiar şi fătul lepădat e
mai fericit decât el!” a venit în zadar şi se
duce în întuneric şi în întuneric va fi
învăluit numele lui. Nici n-a văzut, nici n-a
cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai
multă odihnă decât omul acesta. Şi dacă ar
fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu s-
a bucurat de fericire oare nu toţi se duc în
acelaşi loc? (Eclesiastul 6,1-6)
56) Cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă
în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care
le trece asemenea unei umbre? Şi cine va
spune mai dinainte omului ce va fi sub
soare? (Eclesiastul 6,12)
57) Mai bine să mergi în casă de plâns, decât să
te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede
sfârşitul omului şi cine-l vede îl pune la
inimă. (Eclesiastul 7,2-4)
58) Mai bun este sfârşitul unui lucru decât
începutul lui. (Eclesiastul 7,8)
59) Nu fi nelegiuit până la sfârşit şi nu fi nici
nebun; de ce să mori înainte de timpul tău?
(Eclesiastul 7,17)
60) Pentru orice lucru este un timp şi o
judecată; că mare este nenorocirea care
apasă asupra omului de vreme ce el nu
poate să ştie mai dinainte ceea ce se va
întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce
va fi cu el? Omul nu este stăpân pe duhul
său de viaţă ca să-l poată opri; la fel nu este
stăpân pe ziua morţii şi-n această luptă nu
încape amânare. Nelegiuirea nu-l va scăpa
pe cel ce o săvârşeşte. (Eclesiastul 8,7-8)
37
61) Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea
răutăţii nu este îndeplinită îndată, pentru
aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca
să facă rău. (Eclesiastul 8,11)
62) Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care,
asemenea umbrei nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el
nu se teme de Domnul. (Eclesiastul 8,13)
63) Este un mare rău în tot ceea ce se face sub
soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă
aceasta inima oamenilor este plină de răutate,
iar nebunia dăinuieşte toată viaţa în inima lor şi
se duc în acelaşi loc cu cei morţi. Oare cine va
rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o
nădejde, căci un câine viu este mai de preţ ca
un câine mort. Cei vii ştiu că vor muri dar cei
morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai
au căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor,
ura şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai
bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
(Eclesiastul 9,3-6)
64) Omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai
ca peştii care sunt prinşi în vicleanul năvod,
întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt prinşi
fără de veste oamenii în vreme de restrişte,
când vine dintr-o dată peste ei. (Eclesiastul
9,12)
65) Omul nu ştie ce va fi după el, căci cine-i va
spune ce se va întâmpla după el? (Eclesiastul
10,14)
66) Aruncă pâinea ta pe apă căci o vei afla după
multe zile. Împarte o bucată în şapte şi chiar în
opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla
în ţară. Când norii se umplu de ploaie, ei se
deşartă pe pământ. Şi dacă un copac cade la
miază-zi sau la miază noapte, unde a căzut,
acolo rămâne. Cel ce păzeşte vântul nu
seamănă şi cel ce se uită la nori nu seceră.
(Eclesiastul 11,1-4)
67) Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până
seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va
izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă
sunt deopotrivă de bune. (Eclesiastul 11,6)
68) Chiar dacă ar trăi mulţi ani şi s-ar bucura de
toate, să-şi aducă însă aminte de zilele cele din
întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă
este deşertăciune. Bucură-te, omule cât eşti
tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii
tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi
arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate
acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa.
Alungă necazul din inima ta şi depărtează
suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi
tinereţea sunt deşertăciune. (Eclesiastul 11,8-9)
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
69) Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele
tinereţii tale înainte să vină zilele de
restrişte şi să se apropie anii despre care vei
zice: “N-am nici o plăcere de ei!” Înainte ca
să se întunece soarele şi lumina, luna şi
stelele şi ca norii să mai vină după ploaie.
Atunci este vremea când străjerii casei
tremură şi oamenii cei tari se înconvoaie la
pământ iar cele ce macină nu mai lucrează
căci sunt puţine la număr şi privitoarele de
la ferestre se întunecă. Şi se închid porţile
care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul
morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al
păsării şi se potolesc toate cântăreţele. Şi te
temi să mai urci colina şi spaimele pândesc
în cale şi capul se face alb ca floarea de
migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi
toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul
merge în locaşul său de veci iar bocitoarele
dau târcoale pe uliţă. Mai înainte să se rupă
funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi
să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme
roata fântânii, şi ca pulberea să se întoarcă
în pământ cum a fost, iar sufletul să se
întoarcă la Dumnezeu Care L-a dat.
Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis
Eclesiastul, toate sunt deşertăciuni!
(Eclesiastul 12,1-8)
70) Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte
pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă
din pricina grădinilor pe care le-au cules.
Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca
o grindină fără nici un stop de apă. Cel
puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele
lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi
aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va
putea să-i stingă. (Isaia 1,29-31)
71) Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-
vă în pulbere, din pricina frici de
Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. (Isaia
2,9-10)
72) Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în
nările căruia nu este decât o suflare! Oare ce
putere are el? (Isaia 2,22)
73) Pentru că fiicele Sionului sunt atât de
mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu
priviri obraznice, cu paşi domoli, cu
zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul
va pleşuvi creştetul capului fiicelor
Sionului, Domnul va descoperi goliciunea
lor. (Isaia 3,16-7)
74) Atunci va fi în loc de miresme –
putreziciune, şi în loc de cingători –
frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul,
pleşuvie, în loc de veşmânt preţios – zdrenţe
38
şi în loc de frumuseţe, pecete de robie. (Isaia
3,24)
75) De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia
lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor
coborî mărirea Sionului şi gloatele sale,
chiotele de veselie. Omul cel muritor va fi
smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi
pogorâţi. (Isaia 5,14-15)
76) Vai de cei ce-şi atrag pedeapsa ca şi cu nişte
frânghii şi plata păcatului ca cu nişte ştreanguri.
(Isaia 5,18)
77) Dar ce veţi fa e voi în ziua pedepsirii şi cum vă
veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către
cine veţi fugi şi unde veţi lăsa comorile
voastre? (Isaia 10,3)
78) Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine
ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Drept
aceea toate braţele vor fi neputincioase şi inima
omului se va topi de frică. Vor fi cuprinşi de
spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor
cuprinde; zvârcolindu-se în dureri ca femeia
gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu
groază iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra. Iată
ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi
întărtată la mânie ca să pustiască pământul şi
să-i stârpească pe păcătoşi de pe el. Luceferii
de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da
lumina lor: soarele se va întuneca în răsăritul
lui şi luna nu va mai străluci. Atunci voi
pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei
nelegiuiţi pentru păcatele lor. voi smeri
mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor
cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13,6-11)
79) Groază, laţ şi groapă pentru voi locuitori ai
pământului! Cel care va fugi de groază va
cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul
gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus
se vor deschide şi temeliile pământului se vor
clătina. Pământul se sfarmă, pământul sare în
bucăţi, se clatină pământul. Pământul se mişcă
încoace şi încolo ca un beţiv, se dă în sus şi în
jos ca un scrânciob, păcatele apasă asupra lui ca
să nu se mai scoale! Şi în ziua aceea Domnul
va arăta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de
sus şi de pe pământ pe regii pământului. Şi ca
robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ
şi după multe zile vor fi cercetaţi. (Isaia 24,17-
22)
80) În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de
moarte. Şi a intrat la el Isaia fiul lui Amos şi i-a
zis: “Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în
casa ta că nu vei mai trăi, ci vei muri.” Atunci
s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat
Domnului: “O, Doamne! Adu-Ţi aminte că am
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu
inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut
înaintea ochilor Tăi.” Şi a izbucnit Iezechia
în hohote de plâns. Şi a fost cuvântul
Domnului către Isaia zicând: “Du-te şi
spune-i lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am
rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată
voi adăuga la viaţa ta încă cinsprezece ani.”
(Isaia 38.1-6)
81) “Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor
mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut
pentru restul anilor mei. Nu voi mai vedea
pe Domnul în pământul celor vii şi nu voi
mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii.
Casa mea este smulsă şi dusă departe de
mine ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul
vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe
de ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu
ai sfârşit cu mine. Strig până dimineaţa: Ca
un leu boala îmi sfărâmă oasele mele! De
dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine.
Ţip ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc
uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare
cumpănă, nu mă lăsa!” (Isaia 38,10-13)
82) Un glas zice: “Strigă!” Şi eu zic: “Ce să
strig?” Tot trupul este ca iarba şi toată
mărirea lui ca floarea câmpului! Se usucă
iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul
Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este
ca iarba. Iarba se usucă şi floarea se
veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru
rămâne în veac! (Isaia 40,6-8)
83) Căutaţi-l pe Domnul cât Îl puteţi găsi,
strigaţi către Dânsul cât El este aproape de
voi! Cel rău să lase calea lui şi omul cel
nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre
Domnul căci El Se va milostivi de dânsul şi
către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
(Isaia 55,6-7)
84) Când se va stinge trupul nostru se va face
cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
Numele nostru se va uita cu vremea şi
nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile
noastre şi viaţa noastră va trece ca urma
norului şi se va risipi ca negura pe care o
alungă razele soarelui şi căldura lui o
îngreuiază. Ca umbra de trecătoare este
viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără
înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai
vine înapoi. (Înţelepciunea lui Solomon 2,3-
5)
39
85) Prin pizma diavolului, moartea a intrat în lume
şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o
cunoască. (Înţelepciunea lui Solomon 2,24)
86) Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi
sămânţa ieşită din patul nelegiuit se va stinge.
Că de vor şi avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o
treabă şi bătrâneţile lor, la urmă de tot vor fi
fără cinste. Iar de vor muri de timpuriu vor fi
fără nădejde şi fără mângâiere vor fi în ziua
judecăţii, căci neamul celui nedrept are sfârşit
groaznic. (Înţelepciunea lui Solomon 3,16-19)
87) Vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va
face de ocară căci vor fi pe urmă hoit fără de
cinste printre morţi, întru ruşine în veac de
veac; Domnul îi va zdrobi şi muţi îi va azvârli
cu capul în jos, îi va zgudui din temelie şi vor
pieri până la cel mai mic, chinul îi va măcina şi
pomenirea lor se va şterge. Vor veni
înspăimântaţi de ştiinţa păcatelor lor şi
fărădelegile lor îi vor mustra faţă în faţă.
(Înţelepciunea lui Solomon 4,18-20)
88) Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală
înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit
ostenelile sale. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura
cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea
mântuirii dreptului. Ei vor zice căindu-se în
inima lor şi gemând întru strâmtoarea duhului
lor: “Acesta este pe care-l aveam altădată de
batjocură şi ţinta ocărilor noastre. Nebunii de
noi! Am socotit viaţa lui o nebunie şi moartea
lui o ticăloşie şi iată cum a fost socotit între fiii
lui Dumnezeu şi partea lui este între sfinţi!
Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi
lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă
soarele nu ne-a răsărit. Ne-am săturat de
cărările fărădelegii şi ale pierzării; am străbătut
pustietăţi neumblate iar calea Domnului n-am
cunoscut-o. Ce folos ne-a adus trufia? La ce
ne-a slujit bogăţia şi toată fala ei? Toate acestea
au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe
aici încolo. Au trecut la fel ca corabia care
răzbate marea învolburată şi a cărei urmă în apă
nu pot s-o mai găseşti şi nici trecerea ei în
mijlocul valurilor. Sau ca pasărea ce zboară în
aer şi o călătorie nu lasă nici un semn căci ea,
bătând cu aripile vântul cel uşor şi despicându-l
cu avântul pornirii, îşi taie cale prin mişcarea
penelor, iar după aceea nimic nu mai arată pe
unde a trecut. Sau la fel ca săgeata care zboară
spre locul însemnat, iar aerul pe care l-a
spintecat se-mpreună la loc şi nu poţi să mai ştii
care i-a fost urma. Tot aşa şi noi ne-am născut
şi am isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm
nici un semn de faptă bună, ci în răutatea
noastră ne-am risipit. Într-adevăr, nădejdea
celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă
vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi
ca amintirea unui oaspete de o singură zi
care se destramă. Însă cei drepţi vor fi vii în
veacul veacului şi răsplata lor este de la
Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.
(Înţelepciunea lui Solomon 5,1-15)
89) Groaznic şi fără de veste El va sta asupra
voastră, căci pentru cei mari judecata va fi
cumplită. Celor mici, Domnul le va arăta
iertare şi milă, însă cei puternici vor fi
pedepsiţi cu străşnicie. (Înţelepciunea lui
Solomon 6,5-6)
90) Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu
amâna din zi în zi, că fără de veste va
izbucni mânia Domnului şi în vremea
răzbunării vei fi dat pieirii. (Iisus Sirah 5,8-
9)
91) Smereşte sufletul tău foarte că focul şi
viermii sunt osânda celui necredincios.
(Iisus Sirah 7,18)
92) În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi
nu vei păcătui niciodată. (Iisus Sirah 7,38)
93) Nu te bucura de moarte vrăjmaşului tău,
adu-ţi aminte că toţi trebuie să murim.
(Iisus Sirah 8,7)
94) Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi
cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu
dinăuntrul său? Boala îndelungată o taie
doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va
muri. Că murind, omul va moşteni şerpi,
fiare şi viermi. (Iisus Sirah 10,9-11)
95) Este câte un om care se îmbogăţeşte prin
multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este
partea ostenelilor lui zicând: “Am aflat
odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile
mele.” Şi nu ştie că vremea trece şi va muri
şi le va lăsa altora. (Iisus Sirah 11,18-20)
96) Vreme de restrişte aduce uitarea desfătărilor
şi la sfârşitul omului se vor descoperi
lucrurile lui. Mai înainte de sfârşit pe
nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi
se cunoaşte omul. (Iisus Sirah 11,29-30)
97) Toată urâciunea urăşte Domnul şi nu este
iubită celor ce se tem de Dânsul. El din
început l-a făcut pe om şi l-a lăsat pe mâna
sfatului său. De vei vrea, vei ţine poruncile
şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute. Pus-
ai înaintea ta foc şi apă şi ori la care vei
vrea vei întinde mâna ta. Înaintea oamenilor
este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea
li se va da. Că multă este înţelepciunea
40
Domnului; tare este El întru putere şi vede
toate. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze
nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să
păcătuiască. (Iisus Sirah 15,13-20)
98) Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu
nădăjdui întru mulţimea fiilor că mai bun este
unul decât o mie şi a muri fără fii decât a avea
fii fără frica lui Dumnezeu. (Iisus Sirah 16,3-4)
99) Domnul L-a făcut din pământ pe om şi iarăşi L-
a întors în pământ. Zile cu număr şi puţină
vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele
ce sunt pe pământ. (Iisus Sirah 17,1-2)
100) De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit
mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe
Domnul. (Iisus Sirah 17,23)
101) Cât de mare este milostivirea Domnului şi mila
spre cei care se întorc spre El. Că nu poate
desăvârşirea să fie între oameni; că nu este
nemuritor fiul omului. Ce este mai luminos
decât soarele? Şi totuşi el se întunecă; cu atât
mai mult carnea şi sângele va cugeta ce este
rău. El priveşte puterea înălţimii cerului şi toţi
oamenii sunt pământ şi cenuşă. (Iisus Sirah
17,24-27)
102) Fericit este cel pe care nu-l învinuieşte sufletul
lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. (Iisus
Sirah 14,2)
103) Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu
Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că
moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi
s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine
prietenului tău şi după cât poţi întinde şi-i dă
lui. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi
partea ta din bucuria cuvioasă să nu treacă.
Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale
nu vor fi împărţite la sorţi? Dă şi ia şi sfinţeşte-
ţi sufletul; că în Şeol nu este a căuta desfătări.
Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură
din veac este cu moarte a muri. Ca frunzele
cele ce înverzesc în copacul des, unele cad,
altele răsar. Aşa este rodul trupului şi al
sângelui: unul moare şi altul se naşte. Tot lucrul
ce se strică se sfârşeşte şi cel ce-l face se va
duce cu el. Fericit bărbatul care întru
înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu
pricepere. (Iisus Sirah 14,11-21)
104) Când va sfârşi omul, atunci va începe şi când
va înceta atunci nu va fi. Ce este omul şi la ce
poate să fie folositor? Care este partea lui bună
şi care este partea lui cea rea? Numărul zilelor
omului, cel mult o sută de ani. Ca o picătură de
apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt
de puţini anii în ziua veacului. Pentru aceea
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
îndelung răbdător este Domnul cu ei şi a
vărsat peste ei mila Sa. (Iisus Sirah 18,6-
11)
105) Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine
şi în ceasul judecăţii vei afla milă. Mai
înainte de boală smereşte-te şi în vremea
păcatelor arată întoarcere. Nu te împiedica a
împlini făgăduinţa în vreme bună şi nu
aştepta până la moarte ca să faci ceea ce-ai
lepădat. Mai înainte de a făgădui,
pregăteşte-te şi nu fi ca omul care ispiteşte
pe Domnul. Adu-ţi aminte de mânia cea din
ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când
va întoarce Domnul faţa. Adu-ţi aminte de
foamete în timpul belşugului şi de sărăcie şi
lipsă în zilele de bogăţie. De dimineaţa până
seara se schimbă vremea şi toate sunt
grabnace înaintea Domnului. Omul înţelept
întru toate se va teme şi în zilele păcatelor
se va feri de greşeală. (Iisus Sirah 18,20-
27)
106) Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta,
când şezi în mijlocul celor mari, ca nu
cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te
porţi ca un prost aşa încât să vrei să nu te fi
născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
(Iisus Sirah 23,16-18)
107) În tinereţile tale n-ai adunat şi cum vei afla
la bătrâneţile tale? (Iisus Sirah 25,5)
108) Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de
deşertăciune şi de moarte şi te păzeşte de
vrajbă şi rămâi întru porunci. (Iisus Sirah
28,6)
109) Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul
cel neînţelegător şi visurile îi fac pe cei
neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel ce se
prinde de umbră şi aleargă după vânt aşa
este şi cel care crede visurilor. Numai
oglindire este vederea viselor; asemănarea
feţei înaintea feţei adevărate. De la diavol
ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi
scoate adevărat? (Iisus Sirah 34,1-4)
110) Că pe mulţi i-au înşelat visele şi-au căzut
cei ce-au nădăjduit în ele. (Iisus Sirah 34,7)
111) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi
cum ai fi pătimit grele încercări începe
plângerea. Şi după cuviinţă acoperă trupul
lui şi nu trece cu vederea înmormântarea
lui. (Iisus Sirah 38,16)
112) Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi
a ta; mie ieri şi ţie azi. (Iisus Sirah 38,24)
41
113) Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug
greu peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din
pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la
mama tuturor. Gândurile lor, frica inimii;
cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua
morţii! De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi
până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă, de la
cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce
se îmbracă cu pânză groasă, mânia râvna şi
tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi
cearta nu cruţă pe nimeni şi în vremea odihnei
întru aşternut în somnul nopţii, gândul lui îl
împovărează. Puţin, ca o nimica este odihna lui,
iar în somn se zbătea ca şi cum ar fi scăpat de
la faţa războiului; în clipa când este să scape se
deşteaptă şi se minunează nevăzînd nici o
primejdie. Aşa este cu toată făptura de la cer
până la dobitoc, iar cu păcătoşii de şapte ori
mai mult. Adică: moartea şi sângele, certurile şi
sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi
bătaia. Pentru cei fără de lege s-au zidit toate
acestea şi pentru ei s-a făcut potopul. (Iisus
Sirah 40,1-12)
114) O, moarte! Cât de amară este amintirea ta
omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
omului lipsit de griji care sporeşte în toate şi
poate încă mânca! O, moarte, bună este
judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate
se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut
răbdarea. Nu te teme de judecata morţii, adu-ţi
aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
Această judecată, de la Domnul este la tot
trupul. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui
Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani,
nu este socoteală în locuinţa morţii pentru ani.
(Iisus Sirah 41,1-7)
115) Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit
legea Dumnezeului Celui Preaînalt! Că de vă
veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte şi de veţi
muri, spre osândă va veţi osebi. Toate câte sunt
din pământ, în pământ se vor întoarce, aşa şi cei
nelegiuiţi, din blestem în pieire. Mâhnirea
oamenilor este pentru trupurile lor iar numele
cel rău al păcătoşilor se va stinge. Ai grijă de
nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o
mie de comori de aur. Viaţa bună are zilele
numărate, iar numele bun în veci rămâne. (Iisus
Sirah 41,11-16)
116) Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot
pomul care nu face roadă bună, se taie şi se
aruncă în foc. (Matei 3,10)
117) Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă. (Matei
3,8)
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
118) De atunci a început Iisus să propovăduiască
şi să spună: Pocăiţi-vă că s-a apropiat
Împărăţia Cerurilor. (Matei 4,17)
119) Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti
cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea
judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi
să te arunce în temniţă. Adevăr grăiesc ţie:
Nu vei ieşi de acolo, până nu vei fi dat şi cel
de pe urmă ban. (Matei 5,25-26)
120) Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este
poarta şi lat este drumul ce duce la pieire şi
mulţi sunt cei ce intră prin el şi strâmtă este
poarta – şi îngust este drumul ce duce la
viaţă şi puţini sunt cei ce-l află. (Matei
7,13-14)
121) Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va
intra în Împărăţia Cerurilor, ci acela care
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
(Matei 7,21)
122) Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la răsărit şi
de la apus vor veni şi vor şedea la masă cu
Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia
Cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi
în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei
8,11-12)
123) Atunci a început Iisus să mustre oraşele în
care făcuse cele mai multe din minunile
Sale, că nu s-au pocăit: Vai ţie, Horazine!
Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi Sidon s-
ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi,
demult s-ar fi pocăit în sac şi-n cenuşă. Dar
vă spun Eu vouă: Tirului şi Sidonului le va
fi în ziua judecăţii mai uşor decât vouă! Şi
tu Capernaume înălţatu-te-ai oare până la
cer? Până la iad te vei coborî; că de s-ar fi
făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în
tine, până astăzi ar fi rămas. Dar vă spun Eu
vouă că pământului Sodomei îi va fi în ziua
judecăţii mai uşor decât ţie! (Matei 11,20-
24)
124) Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă
deşartă pe care o vor rosti oamenii vor da
socoteală în ziua judecăţii. Căci din
cuvintele tale te vei îndreptăţi şi din
cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12,36)
125) Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată
cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s-
au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată,
aici e mai mult decât Iona! Regina de la
Miazăzi se va scula la judecată cu neamul
acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la
marginile pământului ca să asculte
42
înţelepciunea lui Solomon; şi iată aici e mai
mult decât Solomon. (Matei 12,41-42)
126) Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii
sunt îngerii şi după cum se strânge neghina şi
se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor
strânge din împărăţia Lui toate pietrele de
poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea şi vor
arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor. Atunci drepţii vor străluci
ca soarele în împărăţia Tatălui lor. cel ce are
urechi de auzit să audă! (Matei 13,39-43)
127) Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi
vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate
acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne! (Matei
13,49-51)
128) Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel
ceresc va fi smuls din rădăcină. (Matei 15,13)
129) Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea
întreagă dar sufletul şi-l vor pierde? Sau ce va
da omul în schimb pentru sufletul său? Căci
Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său,
cu îngerii Săi; şi atunci îi va răsplăti fiecăruia
după faptele lui. (Matei 16,26-27)
130) Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că
poticnirile trebuie să vină, dar vai omului
aceluia prin care vine poticnirea! (Matei 18,7)
131) Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ,
vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe
pământ, vor fi dezlegate şi în cer. (Matei 18,18)
132) Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a
văzut un om care nu era îmbrăcat în haină de
nuntă şi a zis: Prietene, cum de-ai intrat aici
fără să ai haine de nuntă? El însă a tăcut.
Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l
de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi
aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară! Acolo
va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Că mulţi
sunt chemaţi, dar puţin aleşi. (Matei 22,11-14)
133) Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri.
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda
gheenei? Adevăr vă grăiesc, vei-vor toate
acestea peste neamul acesta! (Matei 23,32-36)
134) Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu, s-au
apropiat de El ucenicii Săi ca să-i arate clădirile
templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: Le
vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu
va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu se
risipească. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor,
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
s-au apropiat de El uceficii doar între ei şi I-
au zis: Spune-ne când vor fi acestea şi care
este semnul venirii Tale şi al sfârşitului
veacului? Şi răspunzând Iisus le-a zis: Luaţi
aminte să nu vă amăgească cineva, că mulţi
vor veni în numele Meu zicând: Eu sunt
Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi
auzi de războaie şi de zvonuri de războaie,
luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, căci
toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul.
Că neam peste neam se va ridica şi-
mpărăţie peste-mpărăţie, şi va fi foame şi
ciumă şi cutremur mare pe-alocuri, dar toate
acestea sunt doar începutul durerilor
naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri
şi ă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate
neamurile din pricina numelui Meu. Atunci
mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor
vinde şi unii pe alţii se vor urî. Şi mulţi
profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi
vor amăgi. Iar din pricina înmulţirii
fărădelegii iubirea multora se va răci. Dar
cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va
mântui. Dar când veţi vedea ceea ce s-a
spus prin Daniil proorocul, urâciune
pustiirii stând în locul cel sfânt – cine
citeşte să înţeleagă – , atunci cei din Iudeea
să fugă-n munţi; cel ce va fi pe casă să nu se
coboare ca să-şi ia lucrurile din casă; iar cel
din ţarină să nu se-ntoarcă înapoi ca să-şi ia
haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele
ce alăptează în zilele acelea! Rugaţi-vă însă
ca fuga voastră să nu fie iarna, nici
Sâmbăta, că mare necaz va fi atunci, cum n-
a mai fost de la începutul lumii până acum
şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea nu
s-ar fi scurtat, nici un trup n-ar mai scăpa;
dar zilele acelea se vor scurta de dragul
celor aleşi. Atunci, de vă va spune cineva:
Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo! să nu-l
credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi
profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi
minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu
putinţă şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o
dinainte. Aşadar, de vă vor spune: Iată este
în pustie! Să nu ieşiţi. Iată, este în cămări!,
să nu credeţi. că precum fulgerul iese de la
răsărit şi se arată pân-la apus, tot aşa va fi şi
venirea Fiului Omului. Că unde va fi
stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar
îndată după necazul acelor zile, soarele se
va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina,
iar stelele vor cădea din cer şi puterile
cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe
cer semnul Fiului Omului şi vor plânge
toate seminţiile pământului şi-L vor vedea
pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu
putere şi cu slavă multă. Şi-i va trimite pe
îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi pe
cei aleşi ai săi îi vor aduna din cele patru
vânturi, de la marginile cerurilor până la
43
odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape; tot aşa
şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să
ştiţi că El este, aproape, lângă uşi. Adevăr vă
grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce se
vor plini. Cerul şi pământul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece! Iar de ziua şi de
ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din
ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a
fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea
Fiului Omului că precum în zilele acelea de
dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se
însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat
Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce-a venit
potopul şi i-a luat pe toţi; tot aşa va fi şi venirea
Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în
ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din
două care vor măcina la râşniţă una va fi luată
şi alta lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în
care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă
aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas
al nopţii vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i
se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că-n
ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept
pe care stăpânul, îl va găsi făcând aşa; adevăr
vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.
Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în
inima sa: Stăpânul meu întârzie…, şi va începe
să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să
mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul acelui
slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi-
n ceasul pe care nu-l ştie şi-l va despica în două
şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 24)
135) Deci plecând ele a venit mirele iar cele ce erau
gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare,
zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el,
răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu
vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi
ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.
(Matei 25,10-13)
136) Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a
zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi
talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine
slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost
credincioasă, peste multe te voi pune; intră
întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi
cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am
ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai
semănat şi aduni de unde n-ai răspândit şi,
temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul
tău în pământ; iată, aici ce este al tău. Şi
răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană
şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi
adun de unde n-am răspândit? Se cuvenea să
dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi
luat ceea ce este al meu cu dobândă. Aşadar,
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are
zece talanţi; că tot celui ce are i se va da şi-i
va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi
ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea
netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel
mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul
Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu
El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi
se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i
va despărţi pe unii de alţii precum desparte
păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a
dreapta şi caprele de-a stânga. Atunci
Împăratul va zice celor de-a dreapta Sa:
Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii, că am flămânzit şi Mi-aţi
dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să
beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am
fost şi M-aşi îmbrăcat; bolnav şi M-aţi
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la
Mine. Atunci Îi vor răspunde drepţii zicând:
Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-
am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
Sau când Te-am văzut bolnav în temniţă şi
am venit la Tine? Şi răspunzând Împăratul,
le va zice: Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut
unuia dintr-aceşti foarte mici fraţi ai Mei,
Mie Mi-aţi făcut.
Atunci va zice şi celor din stânga: Duceţi-vă
de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic
care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că
am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc;
am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin
am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi
îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi
cercetat. Atunci vor răspunde şi ei zicând:
Doamne, când Te-am văzut flămând sau
însetat, străin sau gol, bolnav sau în temniţă
şi nu Ţi-am slujit? Atunci le va răspunde
zicând: Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut
unuia dintr-aceşti mici, nici Mie nu Mi-aţi
făcut. Şi vor merge aceştia la osânda
veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică. (Matei
25,22-46)
137) Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e
vândut; bine-i era aceluia de nu s-ar fi
născut. (Matei 26,24)
138) Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai
lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se
mâhni. Atunci le-a zis: Întristat de moarte
Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi
privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând
puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ
rugîndu-Se şi zicând: Părintele Meu, de este
cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul
acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum
voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit
44
dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, un ceas n-aţi
fost în stare să privegheaţi împreună cu mine!
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în
ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul,
neputincios. Ducîndu-Se iarăşi, a doua oară, S-
a rugat zicând: Părintele Meu, de nu-i cu
putinţă să treacă pe alături de Mine acest pahar,
ca să nu-l beau, facă-se voia Ta! Şi venind
iarăşi, i-a aflat dormind, că le era ochii
îngreuiaţi. Şi lăsându-i, iarăşi S-a dus şi S-a
rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.
(Matei 26,37-44)
139) Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele
ce vor alăpta în zilele acelea! (Marcu 13,17)
140) Aşadar privegheaţi, că nu ştiţi când va veni
stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, la
cântatul cocoşilor, ori dimineaţa; ca nu cumva,
venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar
ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor:
Privegheaţi! (Marcu 13,35-37)
141) Acolo vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a
Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria
şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o
va arde în foc nestins. (Luca 3,16-17)
142) Nu este nimic ascuns care să nu ajungă
cunoscut şi nimic tainic care să nu se afle şi să
nu vină la lumina zilei. Aşadar, luaţi seama
cum auziţi: Celui ce cere i se va mai da; iar de
la cel ce nu are; se va lua şi ceea ce i se pare că
are. (Luca 8,17-18)
143) …. Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! , în
noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-
ai pregătit, ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu
cel ce-şi adună sieşi comori şi nu întru
Dumnezeu se îmbogăţeşte. (Luca 12,20-21)
144) Aşadar, oricine dintre voi se leapădă de tot ce
are, nu poate fi ucenic al Meu. Bună este sarea;
dar dacă şi sarea-şi pierde gustul, cu ce va fi
dreasă? Nu mai e bună de nimic, nici în
pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce
are urechi de auzit, să audă! (Luca 14,33-35)
145) Luaţi aminte la voi înşivă să nu vi se îngreuieze
inimile de îmbuibare, beţie, de grijile vieţii şi
ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o
mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa
întregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată
vremea rugându-vă ca să vă întăriţi şi să scăpaţi
de toate acestea care vor să vină şi să staţi
înainte Fiului Omului. (Luca 21,34-36)
146) Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi
păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace; iar când
unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
înfrânge, acela îi ia toate armele în care se
încrezuse şi-şi împarte prăzile. Cel ce nu
este cu Mine, e împotriva Mea; şi cel ce nu
adună cu Mine, risipeşte. (Luca 11,21-23)
147) Să vă fie mijloacele încinse şi făcliile
aprinse şi fiţi asemenea oamenilor care-şi
aşteaptă stăpânul când se întoarce de la
nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i
deschidă. Fericiţi sunt servii aceia pe care
stăpânul, când vine îi va afla priveghind.
Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va
pune la masă şi venind lângă ei, le va sluji.
Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni
la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi
aşa. Dar s-o ştiţi pe asta, că de-ar şti
stăpânul casei în care ceas vine furul, ar
veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
Aşadar şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine
în ceasul în care nu gândiţi. Şi i-a zis Petru:
Doamne, pilda aceasta o spui pentru noi sau
şi pentru toţi? Şi a zis Domnul: Cine este
iconomul credincios şi înţelept pe care
stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să
le dea la vreme măsura lor de grâu? Fericit
este servul acela pe care, când vine stăpânul
său, îl va găsi făcând aşa. Adevăr vă spun
că peste toate avuţiile sale îl va pune. Dar
dacă servul acela va zice în inima sa:
Stăpânul meu întârzie să vină! Şi va începe
să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să
mănânce, să bea şi să se îmbete, veni-va
stăpânul acelui serv în ziua în care el nu
gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va
tăia în două iar partea lui o va pune cu cei
necredincioşi. Iar servul care a ştiut voia
stăpânului şi n-a pregătit nimic, nici n-a
făcut după voia lui, mult va fi bătut. Iar cel
care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de
bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s-
a dat mult, mult i se va cere; şi de la cel
căruia i s-a încredinţat mult, mai mult se va
cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât
aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a
Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se
va împlini! Pare-vi-se că am venit dau
pacea pe pământ? Vă spun că nu, ci
dezbinare. Că de-acum înainte, cinci într-o
casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi
contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva
fiului, mama împotriva fiicei şi fiica
împotriva mamei. Soacra împotriva nurorii
sale şi nora împotriva soacrei. (Luca 12,35-
53)
148) Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător,
dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el,
ca nu cumva să te târască la judecător şi
judecătorul să te dea pe mâna temnicerului
şi temnicerul să te arunce în temniţă. Îţi
45
spun Eu ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei
plăti şi cel din urmă ban. (Luca 12,58-59)
149) În acest timp erau de faţă unii care I-au spus
despre galileenii al căror sânge l-a amestecat
Pilat cu jertfele lor. Şi El răspunzând, le-a zis:
Credeţi oare că aceşti galileeni au fost mai
păcătoşi decât toţi galileenii fiincă au pătimit
acestea? Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă
veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei
optsprezece inşi peste care a căzut turnul în
Siloam şi i-au omorât, credeţi oare că au fost ei
mai păcătoşi decât toţi oamenii din Ierusalim?
Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi
pocăi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13,1-5)
150) Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt oare cei
ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să
intraţi pe poarta cea strâmtă; căci vă spun Eu
vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
De-ndată ce stăpânul casei se va scula şi va
încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să
bateţi zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!,
iar El răspunzând, va zice: Nu ştiu de unde
sunteţi! Şi veţi începe atunci să ziceţi: În faţa
Ta am mâncat şi am băut şi Tu în pieţele
noastre ai învăţat. Şi El vă va spune: Nu ştiu de
unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la Mine toţi
lucrătorii nedreptăţii! Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam
pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în
Împărăţia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaţi
afară. Şi vor veni de la răsărit, de la apus şi de
la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la
masă întru Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată,
sunt unii de pe urmă care vor fi întâi şi sunt cei
dintâi care vor fi pe urmă. (Luca 13,23-30)
151) Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă,
pentru ca atunci când ea vă va lipsi, ei să vă
primească în corturile cele veşnice. (Luca 16,9-
13)
152) Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în
zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau
şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în
corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi.
Şi cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau,
cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, dar î ziua
când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu
foc şi pucioasă şi i-a pierdut pe toţi. La fel va fi
în ziua în care se va arăta Fiul Omului. În ziua
aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar
lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia;
de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se
întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia
lui Lot. Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, o va
pierde; iar cel ce şi-o va pierde; o va face vie.
Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat;
unul va fi luat iar altul va fi lăsat. Două vor
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
măcina împreună; una va fi luată şi alta va
fi lăsată. Doi vor fi în ţarină; unul se va lua
şi altul se va lăsa. Şi răspunzând, I-au zis:
Unde Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi
stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii. (Luca
17,26-37)
153) Şi-n luptă cu moartea fiind, cu mare
stăruinţă se ruga şi sudoarea Lui s-a făcut ca
nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.
(Luca 22,44)
154) Şi-L urmau mulţime mulţime multă de
popor şi femei care se băteau în piept şi-L
plângeau şi întorcându-Se către ele le-a zis:
Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe
Mine, ci pe voi şi pe copiii voştri. Că iată,
vin zile-n care vor zice: Fericite sunt cele
sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii
care n-au alăptat! Atunci vor începe să
spună munţilor: Cădeţi peste noi şi
dealurilor, acoperiţi-ne. Că dacă fac acestea
cu lemnul verde, cu cel uscat, ce va fi?
(Luca 23,27-31)
155) Şi Iisus, strigând cu glas mare a zis: Părinte
în mâinile Tale îmi pun duhul. Şi acestea
zicând, Şi-a dat duhul. (Luca 23,46)
156) Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi
căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde
Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. (Ioan 8,21)
157) Voi sunteţi dintre cele de jos; Eu sunt dintre
cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta,
Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea
v-am spus că veţi muri în păcatele voastre.
Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în
păcatele voastre veţi muri. (Ioan 8,23-24)
158) De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-
ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de
dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă
urăşte pe Mine, Îl urăşte pe Tatăl Meu. De
n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni
altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea, dar acum
au şi văzut şi M-au urî şi pe Mine şi pe
Tatăl Meu, dar aceasta pentru a se împlini
cuvântul cel scris în legea lor: “M-au urî pe
nedrept.” (Ioan 15,22-25)
159) Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai
trimis. (Ioan 17,3)
160) Pentru aceea, o, omule, oricine ai fi tu, cel
care judeci, eşti fără cuvânt de apărare
fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine
însuţi te osândeşti căci aceleaşi lucruri le
46
faci tu, cel care judeci. Şi noi ştim că judecata
lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care
fac unele ca acestea. Şi tu, omule care judeci pe
cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu,
crezi oare că vei scăpa de judecata lui
Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii
Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?;
nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la
pocăinţă? Dar după împietrirea şi după inima ta
nepocăită îţi aduni mânia în ziua mâniei şi a
descoperirii judecăţii lui Dumnezeu, Care-i va
da fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor
ce prin stăruinţă-n faptă bună caută mărire,
cinste şi nestricăciune, dar urgie şi mânie
iubitorilor de ceartă care nu se supun
adevărului ci nedreptăţii i se supun: necaz şi
strâmtorare peste tot sufletul omului care face
răul. (Romani 2,1-9)
161) Şi aceasta întrucât cunoaşteţi timpul; că de
acum e ceasul să vă treziţi din somn că
mântuirea este acum mai aproape de noi decât
în clipa în care am crezut. Noaptea-i pe sfârşite,
apropiatu-s-a Ziua. Să lepădăm dar lucrurile
întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura
luminii. (Romani 13,11-12)
162) Şi pe aceasta v-o spun fraţilor: Că de acum
vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au
femei să fie ca şi cum n-ar avea, cei ce plâng,
ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi
cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum
n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea
aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin; căci
chipul lumii acesteia trece. (1Corinteni 7,29-
31)
163) Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu se lasă batjocorit,
căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel
ce seamănă în propriul său trup din trup va
secera stricăciune; dar cel ce va semăna în
Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică; să nu
slăbim dar a face binele căci la vremea cuvenită
vom secera dacă nu ne vom slei. (Galateni 6,7-
9)
164) Prin urmare, luaţi bine seama cum umblaţi; nu
ca nişte neînţelepţi ci precum ca înţelepţi,
vremea răscumpărând, căci zilele rele sunt.
(Recuperând timpul petrecut în păcate prim
maximă folosire a celui prezent care de altfel
poate fi scurt.) (Efeseni 5,15-16)
165) Iar despre ani şi despre fraţilor, nu aveţi nevoie
să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că
precum vine furul noaptea, aşa va veni ziua
Domnului. Atunci când vor zice ”Pace şi
aşezare”, atunci fără de veste va veni peste ei
pierirea precum durerea celei ce are în pântece,
şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere
sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să
vă prindă ca un fur. Fiindcă voi sunteţi toţi
fii ai luminii şi fii ai zilei, noi nu suntem ai
nopţii, nici ai întunericului. Drept aceea să
nu dormim precum ceilalţi, ci să priveghem
şi să fim treji asupră-ne. fiindcă cei ce
dorm, noaptea dorm şi cei ce se îmbată,
noaptea se îmbată. Dar noi, cei ce suntem ai
zilei să fim treji asupră-ne, îmbrăcându-ne
cu platoşa credinţei şi iubirii, drept coif
având nădejdea mântuirii.
(1Tesaloniceni 5, 1-7)
166) Ei vor primi ca pedeapsă veşnica pieire de
la faţa Evangheliei Domnului nostru Iisus.
(2 Tesaloniceni 1,9)
167) Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip,
căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai
întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu
va arăta omul nelegiuirii, Fiul pierzării.
Potrivnicul, cel ce se înalţă mai presus de
tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut
pentru închinare, aşa ca să se aşeze el în
templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine
că este Dumnezeu. Oare nu vă aduceţi
aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de
când eram cu voi? Şi acum voi ştiţi ce-l
opreşte aşa ca el să se arate le vremea lui.
Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează
încă de pe acum; numai să fie scos din drum
cel care o ţine pe loc, şi atunci se va arăta
Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va
ucide cu suflarea gurii sale şi-l va nimici cu
arătarea venirii lui. Iar acestuia va fi prin
lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot
felul de semne şi minuni mincinoase; cu
toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier
din pricină că n-a primit iubirea adevărului
spre a se mântui. De aceea le trimite
Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei
să dea crezare minciunii şi să fie osândiţi
toţi cei ce n-au dat crezare adevărului ci s-
au complăcut în nedreptate. Astfel că
fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe
care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin
epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2,3-12)
168) Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am
primit cunoaşterea adevărului, nu mai
rămâne o jertfă pentru păcate ci o
înfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi
iuţimea focului care-i va mistui pe cei
potrivnici. Dacă cineva încalcă Legea lui
Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi
sau trei martori, cu cât mai aspră credeţi voi
că va fi pedeapsa meritată de cei ce L-au
călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-
a nesocotit sângele testamentului prin care
s-a sfinţit şi a batjocorit Duhul harului?
47
Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea
este răzbunarea, Eu voi răsplăti. Şi încă: Domul
va judeca poporul Său. Înfricoşător lucru este
să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!
(Evrei 10,26-31)
169) Acum către voi, cei ce ziceţi: Astăzi sau mâine
vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un
an, vom face negoţ şi vom câştiga…. voi, care
nu ştiţi ce se va întâmpla mâine! Căci ce este
viaţa voastră? Abur sunteţi care se arată o clipă,
şi apoi dispare. În loc ca voi să ziceţi: Dacă
Domnul vrea, vom trăi şi vom face aceasta şi
aceea…. Dar nu! voi vă lăudaţi acum întru
lăudăroşeniile voastre! Toată lauda de acest fel
e rea. (Iacov 4,13-15)
170) Adu-ţi aminte deci de unde-ai căzut şi
pocăieşte-te făcând faptele cele dintâi, iar de
nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din
locul lui …., dacă nu te vei pocăi. (Apocalipsa
2,5)
171) Îţi ştiu faptele că ai nume că trăieşti şi eşti mort.
Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era
să moară. Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai
auzit şi păstrând te pocăieşte. De nu vei
priveghea, Eu voi veni ca un fur şi tu nu vei şti
în care ceas voi veni asupră-ţi. (Apocalipsa 3,1-
3)
172) Şi împăraţii pământului, domnii, căpeteniile,
bogaţii şi puternicii, tot robul şi omul liber s-au
ascuns în peşterile şi-n stâncile munţilor,
strigându-le munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste
noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui Ce şade pe
tron şi de mânia Mielului, c-a venit Ziua cea
mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea în
picioare? (Apocalipsa 6,15-17)
173) Şi-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi
nu o vor afla; şi vor dori să moară… şi moartea
va fugi de ei. (Apocalipsa 9,6)
174) Vai vouă pământule şi mare, căci diavolul a
coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie
că puţină vreme are. (Apocalipsa 12,12)
175) Fericit şi sfânt cel ce are parte de învierea cea
dintâi! Peste aceştia moartea cea de-a doua nu
are putere ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi-
ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El de-a lungul
miilor de ani. (Apocalipsa 20,6)
176) Aceasta este moartea cea de-a doua – iezerul de
foc. Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea
vieţii aruncat a fost în iezerul de foc.
(Apocalipsa 20,14-15)
 Moartea – Judecata
Cuvinte de mângâiere

177) Iată, Eu vin curând. Fericit cel ce păzeşte

cuvintele profeţiei acestei cărţi!
(Apocalipsa 22,7)

178) Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei

cărţi căci vremea este aproape. Cel ce-i
nedrept să mai nedreptăţească, cel ce-i
spurcat, să se mai spurce, cel ce este drept,
să mai facă dreptate, şi cel ce este sfânt să
se mai sfinţească. Iată, Eu vin curând şi
plata Mea este cu Mine pentru ca fiecăruia
să-i dau după cum îi este fapta. (Apocalipsa
22,10-12)

179) Fericiţi cei care-şi spală veşmintele, pentru

ca să aibă putere peste pomul vieţii şi prin
porţi să intre în cetate! (Apocalipsa 22,14)

48
Lenevia - osteneala
Cuvinte de mângâiere
Lenevia - osteneala
1) Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare
genelor tale, ci te izbăveşte ca o căprioară
din mâna vânătorului şi ca o pasăre din
mâna păsărarului. Du-te leneşule la furnică
şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu
are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător,
nici sfătuitor îşi pregăteşte de cu vară hrana
ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau
mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce
lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o
folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de
rând. Ea este iubită şi lăudată de toţi deşi e
slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
Până când leneşule, vei mai sta culcat?
Când te vei scula din somnul tău? “Puţin
somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau
în pat cu mâinile încrucişate!” iată vine
sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca
un tâlhar. Dar de nu te vei mai lenevi,
atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar
lipsa va fi departe de tine. (Pilde 6,4-11)
2) Cel ce adună în timpul verii este un om
prevăzător, iar cel care doarme în vremea
secerişului este de ocară. (Pilde 10,5)
3) Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea
lăsătoare va fi birnică. (Pilde 12,24)
4) Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai
scumpă comoară pentru om este munca.
(Pilde 12,27)
5) Sufletul leneş pofteşte, însă în zadar. Numai
sufletul celor silitori e îndestulat. (Pilde
13,4)
6) Calea celui leneş e ca un gard de spini, pe
când calea celui silitor e netedă. (Pilde
15,19)
7) Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel
ce dărâmă. (Pilde 18,9)
8) Lenea te face să cazi în toropeală, sufletului
trândav îi va fi foame. (Pilde 19,15)
9) Leneşul întinde mâna în blid şi nu are
putere s-o ducă la gură. (Pilde 19,24)
49
10) Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să
culeagă rodul la seceriş nimic nu află. (Pilde
20,4)
11) Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac, ţine
ochii deschişi că numai aşa vei fi îndestulat de
pâine. (Pilde 20,13)
12) Pofta celui leneş îl omoară căci mâinile lui nu
voiesc să lucreze. (Pilde 21,25)
13) Cel leneş pune pricini şi zice: “Afară este un
leu, aş putea fi sugrumat în mijlocul uliţelor.”
(Pilde 22,13)
14) Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui
om lipsit de minte şi iată spinii creşteau în toate
locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar
zidul de pietre se prăbuşise. Atunci m-am uitat
şi m-am frământat în inima mea, am privit cu
luare aminte şi am tras o învăţătură: “Încă puţin
somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai
stau cu mâinile în sân ca să dorm.” Şi sărăcia
va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un
om înarmat. (Pilde 24,30-34)
15) Leneşul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe
uliţe!” Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa
leneşul în patul lui. Leneşul bagă mâna în blid,
dar cu mare greutate aduce la gură. Leneşul se
crede înţelept în ochii lui mi mult decât şapte
sfetnici înţelepţi. (Pilde 26,13-16)
16) Cel ce-şi lucrează pământul său se va îndestula
de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic
se va sătura de sărăcie. (Pilde 28,19)
17) Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă
singur timpul zicând: “Mai de preţ este un
pumn de odihnă decât doi pumni plini de trudă
şi de vânare de vânt.” (Eclesiastul 4,5-6)
18) Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă
cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te
vei duce nu se află nici faptă, nici punere la
cale nici ştiinţă, nici înţelepciune. (Eclesiast
9,10)
19) Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când
stai cu mâinile în sân, apa picură în casă.
(Eclesiast 10,18)
20) Nu fi aspru cu lima ta şi leneş în lucrurile tale.
(Sirah 4,31)
21) Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi
lucrarea pământului cea orânduită de el Cel
Preaînalt. (Sirah 7,16)
 Lenevia - osteneala
Cuvinte de mângâiere

22) Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi

toţi vor şuiera spre batjocura lui. Asemenea
unui morman de gunoi este leneşul , tot cel
care îl va ridica îşi va scutura mâna. (Sirah
22,1-2)

23) Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,

împărăţia cerurilor se ca prin asalt, iar cei ce
dau asaltul o cuceresc. (Matei 11,12)

24) Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de

la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are.
(Matei 13,12)

25) De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să

nu intraţi în ispită! (Luca 22,46)

26) În râvnă nu pregetaţi, fiţi arzători cu duhul

Domnului slujiţi. (Romani 12,11)

27) Chiar după ce am venit din Macedonia,

trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi
fiind în toate chipurile: din afară lupte,
dinlăuntru temeri. (2 Cor. 7,5)

28) Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie

va şi secera¸ iar cel ce va semăna cu
dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Se dea
fiecare aşa cum socoteşte el cu inima, nu cu
părere de rău sau cu silă, căci Dumnezeu îl
iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. (2 Cor.
9,6-7)

29) Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece nici

fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte! Aşa,
pentru că eşti căldicel, nici fierbinte, nici
rece – am să te vărs din gura Mea. Devreme
ce tu zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi de
nimic n-am nevoie! şi pentru că nu ştii că tu
eşti ticălos, vrednic de plâns, orb şi gol, te
sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit
în foc ca să te îmbogăţeşti şi veşminte albe
ca să te-mbraci şi să nu se dea pe faţă
ruşinea goliciunii tale; alifie ca să-ţi ungi
ochii şi să vezi. Eu pe câţi îi iubesc îi
mustru şi-i pedepsesc; fii râvnitor aşadar şi
pocăieşte-te. Iată Eu stau la uşă şi bat; de-
Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa,
voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
(Apocalipsa 3,15-20)

50
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
Post, înfrânare, asceză
1) Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu
te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu,
Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu
râvnitor, Care pedepsesc pe copii pentru
vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la
al treilea şi al patrulea neam, şi Mă
milostivesc până la al miilea neam către cei
ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
(Ieşirea 20,3-4)
2) Fereşte-te să intri în legătură cu locuitorii
ţării aceleia, în care ai să intri, ca să nu fie
ei o cursă pentru voi. (Ieşirea 34,12)
3) Jertfelnicele lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i
sfărmaţi; să tăiaţi dumbrăvile lor cele
sfinţite şi dumnezeii lor cei ciopliţi să-i
ardeţi în foc. (Ieşirea 34,13)
4) Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii
ţării aceleia, pentru că ei urmând după
dumnezeii lor, te vor pofti şi pe tine să guşti
din jertfa lor. (Ieşirea 34,15)
5) Şi vei lua fetele lor soţii pentru fiii tăi şi
fetele tale le vei mărita după feciorii lor; şi
vor merge fetele tale după dumnezeii lor şi
fiii tăi vor merge după dumnezeii lor.
(Ieşirea 34,16)
6) De veţi umbla după legile Mele şi de veţi
păzi şi plini poruncile Mele, vă voi da
ploaie la timp, pământul îşi va da roadele
sale. Treieratul vostru va ajunge până la
culesul viilor, culesul viilor va ajunge până
la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu
mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru
fără primejdie. Voi trimite pace pe
pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura;
voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece
prin pământul vostru. Veţi alunga pe
vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea
voastră. Cinci din voi vor birui o sută şi o
sută vor birui zece mii şi vor cădea
vrăjmaşii de sabie înaintea voastră. Căuta-
voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea
copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în
legământul Meu cu voi. Veţi mânca roade
vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe
cele vechi pentru a face loc celor noi. Voi
aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi
sufletul meu nu se va scârbi de voi. Eu sunt
51
Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos
din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi
acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am
povăţuit cu fruntea ridicată. Iar de nu Mă veţi
asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci ale
Mele, de veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de
se va scârbi sufletul vostru de Legile Mele,
neîmplinind poruncile Mele şi călcând
legământul Meu, atunci şi Eu am să Mă port cu
voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza,
lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui
ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna
seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor
mânca. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră
şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor
domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi
când nimeni nu vă va alunga. Dacă nici după
toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit
voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. Voi
înfrânge îndărătnicia voastră cea mândră şi
cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul
vostru ca arama. În zadar vă veţi cheltui
puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da
roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi
vor da poamele lor, dacă şi după aceasta veţi
umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă
ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit
pentru păcatele voastre. Voi trimite asupra
voastră fiarele câmpului care vă vor lipsi de
copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi
împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile
voastre. Dacă nici aşa nu vă veţi îndrepta,
împotrivindu-vă Mie, atunci şi Eu voi veni cu
mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit
pentru, păcatele voastre. Voi aduce asupra
voastră sabie răzbunătoare ca să răzbune
legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în
oraşele voastre, voi trimite asupra voastră
molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
Pâinea care vă hrăneşte, o voi lua de la voi;
zece femei vor coace pâine pentru voi într-un
cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi
veţi mânca şi nu vă veţi sătura. ( Leviticul 26,
3-26)
7) Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi voi strica
stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi
sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi
sufletul Meu de voi. Oraşele voastre le voi
preface în ruine, voi pustii locaşurile voastre
cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute
ale jertfelor voastre. Pustii-voi pământul vostru
încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se
vor aşeza pe el, iar pe voi vă voi risipi printre
popoare; în urma voastră îmi voi ridica sabia şi
va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre
dărâmate. ( Leviticul 29)
8) Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi
pământul vrăjmaşilor voştri, iar cei ce vor
 Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
rămâne din voi se vor usca pentru păcatele
lor în pământurile vrăjmaşilor voştri, se vor
usca şi pentru păcatele părinţilor lor.
(Leviticul 38)
9) Străinii dintre ei începură să-şi arate poftele
şi şedeau cu ei şi fiii lui Israel şi plângeau
zicând: “Cine ne va hrăni cu carne? Căci ne
aducem aminte de peştele pe care-l mâncam
în Egipt în dar, de castraveţi şi de pepeni, de
praz şi de usturoi. Acum sufletul nostru
tânjeşte, nimic nu mai este înaintea ochilor
noştri decât numai mana.” (Numeri 11,4-6)
10) Dar carnea era încă în gura lor şi nu
isprăviseră încă de mâncat, când se aprinse
mânia Domnului asupra poporului şi a lovit
Domnul poporul cu bătaie foarte mare.
(Numeri 11,33)
11) Când veţi trece peste Iordan în pământul
Canaanului să alungaţi de la voi pe toţi
locuitorii ţării şi să stricaţi toate chipurile
cele cioplite ale lor, toţi idolii lor cei turnaţi
din argint şi toate înălţimile lor să le pustiiţi.
Să luaţi în stăpânire pământul şi să vă
aşezaţi acolo căci vă dau în stăpânire
pământul acesta. (Numeri 33,51-54)
12) Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe
locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din
ei vor fi spini pentru ochii voştri şi bolduri
pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora
în ţara în care veţi trăi. Şi atunci vă voi face
ceea ce aveam de gând să le fac lor.
(Numeri 55,56)
13) Pe proorocul sau visătorul acela de vise să-l
daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă
abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru,
Cel ce v-a scos din Pământul Egiptului şi v-
a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată
de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul
Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din
mijlocul tău. De te va îndemna în taină
fratele tău, fiul fiului tău sau fiul mamei
tale, sau fiul tău sau fiica ta sau femeia de la
sânul tău, sau prietenul tău care este pentru
tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să
slujim altor dumnezei pe care tu şi părinţii
tăi nu i-aţi ştiut. Dumnezeilor acelor
popoare, care locuiesc împrejurul tău,
aproape sau departe de tine, de la un capăt
până la celălalt al pământului, să nu te
învoieşti cu ei nici să-i asculţi; să nu-i cruţe
ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i
ascunzi; ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea
tuturor asupra lor, ca să-i ucidă şi apoi să
urmeze mâinile a tot poporul. Să-i ucizi cu
pietre până la moarte, că au încercat să te
52
abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a
scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.
(Deuteronom 13,5-10)
14) De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care
Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să le
locuieşti că s-au ivit în ea oameni necredincioşi
dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor,
zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe
care voi nu i-aţi ştiut, caută, cercetează şi
întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a
întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău, să
loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul
săbiei, s-o dai blestemului pe ea şi tot ce este în
ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul
săbiei. Iar prăzile ei să le aduni toate în
mijlocul pieţei şi să arzi cu foc cetatea şi toată
prada ei, ca ardere de tot Domnului
Dumnezeului tău; să fie pe vecie dărâmată şi
niciodată să nu se mai zidească. Nimic din cele
blestemate să nu se lipească de mâna ta, ca să-
Şi potolească Domnul iuţimea mâniei Sale şi
să-ţi dea milă şi îndurare şi să te înmulţească,
cum ţi-a grăit şi ţie şi cum S-a jurat părinţilor
tăi. (Deuteronom 13, 12-17)
15) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi
pământul; viaţa şi moartea ţi-am pus Eu astăzi
înainte – binecuvântare şi blestem. Alege viaţa
ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. (Deuteronom
30,19)
16) Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără
umezeală? (Iov 8,11)
17) Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui
şi nu-i pasă de loc de truda sa zadarnică. (Iov
39,16)
18) Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse
ale mele curăţeşte-mă. Şi de cele străine fereşte
pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără
prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
(Psalmi 18, 13-14)
19) Nu este vindecare în trupul meu de la faţa
mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la
faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au
covârşit capul meu ca o sarcină grea apăsat-au
peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile
mele, de la faţa nebuniei mele. (Psalmi 37,3-5)
20) Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce
căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi
vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd
nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura
sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are
în gura lui mustrări. (Psalmi 37,12-14)
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
21) Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu
păcătuiesc eu cu limba mea; Pus-am gurii
mele pază, când a stat păcătosul împotriva
mea.” Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de
bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
Înfierbântatu-sa inima mea înăuntru meu şi
în cugetul meu se va aprinde foc. (Psalmi
38,1-4)
22) Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât
untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. (Psalmi
54,24)
23) Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei
vor păzi călcâiul meu ca şi cum ar căuta
sufletul meu. (Psalmi 55,6)
24) Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a
fost spre ocară mie. Şi m-am îmbrăcat cu
sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
(Psalmi 68,12-13)
25) Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel
răufăcător şi lovituri care pătrund până
înlăuntrul trupului. (Psalmi 20,21)
26) Mai bun este necazul decât râsul căci
întristarea feţei este bună pentru inimă.
Inima celor înţelepţi este în casa cea de
tânguire, iar inima celor nebuni în casa
veseliei. Mai degrabă să auzi certarea unui
înţelept decât cântecul unor nebuni că
precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot
aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este
deşertăciune! (Eclesiast 7,3-7)
27) Umblat-am întru nerăutatea inimii mele în
casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei
lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am
urî. (Psalmi 100,3-4)
28) În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii
pământului, ca să nimicesc din cetatea
Domnului pe toţi cei ce lucrează
fărădelegea. (Psalmi 100,10)
29) Rănită este inima mea şi s-au uscat ca iarba;
că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
(Psalmi 101,5)
30) Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi
băutura mea cu plăcere am amestecat-o.
(Psalmi 101,10)
31) Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi
n-a voit binecuvântarea şi se va depărta de
la el. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o
haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca
untdelemnul în oasele lui. Să-i fie lui ca o
53
haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care
pururea se încinge. (Psalmi 108,16-18)
32) Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu
s-a istovit de lipsa untdelemnului. (Psalmi
108,23)
33) Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi
sui în patul meu de odihnă, nu voi da somn
ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă
tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc
Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacov.
(Psalmi 3,5)
34) Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ;
pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
(Psalmi 139,11)
35) Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de
îngrădire, împrejurul buzelor mele. (Psalmi
140,3)
36) Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din
ea ţâşneşte viaţă. Leapădă din gura ta orice
cuvânt cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale
viclenia. Ochii tăi să privească drept înainte şi
genele tale drept înainte să caute. Fii cu luare
aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările
tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la
dreapta nici la stânga; ţine piciorul tău departe
de râu. (Pilde 4,23-27)
37) Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg
din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele
tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Să fie
numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii
care sunt cu tine! (Pilde 5,15-17)
38) Cel fără de lege este prins, în laţurile
fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este
înfăşurat. El va muri în păcatele lui şi de
mulţimea nebuniei lui va pieri. (Pilde 5,22-23)
39) Apa furată e mai plăcută şi pâinea furată pe
furiş are gust mai bun. Şi omul nu ştie că acolo
sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte
nebunia se află de mult în adâncul locuinţei
morţilor. (Pilde 9,17-18)
40) Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire;
iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept.
(Pilde 10,19)
41) Din rodul gurii sale mănâncă omul; pofta celor
vicleni este silnicia. Cine-şi păzeşte gura îşi
păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare
buzele, o face spre pieirea lui. (Pilde 13,2-3)
 Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
42) O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe
când pornirea pătimaşă este ca un cariu în
oase. (Pilde 14,30)
43) Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă
şi cel ce-şi ţine cumpătul este un om
priceput. Chiar şi nebunul când tace, trece
drept înţelept; când închide gura este
asemenea unui om cu minte. (Pilde 17,27-
28)
44) Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi
buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui.
Vorbele defăimătorului sunt ca nişte
mâncăruri alese; ele coboară în cămările
pântecelui. (Pilde 18,7-8)
45) Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi
ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.
(Pilde 18,13)
46) În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei
ce o iubesc mănâncă rodul ei. (Pilde 18,21)
47) Încetează fiul meu să asculţi ademenirea şi
să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.
(Pilde 19,27)
48) Cine poate spune: Curăţit-am inima mea?
Sunt curat de păcat? (Pilde 20,10)
49) Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi
moartea, apa şi focul; binele şi răul,
binecuvântarea şi blestemul; tinde mâna la
care vrei! (Deuteronom 30,15)
50) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul
şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu
astăzi înainte, binecuvântare şi blestem.
Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.
(Deuteronom 30,19)
51) Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura
îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu
este înţelept. (Pilde 20,1)
52) Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o
podoabă fără seamăn sunt buzele chibzuite.
(Pilde 20,15)
53) Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel
căruia îi place vinul şi miresmele nu se
îmbogăţeşte. (Pilde 21,17)
54) Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui, îşi
păzeşte sufletul de primejdie (Pilde 21,23)
54
55) Dacă împilezi pe un sărac, îţi înmulţeşti averea,
dacă dai unui bogat sărăceşti. (Pilde 22,16)
56) Nu-l cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar
de-l loveşti cu varga, nu moare. Tu-l baţi cu
toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia
morţii. (Pilde 23,13-14)
57) Pune-ţi cuţit la gât dacă eşti lacom. Nu pofti
bucatele lui, căci sunt mâncări înşelătoare.
(Pilde 23,2-3)
58) Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre
cei ce-şi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi
desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face
să porţi zdrenţe. (Pilde 23,20-21)
59) Pentru cine sunt suspinele, pentru cine
văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine
plânsetele, pentru cine rănile fără pricină,
pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce
zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să
guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin
cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi
cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe
muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Pilde
23,29-32)
60) Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face
din el un vas ales. (Pilde 25,4)
61) Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa
este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
(Pilde 26,11)
62) Când îşi schimbă glasul să nu-l crezi, căci şapte
urâciuni sunt în inima lui. (Pilde 26,25)
63) Sătulul calcă mierea în picioare, iar
flămândului tot ce este amar i se pare dulce.
(Pilde 27,7)
64) Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa inima
omului e de nesăturat. (Pilde 27,20)
65) Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge de
a muri: prefăcătoria şi cuvântul mincinos
îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie
nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de
trebuinţă, ca nu cumva săturându-mă să mă
lepăd de Tine şi să zic: “Cine este Domnul?”
Ca nu cumva, sărăcind să mă apuc de furat şi să
defaim numele Dumnezeului meu. (Pilde 30,7-
9)
66) Grăit-am inimii mele: “Vino să te ispitesc cu
veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că
şi aceasta este deşertăciune. “E nebunie!” am
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
zis despre râs. Şi despre veselie: “La ce
poate să folosească!” (Eclesiastul 1,1-2)
67) Visurile vin din multele griji, iar glasul
celui nebun din mulţimea de vorbe. Dacă ai
făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde
din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au
nici o trecere, tu însă împlineşte ce ai
făgăduit. Nu îngădui gurii tale să tragă spre
păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui
Dumnezeu nu spune: “A fost o rătăcire!”
Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de
cuvântul tău şi să nimicească lucrul
mâinilor tale? Căci din mulţimea grijilor se
nasc visele şi deşertăciunile din prea multe
cuvinte. De aceea teme-te de Dumnezeu!
(Eclesiastul 5,2-6)
68) Ceea ce au văzut ochii tăi nu aduce grabnic
spre dispută, căci ce-ai să faci după aceea
când aproapele tău te va da de ruşine?
(Pilde 25,7-8)
69) Toată munca omului este pentru gura lui şi
cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată.
(Pilde 6,7)
70) Cu cât se spun mai multe cuvinte cu atât
este mai multă deşertăciune. Ce folos trage
omul? (Pilde 6,11)
71) Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi
cel ce dărâmă un zid poate fi muşcat de
şarpe. Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu
ele, iar cel ce despică lemne se
primejduieşte. (Pilde 10,8-9)
72) Dacă o unealtă s-a tocit şi nu a fost ascuţită,
trebuie să îndoim puterile, dar înţelepciunea
are ca parte izbânda. Dacă şarpele muşcă
înainte de a fi descântat, atunci
descântătorul nu are nici un folos. Graiurile
gurii celui înţelept sunt har iar buzele celui
nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii
lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui
nebunie curată. Nebunul sporeşte vorbele.
(Pilde 10,10-14)
73) Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac
eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le
murdăresc eu iar? (Cântarea cântărilor 5,4)
74) Pe unde să mai fiţi loviţi voi cei ce mereu
vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi
toată inima slăbănogită. Din creştet până în
tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos;
totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline
de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn
şi nelegate. (Isaia 1,5-6)
55
75) Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei, încetaţi
odată! (Isaia 1,16)
76) Veniţi să ne judecăm, zice Domnul şi de vor fi
păcatele voastre ca cârmâzul, ca zăpada le voi
albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi
face. (Isaia 1,18)
77) Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se
închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor
făcuţi de degetele lor. (Isaia 2,7)
78) Poporul Meu este asuprit de nişte copii şi
femeile domnesc peste el. Poporul Meu! Cei
care te conduc rătăcesc şi te abat de la calea pe
care mergi. (Isaia 3,12)
79) Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după
băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu
seara se înfierbântă de vin! Cei care doresc la
ospeţele lor chitară, harpă, tobă, flaut şi vin, ei
nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd
lucrurile mâinilor Sale. Pentru aceasta poporul
meu va fi dus în robie fără să bage de seamă;
mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar
gloata se va usca de sete! (Isaia 5,11-13)
80) Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la băuturi
îmbătătoare! (Isaia 5,22)
81) Şi a zis dânsul: “Ziua de astăzi este o zi de
strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine căci
pruncii sunt gata de a ieşi din pântecele maicii
lor, dar ele nu au putere să-i nască!” (Isaia
37,3)
82) Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un
lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii
voastre pentru ceva care nu vă satură?
Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune
şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.
(Isaia 55,2)
83) Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe
cei risipiţi ai lui Israel: “La cei adunaţi voi mai
aduna şi alţii!” Fiare ale câmpului, veniţi,
mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii! Străjerii
Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi
sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează,
stau tolăniţi şi le place să doarmă. Aceştia sunt
câini hrăpăreţi care nu se mai satură, sunt
păstori care nu mai pricep nimic. Toţi umblă în
căile lor şi se silesc pentru câştigul lor. “Veniţi,
zic ei voi aduce vin, bea-vom băuturi
îmbătătoare! Şi mâine va fi ca astăzi, mare zi
de veselie.” (Isaia 56,8-12)
84) Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi
feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba
cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi
 Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
gura mincinoasă aduce sufletului moarte.
Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii
voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta
mâinilor voastre. (Înţ. lui Solomon 1,11-12)
85) Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu
mâinile şi cu glasul; se uită la ea ca la o
prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au
legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt
să fie ai ei. (Înţ. lui Solomon 1,16)
86) Vraja viciului întunecă cele bune şi
ameţeala poftei schimbă gândul cel fără
răutate. (Înţ. lui Solomon 4,12)
87) Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale
destrăbălărilor, care îi rătăceau şi-i aduceau
să cinstească animalele cele necuvântătoare
şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei,
Stăpâne spre pedeapsă mulţime de animale
fără minte ca să înveţe că prin ceea ce
păcătuieşte cineva, prin aceea se şi
pedepseşte. (Înţ. lui Solomon 11,15-16)
88) Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul
aprinderii spre desfrâu şi născocirea lor a
fost pierderea vieţii. (Înţ. lui Solomon
14,12)
89) Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care
nici n-ar trebui pomeniţi este începutul,
pricina şi sfârşitul a tot răul. (Înţ. lui
Solomon 4,27)
90) Pe noi nu ne-au înşelat născocirile omeneşti
ale unui meşteşug viclean, nici truda deşartă
a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe
feluri de vopsele a cărui înfăţişare aţâţă
patima celor nebuni cu pofta chipului
neînsufleţit al unei arătări fără viaţă. Iubitori
de rele precum sunt, ei sunt vrednici să aibă
asemenea nădejdi şi cei care le fac şi cei
care le poftesc şi li se închină. (Înţ. lui
Solomon 15,4-6)
91) Dar el se îngrijeşte nu de aceea că puterile
lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia
la întrecere cu meşterii aurari şi argintari şi
face ce fac făurarii în aramă şi cu mare
cinste pentru el, ţine să facă chipuri
amăgitoare. Inima lui este cenuşă şi
nădejdea lui mai slabă ca pământul iar viaţa
lui mai mică în cinste decât lutul. Fiindcă el
n-a cunoscut pe Făcătorul său şi pe Cel care
i-a insuflat duhul faptelor şi a pus în el
putere de viaţă, ci socoteşte că viaţa noastră
este jucărie şi traiul nostru ca un târg de
câştig, pentru că – aşa zic ei – trebuie să
câştigi bani în orice chip, chiar făcând rău.
Dar bine să ştie că păcătuieşte mai mult
56
decât toţi ceilalţi acela care din acelaşi lut
scoate vase care se pot uşor sparge şi chipuri
idoleşti. Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai
de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi
duşmanii poporului tău şi asupritorii lui. Căci
pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept
dumnezei, pe cei care nici cu ochii nu văd, nici
cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici
cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu
picioarele nu umblă. Cel care i-a făcut a fost un
om şi cel care a primit duhul în dar, tocmai el i-
a închipuit, căci nici un om nu poate să facă un
dumnezeu la fel cu el. El fiind muritor, face un
lucru fără viaţă cu mâinile lui nelegiuite, el
preţuieşte mai mult decât idolii săi, fiindcă el
este viu iar aceia nicidecum. Ei se închină
dobitoacelor celor mai urâcioase, care după
prostia lor, sunt mai rele decât celelalte. N-au
nici o bunătate care să ni le facă dragi şi ele
sunt în afară şi de lauda lui Dumnezeu, şi de la
binecuvântarea Lui. (Înţ. lui Solomon 15,9-19)
92) Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice
cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi. Fii
statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul
tău. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat
răspunsul. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar
de nu pune-ţi mâna peste gură. Mărirea şi
batjocura sunt în vorbă şi lima omului îl face să
cadă. Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu
vicleni. Că peste fur este ruşine şi o grea ocară
pentru cel cu două limbi. Să nu greşeşti nici în
lucrurile mari, nici în cele mici. (Sirah 5,11-18)
93) Nu te lăsa în voia patimii tale ca să nu fii târât
de ele ca de un taur furios. (Sirah 6,2)
94) Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se
va depărta de la tine. Fiule! Nu semăna pe
brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele
cu şapte părţi mai mult. (Sirah 7,2-3)
95) Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci chiar
şi numai pentru o singură dată nu vei rămâne
nepedepsit. (Sirah 7,9)
96) Nu-ţi îngădui nici o minciună căci din ea nu
poate ieşi nimic bun. (Sirah 7,14)
97) Stai departe de omul care este în stare să ucidă
şi nu te vei teme nicidecum de moarte şi dacă te
apropii de el, păzeşte-te de orice greşeală căci
s-ar putea să-ţi ia viaţa. Să ştii bine că eşti
înconjurat de curse şi că mergi pe margine de
ziduri de cetate. (Sirah 9,13)
98) Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său,
cine-l va îndrepta? Şi cine-l va cinsti pe cel
care-şi face de ocară viaţa sa? (Sirah 10,32)
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
99) Nu băga pe tot omul în casa ta că multe sunt
meşteşugurile celui viclean. (Sirah 11,31)
100) Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul,
şi omul păcătos pândeşte sângele. (Sirah
11,34)
101) Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el
îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la
ale tale. (Sirah 11, 36)
102) Fă bine celui smerit şi nu da celui nelegiuit.
Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva
acela să se întărească asupra ta că îndoite
răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i
le vei face. Nu te încrede în vrăjmaşul tău în
veci, că în ce chip arama cocleşte, aşa şi
răutatea lui. Şi de se va smeri să umble
plecat, fii cu luare aminte şi le păzeşte de el
şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge
oglinda şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată
rugina. Nu-l pune să stea lângă tine ca să nu
te împingă şi să stea el în locul tău. Să nu-l
pui să şadă de-a dreapta ta ca nu cumva să
caute scaunul tău şi mai pe urmă vei
cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele
te vei umili. Cui îi va fi milă de
descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi
cei care se apropie de fiare? Aşa şi cel care
merge la omul păcătos şi se învăluie cu
păcatele lui. Un ceas va rămâne cu tine, iar
de te clatini, nu va rămâne cu tine. Cu
buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe
îţi va şopti şi îţi va grăi bune, dar în inimă
va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va
lăcrima vrăjmaşul dar de va afla vreme, nu
se va sătura de sânge. De ţi se vor întâmpla
rele îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu
ochii săi va lăcrima vrăjmaşul şi ca şi cum
ţi-ar ajuta va săpa sub picioarele tale. Va
clătina capul său şi va bate în palmele sale,
va şopti multe şi va schimba faţa sa. (Sirah
12,5-24)
103) Nu da împrumut omului celui mai tare decât
tine şi de-l vei împrumuta, socoteşte
împrumutul ca pierdut. Nu chezăşui peste
puterea ta, iar de ai şi dat chezăşie, fii cu
grijă că va trebui să plăteşti. (Sirah 8,12-13)
104) Nu te sfădi cu omul care vorbeşte bine şi nu
pune lemne peste focul lui. (Sirah 8,3)
105) Cel care vorbeşte bine este temut în cetate şi
flecarul este urî. (Sirah 8,18)
106) Cel care se atinge de smoală se va mânji şi
cel care se însoţeşte cu cel trufaş, asemenea
lui va fi. (Sirah 13,1-3)
57
107) Până când îi vei fi de folos, va lucra cu tine, iar
de vei ajunge sărac, te va părăsi. Deci, va trăi
cu tine şi te va sărăci şi nu îi va fi milă. Dacă
are nevoie de tine, te va linguşi cu fel şi fel de
vorbe şi zâmbindu-ţi îţi va da nădejde. Îţi va
grăi cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Te va
îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli
punga de două, de trei ori, şi mai pe urmă va
râde de tine. Ia aminte să nu te înşeli să nu te
copleşească veselia ta. Nu lungi vorba cu el,
nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui, că
te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar
râde, te va întreba. Nemilostiv este cel care nu-
şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de
legături. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama,
fiindcă umbli spre căderea ta. (Sirah 13,4-17)
108) Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel
păcătos cu cel cuvios. Ce pace are leoaica cu
câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustie aşa
şi păşunea celor bogaţi sunt săracii. (Sirah
13,20-22)
109) Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori
spre rele. (Sirah 13,30)
110) După poftele tale nu merge şi de la poftele tale
te întoarce. De vei da sufletului tău plăcerea
poftei, te vei face pe tine bucurie vrăjmaşilor
tăi. Nu te veseli cu multă desfătare, nici nu te
lega cu îngreunarea ei. Nu te sărăci făcând
ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
(Sirah 18,30-33)
111) Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi
nimic nu ţi se va împuţina. (Sirah 19,7)
112) Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă,
că nu te va sparge. Din pricina unui cuvânt care
trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui ca aceea
care naşte prunc. Săgeată înfiptă în coapsele
trupului aşa e cuvântul în inima nebunului.
(Sirah 19,10-12)
113) Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi că
ochii lui în loc de unul sunt mulţi. Puţine va da
şi multe va cere şi va deschide gura sa ca un
ispravnic. Astăzi va da împrumut şi mâine va
cere înapoi. Urî om este unul ca acesta. (Sirah
20,13-15)
114) Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă şi,
pentru cele mai dinainte ale tale te roagă. Ca de
la faţa şarpelui fugi de păcat că de te vei
apropia de el te va muşca. Dinţi de leu sunt
dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor. Ca
sabia cea de amândouă părţile ascuţită este
toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare.
(Sirah 21,1-4)
 Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
115) Buzele celor fără minte vorbesc mereu de
alţii; iar mâinile celor înţelepţi se vor
cumpăni. (Sirah 21,27)
116) Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii
mele! Înălţarea ochilor nu-mi da şi pofta
întoarce-o de la mine. Pofta pântecelui şi a
împreunării trupului să nu mă cuprindă şi
duhului celui fără de ruşine să nu mă dai.
(Sirah 23,4-5)
117) A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel
Sfânt nu te obişnui, că precum sluga care
adeseori se cercetează cu multe bătăi tot aşa
şi cel care se jură şi pururea numeşte pe Cel
Sfânt, de păcat nu se va curăţi. (Sirah 23,8-
9)
118) Este grai deopotrivă cu moartea; să nu se
afle aceasta întru moştenirea lui Iacov.
(Sirah 23,13)
119) Două feluri de oameni înmulţesc păcatele şi
al treilea aduce urgie. Sufletul fierbinte ca
focul, care nu se stinge până ce nu se
potoleşte. Omul care pofteşte în trupul
cărnii sale şi nu va înceta până nu va aţâţa
foc. Pentru desfrânat toată pâinea este
dulce, nu va înceta până la sfârşit. Omul
care păcătuieşte în patul său şi zice în inima
sa: Cine mă vede? Întuneric este împrejurul
meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă
vede, pentru ce să mă sfiesc. Unul ca acesta
în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a
gândit se va prinde. (Sirah 23,20-29)
120) Omul binecrescut se îndestulează cu puţin şi
în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă
mâncare. Cu somn sănătos se odihneşte
pântecele celui cumpătat; se scoală
dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda
nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării
sunt cu omul nesăţios. Şi de te-ai silit în
mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei
simţi uşurat. (Sirah 31,21-24)
121) În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o
neputinţă nu te va întâmpina. (Sirah 31,26)
122) La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a
pierdut vinul. (Sirah 31,29)
123) Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în
viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta şi banii
tăi să nu-i dai altuia ca să nu-ţi pară rău şi să
te rogi pentru ei. Până trăieşti şi este sufletul
tău întru tine, nici unui trup nu te supune.
Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât
tu să cauţi la mâinile lor. În toate lucrările
lor fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra
58
cinstei tale nici o pată. În ziua sfârşitului zilelor
vieţii şi la vremea morţii, să-ţi împarţi
moştenirea. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar
la slugă: pâine, certare şi lucru. Lucrează cu
sluga şi vei afla odihnă, dacă slobozeşti mâinile
lui, el va cere libertate. Jugul şi hamul pleacă
grumajii, iar pe sluga cea rea legăturile şi
caznele. Pune-l la lucru ca să nu şadă, că multă
răutate a învăţat lenevirea. La lucru pune-l
precum se cuvine şi de nu te va asculta,
îngreuiază obezile lui. (Sirah 33, 22-33)
124) Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au,
fără numai că se ostenesc? Când unul se roagă
şi altul blestemă, al cui glas va auzi
Stăpânitorul? Cine se spală de la mort şi iarăşi
se atinge de el, ce i-a folosit spălarea? Aşa şi
omul care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi
merge şi face aceleaşi. Rugăciunea lui cine o va
asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?
(Sirah 34,25-29)
125) Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi
vezi ce este rău şi nu-i da lui! Că nu toate
tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot
binevoieşte. Nu fii nesăţios în nici o desfătare şi
nu te apleca la mâncăruri multe. Că în
mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul
va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi
au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.
(Sirah 37, 30-34)
126) Fiule! În boala ta nu fii nebăgător de seamă; ci
te roagă Domnului şi El te va tămădui.
Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre fapte
drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.
(Sirah 38,9-10)
127) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi cum
ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece
cu vederea înmormântarea lui. Amară plângere
fă şi fierbinte tânguire şi te jeleşte după
vrednicia lui o zi sau două pentru a goni
clevetirea şi te mângâie pentru întristare. Că din
întristare vine moartea şi întristarea inimii
slăbeşte virtutea. Necazul statornic este mai rău
decât moartea şi o viaţă împovărată împinge
inima la blestem. Nu da întristării inima ta, ci o
depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de
pe urmă. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru
cel răposat şi acestuia nu-i va folosi ci ţie însuţi
îţi vei face rău. (Sirah 38,16-23)
128) Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine
să mori decât să ceri. Omul care caută la masa
străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. Va pângări
sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor
şi învăţat se va feri. În gura celui fără de ruşine,
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
dulce este cerşirea; iar în pântecele lui, ca
focul va arde. (Sirah 40,31-34)
129) La femeie rea, bună este pecetea şi unde
sunt mâini multe încuie. Orice vei da, cu
număr şi cu măsură dă şi ce dai şi ce iei,
toate scrie-le. (Sirah 42,89)
130) Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de
cămilă şi cingătoare de piele împrejurul
mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere
sălbatică. (Matei 3,4)
131) Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu ca
să fie ispitit de către diavolul. Şi a postit
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, iar la
urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se
ispititorul a zis către El: “De eşti Tu Fiul lui
Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă
pâini.” Iar El răspunzând a zis: Scris este:
“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”
Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-
a pus pe aripa templului şi i-a zis: Dacă Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că
scris este: “Îngerilor Săi va porunci pentru
Tine şi Te vor ridica pe mâini ca nu cumva
să izbeşti de piatră piciorul Tău.” Iisus i-a
răspuns: Iarăşi este scris: “Să nu ispiteşti pe
Domnul Dumnezeul tău.” Din nou diavolul
L-a adus pe un munte foarte înalt şi i-a
arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi i-
a zis Lui: Acestea toate ţi le voi da Ţie, dacă
vei cădea înaintea mea şi Te vei închina
mie. Atunci Iisus i-a zis: “Piei satano, căci
scris este: Domnului, Dumnezeului tău să te
închini şi Lui singur să-i slujeşti.” Atunci L-
a lăsat diavolul şi iată îngerii venind la El, Îi
slujeau. (Matei 4,1-11)
132) Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este
împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că
aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că
aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce
flămânzesc şi însetează e dreptate, că aceia
se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia
se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că
aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi
făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu
se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă
vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi. (Matei 5,3-12)
133) Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea
voastră mai mult decât a cărturarilor şi a
59
fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
(Matei 5,20)
134) Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de
poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai
bine îţi este să piară unul din mădularele tale,
iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi
dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de
poticnire, tai-o şi o arunc-o de la tine, că mai
bine îţi este să piară unul din mădularele tale,
iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.
(Matei 5,29-30)
135) Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă
ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat;
dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi
întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine
este întuneric, cu cât mai mult întunericul!
(Matei 6,22-23)
136) Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.
Rugaţi-l deci pe domnul secerişului să scoată
lucrători la secerişul Său. (Matei 9,37-38)
137) Cel ce are urechi de auzit, să audă! (Matei
11,15)
138) Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este
asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii
către alţi zicând: Din fluier v-am cântat şi n-aţi
jucat; de jale v-am cântat şi nu v-aţi jelit. Că a
venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are
demon… A venit Fiul Omului, mâncând şi
bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de
vin prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar
înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.
(Matei 11,16-19)
139) Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne al cerului şi al
pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi
şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor! Da,
Părinte, că aşa ai binevoit Tu. (Matei 11,25-26)
140) Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei, se
pustieşte şi orice cetate care se dezbină în sinea
ei nu va dăinui. (Matei 12,25)
141) Sau cum poate cineva să intre în casa unui om
tare şi să-i răpească lucrurile, dacă mai întâi nu-
l va lega pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
(Matei 12,29)
142) Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune,
devreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii
grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea
bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău,
din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele.
(Matei 12,34-37)
 Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere
143) Când duhul necurat a ieşit din om, umblă
prin locuri fără apă şi caută odihnă şi nu
găseşte, apoi zice: Mă voi întoarce în casa
mea din care am ieşit; şi venind o află
golită, măturată şi împodobită. Atunci se
duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele
decât el şi intră şi locuiesc acolo, şi starea
de pe urmă a omului aceluia se face mai rea
decât cel dintâi. Aşa va fi şi cu neamul
acesta viclean. (Matei 12,43-45)
144) Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis:
Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră în
gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din
gură, aceea îl spurcă pe om. (Matei 15,10-
11)
145) Chiar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu
înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în
pântece şi iese afară? Dar cele ce ies din
gură pornesc din inimă şi acelea sunt cele
ce-l spurcă pe om. Că din inimă ies: gânduri
rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoţii,
mărturii mincinoase, defăimări. Acestea
sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca
fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă
pe om. (Matei 15,16-20)
146) Soiul acesta de demoni nu iese decât numai
prin rugăciune şi prin post. (Matei 17,21)
147) Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îţi devine
piatră de poticnire, taie-l şi aruncă-l de la
tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă
ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau
două picioare şi să fii aruncat în focul cel
veşnic. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră
de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine,
că mai bine este să intri în viaţă cu un
singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii
aruncat în gheena focului. (Matei 18,8-9)
148) Şi le-a zis: Scris este: Casa Mea, casă de
rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o
peşteră de tâlhari. (Matei 21,13)
149) Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale
cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale
lui Dumnezeu! (Matei 22,21)
150) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că
daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din
chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele
ale Legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe
acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea
să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi
ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă,
cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţiţi
partea dinafară a paharului şi a blidului, dar
înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne-
60
nfrânare. Fariseu orb! Curăţă-ntâi partea
dinlăuntru a paharului şi a blidului pentru ca şi
cea dinafară să fie curată. (Matei 23,23-26)
151) Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea:
Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic în
afara omului care, intrând în el, să-l poată
spurca… Că nu în inimă intră, ci în pântece şi
se aruncă afară unde-i este locul. Că bucatele
toate sunt curate. Dar spunea că ceea ce iese
din om, aceea-l spurcă pe om, fiindcă
dinlăuntru, din inima oamenilor, ies cugetele
rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul,
lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea,
invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate
relele acestea ies dinlăuntru, şi ele îl spurcă pe
om. (Marcu 7,14-23)
152) Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci
viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.
(Luca 12,15)
153) Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă
pungi care nu se învechesc, comoară
neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie,
nici molie n-o strică; fiindcă unde vă este
comoara, acolo va fi şi inima voastră. (Luca
12,33-34)
154) Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume. De
iubeşte cineva lumea, iubirea Tatălui nu este în
el pentru că tot ceea ce este în lume – pofta
trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu sunt
de la Tatăl ci sunt din lume. Şi lumea trece şi
pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu
rămâne în veac. (1 Ioan 2,15-17)
155) Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci
pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică
pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El şi-a
pus pecetea Dumnezeu Tatăl. (1 Ioan 6,27)
156) Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce va face
păcatul, păcatului îi este rob. (1 Ioan 8,34)
157) Fiindcă cel ce a murit, păcatului a murit pentru
totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu îi
trăieşte. Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi
sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru
Hristos Iisus, Domnul nostru. Aşadar, să nu
domnească păcatul în trupul vostru cel muritor,
ca să vă supuneţi poftelor lui, nici mădularele
voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca
arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui
Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele
voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui
Dumnezeu. Fiindcă păcatul nu va avea
stăpânire asupra voastră de vreme ce nu suntem
sub lege ci sub har. Nu ştiţi oare că dându-vă
cuiva robi spre supunere, robi îi sunteţi celui
Post, înfrânare, asceză
Cuvinte de mângâiere

căruia vă supuneţi, fie ai păcatului spre 168) Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi.
moarte, fie ai ascultării spre dreptate? Râsul întoarcă-vi-se în plâns şi bucuria voastră
(Romani 6,10-16) în întristare. (Iacov 4,9)

158) Pentru că plata păcatului este moartea dar

harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru
Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani
6,23)

159) Că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar

dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului,
veţi trăi. (Romani 8,13)

160) Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar

grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte.
(Romani 13,14)

161) Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată

frământătura? (1 Cor. 5,6)

162) Pe cel rău scoateţi-l din mijlocul vostru. (1

Cor. 5,13)

163) Toate-mi sunt îngăduite dar nu toate-mi

sunt de folos. Toate-mi sunt îngăduite, dar
nu mă voi lăsa stăpânit de ceva. (1 Cor.
6,12)

164) Cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am

socotit pentru Hristos pagubă. Mai mult, eu
pe toate le socotesc pagubă faţă de
nepreţuitul preţ al cunoaşterii lui Hristos
Iisus, Domnul meu de dragul căruia m-am
lăsat păgubit de toate şi le socotesc drept
gunoaie pentru ca să-L câştig pe Hristos.
(Filimon 3,78)

165) Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte

dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce
din inimă curată îl cheamă pe Domnul.
Întrebările nebuneşti şi nesocotite
îndepărtează-le: ştiind că ele nasc certuri. (2
Tim. 2,22-23)

166) Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar

pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu
e curat, dimpotrivă, lor li s-a întinat şi
mintea şi conştiinţa. Ei mărturisesc că-L
cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc cu
poftele lor, fiind dispreţuitori, nesupuşi şi
netrebnici pentru toată lucrarea cea bună.
(Tit 1,15-16)

167) Desfrânaţilor! Nu ştiţi oare că prietenia cu

lumea e duşmănie cu Dumnezeu? Aşadar,
cel ce vrea să fie prieten cu lumea i se face
vrăjmaş lui. (Iacov 4,4)

61
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere
Desfrânare - curăţie, feciorie
1) Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se
ruşinau. (Facerea 2,25)
2) De aceea femeia, socotind că rodul pomului
este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere
şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat
din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a
mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la
amândoi şi au cunoscut că erau goi şi au cusut
frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
(Facerea 3,67)
3) Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor
sunt frumoase, şi-au ales soţii, care pe cine a
voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va
rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia
pentru că sunt numai trup.” (Facerea 6,23)
4) Să nu fii desfrânat! (Ieşirea 20,14)
5) Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie
omorât. (Ieşirea 22,18)
6) Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei şi
el îşi zice: Nu mă vede nici ţipenie de om şi îşi
pune o mahramă pe faţă. (Iov 24,15)
7) David a rămas la Ierusalim. Odată spre seară,
sculându-se David din pat şi plimbându-se pe
acoperişul casei domneşti a văzut de pe
acoperişul casei o femeie scăldându-se şi
femeia aceasta era foarte frumoasă. Atunci a
trimis David să se cerceteze cine este acea
femeie. (2 Regi 11,2-3)
8) Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei
fecioare nu-i ridicam. (Iov 31,1)
9) Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie
şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
atunci nevastă-mea să învârtească la râşniţă
pentru altul şi alţii să aibă parte de ea. Căci
aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică
de pedeapsa judecătorilor, un foc care mistuie
până la iad şi care nimiceşte toată strânsura
mea. (Iov 31,10-13)
10) Femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi
i-a zis: “Culcă-te cu mine!” iar el n-a voit, ci a
zis către femeia stăpânului său: “De când sunt
aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în
casa sa, ci toate câte are le-a dat în mâna mea.
62
În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi
de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine,
pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu
acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui
Dumnezeu?” Dar deşi ea zicea aşa lui Iosif în toate
zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu
ea. Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după
treburile sale şi nefiind în casă vreunul din casnici,
ea l-a apucat de haină şi i-a zis: “Culcă-te cu
mine!” El însă, lăsând haina în mâinile ei a fugit şi
a ieşit afară. (Facere 39,7-12)
11) Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia şi
de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, care
lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită legământul
Dumnezeului ei. Căci ea se pleacă împreună cu
casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad.
Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi
nici unul nu mai află cărările vieţii. (Pilde 2,16-
19)
12) Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei
străine picură miere şi cerul gurii sale e mai
alunecos decât untdelemnul, dar la sfârşit ea e mai
amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu
două tăişuri. Picioarele ei coboară spre moarte,
paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Ea nu
ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire,
nici ea nu ştie unde. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu
te apropia de uşa casei ei, ca să nu dai virtutea ta şi
anii tăi unuia fără de milă. Ca străinii să nu se
îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu
treacă în casa altuia. Ca să nu suspini la sfârşit,
când trupul tău şi carnea ta vor fi făr` de vlagă şi să
nu zici: “pentru ce am urî povaţa şi de ce inima
mea a urgisit certarea?” De ce n-am ascultat
îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă-nvăţau
n-am plecat urechea mea? ( Pilde 5, 3-13)
13) Pentru ce fiul meu, să te momească femeie străină
şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute. (Pilde
5,20)
14) Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar
îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea
ademenitoare acelei străine. Nu dori frumuseţea ei
întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei, că
femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine,
pe când femeia cu bărbat vânează un suflet de
mare preţ. Oare pune cineva foc în sânul lui fără ca
veşmintele lui să nu ardă? Sau va merge cineva pe
cărbuni fără să i se frigă tălpile? Aşa este cu cel ce
se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce
se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. Nimeni nu
dispreţuieşte pe un hoţ pentru c-a furat ca să-şi
astâmpere foamea, dar când a fost prins el dă
înapoi înşeptit; întoarce tot ce are în casa lui. Cel
ce desfrânează însă cu o femeie este lipsit de
minte, se pierde pe el însuşi astfel. El nu
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere
dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată
nu se şterge. Pizma trezeşte mânia omului
defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi
chiar când îi vei spori darurile, el tot nu se
îmblânzeşte. (Pilde 5,23-35)
15) Ca ea să te păzească de femeia străină, de
femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt
ademenitoare. (Pilde 7,5)
16) Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l
smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor
sale. El începe să meargă dintr-o dată, după ea,
ca un bou la junghiere şi ca un cerb care
zoreşte spre capcană. Până când o săgeată îi
străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte
spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte
viaţa. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la
cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece
spre căile ei şi nu rătăci pe potecile ei, căci ea i-
a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
Casa ei sunt căile iadului care duc la cămările
morţii. (Pilde 7,21-27)
17) Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia
frumoasă şi fără minte. (Pilde 11,22)
18) O groapă fără fund este gura femeilor străine;
cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea.
(Pilde 22,14)
19) Femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea
străină, un puţ strâmt. Pentru aceasta ea stă ca
un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni
numărul celor înşelaţi de ea. (Pilde 23,27-28)
20) Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura
ta va grăi lucruri meşteşugite, vei fi ca unul
care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a
adormit pe vârful unui catarg. “M-au lovit…..
nu m-a durut! M-au bătut….. nu ştiu nimic!
Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi
vin!” (Pilde 23,33-35)
21) Cine iubeşte înţelepciune bucură pe tatăl său,
iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte
averea. (Pilde 29,3)
22) Şi am găsit femeia mai amară decât moartea,
pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ ţi
mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea
Domnului scapă, iar păcătosul este prins.
(Eclesiastul 7,26)
23) Am găsit un om la o mie, dar n-am găsit nici o
femeie din toate câte sunt. (Eclesiastul 7,28)
24) Pentru curăţie să nu fii fără frică, ca să nu
adaugi păcate peste păcate. (Sirah 5,5)
63
25) Nu te da înaintea unei femei, ca să nu aibă putere
asupra ta. Nu te întâlni cu femeia desfrânată ca să
nu cazi în laţurile ei. Cu femeia cântăreaţă să nu fii
adesea, ca să nu te prindă cu meşteşugurile ei. Nu-
ţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a
suferi pentru ea. Nu te da în mâna desfrânaţilor ca
să nu-ţi pierzi moştenirea. Nu privi pe uliţele
cetăţii, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice.
Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri
privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea
femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se
aprinde ca un foc. Nu te aşeza nicidecum lângă o
femeie măritată şi nu petrece cu ea la masă bând,
ca nu cumva inima să fie cucerită de vrăjile ei şi
împotriva ta să fii târât la pieire. (Sirah 9,2-9)
26) Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi şi cel care
se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit.
Moliile şi viermii îl vor moşteni şi sufletul
nelegiuit se va stârpi. (Sirah 19,2-9)
27) Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate
nu este ca răutatea femeii. (Sirah 25,15)
28) Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii;
soarta păcătosului să cadă peste ea! (Sirah 25,21)
29) Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru
frumuseţea ei. Sminteală, urâciune şi ruşine este
când femeia hrăneşte pe bărbatul său. (Sirah
25,23-24)
30) De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi
murim. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele
putere asupra ta. De nu umblă după mâna ta, de la
trupul tău depărteaz-o. (Sirah 25,27-29)
31) Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele
ei se cunoaşte. Peste fata cea fără de ruşine
întăreşte paza ca nu cumva aflând prilej, să-şi
împlinească pofta sa. De ochiul neruşinat fereşte-te
şi nu te mira de-ţi va greşi. Precum călătorul
însetat îşi deschide gura şi bea din orice apă îi vine
la îndemnă, aşa şi ea în preajma oricărui par va
şedea şi înaintea săgeţii îşi va deschide tolba.
(Sirah 26,10-14)
32) Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu
da altora tăria ta.(Pilde 26,21)
33) Frumuseţea femeii veseleşte faţa şi covârşeşte
toată pofta omului. (Sirah 36,24)
34) nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în
mijlocul femeilor nu şedea că din haină iese molia
şi din femeie, răutatea femeii. Mai bună este
răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de
bine şi decât aceea care face ruşine spre batjocură.
(Sirah 42,17-19)
Desfrânare – curăţie
Cuvinte de mângâiere

35) Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu
săvârşeşti adulter.” Eu însă vă spun vouă: Că
oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit
adulter în inima lui. (Matei 5,27-28)
36) S-a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea
ei carte de despărţire. Eu însă vă spun că
oricine-şi va lăsa femeia în afara pricinii de
desfrânare, o va face să săvârşească adulter; iar
cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.
(Matei 5,31-32)
37) Iar Eu vă spun vouă că în afară de vina
desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua
alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea
lăsată, adulter săvârşeşte. Ucenicii I-au zis:
Dacă este aşa pricina omului cu femeia, atunci
nu e de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu
toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este
dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din
pântecele maicii lor; sunt fameni pe care
oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care
s-au făcut ei înşişi fameni de dragul Împărăţiei
cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă.
(Matei 19,9-12)
voastre sunt mădulare a lui Hristos? Voi lua deci
mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădularele
unei desfrânate? Să nu fie! Sau nu ştiţi că cel ce se
alipeşte de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi
– zice Scriptura – cei doi un singur trup. Iar cel ce
se lipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de
desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este
în afară de trup, dar cel ce se desfrânează,
păcătuieşte în trupul său. Sau nu ştiţi că trupul
vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este
întru voi, Cel pe Care de la Dumnezeu Îl aveţi? Şi
că voi nu sunteţi ai voştri? Căci cu preţ aţi fost
cumpăraţi! Slăviţi-L pe Dumnezeu în trupul vostru
şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu! (I
Cor. 6,13-20)

38) De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei, după

poftele inimii lor ca să-şi necinstească trupurile
ei între ei, ca unii care au preschimbat adevărul
lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi i-
au slujit făpturii în locul Făcătorului. Cel ce
este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea
Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste;
că şi femeile lor au preschimbat legăturile
fireşti cu cele împotriva firii. Asemenea şi
bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia,
în poftele lor s-au aprins unii pentru alţii,
bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind
în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi aşa
cum ei n-au încercat să-L păstreze pe
Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu
i-a lăsat la mintea lor cea fără de judecată, să
facă ceea ce nu se cade; plini fiind de toată
nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de
lăcomie, de răutăţi pline de invidie, de ucidere,
de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele;
bârfitori, pârâtori, urâtori de Dumnezeu,
ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născători
de rele, nesupuşi părinţilor, nesocotiţi, călcători
de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă; care,
deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că
adică cei ce fac acestea sunt vrednici de
moarte, nu numai că le fac, dar le şi
încuviinţează celor ce le fac. (Romani 1,24-32)

39) Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele

pentru bucate, dar Dumnezeu le va nimici şi pe
acesta ca şi pe acelea. Trupul însă nu este
pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul
este pentru trup. Nu ştiţi oare că trupurile

64
Mânie – blândeţe
Cuvinte de mângâiere
Mânie – blândeţe
1) Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieşea
de acolo un om din neamul casei lui Saul cu
numele Şimei, fiul lui Ghera. El mergea şi
blestema aruncând cu pietre asupra lui David şi
asupra tuturor robilor lui David; iar poporul tot
şi toţi oamenii de luptă erau la dreapta şi la
stânga regelui. “Pleacă, pleacă, ucigaşule şi
nelegiuitule, zicea Şimei, blestemând pe rege.
Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui
Saul în locul căruia te-ai făcut tu rege şi a dat
Domul domnia în mâinile lui Abesalom, fiul
tău; şi iată tu eşti în necaz, pentru că eşti băutor
de sânge.” “Pentru ce acest câine leşinat
blestemă pe domnul meu, rege? a zis Abişai,
fiul Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul.” “Fiii
Ţeruiei, a zis regele, ce ne priveşte aceasta pe
mine şi pe voi? Lăsaţi-l să blesteme, căci
Domnul i-a poruncit să blesteme pe David.
Cine deci poate să-i zică: de ce faci tu aşa?”
Apoi David a mai zis lui Abişai şi tuturor
slugilor sale: “Iată, dacă fiul meu, care a ieşit
din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât
mai vârtos fiul unui venianimean. Lăsaţi-l să
blesteme, căci Domnul i-a poruncit. Poate va
căuta Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti
cu bine pentru acest blestem al lui.” Şi s-a dus
David şi oamenii lui în drumul lor, iar Şimei
mergea pe coasta muntelui în preajma lui,
mergea şi blestema aruncând spre el cu pietre şi
praf. (II Regi 16,5-13)
2) Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt ;
vindecă-mă Doamne, că s-au tulburat oasele
mele. (Psalmi 6,2)
3) Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel
cumpănit se stăpâneşte. (Pilde 14,17)
4) Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul
prevăzător îşi ascunde ocara. (Pilde 12,16)
5) Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile
de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce
tămăduire. (Pilde 12,18)
6) Cel încet la mânie e bogat în înţelepciune, iar
cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
(Pilde 14,29)
7) Mai mult face o mâncare de verdeţuri cu
dragoste, decât un bou îngrăşat cu ură. Omul
65
mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte
aprinderea. (Pilde 15,17-18)
8) Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere,
dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
(Pilde 16,24)
9) Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar
cel ce-şi stăpâneşte duhul este mai de preţuit decât
cuceritorul unei cetăţi. (Pilde 16,32)
10) Începutul unei certe este ca slobozirea apei, înainte
de a se aprinde, dă-te la o parte! (Pilde 17,14)
11) Cine iubeşte certurile, iubeşte păcatul, cel ce ridică
glasul – iubeşte ruina. (Pilde 17,19)
12) Buzele unui nebun duc la ceartă şi gura lui dă
naştere la ocări. (Pilde 18,6)
13) Omul aprig la mânie trebuie să fie la pedepsit;
dacă-l cruţi odată, trebuie să începi din nou. (Pilde
19,20)
14) Omul blând va fi binecuvântat căci din pâinea lui
dă celui sărac. (Pilde 22,9)
15) Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel
înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să
nu deprinzi calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru
viaţa ta. (Pilde 22,24)
16) Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o
limbă dulce înmoaie oase. (Pilde 25,15)
17) De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce
pâine şi dacă însetează adapă-l cu apă, că numai
aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui iar
domnul îţi va răsplăti ţie. (Pilde 25,21-22)
18) Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui
om. (Pilde 27,17)
19) Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se
supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Pilde
29,9)
20) Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”;
iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă
vă spun vouă; că oricine se mânie pe fratele său,
vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său:
netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului;
iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena
focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi
acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva
împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului
şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi,
venind, adu darul tău. (Matei 5,21-24)
Mânie – blândeţe
Cuvinte de mângâiere

21) Atunci Petru apropiindu-se de El, I-a zis:
Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă
de mine şi eu îi voi ierta? Oare până de şapte
ori? Iisus i-a zis: Nu-ţi spun că până de şapte
ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
(Matei 18,21-22)
22) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu
judecata cu care judecaţi; cu aceea veţi fi
judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu
aceea vi se va măsura. Cum vezi paiul din
ochiul fratelui tău dar bârna din ochiul tău nu o
iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău:
lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi iată că-n
ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate mai
întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
(Matei 7,1-5)
31) Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu,
fiindcă Dumnezeu este iubire. (I Ioan 4,8)
În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârşită alungă
frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa,
iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Dacă
cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu! dar pe fratele său
îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte
fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe
care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El:
Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe
fratele său. (I Ioan 4,18-21)

23) ……….. şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe

mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată
datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel
ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din
toată inima. (Matei 18,34-35)

24) Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot

sabia, de sabie vor pieri. (Matei 25,52)

25) Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe

altul! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi
să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor
cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi
avea iubire unii pentru alţii. (Ioan 13,34-35)

26) Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe

altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi. Mai mare
iubire decât aceasta nimeni nu are, să-şi pună
cineva viaţa pentru prietenii săi. (Ioan 15,12-
13)

27) Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe

altul! (Ioan 15,17)

28) Cel ce-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină

şi piatră de poticnire nu-i în el, dar cel ce-şi
urăşte fratele este în întuneric, umblă în
întuneric neştiind încotro se duce pentru că
întunericul i-a orbit ochii. (I Ioan 2,10-11)

29) Nu vă miraţi fraţilor dacă lumea vă urăşte. Noi

ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru că-
i iubim pe fraţi; cel nu-l iubeşte pe fratele său
rămâne în moarte. Tot cel ce-şi urăşte fratele,
este ucigaş de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de
oameni nu are viaţa veşnică rămânând întru el.
(I Ioan 3,13-15)

30) Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, ci în faptă

şi în adevăr. (I Ioan 3,18)

66
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere
Mândrie – smerenie
1) Aproape este Domnul de cei umiliţi şi pe cei
smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33,17)
2) Să nu vină peste mine picior de mândrie şi
mâna păcătoşilor să nu mă clatine. (Psalmi
35,11)
3) Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi
înălţându-se ca cedrii Libanului. Şi am trecut şi
iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat
locul lui. (Psalmi 36,35-36)
4) Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-
am din suspinarea inimii mele. Chinuitu-m-am
şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua
mâhnindu-mă umblam. (Psalmi 37,8)
5) Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea
înaintea mea este pururea. (Psalmi 37,17)
6) Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi
noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele:
“Unde este Dumnezeul tău?” (Psalmi 41,3)
7) Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima
înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
(Psalmi 50,18)
8) Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea
şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
(Psalmi 68,7)
9) Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul
nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi. (Psalmi
99,2)
10) Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel
rău care se depărta de mine nu l-am cunoscut.
Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe vecinul său,
pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul
şi nesăţios cu inima cu acela n-am mâncat.
(Psalmi 100,5-7)
11) Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce
grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor
mei. (Psalmi 100,9)
12) Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se
cuvine slavă! (Psalmi 113,9)
13) Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-
au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după
67
lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine;
dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit
sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca
răsplată a sufletului meu. (Psalmi 130,1-2)
14) De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă
har. (Pilde 3,34)
15) Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar
înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Pilde 11,2)
16) Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec
drept săraci, cu toate că au multe averi. (Pilde
13,7)
17) Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea
se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Pilde
13,10)
18) În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele
pe cei înţelepţi îi păzesc. (Pilde 14,3)
19) Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune,
iar smerenia trece înaintea măririi. (Pilde 15,33)
20) Toată inima semeaţă este urâciune înaintea
Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
(Pilde 16,5)
21) Multe căi i se par bune omului dar la capătul lor
încep căile morţii. (Pilde 16,25)
22) Cel ce-şi bate joc de sărac, defaimă pe Ziditorul
lui; cel ce se bucură de o nenorocire, nu va rămâne
nepedepsit. (Pilde 17,59
23) Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu
îndrăzneală. (Pilde 18,23)
24) Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt
pentru spinarea celor nebuni. (Pilde 19,29)
25) Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească
de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă. (Pilde 20,3)
26) Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul
păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat. (Pilde
21,4)
27) Cine-şi astupă urechea la strigătul celui sărman şi
el, când va striga nu i se va răspunde. (Pilde
21,13)
28) Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde; cei
simpli trec mai departe şi suferă. (Pilde 22,3)
29) Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o
aibă; chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la
ea. (Pilde 22,6)
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere
30) Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire,
iar toiagul mâniei îl va bate pe el. (Pilde 22,8)
31) Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în
locul hotărât pentru cei mari, căci mai degrabă
să ţi se zică: “Suie aici.” decât să te umilească
în faţa stăpânului. (Pilde 25,6-7)
32) Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu
se pripească să scoată o vorbă înaintea lui
Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu
pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale
puţine. (Eclesiastul 5,1)
33) Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău pentru
că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni.
(Eclesiastul 7,9)
34) Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii
mergând ca robii pe jos. (Eclesiastul 10,7)
35) Că a zis: “Prin puterea mâinii mele am făcut
acestea şi prin înţelepciunea mea; căci sunt
priceput!” (Isaia 10,13)
36) Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o
ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui
ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt
celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul
care îl duce! De aceea Domnul Dumnezeu
Savaot va trimite prăpădul în această voinică
oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui
frigurile ca un pârjol. Şi lumina lui Israel se va
face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va
mistui spinii şi bălăriile uscate într-o singură
zi! Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi
nimicită de sus şi până jos. Copacii rămaşi din
pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât
şi un copil va putea să-i numere. (Isaia
10,15,19)
37) Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de
omul cel primit de Domnul vei fi iubit. Cu cât
eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi
înaintea Domnului vei afla har, că mulţi
oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se
descopăr celor smeriţi. Cele mai presus de tine
nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le
iscodi. Cele ce ţi s-au poruncit ţie, acelea cu
cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele
ascunse. În multele tale îndeletniciri nu te ţine
de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit
destule din cunoştinţele omeneşti, că pe mulţi
i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să
alunece cugetele lor. (Sirah 3,17,23)
38) Începutul păcatului este trufia şi cel ce
stăruieşte în ea este ca şi cum i-ar ploua
urâciune. Începutul trufiei omului este a părăsi
68
pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel
care l-a făcut. (Sirah 10,12-13)
39) Grăieşte, tânărule când ai nevoie; însă după ce de
două – trei ori te va întreba. Strânge-ţi cuvântul; cu
puţine spune multe; fii ca unul care ştie dar care
tace. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi
asemenea lor şi altul grăind, nu vorbi multe.
Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea
celui ruşinos va merge harul. (Sirah 32,8-11)
40) Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta
ce face dreapta. (Matei 6,3)
41) Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor; ierta-va şi
vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta
oamenilor greşalele lor; nici Tatăl vostru nu vă va
ierta greşalele voastre. (Matei 6,14-15)
42) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu judecata
cu care judecaţi; cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu
măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura.
Cum vezi paiul din ochiul fratelui tău dar bârna
din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice
fratelui tău: lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi
iată că-n ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate
mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei
7,1-5)
43) Aşadar, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii,
întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este Legea
şi proorocii. (Matei 7,12)
44) Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu
vă voi odihni! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu
inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre! Că
jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.
(Matei 11,28-30)
45) În ceasul acela s-au apropiat ucenicii de Iisus
zicând: Cine oare este mai mare întru împărăţia
cerurilor? Şi El chemând la Sine un copil, l-a pus
în mijlocul lor şi le-a zis: Adevăr vă spun: De nu
veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra
în împărăţia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe
sine ca acest copil, acela este mai mare întru
împărăţia cerurilor. Şi cel ce va primi un copil ca
acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
(Matei 18,1-5)
46) Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia
mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri,
pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în Ceruri.
(Matei 18,10)
47) Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la
Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia
Cerurilor. (Matei 19,14)
Mânie - blândeţe
Cuvinte de mângâiere

48) Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste
ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa să fie
între voi; ci acela care vrea să fie mare între
voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul
Omului n-a venit să I se slujească, ci El să
slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare
pentru mulţi. (Matei 20,25-28)
49) Voi însă să nu vă numiţi “rabbi” căci unul este
Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi
fraţi. (Matei 23,8)
50) Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul
vostru. Iar cel ce se va înălţa pe sine, va fi
smerit, şi cel ce se va smeri pe sine, va fi
înălţat. (Matei 23,11-12)
59) Deci după ce le-a spălat picioarele şi-a luat
hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi
ce-am făcut eu cu voi? Voi mă numiţi pe Mine
Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, fiindcă sunt.
Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul v-am spălat
vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi
picioarele unii altora; că pildă v-am dat, ca şi voi
să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr,
adevăr vă spun: Nu este slugă mai mare ca
Domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a
trimis. De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi fi de
le veţi face. (Ioan 13,12-17)

51) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că

semănaţi cu mormintele văruite, care se arată
frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline
de oase de morţi şi de toată necurăţia; aşa şi
voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar
pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi
fărădelege. (Matei 23,27-28)

52) Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi

înghiţiţi cămila. (Matei 23,24)

53) Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a

unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.
Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi Împărăţia
lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Şi
luându-i în braţe Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a
binecuvântat. (Marcu 10,14-16)

54) Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui

Iisus zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt
om păcătos… (Luca 5,8)

55) Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite

vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut
ceea ce eram datori să facem. (Luca 17,10)

56) Dar Iisus nu se încredea în ei pentru că-i

cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea
cineva mărturie despre om, fiindcă El Însuşi
cunoştea ce era în om. (Ioan 2,24-25)

57) Pentru că M-am pogorî din cer ca să fac, nu

voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan
6,38)

58) S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi,

luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a
turnat apă în vasul de spălat şi a început să
spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu
ştergarul cu care era încins. (Ioan 13,4-5)

69
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
Înţelepciune, dreaptă socoteală
1) Nu voi lua partea nimănui şi nu voi măguli pe
nimeni căci nu mă pricep să linguşesc, altfel
într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu.(Iov
32,21-22)
2) Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea
aceasta pe care vei merge, aţinti-voi spre tine
ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la
care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu
fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de
tine. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel
ce nădăjduieşte în Domnul mila îl va
înconjura. (Psalmi 31,9-11)
3) Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul
necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a
stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în
legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va
cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom
răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său
va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi
toate câte va face vor spori. (Psalmi 1,1-3)
4) Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi
limba lui va grăi judecată Legea Dumnezeului
său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
(Psalmi 36,30-31)
5) Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi
te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul;
când vor pieri păcătoşii vei vedea. (Psalmi
36,34)
6) Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci
cu totul sunt gândurile Tale! Bărbatul
nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător
nu va înţelege acestea. Când răsar păcătoşii ca
iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea.
(Psalmi 91,5-7)
7) Înţelegeţi dar, cei neînţelepţi din popor şi cei
nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Cel ce a sădit
urechea, oare nu aude? Cel ce a zidit ochiul,
oare, nu priveşte? Cel ce pedepseşte
neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe
om cunoştinţa, Domnul cunoaşte gândurile
oamenilor, că sunt deşarte. Fericit este omul
pe care îl vei certa, Doamne şi din legea Ta îl
vei învăţa pe el. (Psalmi 93,8-12)
8) Începutul înţelepciunii este frica de Domnul;
înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe
70
ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. (Psalmi
110,10)
9) Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru
poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111,1)
10) Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi
rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu
se va clinti. (Psalmi 111,5)
11) Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită
este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge
să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi. (Psalmi 111,7)
12) Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în
legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile
Lui şi-L caută cu toată inima lor. Că n-au umblat
în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai
poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O,
de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile
Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre
toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru
îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii
Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi
până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul
calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată
inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la
poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele
Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti,
Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele
am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea
mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată
bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi
cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi
cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte
robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din
legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi
de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu
de dorirea judecăţilor Tale în toată vremea.
Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se
abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi
defăimarea; că mărturiile Tale am păzit. Pentru că
au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar
robul Tău cugetă la îndreptările Tale. Că
mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar
îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de
pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul
Tău. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi
cugeta la minunile Tale. Vestit-am căile mele şi
m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să
înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la
minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de
supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu
calea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales
şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de
mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe
calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit
inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi
păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe
calea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la
lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă
deşertăciunea, în calea Ta viază-mă.
Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este
pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează
ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale
sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru
dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine
mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după
cuvântul Tău. Şi voi răspunde cuvânt celor ce
mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul
adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile
Tale am nădăjduit. Şi voi păzi legea Ta
pururea, în veac şi în veacul veacului. Am
umblat întru lărgime, că poruncile Tale am
căutat. Am vorbit despre mărturiile Tale,
înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am
cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit
foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile
Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la
îndreptările Tale. Adu-ţi aminte de cuvântul
Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat
nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia
mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-
au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta
nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de
judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-
am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina
păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. Cântate
erau de mine îndreptările Tale, în locul
pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de
numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am
căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să
păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din
toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul
Tău. Cugetat-am la căile tale şi am întors
picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am
fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile
Tale. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat
împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La
miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe
Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş
sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc
poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin
pământul, îndreptările Tale mă învaţă.
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după
cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura
şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru
aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu,
Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă
îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea
nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima
mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a
ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-
71
legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de
aur şi argint. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au
zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor
veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile
Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila
Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către
robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi
voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se
ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au
nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să
se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei
ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără
prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă
ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea
Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfîrşitu-s-au
ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă
vei mângâia?” Că m-am făcut ca un foale la fum,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt
zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă
prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege
deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-
au prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am
sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile
Tale. După mila Ta viază-mă şi voi păzi
mărturiile gurii Tale. În veac, Doamne, cuvântul
Tău rămâne în cer; în neam şi în neam adevărul
Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După
rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare
Ţie. De n-ar f fost legea Ta gândirea mea, atunci
aş fi pierit întru necazul meu. în veac nu voi uita
îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat,
Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că
îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au
aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale
am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut
sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. Că am
iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea
mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai
înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la
mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât
bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele
mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile
Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. Cât
sunt de dulcii limbii mele, cuvintele Tale, mai
mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile
Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urî
toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele
este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-m-
am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii
Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne,
viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie
ale guri mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile
Tale mă învaţă. Sufletul meu în mâinile Tale este
pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au
păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac,
că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am
inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac
spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urî şi
legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi
sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am
nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce
vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului
meu. Apără-mă, după cuvântul tău, şi mă
viază şi să nu dai de ruşine aşteptarea mea.
Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la
îndreptările Tale pururea. Defăimat-ai pe toţi
cei ce se depărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am
călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului,
pentru aceasta am iubit mărturiile Tale,
pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că
de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am
judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor
ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău
în bunătate, ca să nu mă clevetească cei
mândri. Sfîrşitu-s-au ochii mei după
mântuirea ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările
Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu;
înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile
Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că
oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am
iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi
topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile
Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am
urî. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru
aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi
înţelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi
am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Caută
spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta,
faţă de cei ce iubesc numele tău. Paşii mei
îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă
stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă
de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile
Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă
poruncile Tale. Izvoare de apă s-au coborât
din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile
Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi
cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale,
că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi
robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi
defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
Dreptatea Ta este dreptate în ceac şi legea Ta
adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine,
dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
Dreptate sunt mărturiile Tale, în veac;
înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu
toată inima mea: Auzi-mă, Doamne!
Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către
Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile
Tale. Din zori m-am sculat şi am strigat; întru
cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii
72
Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au
cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea
Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi
toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început
am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai
întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate,
că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă
izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe
de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-
au căutat. Îndurările Tale multe sunt Doamne;
după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă
prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile
Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei
nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit
cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit,
Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul
cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate
judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au
prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele
Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. Nedreptatea
am urî şi am dispreţuit, iar legea ta am iubit. De
şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile
dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce legea Ta şi nu
se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne,
şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu
mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. Păzit-am
poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile
mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie
rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după
cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cerea
mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă
izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că
m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea
cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt
drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile
Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi
legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul
meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta
mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul
Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
13) Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii;
cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi
stăpânirea de sine. (Pilde 1,7)
14) Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în pieţe îşi ridică
glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile
zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune îşi
spune cuvântul: “Până când, proştilor veţi iubi
prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia?
Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?
Întorceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi
turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti
cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat
aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia
seama! Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi
mustrările mele nu le-aţi primit. De aceea şi eu
voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când
va veni groaza peste voi, când va veni peste voi
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca
vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema,
dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta
şi nu mă vor afla, pentru că ei au urî ştiinţa şi
frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au
luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea
au dispreţuit-o. Mînca-vor din rodul căii lor şi
de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia
omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei
fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace
şi linişte şi de rele nu se va teme.” (Pilde
1,20-23)
15) Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta
şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile
gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate
cărările tale. Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te
de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi
sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru
oasele tale. (Pilde 3,5-8)
16) Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea
ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna
chibzuială căci ele sunt viaţa sufletului tău şi
podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge
fără teamă şi piciorul tău nu se va poticni. De
te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi,
somnul tău va fi dulce. Să nu te temi de frica
fără veste nici de vreo năvală a celor păcătoşi,
că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul
tău de cursă. (Pilde 3,21-26)
17) Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu
le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii
mele! Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi
ea va sta de veghe. Iată începutul
înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu
preţul a tot ce ai, capătă priceperea.
Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va
ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. Ea va
pune cunună de daruri pe capul tău şi te va
împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă,
fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii
vieţii tale se vor înmulţi, Eu te voi învăţa
calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile
dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor
şovăi şi chiar de vei alerga nu te vei poticni.
Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-
o căci ea este viaţa ta. (Pilde 4,5-12)
18) Fiule, ia aminte la graiurile mele, la poveţele
mele pleacă-ţi urechea ta! Nu le scăpa din
ochi, păstrează-le înăuntru inimii tale, căci ele
sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi
doctorie pentru trupul omenesc. (Pilde 4,20-
22)
19) Fiul meu, păzeşte spusele mele şi îndrumările
mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile
mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele
73
ca lumina ochilor tăi. Leagă-le pe degetele tale,
scrie-le pe tabla inimii tale. Spune înţelepciunii:
“Tu eşti sora mea!” şi numeşte priceperea
prietena ta. (Pilde 7,1-4)
20) Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi cei
nebuni, înţelepţiţi-vă! (Pilde 8,5)
21) Eu, înţelepciunea locuiesc împreună cu
prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna chibzuială.
Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria
şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le
urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna chibzuială, eu
sunt priceperea, a mea este puterea. (Pilde 8,12-
14)
22) Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută
mă găsesc. (Pilde 8,17)
23) Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează
în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte
lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat
viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; iar cel ce
păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui.
Toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.
(Pilde 8,34-36)
24) Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel
înţelept ascultă de sfat. (Pilde 12,15)
25) Unele căi par drepte în ochii omului; dar sfârşitul
lor sunt căile morţii. (Pilde 14,12)
26) Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept
veghează paşii săi. (Pilde 14,15)
27) Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte
chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
(Pilde 15,22)
28) Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi
are locaşul printre cei înţelepţi. Cel ce leapădă
mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia
aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. (Pilde
15,31-32)
29) Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă
repede dă greş. Nebunia omului dărâmă calea lui
şi inima lui se mânie împotriva Domului. (Pilde
19,2-3)
30) Multe puneri la cale frământă inima omului, dar
numai sfatul Domnului se împlineşte. (Pilde
19,21)
31) De la Domnul sunt hotărâţi paşii omului căci cum
ar putea omul să priceapă calea lui? (Pilde 20,24)
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
32) O cursă este pentru om să afierosească
Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit
să-i pară rău. (Pilde 20,25)
33) Chibzuiala omului silitor duce numai la
câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă.
(Pilde 21,5)
34) Un om care rătăceşte de pe drumul
înţelepciunii se va odihni curând în adunarea
celor morţi. (Pilde 21,16)
35) Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor
iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea.
Este plăcut dacă tu le păstrezi înlăuntrul tău.
O, de-ar sta toate pe buzele tale! Pentru a-ţi
pune nădejdea în Domnul vreau să-ţi dau
învăţătură astăzi. Oare nu ţi-am aşezat în scris
în nenumărate rânduri sfaturi şi învăţături?
(Pilde 22,17-20)
36) Nu fi dintre aceia care dau mâna, care se pun
chezaş pentru datorii. Dacă nu ai cu ce plăti,
pentru ce te învoieşti ca să ţi se ia şi patul de
sub tine? Nu muta hotarul străvechi pe care l-
au însemnat părinţii tăi. (Pilde 22,26-28)
37) Sileşte le învăţătură inima ta şi urechea ta la
cuvinte iscusite. (Pilde 23,12)
38) Dă-mi, fiule inima ta şi ochii tăi să simtă
plăcere pentru căile mele! (Pilde 23,26)
39) Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se
dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Pilde 24,6)
40) Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile,
iar mărirea regilor este să le cerceteze cu de-
amănuntul. (Pilde 25,2)
41) Precum nu poate să se folosească slăbănogul
de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de
cuvintele cele înţelepte. (Pilde 26,7)
42) Dacă vezi un om că se crede înţelept în ochii
lui, să nădăjduieşti mai mult la un nebun decât
la el. (Pilde 26,12)
43) Fii înţelept, fiul meu şi bucură inima mea, ca
să pot răspunde celui ce mă cleveteşte. (Pilde
27,11)
44) Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei
proşti dau peste ea şi îndură necaz. (Pilde
27,12)
45) Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel
nebun întocmai ca pe boabe, nu-l vei despărţi
de nebunia lui. (Pilde 27,22)
74
46) Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la
turma ta că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi
şi nici bogăţia din neam în neam. Când iarba s-a
trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri
s-a strâns, tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi
ţapi ca să plăteşti păşunea. Şi laptele de capră îl ai
cu îndestulare pentru hrana casei şi merinde
pentru slujnicele tale. (Pilde 27,23-27)
47) Varga şi certarea aduc înţelepciunea, iar tânărul
care este lăsat în voia apucăturilor lui face ruşine
maicii sale. (Pilde 29,15)
48) Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă
deşi pricepe, însă nu ascultă. (Pilde 29,19)
49) Sunt ostenit Dumnezeule, sunt obosit Doamne,
sunt sleit de puteri! Căci sunt tare prost ca să mă
pot socoti ca om şi n-am pricepere care ar putea fi
vrednică de un om. Nici n-am învăţat
înţelepciunea, nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
(Pilde 30,1-3)
50) Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au
răsplată bună pentru munca lor; căci dacă unul
cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur
care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice!
Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul
cum s-ar putea încălzi? Şi dacă unul este luat fără
de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci
sfoara pusă-n trei nu se rupe degrabă. (Eclesiast
4,9-12)
51) Nu fi drept peste măsură şi nu te arăta prea
înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti? (Eclesiast
7,16)
52) Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai
ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni;
înţelepciunea este mai de preţ decât armele, dar o
singură greşeală nimiceşte mult bine. (Eclesiast
9,17-18)
53) O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al
celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică
preţul la multă înţelepciune. (Eclesiast 10,1)
54) Munca îl oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie
drumul nu poate să se ducă în cetate. Vai de tine,
ţară care ai un copil rege şi căpeteniile tale
mănâncă dis-de-dimineaţă! Fericită eşti tu ţară,
care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile
tale mănâncă la vreme ca toţi oamenii şi nu se
dau la băutură. (Eclesiast 10,15-18)
55) Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de
îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie ascuţite date
de un păstor. (Eclesiast 12,11)
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
56) De dormit, dormeam, dar inima-mi veghea.
(Cântarea cântărilor 5,2)
57) Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea
domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,
poporul Meu, nu mă pricepe. (Isaia 1,3)
58) Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău;
care numesc luna întuneric şi întunericul
lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele
amar! Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor
şi pricepuţi după gândurile lor! (Isaia 5,20-
21)
59) Şi El a zis: “Du-te şi spune poporului
acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege
şi uitându-vă vă veţi uita, dar nu veţi vedea că
s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu
urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a
închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu
urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să
se întoarcă la Mine şi să-l vindec.” (Isaia 6,9-
10)
60) Şi Isaia a grăit către Ahaz: “Cere semn de la
Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului
sau în înălţimile cele de sus.” Şi a spus Ahaz:
“Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul!”
(Isaia 7,10-12)
61) Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean
şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului.
(Înţ. Lui Solomon 1,4)
62) Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei
care o iubesc o văd uşor şi cei care o caută o
găsesc. Ea iese în cale celor care o doresc şi li
se arată ea întâi. Cel care se scoală pentru ea
dis-de-dimineaţă nu se va osteni căci o va afla
şezând la poarta lui. Cel care îşi bate capul cu
înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii
şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi
curând fără de grijă. Ea umblă în toate părţile
căutând pe cei vrednici de ea şi se arată
prietenoasă în drumurile lor întâmpinându-i în
tot ce pun la cale. Începutul ei este pofta de
învăţătură, iar pofta de învăţătură are în sine
iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar
păzirea legilor ei este adeverirea nemuririi şi
nemurirea ne face să fim aproape de
Dumnezeu. Drept aceea, pofta înţelepciunii
duce la împărăţia cea veşnică. (Înţ. lui
Solomon 6,12-20)
63) Mi-a fost dragă şi-am cercetat-o din tinereţile
mele şi-am căutat să mi-o peţesc mireasă şi
am iubit mult frumuseţea ei. (Înţ. lui Solomon
8,2)
75
64) Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l
jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să
dobândească mari averi. Ea l-a ferit de duşmani,
ea l-a ocrotit de cei care-i întindeau curse, ea l-a
făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l înveţe
că mai tare decât toate este cucernicia.
Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul vândut, ci l-a
ferit de păcat. Ea s-a coborât cu el în groapă şi-n
lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul
domniei şi putere peste cei ce-l asupreau; ea a
dovedit de minciună pe pârâşii lui şi i-a dat
veşnică mărire. (Înţ. lui Solomon 10,11-14)
65) Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi
cu cei credincioşi ea se formează odată în sânul
mamei. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme
de Domnul şi ea îi adapă din roadele sale. (Sirah
1,14-15)
66) Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul,
iar ramurile ei, lungime de zile. Frica Domnului
îndepărtează păcatele şi la cine petrece, de la
acela se abate mânia. (Sirah 1,19-20)
67) Pofteşti înţelepciune? Ţine poruncile şi Domnul
ţi-o va da ţie. (Sirah 1,25)
68) Scoate-l pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l
năpăstuieşte şi să nu fii slab de înger când judeci.
(Sirah 4,9)
69) Înţelepciune înalţă pe fiii săi şi poartă grijă celor
care o caută. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi
cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se
vor umple de veselie. Cel care o ţine va moşteni
mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta
Domnul. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt
şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul. Cel
care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se
apropie de ea va locui fără grijă. Cine are
încredere în ea are parte de ea, iar urmaşii ei o
moştenesc, căci umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l
încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l
strâmtorează, îl chinuieşte cu învăţătura sa până
ce va prinde încredere în el şi-l va ispiti întru
îndreptările sale. Şi iarăşi se va întoarce drept la
el şi-l va veseli şi-i va descoperi lui cele ascunse
ale sale. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în
mâinile căderii lui. (Sirah 4,12-21)
70) Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru
credinţa sufletului tău nu te ruşina. (Sirah 4,22)
71) Nu lua seama la nimeni când este vorba de
paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru
pierderea ta. (Sirah 4,24)
72) Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de
lipsa ta de învăţătură. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii
râului. (Sirah 4,27-28)
73) Până la moarte luptă-te pentru adevăr şi
Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
(Sirah 4,30)
74) Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi
până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune.
Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi
aşteaptă roadele ei cele bune, căci cu lucrarea
ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca
roadele ei. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi
cel nepriceput nu va stărui încă, căci ea este
pentru el ca o piatră grea de încercare, de
aceea el nu va zăbovi să o arunce. Că
înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la
mulţi este arătată. Ascultă, fiule şi primeşte
învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu şi bagă
picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei
grumazul tău. Încovoaie umărul tău şi o
poartă pe ea şi nu te îngreuia de legăturile ei.
Cu tot sufletul apropie-te de ea şi cu toată
puterea ta păzeşte căile ei. Cearcă şi o caută şi
ţi se va arăta şi de o vei afla să nu o lepezi, că
mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va
întoarce întru bucurie. (Sirah 6,18-29)
75) De vei vrea fiule, vei învăţa şi de vei pune
sufletul tău, iscusit vei fi. Stai în tovărăşia
celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte. Tot
graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele
înţelegerii să nu treacă de la tine. De vei
vedea înţelept, intră la el şi pragul uşilor lui să
le roadă piciorul tău. El va întări inima ta şi
pofta înţelepciunii se va da ţie. (Sirah 6,33-
39)
76) Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu
poţi ridica nedreptăţile. (Sirah 7,6)
77) Nu te pune în pricină cu obştea, nici te
amesteca în mulţime. (Sirah 7,8)
78) Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot
cuvântul tău să fie despre Legea Celui
Preaînalt. (Sirah 9,15)
79) Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să
nu te scârbeşti de om pentru chipul lui. (Sirah
11,2)
80) Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde şi nu
tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul
care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la
judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei.
Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri, că de
te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără
vină şi de vei alerga, nu vei prinde şi de vei
fugi nu vei scăpa. (Sirah 11,8-12)
76
81) Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea
îndeletniceşte-te şi petrece şi întru lucrul tău
sporeşte. (Sirah 11,21)
82) Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu
cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi.
Cum se va însoţi oala de pământ cu căldarea?
Căldarea va izbi oala şi oala se va sparge.
(Sirah13,2-3)
83) Faţa veselă este semn că inima întru cele bune
petrece; iar aflarea înţelepciunii cere cugetare cu
osteneală. (Sirah 13,31)
84) Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod
care nu are răutate. Mai bun este cel care înţelege
puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea
şi calcă legea. Este un soi de isteţime în treburi
care este nedreaptă şi este câte unul care întoarce
judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui. (Sirah
19,20-22)
85) Cel care-l învaţă pe cel nebun este ca şi cel care
lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel
care doarme. Ca şi cum ar povesti celui care
dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui
nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este? (Sirah 22,7-
8)
86) Înţelepciunea – Apropiaţi-vă de mine cei ce mă
poftiţi şi vă săturaţi din roadele mele că
pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi
moştenirea mea decât fagurele mierii. Cei care
mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care
mă beau iar vor înseta. Cel care mă ascultă pe
mine nu se va ruşina şi cei care lucrează întru
mine nu vor păcătui. (Sirah 24,21-24)
87) Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi când
nu este vreme nu te arăta înţelept. (Sirah 32,5)
88) Fără de sfat, nimic să nu faci; şi după ce faci, să
nu-ţi pară rău. (Sirah 32,20)
89) Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fii tăi
te păzeşte. (Sirah 32,22)
90) Este câte un om înţelept care pe mulţi îi învaţă şi
sufletului său îi este fără folos. Cel care se arată
înţelept în cuvinte urî va fi şi se va lipsi de toată
hrana că nu i s-a dat lui dar de la Domnul; că de
toată înţelepciunea e lipsit. (Sirah 37,22-24)
91) Când eram mai tânăr, mai înainte de a rătăci, am
căutat să am înţelepciunea întru rugăciunea mea.
Înaintea sfântului locaş m-am rugat pentru ea şi
până la cele de pe urmă o voi căuta pe ea. Ca de
faţa strugurelui copt, aşa s-a veselit inima mea. A
umblat piciorul meu întru dreptate, din tinereţile
mele am căutat-o. Am plecat urechea mea şi am
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere
primit şi multă învăţătură am aflat. Mare folos
am avut de la ea – Celui care mi-a dat
înţelepciune Îi voi da slavă. Că am cugetat ca
s-o urmez şi am râvnit binele şi nu mă voi
ruşina. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru
ea şi întru fapta mea sârguitor am fost.
Mâinile mele le-am întins spre înălţime şi
când n-am ştiut-o, m-am tânguit. Sufletul meu
l-am îndreptat la ea şi întru curăţie stând,
inima mea mi-am lipit de ea din început,
pentru aceea nu mă voi lipsi de ea. Şi lăuntrul
meu s-a tulburat căutând, pentru aceea bună
comoară mi-am agonisit. Mi-a dat Domnul
drept plată, limba şi cu ea Îl voi lăuda.
Apropiaţi-vă către mine, cei neînvăţaţi şi
rămâneţi în casa învăţăturii! Pentru ce
întârziaţi la acestea deşi sufletele voastre
însetează foarte? Am deschis gura mea şi am
grăit. Agonisiţi-vă fără de argint. Supuneţi
cerbicea voastră sub jug, şi să primească
sufletul vostru învăţătură: aproape este de cei
care o caută. Vedeţi cu ochii voştri că puţin
m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat.
Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur
veţi câştiga cu ea. Să se veselească sufletul
vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi
de lauda Lui. Lucraţi lucrul vostru mai înainte
de vreme şi, El vă va da plata voastră la
timpul potrivit. (Sirah 51,17-37)
92) Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu
poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru.
Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar
ce este mai mult decât atâta, de la cel rău este.
(Matei 5,36-37)
93) Feriţi-vă de proorocii mincinoşi care vin la
voi haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi
răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au
doar se culeg struguri din spini, ori smochine
din mărăcini? Aşa că orice pom bun face
roade bune şi orice pom rău face roade rele.
Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici
pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom
care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în
foc. De aceea, după roadele lor îi veţi
cunoaşte. (Matei 7,15-20)
94) Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi
mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu
cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se,
să vă sfâşie. (Matei 7,6)
95) De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale
Mele, şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului
înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a
venit ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat
vânturile izbind în casa aceea, dar ea n-a căzut
fiindcă ea era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce
aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte,
77
i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a
clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit
vânturile izbind casa aceea, şi ea a căzut. Şi mare
i-a fost căderea! (Matei 7,24-27)
96) Nimeni nu pune petic de postav nou la haină
veche, căci peticul va trage de haină şi se face
astfel o ruptură mai rea; nici nu pune vin nou în
burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul
se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou
se pune în burdufuri noi şi se păstrează
amândouă. (Matei 9,16,17)
97) Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul
lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca
porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe
mâna soboarelor, şi-n sinagogile lor vă vor biciui.
(Matei 10,16-17)
98) Dar fericiţi sunt ochii voştri şi urechile voastre că
aud, că adevăr vă grăiesc: mulţi prooroci şi drepţi
au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să
audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit. (Matei
13,16-17)
99) De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om
gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi.
(Matei 13,52)
100) Ştii că fariseii auzind acest cuvânt, s-au
scandalizat? Lăsaţii, sunt călăuze oarbe orbilor; şi
dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în
groapă. (Matei 15,12-14)
101) Vai vouă călăuze oarbe! (Matei 23,16)
102) Iată, vi se lasă casa pustie! (Matei 23,38)
103) Atunci s-a plinit cuvântul spus prin Ieremia
proorocul care zice: Şi au luat cei treizeci de
arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit
fiii lui Israel, şi au dat pe Ţarina Olarului după
cum mi-a rânduit Domnul. (Matei 27,9-10)
104) Oare nu rătăciţi voi din pricina aceasta, că nu ştiţi
Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Prin
urmare, mult rătăciţi voi! (Marcu 12,24)
105) Iar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga. (Luca
5,16)
106) Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la munte să
se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către
Dumnezeu. (Luca 6,12)
107) Şi le-a spus o pildă: Poate oare orb pe orb să
călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
(Luca 6,39)
Înţelepciune – dreapta socoteală
Cuvinte de mângâiere

108) Şi de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi
nu faceţi ce vă spun. Tot cel ce vine la Mine,
aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu
cine se aseamănă: este asemenea omului care
zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus
temelia pe piatră, şi venind apele mari,
puhoiul a izbit în casa aceea dar n-a putut s-o
clintească fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar
cel ce aude dar nu face, asemenea este omului
care şi-a zidit casa pe pământ, fără temelie şi
puhoiul a izbit-o şi ea de îndată a căzut; şi
mare a fost prăbuşirea casei aceleia! (Luca
6,46-47)
109) În ceasul acela El s-a bucurat cu Duhul şi a
zis: Mulţumescu-Ţi Părinte, Doamne al
cerului şi al pământului, că ai ascuns aceasta
de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai
descoperit pruncilor. Da Părinte, că aşa a fost
înainte-ţi bunăvoinţa Ta. Şi întorcându-Se
către ucenici le-a zis îndeosebi. Fericiţi sunt
ochii care văd ceea ce vedeţi voi! Că vă spun
Eu vouă. Mulţi prooroci şi împăraţi au vrut să
vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce
auziţi voi, dar n-au auzit! (Luca 10,21-24)
110) ........ Şi răspunzând Domnul, i-a zis: Marto,
Marto, te-ngrijeşti şi pentru multe te sileşti,
dar un lucru este numai de trebuinţă; că Maria
partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua.
(Luca 10,41-42)
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (Ioan
8,12)
116) Zicând că sunt înţelepţi au ajuns nebuni. (Romani
1,22)
117) Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te rezemi pe Lege
şi te lauzi cu Dumnezeu şi-I cunoşti voia şi,
învăţat fiind de Lege, ştii să desluşeşti
deosebirile, dacă tu te crezi pe tine călăuză
orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
povăţuitor celor fără munte, învăţător celor
nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul
cunoştinţei şi al adevărului, aşadar tu, cel care-l
înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel
ce propovăduieşti: să nu furi! De ce furi? Tu, cel
ce zici: să nu săvârşeşti adulter! De ce săvârşeşti
adulter? Tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti
templele? Tu, cel ce te lauzi cu Legea, Îl
necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii?
Căci din pricina voastră este numele lui
Dumnezeu hulit între neamuri, precum este scris.
(Romani 8,17-24)
118) Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa
oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? Sau
oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş
plăcea oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
(Galateni 1,10)

111) Aşadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie

întuneric. (Luca 11,35)

112) Vai şi vouă învăţătorilor! Că-i împovăraţi pe

oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi
nu atingeţi sarcinile nici cu unul din degetele
voastre! (Luca 11,46)

113) Cine dintre voi vrând să-şi zidească turn, nu

stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii,
dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva
punându-i temelia şi neputînd să-l termine,
toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l lua în râs
zicând: Acest om a început să zidească şi n-a
putut isprăvi!... Sau care împărat, plecând să
se bată în război cu alt împărat, nu stă mai
întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l
întâmpine cu zece mii pe cel care vine
împotrivă-i cu douăzeci de mii? Iar de nu,
fiind acela încă departe îi trimite solie şi se
roagă de pace. (Luca 14,28-32)

114) Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi

judecată dreaptă. (Ioan 7,24)

115) Iisus le-a grăit din nou, zicând: Eu sunt

lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va

78
Avere, bani – lepădare, sărăcie
Cuvinte de mângâiere
Avere, bani, lepădare, sărăcie
1)
2) Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inimile de ea.
(Psalmi
3) Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi
grămădiţi ţarini lângă ţarini până ce nu va mai
rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi
stăpânitori în ţară! Urechile mele au auzit de
asemenea acest jurământ al Domnului Savaot:
“Jur că aceste case multe mari şi frumoase,
vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele.
Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un
homer de sămânţă numai o efă.” (Isaia 5,8-
10)
4) Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului
sunt apa, pâinea, haina şi o casă pentru
adăpost. (Sirah 29,24)
5) Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel
care aleargă după stricăciune se va sătura de
ea. (Sirah 31,5)
6) Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia
şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le
fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici
molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu
le sapă şi nu le fură, că unde-ţi este comoara,
acolo-ţi va fi şi inima. (Matei 6,19-21)
7) Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci, sau
pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de
unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu
puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.
De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru
viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea nici
pentru trupul vostru ce veţi îmbrăca; oare nu
este viaţa voastră mai mult decât hrana şi
trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările
cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră ori
adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le
hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai mult
decât păsările? Şi cine dintre voi, purtându-şi
de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi grijă? Luaţi
seama la crinii câmpului cum cresc: nu se
ostenesc nici nu torc, dar v-o spun Eu vouă că
nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a
îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba
câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă
în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, oare nu
cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom
mânca? Sau: Ce vom bea? Ori: cu ce ne vom
îmbrăca? Căci pe toate acestea păgânii le
79
caută; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi
nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi
împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate
acestea vi se vor adăuga. Nu purtaţi deci grija
zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de
ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei. (Matei 6,24-
34)
8) Apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învăţătorule, te
voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a
răspuns: Vulpile au vizuini iar păsările cerului
cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece
capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne,
dă-mi voie ca mai întâi să mă duc să-l îngrop pe
tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Tu vino după Mine şi
lasă morţii să-şi îngroape morţii. (Matei 8,19-22)
9) Trecând Iisus pe acolo, a văzut un om care şedea
la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: Vino după
Mine! Şi ridicându-se, a mers după El. (Matei
9,9)
10) Iisus i-a zis: Dacă vrei să fi desăvârşit, du-te,
vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea
comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie. Dar
tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat,
căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis către
ucenicii Săi: Adevărat vă spun că cu greu va intra
un bogat în Împărăţia Cerurilor. Şi vă mai spun:
Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului
decât să intre un bogat în Împărăţia lui
Dumnezeu. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:
Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie.
Deci, nouă ce ne va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevăr
vă spun că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la
naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va
şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe
douăsprezece tronuri judecând pe cele
douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a
lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie
sau ţarini sau case pentru numele Meu, însutit va
primi şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi dintre
cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la urmă vor fi
întâi. (Matei 19,21-30)