FACULTATEA DE INGINERIA MATERIALELOR ȘI A MEDIULUI

RAPORT DE CERCETARE 1

NUME ȘI PRENUME
BOTA (CĂS. GREABU) MARIA

Cluj-Napoca 2019 – 2020

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE INGINERIA MATERIALELOR ŞI A MEDIULUI

RAPORT DE CERCETARE 1

NUME ȘI PRENUME
BOTA (CĂS. GREABU) MARIA

FEBRUARIE 2020
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE INGINERIA MATERIALELOR ȘI A MEDIULUI
DEPARTAMENTUL INGINERIA MEDIULUI ȘI ANTREPRENORIATUL DEZVOLTĂRII DURABILE

RAPORT DE CERCETARE 1

Numele şi prenumele absolventului: BOTA (CĂS. GREABU) MARIA

Programul de studiu: STUDIU UNIVERSITAR DE MASTERAT

Specializarea: MANAGEMENTUL INTEGRAT AL RESURSELOR NATURALE ȘI AL

DEȘEURILOR

Titlul tematicii de cercetare:

CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Conducător ştiinţific: Conf. univ. dr. ing. Viorel Dan

Durata programului de cercetare: 01.10.2019 - 17.01 2020

MASTERAND,
Bota (Greabu) Maria
 BOTA (cas. Greabu) MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

CUPRINS

1. Definirea tematicii.................................................................................................................... 1

2. Încadrarea într-un domeniu.................................................................................................... 4

3. Modalitatea de documentare practicată................................................................................. 4

4. Prezentarea surselor de documentare bibliografice identificate......................................... 5

5. Examinarea sumară a surselor bibliografice......................................................................... 7

6. Obiective de cercetare............................................................................................................ 12

7. Concluzii..................................................................................................................................13

1
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

1. DEFINIREA TEMATICII

Tematica propusă pentru activitatea de cercetare intitulată Circuitul nutrienților în natură,

definește o temă cu privire la necesitatea înțelegerii circuitului lor la nivelul ecosistemului, al
complexelor de ecosisteme și la nivel global.
Nutrienții reprezintă elementele esențiale ale vieții. Ei controlează supraviețuirea,
dezvoltarea, reproducerea speciilor, reprezintă suportul vieții în sens chimic și biologic. Fiecare
sistem ecologic include etape asociate circuitului nutrienților, etape care variază atât
prin concentrații cât și prin tipul speciei chimice sub care se află elementul esențial. Concentrația
nutrienților depinde de o serie de trăsături locale identificate (chimice, biologice, fizice), cât și de
influențele exterioare, deoarece cunoastem că sistemele ecologice reprezintă un întreg dar și parte
integrantă, fiind sisteme deschise care influențează și sunt influențate în permanență de către
presiunile exterioare.
La nivelul oricărui sistem ecologic putem identifica o serie de resurse si servicii, printre
care se află serviciile de retenție a nutrienților. Acest serviciu, la prima vedere, pare realizat în
urma unor procese simpliste (sedimentare, preluare de către macrofite etc.), însă, în realitate, totul
este destul de complex, serviciul fiind rezultanta interactiunii mai multor factori, atât intrinseci,
cât și extrinseci. Lucrarea are drept scop să descifreze mecanismele și legitațile după care se
realizează circuitul nutrienților în cadrul și la exteriorul ecosistemului.
Funcţia de circulaţie a materiei se referă la deplasarea substanţelor nutritive anorganice
și organice prin lanțurile trofice. Astfel, de la producătorii primary, atomii combinațiilor chimice
trec la consumatori prin rețeaua trofică, spre nivelurile superioare. Ajunse în organismul
consumatorilor, elementele sunt scindate în radicali mai simpli, dintre care unii sunt eliminati sub
formă de deșeuri metabolice, alții sunt reținuti pentru a fi utilizati în noi sinteze, iar altii sunt
depozitati fără a putea fi eliminați. În procesul de eliminare - reținere, unele elemente realizează
concentrații crescânde spre nivelurile superioare ale piramidei trofice. Acest proces poartă
denumirea de concentrare acumulare sau amplificare biologică.
Circuitul materiei comportă două aspecte: circulația elementelor chimice sub formă de
compuși minerali și circulația elementelor chimice sub formă de substanță organic de la
producători spre consumatori de diferite ordine.
Circulația materiei, la nivelul biosferei, formează circuitele biogeochimice. Cele mai
importante circuite biogeochimice pentru populația umană sunt: circuitul carbonului, azotului,
fosforului, al apei etc.

2
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Solul este partea superioară a litosferei terestre, care a rezultat în urma alterării rocii de
bază sub influența factorilor climatici și biologici. Acesta este de o importanță vitală, fără de care
nu ar exista viață pe Pământ în forma pe care noi o cunoaștem astăzi.
Solul este un mediu şi un suport pentru plante şi animale, ce furnizează substanţele
nutritive necesare şi asigură apa necesară. Nutrienţii sunt într-o transformare permanentă. Ei sunt
utilizaţi de plante şi apoi trimişi înapoi în sol, după procese de descompunere.
Intervenţia umană în natură prin agricultură, în principal, a condus la pierderea
proprietăţilor iniţiale ale solului şi o pierdere constantă de substanţe nutritive din sol. Pentru a
compensa aceste pierderi şi pentru a asigura nutrienţii necesari pentru creşterea plantelor, omul a
început să utilizeze îngrăşămintele.
Ignorarea nevoilor plantelor, ale proprietăţilor solului, a ciclului nutrienţilor şi a
importanţei microorganismelor din sol a dus la poluare şi dezechilibre ecologice grave.
Scopul acestei lucrări este de a analiza şi modela procesele principale ale solului, legate
de ciclul carbonului, azotului şi fosforului, cum ar fi mineralizarea materiei organice, nitrificarea,
denitrificarea, creşterea microorganismelor, schimbul de cationi şi anioni.
Lucrarea explică pentru început câteva chestiuni legate de carbon, azot și fosfor și
importanța acestora în ciclul de viață al plantelor de cultură.
Ciclul de nutriție este unul dintre cele mai importante procese care apar într-un ecosistem.
Ciclul de nutrienți descrie utilizarea, mișcarea și reciclarea nutrienților în mediu. Elementele
valoroase, cum ar fi carbonul, oxigenul, hidrogenul, fosforul și azotul, sunt esențiale pentru viață
și trebuie reciclate pentru a exista organisme. Ciclurile de nutrienți includ atât componentele
vii, cât și cele non-vii și implică procese biologice, geologice și chimice. Din acest motiv, aceste
circuite nutritive sunt cunoscute sub numele de cicluri biogeochimice.
Ciclurile biogeochimice pot fi clasificate în două tipuri principale:
 cicluri globale;
 cicluri locale.
Elemente precum carbonul, azotul, oxigenul și hidrogenul sunt reciclate prin medii
abiotice, incluzând atmosfera, apa și solul. Deoarece atmosfera este principalul mediu abiotic de
la care aceste elemente sunt recoltate, ciclurile lor sunt de natură globală. Aceste elemente pot
călători pe distanțe mari înainte de a fi preluate de organisme biologice. Solul este principalul
mediu abiotic pentru reciclarea elementelor cum ar fi fosforul, calciul și potasiul. Ca atare,
mișcarea lor este de obicei peste o regiune locală.
Ciclul carbonului

3
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Carbonul este esențial pentru întreaga viață, deoarece este constituentul principal al
organismelor vii. Acesta servește drept componentă de bază pentru toți polimerii organici,
inclusiv carbohidrați , proteine și lipide. Componenții carbonului, cum ar fi dioxidul de carbon
(CO2) și metanul (CH4), circulă în atmosferă și influențează climatul global. Carbonul este circulat
între componentele vii și neivizibile ale ecosistemului, în primul rând prin procesele
de fotosinteză și respirație. Plantele și alte organisme fotosintetice obțin CO2 din mediul lor și îl
folosesc pentru a construi materiale biologice. Plantele, animalele și substanțele de descompunere
(bacterii și ciuperci ) returnează CO2 în atmosferă prin respirație. Mișcarea de carbon prin
componentele biotice ale mediului este cunoscută sub denumirea de ciclu rapid de carbon. Este
nevoie de un timp considerabil mai mic pentru ca carbonul să treacă prin elementele biotice ale
ciclului decât este necesar ca el să treacă prin elementele abiotice. Poate dura până la 200 de
milioane de ani ca carbonul să treacă prin elemente abiotice, cum ar fi roci, sol și oceane. Astfel,
această circulație a carbonului este cunoscută sub denumirea de ciclu lent de carbon.
Ciclurile carbonice prin mediu, după cum urmează:
- CO2 este eliminat din atmosferă de organismele fotosintetice (plante, cianobacterii etc.) și
este folosit pentru a genera molecule organice și pentru a construi masa biologică.
- Animalele consumă organismele fotosintetice și dobândesc carbonul stocat în cadrul
producătorilor.
- CO2 este returnat în atmosferă prin respirație în toate organismele vii.
- Decompozitorii defalcă materia organică moartă și degradând și eliberează CO2.
- Unele cantități de CO2 sunt readuse în atmosferă prin arderea materiei organice (incendii
forestiere).
- CO2 prins în roci sau combustibili fosili poate fi readus în atmosferă prin eroziune, erupții
vulcanice sau combustie cu combustibil fosil.
Ciclul azotului
Similar cu carbonul, azotul este o componentă necesară a moleculelor biologice. Unele
dintre aceste molecule includ aminoacizi și acizi nucleici. Deși azotul (N2) este abundent în
atmosferă, majoritatea organismelor vii nu pot utiliza azot în această formă pentru a sintetiza
compușii organici. Atmosfericul azot trebuie mai întâi fixat sau transformat în amoniac (NH3) de
anumite bacterii.
Ciclurile de azot prin mediul înconjurător sunt următoarele:
- Azotul atmosferic (N2) este transformat în amoniac (NH3) prin bacterii de fixare cu azot în
medii acvatice și în sol. Aceste organisme folosesc azot pentru a sintetiza moleculele
biologice de care au nevoie pentru a supravietui.

4
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

- NH3 este transformat ulterior în nitrit și nitrat de bacterii cunoscute ca bacterii

nitrificatoare.
- Plantele obțin un azot din sol prin absorbția amoniacului (NH4+) și nitratului prin rădăcinile
lor. Nitratul și amoniacul sunt folosite pentru a produce compuși organici.
- Azotul în forma sa organică este obținut de animale când consumă plante sau animale.
- Decompozitorii returnează NH3 în sol prin descompunerea deșeurilor solide și a materiilor
moarte sau degradante.
- Nitratarea bacteriilor transformă NH3 în nitrit și nitrat.
- Bacteriile denitrificatoare transformă nitritul și nitratul în N2, eliberând N2 înapoi în
atmosferă.
Ciclul fosforului
Fosforul este o componentă a moleculelor biologice cum ar fi ARN , ADN , fosfolipide și
adenozin trifosfat (ATP). ATP este o moleculă de energie înaltă produsă prin procesele
de respirație și fermentare celulară. În ciclul fosforului, fosforul circulă în principal prin sol, roci,
apă și organisme vii. Fosforul este găsit organic sub forma ionului fosfat (PO43-). Fosforul este
adăugat în sol și în apă prin scurgerile rezultate din inundarea rocilor care conțin fosfați. PO43- este
absorbit din sol de către plante și obținut de consumatori prin consumul de plante și alte animale.
Fosfații sunt adăugați înapoi în sol prin descompunere. Fosfații pot, de asemenea, să devină prinși
în sedimente în medii acvatice. Aceste sedimente care conțin fosfat formează roci noi în timp.

Implicațiile specifice ale gestiunii deșeurilor

Din problematica specifică gestiunii deșeurilor menționăm:
Politica UE în domeniul gestionării deșeurilor. Al 7-lea Program de acțiune pentru protecția
mediului. Strategiile tematice:
Strategia tematică privind prevenirea și reciclarea deșeurilor
Strategia tematică privind resursele natural
Cadrul institutional și legislativ al gestionării deșeurilor
Principiile dreptului mediului în managementul deșeurilor
Legislația UE în domeniul gestionării deșeurilor:
Directiva cadru deșeuri
Gestionarea fluxurilor speciale de deșeuri: deșeuri de ambalaje, deșeuri de echipamente electrice și
electronice, baterii uzate, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate
Incinerarea deșeurilor
Depozitarea deșeurilor

5
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Transportul deșeurilor
Gestionarea deșeurilor biologice în UE și aplicabilitatea la nivel national
Legislația națională armonizată în domeniul gestionării deșeurilor și implementarea acesteia:
Regimul deșeurilor periculoase și nepericuloase
Gestionarea fluxurilor speciale de deșeuri
Evidența gestiunii deșeurilor
Obligațiile transportatorilor de deșeuri
Obligațiile operatorilor în domeniul valorificării-eliminării deșeurilor
Responsabilități, cerințe de raportare, perioade de tranziție
Responsabilitățile administrației publice centrale și locale în gestionarea deșeurilor

2. ÎNCADRAREA ÎNTR-UN DOMENIU

Circuitul nutrienților în natură poate fi definită ca o temă multidisciplinară, încadrându-se în

mai multe domenii și subdomenii din cadrul ingineriei mediului și anume:
1. utilizarea durabilă a resurselor – deoarece (în concordanță cu Strategia privind utilizarea
durabilă a resurselor naturale, care stabilește orientările pentru acțiunile UE) se creează
un cadru de acțiune menit să reducă presiunile asupra mediului rezultate din producția și
consumul resurselor naturale (nutrienți).
2. energii regenerabile / durabile din următoarele considerente: scopul este de a găsi soluții /
instalații / sisteme care pot utiliza deșeurile ca materii prime pentru obținerea de energie
regenerabilă reducând astfel consumul de resurse naturale.
Totodată reprezintă și o temă de cercetare care contribuie la dezvoltarea durabilă:
1. protecția mediului – acțiunile întreprinse de om pentru protejarea mediului duc la reducerea
efectului materialelor rezultate în urma activităților umane asupra sănătății oamenilor, a
mediului sau a aspectului unui habitat.
2. dezvoltare socială – educarea populației și a companiilor înspre responsabilitatea socială
în domeniul reciclării și valorificării deșeurilor. Prin apariția de noi tehnologii se pot crea
noi locuri de muncă.
3. dezvoltare economică – introducerea tehnologiilor de ultimă generație în domeniul gestiunii
deșeurilor determină economii la utilizator. Piața de desfacere pentru produsele rezultate în

6
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

urma reciclării deșeurilor este în continuă creștere, iar întregul proces economic al gestiunii
deșeurilor aduce cu sine creșterea nivelului de bunăstare al societății.

3. MODALITATEA DE DOCUMENTARE PRACTICATĂ

Documentarea a inclus și va include în continuare următoarele forme:

 documentarea bibliografică,
 documentarea indirectă asupra faptelor empirice (practice),
 consultarea specialiştilor, care se poate efectua în toate etapele şi fazele activitatii
de cercetare.

4. PREZENTAREA SURSELOR DE DOCUMENTARE

BIBLIOGRAFICE IDENTIFICATE

1. Cărți in domeniu
[1] Rusu ,T., Bejan, M., Deşeuri surse de venit, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.
[2] Soporan, V., Nemeș O., Dan V., Soporan M.B., Gomboș A., Moldovan A.I. Gestiunea
deșeurilor în documente europene, Colecția Documente Europene, Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2010, ISBN 978-606-17-0038-7.
[3] Nemeş, O., Rusu, T., Soporan, V.F., Deşeuri şi tehnologii de valorificare, Editura UT.Press,
Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-662-371-4.
[4] Antonescu,N.N., s.a, Gestiunea şi tratarea deşeurilor urbane.Gestiunea regională, Editura
Matrixrom, Bucureşti, 2006.
[5] Capatana, Camelia, s.a, Depozitarea, tratarea şi reciclarea deşeurilor şi materialelor
recuperabile, Editura Matrixrom, Bucureşti, 2006.
[6] Vasile Filip SOPORAN, Dezvoltarea durabilă, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2011, ISBN 978-973-133-805-7
[7] Vasile Filip SOPORAN, Emil POP, Gabriela CIOT, Porți deschise antreprenoriatului
Colectia „Restituiri antreprenoriale si tehnologice”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 2012, ISBN 978-606-17-0090-5
[8] Johann KÖCHER, Antreprenoriatul între credinţă şi dezvoltare, Colectia „Restituiri
antreprenoriale si tehnologice”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013.

7
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

[9] Vasile Filip SOPORAN, Viorel DAN, Alin POP, Antreprenoriat ecoresponsabil în
documente europene, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2013, ISBN 978-606-17-
0302-9.

2. Articole stiintifice internationale (ISI)

[1] Rosalinde Klein Woolthuis, Fransje Hooimeijer, Bart Bossink, Guus Mulder, Jeroen Brouwer,
Institutional entrepreneurship in sustainable urban development: Dutch successes as inspiration
for transformation, Journal of Cleaner Production, Volume 50, 1 July 2013, Pages 91-100.
[2] Sandra Rothenberg, Environmental managers as institutional entrepreneurs: The influence of
institutional and technical pressures on waste management, Journal of Business Research,
Volume 60, Issue 7, July 2007, Pages 749–757.
[3] Christian M. Rogerson, The waste sector and informal entrepreneurship in developing world
cities, Urban Forum, April–June 2001, Volume 12, Issue 2, pp 247-259
[4] T.V. Ramachandra, Shruthi Bachamanda, Environmental audit of Municipal Solid Waste
Management, International Journal of Environmental Technology and Management,
Inderscience Publishers, Environment and Sustainable Development and Technology
Management, Volume 7, Number 3-4/2007, pages 369-391.
[5] Boyd Cohen, Monika I. Winn, Market imperfections, opportunity and sustainable
entrepreneurship, Journal of Business Venturing, Volume 22, Issue 1, January 2007, Pages 29–
49.
[6] Małgorzata Grodzińska-Jurczak, Management of industrial and municipal solid wastes in
Poland, Resources, Conservation and Recycling, Volume 32, Issue 2, June 2001, P. 85–103.
[7] Rosalinde Klein Woolthuis, Fransje Hooimeijer, Bart Bossink, Guus Mulder, Jeroen Brouwer,
Institutional entrepreneurship in sustainable urban development: Dutch successes as inspiration
for transformation, Journal of Cleaner Production, Volume 50, 1 July 2013, P. 91-100.
[8] Thomas J. Dean, Jeffery S. McMullen, Toward a theory of sustainable entrepreneurship:
Reducing environmental degradation through entrepreneurial action, Journal of Business
Venturing, Volume 22, Issue 1, January 2007, P. 50-76.
[9] Raymond P. Côté, Jacques Lopez, Sunny Marche, Geneviève M. Perron, Ramsey Wright,
Influences, practices and opportunities for environmental supply chain management in Nova
Scotia SMEs, J. of Cleaner Production, Volume 16, Issue 15, October 2008, P. 1561-1570.
[10] Caroline Baillie, Darko Matovic, Thimothy Thamae, Shanil Vaja, Waste-based composites—
Poverty reducing solutions to environmental problems, Resources, Conservation and Recycling,
Volume 55, Issue 11, September 2011, Pages 973-978.

8
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

[11] Janice Redmond, Elizabeth Walker, Calvin Wang, Issues for small businesses with waste
management, J. of Environmental Management, Volume 88, Issue 2, July 2008, P. 275-285.
[12] P. Asokan, Mohini Saxena, Shyam R. Asolekar, Coal combustion residues—environmental
implications and recycling potentials, Resources, Conservation and Recycling, Volume 43,
Issue 3, February 2005, P. 239-262.
[13] 06/01964 Innovation in municipal solid waste management in England: policy, practice and
sustainability: Weaver, P. M. International Journal of Innovation and Sustainable Development,
2005, 1, (1–2), 21–45, Fuel and Energy Abstracts, Volume 47, Issue 4, July 2006, P. 295.
[14] Janice Redmond, Elizabeth Walker, Calvin Wang, Issues for small businesses with waste
management, J. of Environmental Management, Volume 88, Issue 2, July 2008, P. 275-285.
3. Legi, directive
[1] ***, Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19.11.2008
privind deşeurile. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, no L 312 din 22.11.2008.
[2] ***, LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor.
[3] ***, HG 856/16.08.2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.
[4] ***, Planul naţional de gestionare a deşeurilor. Monitorul Oficial, Partea I nr. 956 bis din
18/10/2004

4. Societati comerciale care au activitate in acest domeniu

[1] ***, SC. Brantner-Veres SA, Cluj-Napoca, http://www.brantner-veres.ro/
[2] ***, SC Rosal SA, Cluj-Napoca, www.rosal.ro
[3] ***, SC Diren Exim SRL, www.diren-reciclare.ro/
[4] ***, Lista societati de valorificare deseuri in Romania pe diferite categorii de deseuri,
243 pagini, http://reciclare.minind.ro/LISTA_societati_valorificare_deseuri_03_04.pdf

5. Documente accesate on-line

[1] ***, Ministerul Mediului şi Pădurilor. Raportul Naţional de Stare a Mediului 2009 Capitolul
7 – Deşeuri.
[2] ***, Metode şi tehnologii de gestionare a deşeurilor. Colectarea şi transportul deşeurilor şi
a materialelor reciclabile. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia
Mediului ICIM Bucureşti, accesat online: http://www.mdrl.ro

9
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

[3] ***, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare

pentru Protecţia Mediului ICIM – Bucureşti. Metode şi tehnologii de gestionare a deşeurilor.
Depozitarea deşeurilor. www.deşeuri-online.ro
[4] Ganea, O., Siminoescu, A., Boţa I., Popa, M., Reciclarea deşeurilor, o piaţă emergentă –
Raport privind piaţa muncii în domeniul gestiunii deşeurilor în România, Bucureşti, 2011,
accesat online: www.eco-sociale.ro

5. EXAMINAREA SUMARĂ A SURSELOR BIBLIOGRAFICE

Provocările ecologice de la sfârşitul secolului XX au condus la o reorientare a percepţiilor

referitor la modul în care “mediul” şi societatea umană se influenţează reciproc, statele lumii
făcând eforturi conjugate pentru a face faţă noilor probleme apărute: globalizarea, criza
economică, energetică, schimbările climatice, pierderea diversităţii sistemelor biologice şi
ecologice, deteriorarea calităţii mediului abiotic.
Aplicarea principiilor dezvoltării durabile implică o nouă abordare privind deşeurile utilizând
concepte de bază ecologice pentru a cântări cu precizie proiectele propuse în acest domeniu cu
resursele de mediu existente. Resursele regenerabile şi neregenerabile şi serviciile asigurate de către
componentele Capitalului Natural constituie suportul pentru producţia de bunuri şi servicii furnizate
capitalului socio-economic uman, influenţând direct calitatea sanătăţii populaţiei.
În acest sens noua strategie privind gestionarea deşeurilor în România propune cadrul de
măsuri care să asigure trecerea de la modelul actual de dezvoltare bazat pe producţie şi consum la
un model bazat pe prevenirea generării deşeurilor şi utilizarea materiilor prime din industria de
valorificare, asigurând astfel prezervarea resurselor naturale naţionale, creînd premisele
reconcilierii imperativelor economice şi “de mediu”.
În tabelul 1 este prezentată evoluţia cantităţilor de deşeuri biodegradabile generate în anii
2008 şi 2010 (inclusiv cele generate şi necolectate), comparativ cu anul de bază 1995.

Tabel 1. Evoluţia cantităţilor de deşeuri biodegradabile.

Anul
Cantitate deseuri/Reducere cantitate de deseuri
1995 2009 2010
Cantitate de deşeuri biodegradabile generate (mil. tone) 4,80 3,60 3,36
Cantitate de deşeuri biodegradabile generate faţă de 1995 (%) - 75 70
Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile generate faţă de 1995(%) - 25 30
Sursă: ANPM

10
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile generate în anul 2010, comparativ cu anul

2009, se datorează extinderii colectării selective a deşeurilor de hârtie, carton şi a deşeurilor
biodegradabile din spaţiile verzi, parcuri şi alte zone precum şi a aplicării prevederilor art. 9, lit.
p)1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu
modificările și completările ulterioare.
În vederea respectării angajamentelor asumate în acest domeniu, la începutul anului 2011,
la nivel naţional, funcţionale un număr de 60 de instalaţii şi platforme de compostare finalizate
(autorizate sau în curs de autorizare) pentru compostarea deşeurilor biodegradabile municipale.
Având în vedere cele prezentate, din Tabelul 1 se poate observa că obiectivul stabilit pentru anul
2010, respectiv reducerea cu 25% a cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, exprimată
gravimetric faţă de cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale produse în 1995, a fost atins
deja în anul 2009. (Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Strategia Națională de
Gestionare a Deșeurilor).
Planurile de gestionare a deşeurilor au un rol cheie în dezvoltarea unei gestionări durabile
a deşeurilor. Principalul lor scop este acela de a prezenta fluxurile de deşeuri şi optiunile de
gestionare a acestora. Mai în detaliu, planurile de gestionare a deşeurilor prezintă cadrul de
planificare pentru urmatoarele aspecte:
 Conformarea cu politica UE privind gestioanrea deşeurilor şi atingerea ţintelor propuse -
planurile de gestionare a deşeurilor constituie instrumente importante care contribuie la
implementarea politicilor şi la atingerea ţintelor stabilite în domeniul gestionării deşeurilor.
 Stabilirea capacităţilor necesare şi caracteristice pentru gestionarea deşeurilor - planurile de
gestionare a deşeurilor prezintă fluxurile şi cantităţile de deşeuri care trebuie colectate, reciclate,
tratate şi/sau eliminate. Mai mult, acestea contribuie la asigurarea de capacităţi şi optiuni de
colectare, reciclare, tratare şi/sau eliminare a deşeurilor funcţie de deşeurile care trebuie
gestionate.
 Controlul măsurilor tehnologice - prezentarea fluxurilor de deşeuri asigură identificarea zonelor
în care sunt necesare măsuri tehnologice pentru eliminarea sau minimizarea anumitor tipuri de
deşeuri.
 Prezentarea cerinţelor economice şi de investiţtie - planurile de gestionare a deşeurilor constituie
un punct de plecare pentru stabilirea cerinţelor financiare pentru operarea schemelor de colectare,

1
O contribuţie de 100 lei/tonă, datorată de unităţile administrativ-teritoriale începând cu data de 1 iulie 2010, în
cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantităţilor de deşeuri municipale şi asimilabile,
colectate şi trimise spre depozitare, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului
anual de diminuare şi cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activităţi specifice de colectare
selectivă şi valorificare.

11
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

reciclare, tratare şi eliminare a deşeurilor. Pe aceasta bază, pot fi determinate necesităţile pentru
investiţiile în instalaţii de reciclare, tratare şi eliminare a deşeurilor.
Complexitatea în continuă creştere a problemelor şi standardelor în domeniul gestionării
deşeurilor conduc la creşterea cerinţelor privind instalaţiile de reciclare, tratare şi/sau eliminare.
În multe cazuri, aceasta presupune facilităţi mai mari şi mai complexe de reciclare, tratare şi/sau
eliminare a deşeurilor, ceea ce implică cooperarea mai multor unităţi regionale privind stabilirea
şi operarea acestor facilităţi.
Începand cu 1 august 2006, în cadrul proiectului de Asistenţă Tehnică pentru Elaborarea
Planurilor Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PHARE/2004/016-772.03.03/04.01) a fost
revizuit proiectul de PRGD şi a fost elaborată forma finală.
Pe întreaga perioadă de elaborare a PRGD au fost organizate grupuri de lucru la care au
participat reprezentanţii agenţiilor judeţene pentru protecţie a mediului, ai consiliilor judeţene, ai
Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord Vest, ai Direcţiei Regionale de Statistică, precum şi
reprezentanţi ai industriei cimentului (Holcim România), Asociaţiei Române de Ambalaje şi
Mediu şi un reprezentant al operatorului depozitului ecologic de deşeuri din regiune.
Datele privind situaţia existentă au fost furnizate, în principal, de către agenţiile judeţene
pentru protecţia mediului, pe baza raportărilor agenţilor de salubritate, a primăriilor sau a
operatorilor economici implicaţi în gestionarea deşeurilor. Aceste date au fost analizate în cadrul
grupurilor de lucru. Acolo unde au fost identificate date eronate s-au realizat estimări pe baza
indicatorilor statistici.

Fluxuri de deşeuri care fac obiectul PRGD

Deşeurile care fac obiectul prezentului PRGD sunt deşeurile municipale nepericuloase şi
periculoase (deşeurile menajere şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii), la care se adaugă alte câteva
fluxuri speciale de deşeuri: deşeurile de ambalaje, deşeurile din construcţii şi demolări, nămoluri de la
epurarea apelor uzate, vehicule scoase din uz şi deşeuri de echipamente electrice şi electronice.
Tipurile de deşeuri care fac obiectul PRGD au fost stabilite de către MMGA şi ANPM.
În tabelul de mai jos sunt prezentate tipurile de deşeuri împreună cu codurile conform Listei
europene a deşeurilor şi HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.

Tabelul 2. Lista tipurilor de deşeu şi codificare acestora.

Cod
(Lista europeană
TIP DE DEŞEU
a deşeurilor;
HG 856/2002)

12
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

Deşeuri periculoase şi nepericuloase municipale (deşeuri menajere şi

asimilabile din comerţ industrie; instituţii) inclusiv fracţiile colectate 20
separat:
- fracţii colectate separat (cu excepţia 15 01) 20 01
- deşeuri din grădini şi parcuri (incluzând deşeuri din cimitire) 20 02
- alte deşeuri municipale (deşeuri municipale amestecate, deşeuri din pieţe,
20 03
deşeuri stradale, deşeuri voluminoase etc.)
Deşeuri de ambalaje (inclusiv deşeurile de ambalaje municipale colectate
15 01
separat)
17 01; 17 02; 17
Deşeuri din construcţii şi demolări
04
Nămoluri de la epurarea apelor uzate oraşeneşti 19 08 05
Vehicule scoase din uz 16 01 06
20 01 35*
Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
20 01 36

Planul de gestionare a deşeurilor cuprinde următoarele părţi principale:

 Descrierea situaţiei existente;
 Obiective şi ţinte regionale:
 Planificare:
 Prognoza cantităţilor generate şi colectate şi cuantificarea ţintelor;
 Alternative tehnice potenţiale;
 Calculul capacităţilor necesare
 Măsuri de implementare;
 Evaluarea costurilor.
 Monitorizarea planului.
Fluxurile speciale (deşeuri municipale periculoase, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de
la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri de echipamente electrice şi electronice şi vehicule scoase din
uz) sunt prezentate în capitole separate. (UE/Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor România,
Plan Regional de Gestionare a Deșeurilor. Regiunea 6 Nord-Vest, 11.12.2006)
Întreprinderile sociale dezvoltate la nivel european în urma unor inițiative locale de
antreprenoriat social în domeniul protecției mediului s-au axat în principal pe:
 Colectarea selectivă a deșeurilor menajere sau a deșeurilor industriale obișnuite
 Valorificarea acestora în urma sortării, controlului și recondiționării acestora
 Revanzarea produselor la mana a doua, cu prețuri modice
 Promovarea activităților și comportamentelor prietenoase cu mediul.
Exemple de bune practici din: Marea Britanie – Golspie: Grean (Scoția); Marea Britanie:
Green-Works; Franța: LeRelais; România - Ateliere fără Frontiere și România – Viitor Plus.
Apariția unor întreprinderi sociale care să preia responsabilitățile legate de colectarea și
reciclarea deșeurilor facilitează dezvoltarea sustenabilă a zonei și a comunității.

13
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

 Politicile de gestiune a deşeurilor au avut un rol important asupra societăţii;

 România trebuie să acelereze procesul de acoperire cu servicii de colectare a deseurilor, a
colectării selective, de sortare şi recuperare;
 E nevoie de un pachet de măsuri integrate, coerente și consecvente care să crească semnificativ
rata de colectare/procesare, absorbind forța de muncă disponibilă;
 Este esenţială pregatirea unei forţe de muncă calificată în domeniul gestionării deşeurilor;
 Dezvoltarea structurilor de economie socială constituie o oportunitate pentru implementarea de
proiecte de dezvoltare durabilă, favorizand realizarea unui mix de obiective sociale, economice
și de mediu;
 Integrarea întreprinderilor economiei sociale în sectorul de management al deșeurilor s-a făcut
treptat, pornind de la rezultatele înregistrate în timp, apreciate și promovate la nivelul
comunității;
 Înfiinţarea de întreprinderi sociale de gestionare a deşeurilor în România reprezintă un avantaj
pentru economia naţională şi în speţă, pentru industria de profil.
Industria deșeurilor este într-o continuă dezvoltare. Directorii de firme sunt optimiști în
ceea ce privește evoluția acesteia, ei cred că ramura se va dezvolta și, odată cu ea, firmele lor. Cei
mai mulți dintre ei spun că vor gestiona cantități mai mari de deșeuri, iar numărul angajaților va
crește.
Cele mai mari probleme cu care se confruntă firmele din industrie sunt birocrația și
nerespectarea legilor în vigoare. O altă problemă este fluctuația de personal. Salariile prea mici îi
fac pe potențialii angajați să se orienteze către alte locuri de muncă.
Antreprenoriatul social contribuie la dezvoltarea regională și la revitalizarea unor zone
aflate în declin. Nu în ultimul rând, acesta constituie un element strategic de mobilizare a
grupurilor sociale considerate vulnerabile și neintegrate pe piața muncii, consolidând astfel
elementele periferice ale unei clase de mijloc afectate de criză și încă vulnerabile la sărăcie.

6. OBIECTIVE DE CERCETARE

În cadrul elaborării lucrării de disertaţie se propun următoarele obiective de cercetare:

1. Abordarea conceptuală și metodologică a noțiunilor gestionării deșeurilor în mediul

antreprenorial – introducerea noțiunilor și conceptelor referitoare la managementul
deșeurilor: definirea noțiunilor ecologice, clasificarea domeniilor, evaluarea criteriilor.

14
BOTA MARIA – CIRCUITUL NUTRIENȚILOR ÎN NATURĂ

2. Identificarea de noi oportunități în domeniul gestiunii deșeurilor.

3. Cercetarea tendințelor actuale în gestiunea deșeurilor – identificarea și evaluarea modelelor

de afaceri sustenabile, din perspectiva impactului economic, ecologic și social.

4. Studierea antreprenoriatului și a stereotipurilor acestuia la nivel național, precum și a unor

concepte inovatoare folosite la nivel european.

6. CONCLUZII

15