activitate de audit - activitate de întreprinzător care constă în prestarea de servicii profesionale, efectuate pe bază de contract, pentru exprimarea

opiniei asupra veridicităţii rapoartelor financiare în conformitate cu prezenta lege şi cu legislaţia în domeniu;
audit - examinare independentă a rapoartelor financiare anuale, a rapoartelor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii, aferente
acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele
semnificative, cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte;
auditor - persoană fizică care deţine certificat de calificare al auditorului;
asociaţie a auditorilor - formaţiune benevolă, de sine stătătoare, autogestionară, constituită prin libera manifestare a voinţei auditorilor,
societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali, asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale în vederea exercitării în comun
a drepturilor civile, economice şi sociale, care nu are drept scop obţinerea de profit;
certificat de calificare al auditorului - document, eliberat în modul stabilit de prezenta lege, ce confirmă calificarea profesională de auditor;

“Eşantionaj de audit” (eşantionaj) - aplicarea procedurilor de audit asupra a mai puţin de 100% de elemente ale soldului contului sau grupului
de tranzacţii, în aşa mod, că toate elementele eşantionului au posibilitatea de a fi selectate. Aceasta va permite auditorului de a obţine şi evalua
dovezi de audit despre anumite caracteristici ale elementelor selectate în scopul formulării concluziei sau contribuirii la formularea concluziei
referitoare la colectivitatea generală din care este alcătuit eşantionul. Eşantionajul de audit poate fi efectuat cu utilizarea atît a abordării statistice
cît şi nestatistice.

Cod etic – codul etic al profesioniştilor contabili, emis de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Audit şi Asigurare;

Conform SNA 110 Terminologia folosita in SNA Auditul consta in colectare si evaluarea unor probe privind informatiile, in scopul determinarii
si raportarii gradului de conformitate a informatiilor respective cu o serie de criteria prestabilite.

entitate auditată - entitate, inclusiv subdiviziunile ei, ale cărei rapoarte financiare anuale, rapoarte financiare anuale consolidate şi/sau alte
informaţii aferente acestora sînt supuse auditului;
raportul auditorului - document cu putere juridică, elaborat în conformitate cu art.8;
risc de audit - riscul exprimării de către auditor a unei opinii de audit necorespunzătoare în cazul în care rapoartele financiare conţin denaturări
semnificative;
solicitantul auditului - persoană fizică sau persoană juridică ce solicită efectuarea auditului;
societate de audit, auditor întreprinzător individual - subiect al activităţii de întreprinzător, înregistrat în conformitate cu legislaţia civilă şi cu
legislaţia specială în domeniu, care deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de audit;
stagiar - persoană fizică angajată pentru stagiere în modul prevăzut la art.19, care nu este auditor, dar care participă la misiuni de audit sub
conducerea unui auditor;
standarde de audit – standardele internaţionale de control al calităţii, de audit, pentru misiunile de examinare, certificare şi servicii conexe,
emise de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Audit şi Asigurare.

Principiile fundamentale ale activităţii

de audit
Activitatea de audit se bazează pe următoarele principii:
a) independenţă;
b) integritate;
c) obiectivitate;
d) competenţă profesională şi prudenţă;
e) confidenţialitate;
f) comportament profesional.

Serviciile prestate de societatea de audit,

de auditorul întreprinzător individual
(1) Societatea de audit, auditorul întreprinzător individual, pe lîngă activitatea de audit, pot presta servicii:
a) de organizare, de restabilire şi de ţinere a evidenţei contabile;
b) de acordare a asistenţei la automatizarea evidenţei contabile;
c) de expertiză contabilă;
d) de planificare fiscală şi de calcul al obligaţiilor de plată la buget, de întocmire a declaraţiilor fiscale;
e) de analiză a activităţii economico-financiare;
f) de consultanţă şi deservire informaţională în probleme ce ţin de domeniul legislaţiei financiare şi fiscale;
g) de elaborare şi propagare a materialelor metodice, a recomandărilor privind evidenţa contabilă, impozitarea, auditul;
h) de asistenţă juridică în probleme de activitate economico-financiară;
i) de asistenţă în domeniul managementului;
j) de asistenţă în administrare, reorganizare şi lichidare;
k) de consultanţă în administrarea investiţiilor, în analiza proiectelor investiţionale;
l) de îndeplinire a funcţiilor cenzorului/comisiei de cenzori.

Tipuri de audit

1) Auditul situatiilor financiare are drept obiectiv determinarea situatiei financiare in ansamblu, iar informatiile verificate sunt prezentate
in concordant cu anumite criteria, n baza principiilor contabile general acceptate.
2) Auditul operational analiza oricarei portiuni a procedurilor si metodelor operationale ale unei oranizatii, in scopul evaluarii eficientei
si eficacitatii lor.
3) Auditul conformitatii cu scopul de a determina daca entitatea audiata respecta anumite procedure, reguli sau reglementari definite de
o autoritate superioara. Include:
 - Determinarea faptului daca procedurile recomandate sunt respectate de personal,
- Examinarea salariilor ptu a determina respectarea legislatiei privind remunerarea minima,
- Examinarea acordurilor contractual cu bancile si alti creditori ptu respectarea clauzel juridice

Există următoarele genuri de audit:

a) auditul agenţilor economici (auditul general);
b) auditul instituţiilor financiare;
c) auditul companiilor de asigurare;
d) auditul participanţilor profesionişti la piaţa hîrtiilor de valoare.

Este stagiar în activitatea de audit persoana fizică ce întruneşte următoarele condiţii:

a) are studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic;
b) corespunde, pe parcursul stagierii, cerinţelor Codului etic;
c) este angajat al societăţii de audit sau al auditorului întreprinzător individual pe tot parcursul perioadei de stagiere, în conformitate cu
cerinţele Codului muncii, şi participă la misiuni de audit.

Pentru obţinerea calităţii de auditor pentru auditul general, pretendentul susţine examen de calificare. Examenul constă din probe scrise la
următoarele discipline:
a) auditul:
b) contabilitatea financiară
c) contabilitatea de gestiune:
d) managementul financiar: e) dreptul:
f) gestiunea tehnologiilor informaţionale şi a sistemelor computerizate (la nivel de utilizator).

Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii Republicii Moldova, de cetăţenii străini şi de apatrizii care întrunesc următoarele cerinţe:
a) să aibă capacitate de exerciţiu deplină, studii superioare în domeniul economico-financiar sau juridic, confirmate prin diplomă de studii
superioare complete, eliberată de o instituţie de învăţămînt superior din Republica Moldova sau dintr-un alt stat, cu condiţia recunoaşterii
calificării şi echivalării acestei diplome de către Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova;
b) să aibă vechime în muncă de cel puţin 3 ani în domeniul economico-financiar sau juridic, din care cel puţin două treimi ca stagiar în
activitatea de audit sub îndrumarea unui auditor;
c) să nu aibă antecedente penale nestinse;
d) să posede limba de stat.

Certificatul de calificare al auditorului se retrage de către Ministerul Finanţelor în baza deciziei Consiliului de supraveghere a activităţii de audit
în cazul în care:
a) certificatul a fost primit la prezentarea unor documente false ori a fost depistată neautenticitatea datelor din documentele prezentate;
b) titularul certificatului a încălcat cerinţele de instruire profesională continuă, prevăzute la art.15 lit.f);
c) în privinţa titularului certificatului a fost pronunţată o sentinţă definitivă şi irevocabilă de condamnare pentru infracţiune legată de activitatea
profesională.

Persoana căreia certificatul de calificare al auditorului i s-a retras:

a) în temeiul alin.(1) lit.a), este în drept să susţină examenul de calificare peste 5 ani de la data emiterii deciziei de retragere a certificatului;
b) în temeiul alin.(1) lit.b) şi c), este în drept să susţină examenul de calificare peste 6 luni după înlăturarea încălcărilor comise sau după
stingerea antecedentelor penale.

De competenţa Ministerului Finanţelor sînt:

a) punerea în aplicare şi publicarea standardelor de audit şi a Codului etic, elaborarea, aprobarea şi publicarea programului de examinare pentru
conferirea calităţii de auditor pentru auditul general şi a altor acte normative din domeniul auditului;
b) organizarea examenului de calificare şi evidenţa stagiarilor în activitatea de audit;
c) ţinerea, în modul stabilit, a Registrului de stat al auditorilor şi a Registrului de stat al societăţilor de audit, auditorilor întreprinzători
individuali, publicarea acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi plasarea pe pagina web a Ministerului Finanţelor;
d) reprezentarea intereselor Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale specializate în domeniul auditului, în modul stabilit de
legislaţie;
e) colaborarea cu asociaţiile profesionale ale auditorilor şi societăţilor de audit în procesul elaborării şi implementării proiectelor de acte
normative privind activitatea de audit;
f) eliberarea certificatelor de calificare ale auditorilor în baza deciziei Comisiei de certificare, suspendarea şi retragerea certificatelor de
calificare ale auditorilor în baza deciziei Consiliului de supraveghere a activităţii de audit.

Consiliul de supraveghere a activităţii de audit are următoarele atribuţii:

a) avizează proiectele actelor normative aferente activităţii de audit, elaborate de Ministerul Finanţelor;
b) elaborează recomandări pentru ameliorarea sistemului de instruire profesională şi de perfecţionare a auditorilor;
c) monitorizează procesul de certificare a auditorilor;
d) stabileşte cerinţe minime pentru executarea programului de pregătire a stagiarului în activitatea de audit;
 e) examinează solicitările referitoare la calitatea efectuării lucrărilor de audit;
f) prezintă Camerei de Licenţiere propuneri privind retragerea sau suspendarea licenţelor pentru desfăşurarea activităţii de audit;
g) adoptă decizii privind retragerea certificatelor de calificare ale auditorilor, privind suspendarea activităţii auditorului;

h) supraveghează şi controlează activitatea auditorilor, auditorilor întreprinzători individuali şi a societăţilor de audit, a stagiarilor în activitatea
de audit
i) monitorizează procesul de instruire profesională continuă a auditorilor, prevăzut la art.15 lit.f);
j) selectează şi aprobă specialişti în componenţa Serviciului de control şi verificare;
k) examinează respectarea principiului de independenţă a auditorului şi adoptă deciziile respective.

Pentru desfăşurarea activităţii de audit se stabilesc următoarele condiţii de licenţiere:

a) corespunderea societăţii de audit şi a auditorului întreprinzător individual prevederilor art.5;
b) prestarea de către societatea de audit şi de către auditorul întreprinzător individual, pe lîngă activitatea de audit, doar a serviciilor prevăzute
la art.6.

a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;

b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării genului de activitate licenţiat;
e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei;

f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
g) neachitarea lunară şi trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă.

Principiile fundamentale sunt:  Integritatea Un auditor financiar trebuie să fie direct şi onest în desfăşurarea serviciilor profesionale. * 
Obiectivitatea Un auditor financiar trebuie să fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de
interese sau influenţe externe.  Competenţa profesională şi atenţia cuvenită Un auditor financiar trebuie să desfăşoare serviciile profesionale cu
atenţia cuvenită, competenţă şi conştiinciozitate, şi are datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar
pentru a se asigura că un client sau un angajator beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe cele mai noi aspecte de
practică, legislaţie şi tehnici.  Confidenţialitatea Un auditor financiar trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul
derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să * Vezi Definiţii 11 folosească sau să dezvăluie nici o astfel de informaţie fără o autorizare
corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor
informaţii.  Conduita profesională Un auditor financiar trebuie să acţioneze într-o manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să
evite orice comportament care ar putea discredita profesia. Obligaţia de a evita orice comportament care ar putea discredita profesia impune
organismului membru să ia în considerare, în momentul în care elaborează cerinţe etice, responsabilităţile auditorilor financiari faţă de clienţi,
terţe părţi, alţi membri ai profesiei de auditori financiari, personal, angajatori şi public în sens larg.  Standarde tehnice Un auditor financiar
trebuie să desfăşoare servicii profesionale în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. Auditorii financiari au datoria de a
îndeplini cu grijă şi competenţă instrucţiunile clientului sau angajatorului, atâta vreme cât corespund cerinţelor de integritate, obiectivitate .
onestitatea si interesul public.

Auditorul are dreptul:

a) să aleagă metoda de efectuare a auditului, în limitele prevăzute de standardele de audit;
b) să planifice de sine stătător efectuarea auditului;
c) să solicite de la conducerea entităţii auditate explicaţii verbale şi scrise;
d) să beneficieze de serviciile experţilor, specialiştilor şi altor persoane, ale căror cunoştinţe sînt necesare în efectuarea auditului;
e) să refuze efectuarea auditului, cu rezilierea contractului de audit, dacă entitatea auditată:
- nu a prezentat documentele necesare ori a prezentat documente care conţin date incomplete sau eronate;
- nu a eliminat impedimentele apărute în procesul auditului;
- intervine în acţiunile auditorului;
f) să primească toate înştiinţările şi comunicările aferente oricărei convocări a şedinţei consiliului, a adunării generale a entităţii auditate.

Obligaţiile auditorului
Auditorul este obligat:
a) să efectueze auditul în conformitate cu prevederile standardelor de audit şi ale legislaţiei în vigoare
b) să respecte condiţiile contractului de audit;
c) să notifice proprietarul, solicitantul de audit şi/sau persoana responsabilă de conducerea entităţii auditate despre denaturările semnificative
depistate şi despre acţiunile recomandate în urma efectuării auditului asupra rapoartelor financiare;
d) să renunţe la efectuarea auditului dacă se încalcă principiul independenţei activităţii auditorului;
e) să păstreze confidenţialitatea informaţiei aferente entităţii auditate şi să nu o divulge persoanelor terţe, cu excepţia divulgării în cadrul
proceselor penale, civile şi contravenţionale;
f) în fiecare an, începînd cu anul următor după anul primirii certificatului de calificare al auditorului, să-şi ridice nivelul de calificare (nu mai
puţin de 40 de ore academice) în organizaţiile, instituţiile cu instruire profesională continuă, conform modului stabilit de Guvern;
g) să respecte cerinţele faţă de controlul calităţii lucrărilor de audit;
h) să prezinte adunării generale a entităţii auditate raportul său, precum şi informaţie referitoare la denaturările depistate.

Componentele riscului de audit

“Riscul inerent” - predispoziţia soldului unui cont sau unui grup de tranzacţii către denaturări, care pot fi semnificative în mod separat sau
cumulate cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii, în condiţiile absenţei politicii şi procedurilor respective de control intern.
 “Riscul legat de control” - riscul că o denaturare a soldului unui cont sau unui grup de tranzacţii, care poate fi semnificativă în mod
separat sau cumulată cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii, să nu fie prevenită sau descoperită şi corectată la timp de sistemele
contabil şi de control intern.

“Riscul de nedescoperire” - riscul că procedurile de audit ce ţin de esenţă să nu poată detecta o denaturare a soldului unui cont sau unui grup
de tranzacţii, care poate fi semnificativă în mod separat sau cumulată cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii. (a) caracterul
procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, aplicarea testelor orientate spre părţile independente din exteriorul agentului economic şi nu spre
părţile şi documentaţia din interiorul agentului economic sau folosirea testării detaliate suplimentar la procedurile analitice pentru atingerea
obiectivelor anumitor compartimente de audit;

(b) momentul de exercitare a procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, la sfîrşitul perioadei auditate şi nu la o dată intermediară;

(c) volumul procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, folosirea unui eşantion mai mare.

RA=RI*RC*RN RN=RA/(RI*RC)

Principiul organizării care implică organizarea adecvată a fiecărei entități elaborându-se:

- organigrama care cuprinde, descrie toate structurile;
- manuale de proceduri care definesc:
- responsabilitățile;
- delegările de competență;
- sarcinile;
- modul de transmitere a informațiilor etc.;
La entitățile mari este necesară organizarea separată a patru funcțiuni fundamentale realizate de persoane, ierarhii diferite:
- funcția de decizie care implică angajarea entității față de parteneri, salariați etc.;
- funcția de deținere de bunuri fizice și valori monetare (gestionarii);
- funcția de contabilizare, exercitată de orice persoană care prelucrează informații contabile;
- funcția de control care implică verificarea operațiilor de decizie, deținere de bunuri, contabilizare.
Nesepararea celor patru funcțiuni fundamentale creează posibilitatea de fraudă.
Principiul autocontrolului care presupune că procedurile de control intern să cuprindă și proceduri de autocontrol menite să descopere
neregularitățile.
Procedurile de autocontrol înseamnă:
- verificarea unor informații prin alte informații furnizate de diverse documente;
- controlul reciproc, adică verificări, corelări ale informațiilor obținute de la două persoane.
Principiul permanenței implică stabilitate pentru procedurile de control intern în contextul în care este eliminată rigiditatea și este asigurată
adaptarea la schimbările interne și externe apărute.
Principiul permanenței permite delimitarea:
- deficiențelor controlului intern;
- cazurilor de nerespectare a procedurilor de control intern.
Principiul universalității care presupune proceduri de control intern:
- pentru toate persoanele din entitate;
- pentru toate activele și pasivele deținute;
- permanente.
Principiul informării presupune ca informația rezultată ca urmare a aplicării procedurilor de control intern să îndeplinească două calități: să fie
verificabilă și să fie utilă. O informație este verificabilă dacă i se pot identifica sursele, documentele de unde rezultă, adică poate fi justificată și
autentificată. Acest lucru este asigurat printr-o conservare adecvată a informației care implică:
- numerotarea, sortarea, arhivarea documentelor contabile;
- păstrarea corespunzătoare pe perioada prevăzută de lege.
O informație este considerată a fi utilă dacă este obținută de la sursă, este lipsită de redundanță, iar costul obținerii ei este inferior avantajelor pe
care le generează.
Principiul armoniei constă în adaptarea continuă a controlului intern, avându-se în vedere:
- riscurile care pot afecta sistemul;
- costurile implicate de introducerea procedurilor de control intern, comparativ cu costurile deficiențelor produse ca urmare a neefectuării
controlului intern.
Principiul calității personalului
Controlul intern de calitate implică personal calificat, definit prin competență profesională și moralitate.Competența profesională implică o
politică adecvată de recrutare a personalului, formare profesională permanentă, motivare prin remunerație și fixare de obiective profesionale.

Directiile principale a activitatii de control: 1) stabilirea situatiei ideale, 2)precizarea devierilor maxime de la situatia ideala, 3)
determinarea situatiei reale existente la momentul dat, 4)confruntarea situatiei ideale cu cea reala pentru stabilirea abaterilor effective,
5)formularea concluziilor

Clasificarea si gruparea controlului financiar potrivit celor aratate mai sus se poate realiza astfel:

a) in functie de momentul exercitarii lui, controlul financiar se manifesta sub trei forme:

1. Controlul financiar-preventiv (ex-ante) poate fi un control propriu al institutiei de tip

endogen sau cel exercitat din afara institutiei de tip exogen. Cele doua forme de control financiar se caracterizeaza prin aceea ca se
 desfasoara inainte de realizarea operatiunilor economice avand drept scop preintampinarea risipei, a eventualelor nereguli inainte de a
se produce si care ar avea consecinte negative asupra gestiunii fondurilor publice. Totodata, prin aceasta forma de control se urmareste
cresterea responsabilitatilor celor implicati in derularea proceselor economice de la nivelul fiecarei institutii publice. In ceea ce
priveste activitatea de control financiar preventiv delegat ce se exercita din afara institutiei potrivit prevederilor legale, aceasta este un
atribut al organelor Ministerului Finantelor Publice.

Tipurile de operatiuni, limitele valorice, pentru care se efectueaza controlul, documentele justificative insotitoare si modul de efectuare
a controlului se stabilesc prin norme metodologice aprobate de Ministerul Finantelor Publice.

2. Controlul concomitent sau operativ-curent este forma de control care se deruleaza in

acelasi timp cu activitatea specifica a institutiei si care este supus controlului. Din acest punct de vedere, controlul concomitent sau
operativ-curent asigura managementului cunoasterea amanuntita a starii intregii activitati privind gestionarea mijloacelor materiale si
banesti ale institutiei publice. Aria controlului concomitent cuprinde activitatile si operatiunile la momentul efectuarii acestora, de
aceea poate asigura corectarea la timp a eventualelor deficiente, in fazele incipiente creandu-se posibilitatea diminuarii producerii de
efecte negative.

3. Controlul financiar ulterior (ex-post), asa cum rezulta din titulatura sa, este organizat pentru a se exercita dupa producerea fenomenelor
economice si inregistrarii operatiunilor contabile aferente. Principiile de baza in exercitarea controlului ulterior privesc gestionarea si
folosirea fondurilor publice. In acord cu acestea, obiectivele principale ale acestui control se refera la: -exactitatea si realitatea
inregistrarilor contabile;

b) Dupa sfera de cuprindere a activitatilor controlate, controlul financiar poate imbraca urmatoarele forme:

1. Controlul general este acea forma care cuprinde toate actele si actiunile de ordin economic sifinanciar-contabil, de
fiscalitate ce constituie activitatea unei institutii patrimoniale.

2. Controlul partial sau tematic cuprinde numai un anumit domeniu de activitate (creante, obligatii fata de buget
etc.)

3. Controlul prin sondaj, care verifica pe o anumita perioada activitatea prin selectie. Acesta se face de regula prin
control documentar.

4. Controlul combinat sau mixt, prin care se imbina diferite forme de control financiar-contabil, fiind necesar ca in
unele situatii sa fie asociat cu unele forme ale controlului tehnic.

c) In functie de scopul urmarit

1. financiar thematic, urmareste anumite aspect din activit agentilor economici,

2. financiar repetat, executat asupra fenomenelorintro perioada anumita de timp. Cind rezultatele sunt nesatisfactoare

3. financiar complex, cuprinde o arie mai larga de problem,

4. sub forma de ancheta, sa constata ca doc au fost intocmite in contradictie cu legislatia

d) in corelatie cu agentii de control fata de agentii economici: intern si externi

In RM control financiar este divzat:

1. De stat, de organelle imputernicite

2. Intern , o pers imputernicita de conducere cu functie de control
3. Independent, verifica integritatea patrimoniului la cerinta actionarilor
4. Obstesc, grup ales de salariati ptu control executarii obligatiilor conducerii fata de salariati(sindicatele)
Sistemul de control al calitatii trebuie sa include politici referitoare la:
- ResponsabilităTile liderilor privind calitatea la nivelulfirmei 18. Firma trebuie să stabilească politici şi proceduri concepute
pentru promovarea unei culturi interne bazate pe recunoaşterea ideii conform căreia calitatea este esenTială pentru realizarea
misiunilor. Astfel de politicişi proceduri trebuie să dispună ca directorul executiv al firmei (sau echivalentul acestuia), sau, după
caz, consiliul director al partenerilor (sau echivalentul acestuia), să îşi asume responsabilitatea finală pentru siste mul de control
al calităTii din cadrul firmei

- Cerintele de etica….Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri concepute pentru a îi oferi o asigurare rezonabilă că firma şi
personalul acesteia respectă dispoziTiile relevante de etică

- Resurse umane 29. Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri concepute astfel încât să îi ofere o asigurare rezonabilă
că deTine suficient personal, cu capacitatea, competenTele şi angajamentul de a respecta principiile etice necesare pentru: (a)
desfăşurarea misiunii în conformitate cu standardele profesionale şi dispoziTiile legale şi de reglementare aplicabile; şi (b) a
permite firmei sau partenerilor de misiune să emită rapoarte adecvate în circumstanTele date
 - Realizarea misiunii 32. Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri concepute astfel încât să îi ofere o asigurare rezonabilă
că misiunile sunt efectuate în conformitate cu standardele profesionale şi dispoziTiile legale şi de reglementare aplicabile, şi că
firma sau partenerul de misiune emit rapoartele adecvate în circumstanTele date

- Monitorizarea Monitorizarea politicilor şi procedurilor de controlul calităTii ale firmei 48. Firma trebuie să instituie un proces
de monitorizare conceput pentru ai oferi o asigurare rezonabilă că politicile şi procedurile legate de sistemul de control al
calităTii sunt relevante, adecvate şi funcTionează eficien

- DocumentaTia sistemului de controlul calităTii 57. Firma trebuie să elaboreze politici şi proceduri care să dispună documentarea
adecvată pentru furnizarea probelor cu privire la funcTi onarea fiecărui element alsistemuluisău de control al calităT

 misiune de audit trebuie să se realizeze prin parcurgerea următoarelor etape: 1. Acceptarea (mandatului) misiunii sau
contractarea lucrărilor 2. Planificarea misiunii de audit 3. Evaluarea controlului/auditului intern 4. Controlul conturilor 5.
Verificarea situaţiilor financiare 6. Lucrările de sfârşit de misiune 7. Stabilirea opiniei, 8. Redactarea raportului de audit

Lucrarile de acceptare a mandatului:

- culegerea si analiza informatiei despre intreprindere
- completarea fisei de acceptare a mandatului
- incheierea contractului de audit privind certificarea RF

Orientarea si planificarea auditului

Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii

Toate actiunile au ca obiectiv cunoasterea particularitatilor întreprinderii, iar tehnicile si procedurile folosite pentru atingerea obiectivului pot
sa constea în: discutii cu conducatorii si personalul întreprinderii, examinarea unor documente interne si externe, vizitarea localurilor întreprinderii si
examenul analitic (analiza critica a unor cifre si indicatori, static si dinamic, prin raportarea la exercitii precedente, analize bugetare etc). Sunt vizate
aspecte legate denatura activitatilor desfasurate de întreprindere, particularitatile sectorului din care face parte, structurile întreprinderii, organizarea
generala a întreprinderii, politicile comerciale, financiare si sociale, organizarea contabilitatii, practicile contabile utilizate, sistemul de control intern al
întreprinderii

2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative

Toate actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra carora trebuie concentrata actiunea
de audit, iar tehnicile si procedurile folosite au la baza analiza elementelor repetabile a caror fiabilitate este legatade conceperea sistemelor. Se au în
vedere activitatile de productie, distributie, aprovizionari etc, precum si conturile care în raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de
erori: conturi a caror suma reprezinta o parte importanta a bilantului sau care prezinta solduri reduse dar sunt purtatoare de erori din cauza
miscarilor importante, conturi de provizioane si conturi care presupun tehnici contabile complexe.

3. Redactarea Planului de misiune

Dupa cunoasterea particularitatilor întreprinderii, profesionistul contabil are posibilitatea sa îsi orienteze misiunea în functiede domeniile si
sistemele semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si
deci asupra programarii si planificarii misiunii de audit

Doc de lucru elaborate de de auditor pe parcursul activitatii:

Foi de lucru, Chestionare, Dosare de lucru

2 structuri de doc in misiunea de audit

-extrase sau copii ale doc emise de client sau terti ce devin probe de audit
-doc elaborate de auditor
 Elementele de baza a raportului de audit

Titlul

Raportul de audit trebuie să aibă un titlu corespunzător. Poate fi adecvată utilizarea în titlu a termenului “Auditor independent” pentru a face o

distincţie între raportul de audit şi alte rapoarte ce ar putea fi elaborate de alte persoane, cum ar fi cele întocmite de persoane din conducerea

entităţii, consiliul director, sau rapoarte întocmite de alţi auditori ce nu trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe etice ca un auditor independent.

Destinatarul

Raportul de audit trebuie să fie adresat în conformitate cu termenii prevăzuţi în angajament şi în reglementările locale. De regulă, raportul este

destinat fie acţionarilor, fie consiliului director al entităţii pentru care se efectuează auditul situaţiilor financiare.

Paragraful de deschidere sau introductiv

Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii, care au fost auditate, inclusiv data şi perioada acoperită de situaţiile

financiare.

Raportul trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că situaţiile financiare constituie responsabilitatea conducerii entităţii, precum şi o

declaraţie privind faptul că responsabilitatea auditorului este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare pe baza auditului.

Situaţiile financiare constituie declaraţii ale conducerii. Întocmirea unor astfel de situaţii impune din partea conducerii efectuarea estimărilor

şi raţionamentelor contabile semnificative, precum şi determinarea principiilor şi metodelor contabile corespunzătoare utilizate în pregătirea

situaţiilor financiare. În contrast, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste situaţii financiare, cu scopul de a exprima o opinie asupra

lor.

Paragraful referitor la intinderea lucrarilor sii natura unei lucrari de audit

Raportul auditorului trebuie să prezinte sfera angajamentului de audit, declarând că auditul a fost efectuat în conformitate cu ISA sau în

conformitate cu standardele sau practicile naţionale relevante, după caz. “Sfera angajamentului de audit” se referă la capacitatea auditorului de a

desfăşura procedurile de audit cerute în mod necesar de circumstanţe. Acest lucru este necesar pentru cititor ca o certificare a faptului că auditul a

fost desfăşurat în conformitate cu standardele sau practicile stabilite. Dacă nu este prevăzut altfel, se presupune că standardele sau practicile de

audit urmate sunt cele în vigoare în ţara indicată la adresa auditorului.

Raportul trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a se obţine o certificare rezonabilă cu

privire la situaţiile financiare, şi anume că acestea nu conţin denaturări semnificative.

Paragraful referitor la opinie

Paragraful din raportul auditorului referitor la opinie trebuie să identifice în mod clar cadrul general de raportare financiară utilizat la

întocmirea situaţiilor financiare (inclusiv identificarea ţării de origine a cadrului de raportare financiară, atunci când cadrul utilizat nu este

reprezentat de Standardele Internaţionale de Contabilitate) şi trebuie să exprime opinia auditorului referitoare la situaţiile financiare, şi anume

dacă acestea oferă o imagine fidelă (sau dacă acestea prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative) în concordanţă respectivul cadru de

raportare financiară şi, atunci când este cazul, dacă situaţiile financiare sunt conforme cu cerinţele statutare.

Auditorul trebuie să dateze raportul de audit cu data la care s-a încheiat auditul. Aceasta informează cititorul că auditorul a analizat efectul asupra

situaţiilor financiare şi asupra raportului privind evenimentele şi tranzacţiile cunoscute de auditor care s-au produs până la acea dată.

Deoarece responsabilitatea auditorului este de a întocmi rapoarte asupra situaţiilor financiare întocmite şi prezentate de către conducere,

auditorul nu trebuie să dateze raportul înainte de data la care situaţiile financiare sunt semnate sau aprobate de către conducere.

Adresa auditorului

Raportul trebuie să menţioneze un anumit amplasament care, de regulă, este oraşul în care se află biroul auditorului care îşi asumă

responsabilitatea efectuării auditului.

Semnătura auditorului

Raportul trebuie să fie semnat în numele firmei de audit, cu numele personal al auditorului sau ambele, după cum este cazul. Raportul

auditorului este, de regulă, semnat în numele firmei, deoarece firma este cea care îşi asumă responsabilitatea pentru audit.