Discopatiile : cervicală, toracică şi lombară

Apar frecvent după o anumită vârstă (30-40 de ani), la persoanele care au o

musculatură paravertebrală slab dezvoltată, la cei cu suprasolicitări ale coloanei
vertebrale, sau la persoane ale căror mod de viaţă asociază unele vicii (fumat, cafea,
alcool).

Factorii generatori de deplasare discală sunt în linii mari, următorii :

- ridicatul şi căratul de greutăţi, având o postură a spatelui incorectă, sau ridicarea
bruscă a unei greutăţi (mai) mari, dacă nu este adoptată o poziţie de ridicare
corectă ;
- aplecarea sau răsucirea bruscă ;
- supraponderalitatea, dar mai ales obezitatea, generează o forţă de compresiune la
nivelul coloanei vertebrale, cu atât mai intensă cu cât vertebrele sunt situate mai
jos (adesea lombar inferior). Din acest punct de vedere se consideră chiar, că
frecvenţa discopatiilor lombare de pildă, creşte în proporţie geometrică cu cât se
coboară mai jos, într-o ordine de mărime multiplicabilă cu 10. Astfel, ca
frecvenţă, pentru fiecare disc L1 – L2, vom găsi 10 discuri afectate L2 – L3, 100 de
discuri L3 – L4, 1.000 de discuri L4 – L5 şi 10.000 de discuri L5 – S1 ;
- dormitul pe un pat moale, cu o saltea în care să te „scufunzi”, sau poziţiile
vicioase ale coloanei vertebrale din timpul somnului gen „pe-o parte”, chircit, cu
o pernă nepotrivită ca dimensiuni la cap etc.
- (menţinerea pe o perioadă îndelungată a unei) posturi incorecte a spatelui în
diverse situaţii : şoferi, stat în bancă, la masa de lucru, în faţa calculatorului etc.
- artele marţiale, care presupun căderi repetate sau lovituri la nivelul coloanei
vertebrale ;
- frigul şi umezeala, sau trecerea bruscă dintr-o zonă cu microclimat cald într-una
cu microclimat rece (sau invers), cu producere de frison. Musculatura
paravertebrală este prima de care organismul se foloseşte, atunci când temperatura
sângelui începe să scadă. Printr-o puternică contracţie izometrică, adesea apare şi
o deplasare discală, cel mai frecvent în zona lombară, dar nu exclusiv ;
- încălţămintea inadecvată şi aici mă refer la pantofii cu toc mai mare de 4 cm (ca
diferenţă dintre planul vârfului degetelor şi planul călcâiului). Aceasta generează
compensator, pentru menţinerea echilibrului ortostatic, după îngustarea bazei de
susţinere, un efort suplimentar de acomodare, dar efectuat pe seama musculaturii
paravertebrale lombare şi toracice inferioare. Apare un fenomen de tensionare al
musculaturii respective, asemănător celui descris la frison, cu risc de deplasare
discală.
- să nu uităm niciodată că discul intervertebral este o entitate vie, care conţine o
anumită cantitate de lichid, fiind format dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros !
Orice factor care este capabil să determine uscarea / deshidratarea sau crăparea sa,
va produce hernierea nucleului pulpos prin inelul fibros rupt sau alterat, în spaţiul
dintre vertebre, cu compresiune nervoasă consecutivă. Cauze de uscare / crăpare
ale discului : fumatul, dulciurile concentrate (consumate zilnic şi-n cantităţi
semnificative), aportul insuficient de lichide, diabetul zaharat, tratamentul
diuretic, antiinflamator nesteroidian şi steroidian prelungit, medicaţia
 antiastmatică pe bază de baze xantixe (aminofilină – Miofilin - , teofilina etc.),
sau preparate cortizonice folosite intempestiv Flunisolide, Triamcinolon,
Dexametazon, Betametazon…), curele repetate care folosesc papaverina,
scopolamina (Scobutilul), atropina, E-402 (sorbatul de potasiu şi sorbaţii în
general), cacaoa, cafeaua, deficitul de vitamina C, acid condroitin sulfuric, Cupru,
Zinc, Seleniu, acizi graşi omega 3, excesul de radicali liberi (radioactivitatea,
prăjelile, afumăturile, radiaţiile ionizante, RUV, alcoolul, expunerea prelungită la
soare…), stresul etc.

Profilaxie şi tratament :
- este obligatorie întărirea musculaturii coloanei vertebrale şi-n special a muşchilor
paravertebrali. Aceasta este prima măsură non-farmacologică şi esenţială, fără de care
orice altceva este inutil. Metoda constă în formarea unor deprinderi de a executa exerciţii
fizice zilnice şi în afara crizelor dureroase, care să tonifice musculatura paravertebrală.
Recomand în primul rând flotările (într-un număr progresiv crescând, în serii de 10-15-
20, ajungând la un total zilnic de150-200 de flotări pe zi, sau peste, dar asta nu din prima
zi !), tracţiunile la helcometru şi / sau la bară fixă şi abia după luni de zile se pot executa
şi extensiile posterioare ale spatelui (din poziţie orizontală sau din flexia la 90 0 a
trunchiului pe bazin), iniţial sub supravegherea unui cadru de specialitate. Flotările au
marele avantaj că se adresează întregii musculaturi paravertebrale şi pot fi executate şi la
domiciliu, în vreme ce tracţiunile tonifică musculatura din zona cervicală şi toracală
mijlocie ;
- masajul terapeutic asociat sau nu unor diverse proceduri fizioterapeutice (aplicaţii cu
parafină, ultrascurte…) aduce beneficii notabile în fazele uşoare şi medii ale bolii, deseori
calmând prompt durerile şi pe o perioadă îndelungată ; însă aceste procedee nu-l scutesc
în viitor pe pacient să-şi întărească musculatura paravertebrală, să renunţe la vicii şi să
aibă un mod de viaţă sănătos. Ştiu că cea mai mare parte a pacienţilor ar dori să nu-şi
schimbe modul de viaţă, iar în acest scop sunt capabili să recurgă la orice metodă (masaj,
medicamente, „leacuri băbeşti”, sau chiar la proceduri dubioase de genul bio-energiei),
numai pentru a-şi „conserva” anumite tabieturi. Efectele benefice pe termen lung însă, se
obţin numai „umblând” la modul de viaţă ;
- scăderea în greutate sau / şi normalizarea acesteia, la persoanele supraponderale şi
obeze, constituie un deziderat de prim ordin, grevat de beneficii clinice majore.
Reducerea presiunii la care sunt supuse vertebrele este un obiectiv care trebuie atins ;
- evitarea oricărui sport sau profesii, care prin natura sa riscă să producă daune (prin
supraîncărcare, lovituri, căderi), coloanei vertebrale ;
- evitarea oricărui aliment, băutură sau viciu, care diminuă rezistenţa osoasă (vezi mai
sus) ;
- un aport lichidian suficient ;
- folosirea preparatelor pe bază de aloe aloe (într-o cantitate de 100 – 150 ml / zi) poate
da rezultate mulţumitoare ;
- vitamina C este un stimulator al formării de colagen şi fibrină la nivelul discului,
menţinându-i supleţea ;
- alimentaţia cu surse de : Calciu (în lipsa eliminatorilor !), vitamina D, acizi graşi omega
3, cupru, seleniu şi zinc
- evitarea oricărui factor aterogen ;
- sistemul opioid al moleculelor de plăcere are proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ;
- băile calde, sau aplicaţiile de căldură locală (duş fierbinte) la nivelul zonei dureroase ;
- repaus în perioadele de exacerbare ale durerii, dar nu în mod excesiv, deoarece riscăm o
hipotrofie musculară, cu efecte invalidante.