Spasmofilia şi osteoporoza

Surse optime de Calciu :

- prune uscate 840 mg / 100 g produs ;
- susan 783 mg %
- cartof 523 mg%
- pulberea de roşcove 352 mg%
- soia 260 mg%
- migdale 252 mg%
- ciuperci 250 mg%
- morcov 242 mg%
- alune 209 mg%
- creson 200 mg%
- seminţele de in 198 mg%
- smochine uscate 170 mg%
- laptele de vacă 125 mg / 100 ml (problema laptelui de vacă devine pe zi ce trece tot mai
controversată : există studii recente care afirmă că la adult acesta ar produce mai degrabă scoaterea
Calciului din oase, decât o sursă calcică de încredere !)
- linte 118 mg%
- măsline 61 mg%
- apa de izvor, plată şi cea minerală între 30-150 mg / 1 litru ;
- orice plantă cu frunze verzi poate fi considerată drept o sursă atât de Magneziu cât şi de Calciu.

Deşi conţine 983 mg%, brânza de vaci nu va fi considerată o sursă de Calciu, pentru că ea are şi un
nivel proteic ridicat (27,4%), de peste 20%. Peste această valoare a conţinutului proteic, orice aliment
de origine animală, chiar dacă are Calciu nu va constitui o sursă de Calciu, ci din contră va avea un
efect diuretic (producere şi eliminare prin urină) pentru Calciu, Magneziu, Cupru şi Zinc. Excepţie de
la această regulă fac câteva alimente de origine vegetală, cu niveluri proteice foarte ridicate (peste
20%), care totuşi funcţionează drept surse de Calciu şi nu cum ne-am aştepta ca acestea să fie în grupa
eliminatorilor de Calciu : este vorba de soia şi de spirulină.

Principalii eliminatori de Calciu, care vor trebui evitaţi, sunt :

- teobromina din cacao. Acesta este principalul eliminator de Calciu din corp şi cel mai puternic
diuretic cunoscut ;
- cafeina, care aparţine clasei bazelor xantice la fel ca şi teobromina, are acelaşi efect asupra
Calciului, dar puţin mai diminuat decît aceasta din urmă. Cafeină conţin şi toate băuturile carbo-
gazoase care se termină cu particula “-cola”, ceaiul rusesc, chinezesc şi cel negru. De-asemenea,
unele medicamente conţin cafeină (câteva exemple: Antinevralgic, Fasconal, Cofedol) ;
Aminofilina (Miofilinul) şi Teofilina sunt tot baze xantice, fiind folosite în tratamentul de lungă
durată al astmului bronşic ;
- fumatul blochează absorbţia Calciului, dar mai ales scade reabsorbţia Calciului şi fixarea acestuia
în oase, antagonizând pe această cale unul dintre efectele vitaminei C (practic, le antagonizează pe
toate) ; tot fumatul neutralizează şi efectele estrogenilor (vezi mai departe) ;
- alcoolul împiedică absorbţia metalului;
- slăbirea excesivă, rapidă şi brutală este în stare să spolieze corpul de o mare cantitate de Calciu ;
- dieta lactată la adulţi nu aduce corpului de Calciu, aşa cum probabil ne-am aştepta, datorită
raportului Calciu / Fosfor neadecvat absorbţiei şi datorită procentului mare de acizi graşi saturaţi
din produsele lactate. Actualmente (2003) laptele nu mai este considerat drept o sursă sigură de
Calciu ! Cel mai mare consumator de produse lactate (SUA) are şi procentul cel mai mare de
osteoporoză şi reciproc, consumatorul cel mai redus al produselor lactate (Africa de Sud) are
ponderea cea mai redusă a osteoporozei în rândul populaţiei. Câteva date suplimentare tot despre
efectele folosirii îndelungate a laptelui de vacă în alimentaţie :
- determină creşterea frecvenţei cariilor dentare şi a artritei reumatoide şi
nu le previne aşa cum reiese din puzderia de reclame televizate, prin care se doreşte creşterea
consumului de lapte de către producători ;
 - este răspunzător de creşterea numărului de cazuri de persoane care au
acnee juvenilă (datorită progesteronului din laptele vacilor gestante, care se transformă în androgen în
corpul consumatorului şi a AG saturaţi cu 8 şi 14 atomi de carbon) ;
- conţine colesterol oxidat, substanţă pro-aterogenă ;
- unele medicamente, ca de pildă AINS (Antiinflamatoarele nesteroidiene, sau clasa Aspirinei), AIS
(Antiinflamatoarele steroidiene, sau preparatele cortizonice), care funcţionează ca veritabile anti-
vitamine D, anticoagulantele cumarinice (Trombostop), medicaţia citostatică etc. Terapia
cortizonică prelungită poate determina o creştere a excreţiei de Calciu şi a resorbţiei osoase, cât şi
o scădere a absorbţiei sale intestinale şi o diminuare a activităţii osteoblastice. Aşadar, putem lesne
observa că “banala” Aspirină, sau “fraţii” acesteia (Diclofenac, Indometacin, Ibuprofen, Piroxicam,
Paracetamol, Acid mefenamic etc.), luate perioade lungi din proprie iniţiativă şi nu după o
prescripţie medicală riguroasă, pentru dureri de orice natură (reumatismală, de dinţi, de cap etc.),
au efecte nocive asupra metabolismului calcic ;
- alimentele de origine vegetală ce conţin de 2-7 ori mai mult acid oxalic decât Calciu : spanac
(frunzele mature, cele tinere neavând această proprietate !), ştevie, măcriş, sfeclă roşie, lobodă.
Acidul oxalic la trecerea sa prin intestin va “lega” Calciul sub forma oxalatului de Calciu,
substanţă precipitabilă şi neabsorbabilă. Tot acidul oxalic, dacă se absoarbe din intestin în sânge, va
lega tot Calciul întâlnit în cale şi-l va elimina renal sub formă de cristale aciculare de oxalat de
calciu, care va putea produce suplimentar şi leziuni la nivel renal ;
- dieta hiperproteică de origine animală care conţine un nivel proteic de peste 20%: brânza foarte
grasă de vacă (44%), “Olanda”(31,4%), Icrele de Manciuria (31%), Caşcavalul “Dobrogea”
(28,6%), Brânza de burduf (27,4%), laptele praf şi icrele de ştiucă (27%), salamul de Sibiu
(26,5%), icrele negre şi caşcavalul Penteleu (26%), icrele de crap (25%), carnea de curcă şi şunca
presată (24,5%), toba (23%), carnea de iepure şi macroul (22%), muşchiul ţigănesc (21,6%),
carnea de găină şi stavridul (21%), carnea slabă de vită şi de porc, carnea de pui de găină, salamul
de vară, ficatul de bovine, carnea de raţă, pateul de ficat (toate cu circa 20% proteine). Acest
procent ridicat proteic determină diureză (eliminare urinară) accentuată pentru Calciu, Cupru şi
Zinc. Alimentele de origine vegetală cu peste 20% proteine (spirulina, soia, arahidele, lintea,
fasolea şi mazărea boabe, nucile şi măslinele negre) nu au acest efect dintr-un motiv necunoscut
încă ;
- alimentaţia bazată predominant pe grăsimi saturate de origine animală produce o eliminare
crescută a Calciului din intestin sub formă de “săpunuri” (stearat şi palmitat de Calciu), dar şi
pierderi de vitamină D ;
- excesul ponderal şi sedentarismul ;
- sarcinile repetate, multiple şi lactaţia prelungită. “Organismul femeii gravide este singurul de pe
lumea aceasta care este în stare să se dea pe sine însuşi pentru a genera o nouă viaţă”, spunea un
reputat medic (Dr. Mărginean Nicolae). Există anumite grupe populaţionale la care alăptarea se
prelungeşte şi peste 6 luni (alăptarea optimă), mergând până la 2 ani, sau şi mai mult ! În aceste
situaţii spolierea de Calciu a organismului matern va fi importantă ;
- diabetul zaharat ;
- consumul repetat şi prelungit de dulciuri concentrate (atenţie părinţi la oasele şi dinţii copiilor
dvs. !) ;
- ereditatea, poate juca un rol important, în special în cazul copierii unui anumit mod de viaţă
nesănătos, de la o generaţie la alta ;
- ciroza hepatică şi hepatitele cronice ;
- anumite boli ale glandelor endocrine (rare) : hiperaldosteronismul primar, acromagalia,
hipertiroidia, boala Cushing, deficitele estrogenice şi cele androgenice ;
- rezecţiile gastrice din ulcerul gastric şi duodenal.
Medicaţia diuretică, deficitele vitaminice D, dieta bogată în alimente ce conţin cantităţi mari de
fosfor (brânza şi carnea de vită, porc, pui) sunt capabile să antreneze deficite ale balanţei
Calciului în organism.

Factori ce cresc rezistenţa osoasă :

- Hormonii estrogeni, care în mod natural sunt produşi de glandele suprarenale la ambele sexe şi
de ovare la femei, scad resorbţia osoasă produsă de osteoclaste, stimulează activitatea
 osteoblastelor (celule osoase formatoare de os nou), crescând şi absorbţia intestinală a Calciului.
Sursele extracorporeale de estrogeni sunt reprezentate de soia, spirulină, polen şi pătrunjel. În
general pierderile calcice osoase ating un nivel alarmant la femei, la numai 5 ani după menopauză,
când s-a pierdut deja în medie o treime (!!!) din capitalul calcic osos. Dar sunt şi veşti bune : dacă
frecvenţa osteoporozei la femeile americane, africane şi europene „loveşte” circa una din 3, ei bine
frecvenţa osteoporozei în China şi Japonia este de 1 / 88 de persoane. Să fie vorba exclusiv de
factorul genetic ? Nici vorbă ! Este vorba tocmai de consumul mare de soia al acestor popoare
raportat pe cap de locuitor. Chinezoaicele şi japonezele migrate în SUA şi care nu mai consumă
aceeaşi cantitate de soia ca şi concetăţenele lor din ţările de origine, vor avea aceeaşi frecvenţă a
osteoporozei ca şi femeile americane ;
- Borul din nuci, mere, legume, struguri, coaja merelor şi a perelor ;
- Vitamina C ;
- Siliciul. Ar fi bine să nu neglijăm deloc funcţiile deosebit de importante ale acestui semimetal. El
creşte rezistenţa osoasă şi dentară, consolidează rapid osul fracturat, constituie şi un important
factor antireumatic, previne rahitismul şi întârzierile de creştere la copii, fiind util în dezvoltarea
normală fetală şi previne apariţia artrozelor. Surse : apa de băut, fulgii şi tărâţele de cereale,
usturoi, ceapă, praz, fructele, năut, păpădie, sfecla roşie etc. ;
- exerciţiul fizic, favorizează menţinerea şi depunerea Calciului în oase. Pentru a avea această
capacitate, exerciţiul fizic trebuie practicat zilnic, măcar 30-60 de minute ;
- dieta vegetariană (cu excepţia alimentelor bogate în acid oxalic) ;
- simpla expunere la soare pentru 20-30 de minute zilnic, chiar la un plafon jos de nori sau
îmbrăcat, datorită radiaţiei ultraviolete cu lungimea de undă de 280 nm, va rupe o legătură din
compusul 7-dehidro-colesterol depozitat sub piele şi-l va transforma în vitamina D3 ;
- sursele zilnice alimentare de vitamina C, vitamină care se pare că are un rol mai important decât
vitamina D în fixarea Calciului în oase ;
- vitaminele D ;
- hormonii androgeni dau o protecţie eficientă în special la bărbaţi ;
- Fibrele vegetale prin fermentarea lor colonică determină apariţia acidului propionic, care prin
inhibarea HMG-CoA-reductazei previne osteoporoza ;
- Manganul (nuci, fructe şi legume) este absolut necesar unei structuri osoase normale ;
- Acidul citric şi citraţii din citrice ;
- Factorul gravitaţional. L-am trecut intenţionat pe ultimul loc, deoarece acest factor acţionează
asupra corpului nostru zilnic, permanent, fiind la dispoziţia noastră 24 de ore din 24. Totuşi există o
categorie profesională extrem de restrânsă (mă refer aici la cosmonauţi, care sunt uneori nevoiţi să-
şi desfăşoare activitatea luni de zile în condiţii de imponderabilitate), la care lipsa factorului
gravitaţional conduce la pierderi de masă osoasă direct proporţionale cu perioada de timp petrecută
în spaţiul extra-atmosferic.
Ar fi bine să nu uităm nici un moment că tot în categoria oaselor intră şi dinţii, care spre
deosebire de oricare alte oase nu sunt acoperite muscular şi protejate, ci din contră. În cavitatea
bucală se dezvoltă în jur de 300 de specii microbiene, cu rol negativ în menţinerea integrităţii
dinţilor.
Dacă exerciţiul fizic reprezintă şi pentru oase o veritabilă binecuvântare, crescându-le rezistenţa,
care credeţi că ar fi exerciţiul fizic recomandat pentru dinţi ? Tocmai masticaţia ! Este dovedit
faptul că persoanele care au un regim alimentar bogat în vegetale, mestecă de mai multe ori înainte
de a înghiţi, comparativ cu cei care au o dietă bogată în alimente de origine animală sau rafinate. În
acest sens şi frecvenţa cariilor pare să fie mai redusă la vegetarieni. Nu trebuie omis nici spălatul
pe dinţi după fiecare masă. Totuşi un lucru semnificativ observat la populaţiile de eschimoşi trebuie
să ne pună serios pe gânduri. Aceşti oameni, până la începutul secolului XX nu consumau dulciuri
concentrate. Însă odată cu atingerea “civilizaţiei”, produsele zaharoase pătrund şi-n teritoriile
locuite de eschimoşi. Doar într-un deceniu, frecvenţa cariilor dentare creşte la de peste 6 ori, pentru
ca în zilele noastre, incidenţa cariilor să fie comparabilă cu cea europeană. Dacă amintim şi faptul
că înainte de “epoca” dulciurilor, eschimoşii nici măcar nu se spălau pe dinţi, şi tot nu aveau carii,
în câteva generaţii, frecvenţa cariilor a crescut foarte mult, în ciuda folosirii pastei de dinţi.
Vedem din această sumară enumerare a factorilor care pot determina scăderea şi respectiv creşterea
rezistenţei osoase, că un mod sănătos de viaţă, fără excese sau biciuiri ale corpului prin excese, droguri
sau vicii, ne va ajuta la o vârstă înaintată să avem un capital osos de nădejde. Proverbul românesc
“cum îţi aşterni, aşa vei dormi” are o aplicabilitate remarcabilă şi în cadrul acestei teme. O viaţă
ponderată, o alimentaţie corectă şi un exerciţiu fizic regulat şi zilnic, ne vor conduce la o sănătate de
invidiat, chiar la vârste înaintate, fără riscurile osteoporozei.
Reciproc, o biciuire continuă a corpului în anii tinereţii, prin tot felul de “plăceri” culinare sau vicii,
vor determina mari ne-plăceri mai târziu, în perioada senectuţii. Nu ne putem bate joc repetat de corpul
nostru ani la rând, fără ca mai târziu să evităm consecinţele acestui fapt. Va veni şi ziua “scadenţei”, în
care toate mecanismele de compensare folosite de corpul nostru pentru a masca o eventuală boală vor
fi depăşite, şi fiecare dintre noi va trebui să “plătească” un aspru tribut modului său anterior de
vieţuire. Este ca şi cu un cont bancar, pe care dacă-l alimentez, el va creşte, dar dacă iau continuu, s-ar
putea să-l epuizez în timp scurt, pentru ca apoi să intru în datorii şi să ajung la un moment dat
insolvabil.
Nu uitaţi : oasele sănătoase, rezistente şi viguroase de la bătrâneţe se construiesc (sau se ruinează
!) în anii tinereţii !!! Se pare că cea mai mare cantitate de Calciu din oase există în jurul vârstei de 35-
40 de ani, iar după acest prag eventual vom reuşi să ne conservăm capitalul osos acumulat (sau să-l
pierdem !), deoarece nu se va mai acumula Calciu în oase. Depinde strict de fiecare dintre noi, prin
modul nostru de viaţă, dacă vom menţine sau nu “capitalul” calcic existent.