Sunteți pe pagina 1din 7

Articulatia genunchiului (genunchiul)

©
Autor: Drăgulin Oana

Genunchiul reprezinta partea membrului inferior la nivelul careia gamba se uneste cu


coapsa. Articulatia gebunchiului trebuie sa fie mobila si supla pentru a permite flexia
si extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, sa fie stabila, avand in
vedere ca ea sustine toata greutatea corpului.

Anatomia genunchiului:

In alcatuirea articulatiei genunchiului intra:


- femurul: acesta este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua
proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei.
- meniscurile joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie. Acestea sustin
aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra genunchiului. Impreuna cu
ligamentele, acestea asigura stabilitatea articulara, fara a impiedica mobilitatea.
- ligamentele incrucisate sunt situate in mijlocul genunchiului, acestea mentinanad
conctactul dintre femur si tibie.
- platoul tibial este partea superioara a tibiei pe care se sprijina femurul
- tibia este cel mai voluminos dintre oasele gambei si este situat in partea interna a
gambei
- peroneul/ fibula: este un os lung localizat in partea extern a gambei, jucand un rol
minor in cadrul articulatiei.
- cartilajul articular acopera extremitatile osoase ale tuturor articulatiilor mobile.
Aceasta este o suprafata de frecare si de transmitere a presiunilor.
- capsula articulara imbrcata si delimiteaza articulatiile mobile. Aceasta contribuie la
mentinerea in contact a structurilor articulatiei si la asigurarea stabilitatii acesteia.
- rotula
- sinoviala este membrana care acopera interiorul capsulei articulare. Functia ei este
aceea de a facilita alunecarea suprafetelor articulare unele pe altele, datorita
lichidului sinovial pe care il secreta
- lichidul sinovial
- rotula este un os situat in profunzimea tendonului muschiului quadriceps. Aceasta
transmite fortele exercitate de tendon, catre tibie, pentru a permite miscarea de
intindere a genunchiului
- ligamentul patelar uneste partea inferioara a rotulei cu partea superioara a tibiei
- tendonul muschiului quadriceps se afla in partea ventrala a genunchiului, in partea
superioara a rotulei. El intervine in timpul miscarilor de intindere a gambei.
- ligamentele externe si interne asigura stabilitatea articulatiei. Rolul lor este acela de
a limita miscarile spre partea exterioara si interioara.
Articulația genunchiului

Functiile articulatiei genunchiului:

Genunchiul este situat intre extremitatea inferioara a femurului si extremitatea


superioara a tibiei si are un rol complex. Aceasta articulatie, responsabila de
sustinerea greutatii corpului, trebuie sa permita membrului inferior efectuarea
miscarilor de flexie, de extensie, de rotatie, ramanand in acelasi timp stabila. Mersul,
alergarea si accelerarea brusca, sarirea, rasucirea pe calcaie, franarea, oprirea-
toate acestea sunt functii care genereaza numeroase presiuni gestionate de
ansamblul structurilor osoase, ligamentare, meniscale si musculare. Aceste
constrangeri reprezentate de ansamblul fortelor aplicate, pot favoriza aparitia unor
traumatisme, precum si uzura genunchiului pe termen lung.
Presiunea exercitata asupra genunchiului in timpul mersului poate atinge de patru ori
greutatea. Obezitatea reprezinta un factor agravant (masa de grasime in jurul
articulatiei si echilibru compromis, cartilaje care sufera, ligamente prea solicitate) al
uzurii articulatiei. Miscarile de rotatie ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni
care pot fi intense si care pot sa favorizeze fisurarea lor. Ligamentele incrucisate
joaca un rol capital in controlul stabilitatii. Acestea impiedica miscarile „dezordonate”
ale tibieiin raport cu femurul. Ruptura acestora, traumatism destul de obisnuit in cazul
practicarii unui sport (rubgy, schi, fotbal) este provocata de o solicitare prea mare a
ligamentului, in timp ce muschiul quadriceps este contractat.
Semne si simptome asociate genunchiului:

- durere
- imobilitate

Patologii asociate genunchiului:

- entorsa: aceasta reprezinta elongatia, chiar ruptura ligamentelor laterale si/sau


incrucisate (miscarea de torsiune prea intensa sau miscare in sens contrar)
- luxatia rotulei: in cazul unei miscari de rasucire, rotula se deplaseaza spre exteriorul
genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei in mod firesc atunci cand
genunchiul este intins.
- sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate in urma unui traumatism grav sau
a unei succesiuni de socuri usoare.
- tendinite fragmentate: acestea sunt inflamatii ale tendonului cauzate de micro-
traumatisme si sunt frecventela sportivi si in timpul adolescentei.
- acumularea lichidului sinovial este rezultatul unei cresteri semnificative a cantitatii
de lichid sinovial in articulatia genunchiului. Acest fenomen este o reactie de aparare
care apare in urma unei inflamatii, a unei entorse, a unei fracturi s.a. Functia
lichidului sinovial secretat este aceea de a elimina resturile de cartilaje care se
descompun in cavitatea articulara. Acumularea lichidului sinovial determina umflarea
genunchiului, vizibila cu ochiul liber
- artroza este o boala provocata de o uzura precoce a cartilajului: acesta se
deterioreaza si nu se mai regenereaza. Spatiul articular se reduce, iar articulatia nu
mai amortizeaza socurile provocate de miscare, ceea ce duce la o deformare
ireversibila a articulatiilor. Artroza este o boala cronica cu evolutie lenta. Aceasta se
manifesta cu precadere la femei, cu exceptia cazurilor in care persoanele sunt la o
varsta avansata, cand frecventa aparitiei este identica.
- osteoartrita este cea mai frecventa dintre artritele care afecteaza genunchiul. Se
mai numeste si boala degenerativa articulara si este caracterizata de degradarea
cartilajului articulatiei, ceea ce duce la expunerea osului in articulatie.

Examinare- diagnostice:

1. Examen obiectiv; anamneza si examen fizic


2. Investigatii paraclinice si de laborator: analize ale sangelui care pot
confirma/infirma o eventuala infectie/inflamatie si investigatii imagistice: radiografie,
RMN, CT.

Tratament:

- antiinflamatoare si analgezice pentru calmarea durerii si reducerea inflamatiei


- artroscopia este o tehnica de microchirurgie care permite operarea genunchiului
fara a-l deschide, prin intermediul artroscopului. Este posibila interventia pe
meniscuri, ligamente incrucisate. De asemenea, se pot realiza spalaturi articulare
pentru indepartarea fragmentelor de cartilaj din artroza si este utila si pentru cautarea
cauzei unei tulburari.
- inlocuirea articulatiei genunchiului cu o proteza.
Articulatia coxofemurala (soldul)
©
Autor: Drăgulin Oana

Articulatia coxofemurala este o articulatie sinoviala sferoida ce leaga capul femural


de osul coxal (bazin). Oasele de la acest nivel se articuleaza in cavitatea articulara.
Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin, cartilaj articular, care acopera
oasele cu un strat neted, reducand in acest fel frictiunea din timpul miscarilor si de
asemenea amortizeaza si socurile.
Articulatia coxofemurala este o articulatie sferoida, adica suprafata sferica a osului,
femurului in acest caz, se adapteaza unei cavitati concave si profunde, in forma de
„ceasca” a celuilalt os, osul iliac in cazul de fata.
Acetabulul este cavitatea delimitata de osul ilion, ischion si pubis si este locul in care
se articuleaza capul rotunjit al femurului. Acetabulul limiteaza amplitudinea miscarilor,
prin adancimea lui, conferind in acelasi timp o forta deosebita articulatiei. I se descrie
pe latura anterioara incizura acetabulara care formeaza un orificiu (foramen) care
reprezinta locul de trecere pentru nervi si vase sanguine (manunchi vasculo-nervos).

Elementele articulatiei coxofemurale:

1.Capsula articulara
- este foarte densa si foarte rezistenta
- se intinde de la nivelul circumferintei acetabulului pana la colul femural
- este alcatuita din fibre circulare si longitudinale care formeaza un colier in jurul
colului femural, cunoscut drept zona orbiculara.
- fibrele sale sunt consolidate prin intermediul a trei ligamente: ligamentul femural,
ligamentul pubo-femural si ligamentul ischio-femural.
2.Ligamentele
- ligamentul ilio-femural este portiunea ingrosata a capsulei articulare, care se intinde
de la spina iliaca a osului iliac pana la linia inter-trohanterica femurala, linie care
separa cele doua trohantere.
- ligamentul pubo-femural este o alta parte ingrosata a capsulei articulare care se
intinde de la nivelul partii pubiene a circumferintei acetabulului pana la colul femural.
- ligamentul ischio- femural leaga peretele ischiatic al acetabulului de colul femural
- ligamentul capului femural: are aspectul unei benzi triunghiulare plate, intinsa de la
nivelul cavitatii acetabulului pana la fateta capului femural: foveea capitis.
- ligamentul transversal al acetabulului este foarte rezistent, sustinand labrumul
acetabular si este legat de ligamentul capului femural si de capsula articulara.
3.Labrumul acetabular
- este un inel alcatuit din cartilaj fibros si fixat pe circumferinta acetabulului.
Rezistenta capsulei articulare si modul in care femurul este inserat in acetabul,
inclusiv muschii care il inconjoara au ca efect o stabilitate extraordinara a articulatiei
coxofemurale. Sunt permise miscari in trei planuri, ca urmare a formei sferoide a
acestei articulatii:
- flexia
- extensia
- abductia
- rotirea
Aceste miscari sunt insa limitate in amplitudine in functie de adancimea acetabulului.
Elementele osoase implicate in articulatie:

Articulația coxo-femurală (șold)

Articulatia soldului (coxo-femurala) leaga capul femural de osul coxal (bazin)


Scheletul bazinului este alcatuit din osul coxal, osul sacru si coccis.
Osul coxal este un os lat avand aspect de patrulater neregulat, fiind comparat cu o
elice. Fiecare os coxal este format din trei oase unite printr-un cartilaj. Aceste trei
oase sunt:ilion, ischion si pubis.
Gaura obturata este delimitata de catre ramurile ischionului si ale pubisului. Corpurile
celor trei oase se întâlnesc la nivelul acetabulului, unde liniile lor de sutura au
aspectul unui „Y”.
Partea superioara a acetabulului corespunde ilionului, cea inferioara corespunde
ischionului si cea anterioara corespunde pubisului.
Femurul este singurul os al coapsei, este un os lung, format dintr-un corp numit
diafiza si doua extremitati numite epifize, una proximala si alta distala.
Stabilitatea articulatiei coxo-femurale este intarita de muschii care ataseaza femurul
proximal la pelvis. Acesti muschi sunt grupati dupa functia lor: muschii fesieri
(superficial, mediu, profund si piriform) sunt responsabili de abductie si rotatie interna
a articulatiei, grup rotator extern: muschii obturator intern si extern, muschiul gemen,
si patrat femural. Adductia este realizata de muschii adductor si pectinus.

Semne si simptome asociate:

- dureri articulare de severitate variabila in functie de situatie


- imobilitate

Patologii asociate articulatiei coxofemurale:


- afectiuni congenitale: coxa-varum, coxa-valgum, displazie congenitala de sold
- inflamatii: osteocondrite, epifizite, epifizioliza.
- coxartroze esentiale
- fractura colului femural
- luxatie de sold
- sinovita
- contuzii
- fibromialgia este asociata frecvent cu durere a articulatiei coxo-femurale

Examinare- diagnostic:

1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic


2. Investigatii paraclinice si de laborator: RMN, radiografie

Tratamente si proceduri specifice articulatiei


soldului

Artroplastia permite inlocuirea unei articulatii afectate grav, ca urmare a unei boli
(artrita de exemplu) sau ca urmare a unui traumatism, cu o articulatie artificiala. Cel
mai adesea acest tip de interventie se realizeaza la nivelul articulatiilor coxo-
femurala, scapulo-femurale si a genunchiului.
Procedeu: se inlatura extremitatile oaselor deteriorate si se inlocuiesc cu
componente din metal, ceramica sau plastic. Scopul acestei interventii este calmarea
durerii si marirea amplitudinii miscarilor.
Se pot realiza, in ceea ce priveste articulatia coxo-femurala, artroplastii partiale,
atunci cand afectat este doar femurul sau artropatii totale cand sunt afectate
acetabulul si capul femural. In aceasta a doua situatie, se remodeleaza acetabulul,
astfel incat noul cap artificial sa se adapteze perfect la acesta. Capul femural este
inlaturat si se remodeleaza centrul femurului, astfel incat sa fie posibila inserarea
componentei femurale. Componenta acetabulara este realizata din polietilena iar
componenta femurala din otel aliat cu crom si cobalt/ aliaj de titan/ otel inoxidabil.
Acestea materiale sunt concepute astfel incat sa reziste la un nivel inalt de presiune
si sa nu provoace reactii ale sistemului imunitar. Acestea sunt fixate pe partile
sanatoase ale osului prin intermediul cimentului acrilic, care formeaza o legatura
mecanica.
Cercetatorii incearca in permanenta sa amelioreze calitatea cimentului acrilic si sa
descopere mijloace de stimulare a cresterii tesutului osos in jurul implanturilor.
Eventualele complicatii care pot aparea sunt: infectia, formarea cheagurilor de
sange, dezlipirea sau deplasarea componentelor protezei sau leziuni nervoase.

S-ar putea să vă placă și