CHITARA

O chitara este un instrument muzical construit (de obicei) din diferite tipuri de lemn. Alte materiale folosite
pentru constructia chitarei pot include metalul sau plasticul.
In ce priveste corzile, materialul folosit este otelul sau nilonul. Aparitia acestui instrument dateaza inca din secolul al
16-lea si desi cuvantul provine din termenul latin 'cithara', chitara nu are legatura cu respectiva definitie.
Chitarele sunt impartite intre cele electrice si acustice. O diferenta clara exista si intre chitara standard de sase
corzi si chitara bass care are o tonalitate mult mai joasa si un total (standard) de patru corzi. Partile principale ale
chitarei sunt corpul si gatul, acesta fiind delimitat cu ajutorul tastelor.
Corpul in sine este responsabil pentru propagarea sunetului creat de vibratia corzilor insa in cazul chitarei
electrice, acest proces este datorat amplificatorului care creste dar si modeleaza intensitatea sunetului, in functie de
preferintele muzicianului. Semnalul din chitara este preluat de dozele electromagnetice.
In ce priveste numarul corzilor, o chitara poate numara pana la 12 corzi. In cazul basului se aplica un maxim de
sase corzi, desi exista modificari in acest sens, ele fiind doar modelele considerate standard. Chitara este responsabila
pentru evolutia sau chiar creatia a numeroase genuri de muzica: blues, rock, country, metal, punk, bluegrass, as well
as jazz, soul si chiar muzica pop. Cea mai mare contributie este lumea rock unde chitara a inspirat generatii de
muzicieni. Acest instrument s-a dovedit insa unul vital si in genurile amintite mai sus.
Chitarele sunt construite atat pentru muzicienii dreptati cat si stangaci. Capul este situat la extremitate, fiind
dotat cu chei care maresc sau micsoreaza tensiuna corzilor pentru a acorda instrumentul. Modeul de aranjare al
acestui mecanism difera insa la mai multe modele. Griful este partea de sus a gatului unde sunt integrate benzile de
metal. Corpul ajunge sa aiba forme din ce in ce mai diverse, un motiv fiind necesitatea de a deveni amplifcator al
sunetului. In ce priveste chitara electrica, toata instalatia este montata in interiorul corpului.
Asa cum am spus si la inceput, chitara a aparut pentru prima data in epoca renascentista, desi tehnologia
necesara a aparut mult mai devreme. Chitara isi are originea in primele instrumente muzicale cu corzi, fabricate din
matase sau chiar intestine. Un prim pas in evolutia instrumentelor cu corzi a fost harpa, cel mai vechi instrument de
gen datand cu mii de ani inainte de Hristos.
In secolul XVI-lea apare chitara cu patru corzi, acordata la unison. Modelul de cinci corzi este dezvoltat in Italia iar
acordajul porneste de aceasta data de la coarda groasa catre cea subtire. Chitara clasica pe care o intalnim si in ziua
de azi a aparut abia la jumatatea anilor 1800 dupa ce Antonio Tores a adus modificari la modelul deja implementat.
Spaniolul a modificat proportiile, oferindu-i o acustica mult imbunatatita. Acel model a lui Tores este folosit si in ziua
de azi.
Germanii au fost cei care au folosit corzile de otel in incercarea de a obtine un sunet mult mai puternic. Otelul
exercita in acest sens o presiune mai mare. A fost si primul pas catre dezvoltarea modelului electric aparut in 1920 la
initativa lui Lloyd Loar si Orville Gibson, cunoscuti pentru ceea ce a devenit prima chitara de jazz. Succesul acestui
instrument a aparut abia la finele anilor 1930 cand legendarul Gibson a lansat modelul ES 150.