Sunteți pe pagina 1din 4

Mijloace utilizate în recuperarea funcțională a persoanelor cu

handicap în vederea integrării sociale

Organizarea mişcărilor în acţiuni eficiente


Activitatea umană, ca modalitate specifiul de relaţionare
organism-mediu şi ca ansamblu al manifestărilor
psihocomportamentale cu caracter deliberat şi conştient, impune
eficienţă şi un înalt grad de organizare, pentru a asigura integrarea
individuală la mediul fizic şi social.
Un rol important în relaţionarea organism-mediu îl are mişcarea,
mişcare care este percepută prin analizatorul kinestezic.Receptorii
analizatorului kinestezic (denumiţi şi proprioceptori) sunt localizaţi în
muşchi, tendoane, articulaţii, periost şi ligamentele articulare. Pe baza
informaţiilor transmise de aceşti receptori, de la nivelul aparatului
locomotor la nivelul cortexului, se realizează o importantă
componentă de feedback a servomecanismului care reglează
activitatea motorie (adică motricitatea organismului).
Analizatorul kinestezic este implicat în cel puţin următoarele
funcţii majore:
- elaborarea la nivel cortical a senzaţiilor somatice;
- reglarea tonusului muscular a posturii corpului;
-controlul mobilităţii voluntare.
Aceste funcţii joacă un rol deosebit în complexul mecanism de
organizare a mişcărilor în acţiuni eficiente.
Deficienţii mintal întâmpină greutăţi în organizarea mişcărilor în
acţiuni eficiente. Cercetările în domeniul pregătirii profesionale a
deficienţilor mintal pun, din acest motiv, un accent deosebit pe
"educarea gesturilor" care să pornească de la gesturile naturale cele
mai simple, de precizie, de ritm şi coordonare, ajungându-se treptat la
antrenament motric specific meseriei care se învaţă.
Există posibilitatea alcătuirii a numeroase programe de
antrenament, gestual, după necesităţile impuse de dificultăţile
psihomotorii ale fiecărei persoane cu care se lucrează. Se pot alcătui
astfel, programe de antrenament pentru activităţi specifice ale
preşcolarilor şi şcolarilor, ale logopaţilor, ale deficienţilor neuromotori
şi pentru pregătirea preprofesională şi profesională a elevilor.
Antrenament complex, constituit pe şase grupe de activităţi:
a) Exerciţii simple de dibăcie
- mişcările membrelor superioare, pumnului, degetelor: opunerea
degetului mare fiecăruia dintre celelalte degete, depărtarea şi
apropierea degetelor, gruparea degetelor;
- prezentarea palmelor (pronație-supinație), opunerea palmelor;
- gesturi de dibăcie, executate pe bază de imitaţie cu ritm (metronom);
- aplicaţii industriale: gesturi de prehensiune (prinderea acelor cu
gămălie, împungerea acestora cu degetul, împungerea ţesăturilor cu
ace);
- mişcările degetelor: împletirea plasei pentru rachete de tenis,
confecţionarea bureţilor metalici;
- gesturi fine: plisarea ţesăturilor, rotirea pumnului, mărirea unor găuri
în discurile de plastic, răsucirea buretelui metalic, înşurubări-
deşurubări etc.
b) Exerciţii de forţă fizică
- forţa degetelor: desfacerea nodurilor din ce în ce mai strânse;
- forţa pumnului şi braţelor: introducerea de inele de cauciuc de
diametre diferite unul în altul, exerciţii cu ciocanul, cleştele etc.;
- aplicaţii industriale: călcat, nituit în lucrările de marochinărie,
activităţi cu ciocanul, ferăstrăul, cleştele (tâmplărie, lăcătuşerie,
montaj), pitirea tijelor metalice etc.
c) Exerciţii de abilitate: exerciţii grafice şi aplicaţii industriale (bătutul
la tastatura computerului, manevrarea unor maşini şi dispozitive),
decupări cu dalta şi aplicaţii industriale (tăierea, perforarea şi
prinderea în copci a materialului plastic);
d) Exerciţii de abilitate manuală şi de coordonare a mişcărilor:
manipulări de materiale, montarea marionetelor, pictură, noduri
simple, executate cu o singură mână (exerciţiile amintite se execută
alternativ şi simultan cu două mâini, care acţionează în gesturi ritmate
sau simultane); aplicaţii industriale: nodul ţesătorului, nodul
pescarului, nodul de oprire; montarea nasturilor, colaj, pictură,
decupări, montaj.
e) Exerciţii de atenţie: desen (copieri, dictări, reproduceri de pătrate);
proba R. Zazzo – construcţii de cuburi; aplicaţii industriale, grupări de
piese (discriminarea formelor şi culorilor); lucrări de lăcătuşerie,
montarea de piese (prin lipire sau îmbucare), manipulări de mărfuri,
lucrări de recondiţionare.
f) Exerciţii senzoriale:
- educaţia văzului (aprecierea lungimilor, a suprafeţelor);
- discriminarea zgomotelor (diverse sunete, uruitul motorului);
- aplicaţii industriale: aplicarea etichetelor, plierea ţesăturilor metalice
pentru bureţi, măsurarea şi tăierea unor materiale (elastice).

Formarea deprinderilor de lucru


Deprinderile de lucru sunt necesare tuturor domeniilor de
activitate în care se doreşte obţinerea unui randament şi a unor
performanţe specifice, încă de la vârsta preşcolară şi şcolară sunt
necesare unele abilităţi motrice şi senzoriale care să stea la baza
formării unor deprinderi de lucru pentru utilizarea instrumentelor
specifice scrisului, desenatului, utilizării unor dispozitive şi aparate
etc.
La vârste mai mari, pregătirea pentru o anumită profesie şi
practicarea acesteia impun existenţa unor deprinderi de lucru care să
mărească randamentul, prin creşterea vitezei şi preciziei în execuţie.
Prin formarea deprinderilor de lucru se realizează, de fapt, ridicarea
nivelului de eficienţă la pretenţiile impuse de obiectivul final al
programului de antrenament.

Schema corporală
In literatura de specialitate se vorbeşte despre faptul că
deficienţii mintal au frecvent tulburări de schemă corporală, ceea ce se
evidenţiază şi în practică, mai ales în activităţile şcolare unde subiectul
trebuie să-şi însuşească şi să-şi coordoneze mişcările propriului corp,
să localizeze acţiuni raportate permanent la propriul corp, să se
localizeze faţă de obiecte sau persoane cu care intră în relaţie, să
localizeze obiecte şi acţiuni între ele, să se autoaprecieze în raport cu
alţii.

Cunoaşterea schemei corporale


a) Obiectivei să arate şi să denumească diversele segmente ale
corpului.
b) Exerciţii motorii şi senzori-motorii: să denumească părţile corpului
atinse de profesor; să realizeze gesturile indicate de profesor.
c) Exerciţii perceptiv-motorii: să fie capabil de discriminări vizuale; să
reproducă figuri umane sau să asambleze figuri umane din părţile
componente.

Orientarea spaţio-temporală
a) Obiective: să perceapă orientarea şi poziţia diverselor segmente
corporale în raport cu corpul propriu sau cu obiectele din jur.
b) Exerciţii motorii şi senzori-motorii: să reproducă diverse atitudini
pe bază de imagini.
c) Exerciţii perceptiv-motorii: să recunoască şi să verbalizeze diverse
atitudini, acţiuni, pe bază de imagini; să recunoască poziţia figurilor
umane: faţă, spate, profil; să fie capabil de discriminări vizuale: să
stabilească personajele dintr-o suită de imagini care au aceeaşi poziţie
atitudinală; să facă asociaţii între obiecte şi diversele segmente
corporale după criteriul funcţionalităţii (de exemplu: ochelari – ochi);
să reproducă din memorie unele desene.

Organizarea spaţio-temporală
a) Obiective: să execute mişcări complexe care solicită o percepţie
bună a corporalităţii, să poată analiza mişcările ce le execută, să
coordoneze mişcările pe bază de memorare; să execute mişcări cu
scopuri bine determinate şi care solicită precizie, îndemânare,
echilibru, aprecierea distanţelor, a forţei; să perceapă semnificaţia
gesturilor executate de alţii, să exprime şi să înţeleagă sentimentele
exprimate de alţii.
b) Exerciţii motorii şi senzori-motorii: exerciţii de coordonare,
dinamică: să execute mişcări simultane (ridică membrelor superioare
odată cu ridicarea genunchiului drept etc.); exerciţii de echilibru (pe
banca de gimnastică); exerciţii de îndemânare (să arunce mingea într-
un coş de baschet etc.); exerciţii de coordonare a mişcărilor (să
execute noduri, împletituri, să înşire perle, să încheie nasturi, să pună
aţa în ac etc.) exerciţii de mimică (îmbrăcarea, urcatul scărilor etc.).
c) Exerciţii perceptiv-motrice: să cunoască diverse persoane pe bază
de descriere a mişcărilor; să stabilească asociaţii între obiecte şi
gesturi; să recunoască acţiunile exprimate pe baza unor desene; să
grupeze imagini similare (copii care exprimă bucurie, tristeţe etc.); să
deseneze mişcări (din memorie); să adapteze imaginile adecvate unor
texte.