Donna Alba

De Gib I. Mihăescu

În 1894, la Drăgăşani, vede lumina zilei Gheorghe I.Mihăescu, pro-

zator , romancier şi un dramaturg român interbelic. Este autorul volume-
lor de nuvele „La Grandiflora”, „Vedenia”, al unor romane de analiză psi-
hologică a apariţiei unor stări obsesive , îndeosebi erotice („Rusoaica” ,
„Zilele şi nopţile unui student întârziat”, „Donna Alba” ). A scris şi piese
de teatru , adunate in volumul „Pavilionul cu umbre”.Se stinge din viaţă
în plină forţă creatoare şi tinereţe (la numai 41 de ani) in Bucureşti.
Romanul „Donna Alba” apare în 1935 la editura „Cartea românească”,
fiind primit în mod elogios de critică şi de public.
Autorul, pune în evidenţă prin prisma psihologiei protagonistului operei
„Donna Alba” , Mihail Aspru, obsesia erotică ce trasează cu desăvârşire
liniile destinului său, ajungând dintr-un tânăr nonconformist şi aventurier
un avocat celebru („Mi-au plăcut totdeauna drumurile complicate, încur –
cate, al căror sfârşit să nu poată fi văzut, nici măcar ghicit, după primii
paşi”) . Personajul principal (pozitiv), Mihail Aspru, este surprins de că –
tre scriitor în timpul evoluţiei acestuia căpătând noi şi complexe trăsă –
turi.Astfel, el este stăpânit timp de zece ani de un sentiment intens
pentru aceea care el o consideră absolutul erotic şi căreia doreşte să-i
dedice sensul existenţei sale şi anume Alba Ypsilant, dând dovadă de o
rară perseverenţă. Prima întâlnire cu Alba îi va marca destinul, scopul
vieţii lui gravitând din acel moment în jurul iubirii „absolute” ce acesta
i-o poartă.Eroul înţelege de la început că femeia excepţional frumoasă,
cu o personalitate unică, nu poate fi impresionată decât de un bărbat pe
măsura ei, „fiu al propriilor fapte” , aşa cum va deveni Aspru însuşi prin
toate mijloacele posibile.
Mihail Aspru devine prototipul intelectualului renunţând la viaţa de
aventurier pentru a-şi face un rost în viaţă călăuzindu-se după modelul
său, prinţul Şerban. Astfel , hotărăşte să termine Facultatea de Drept
pentru a cunoaşte în profunzime „mizeriile omeneşti şi atâtea taine ale
vieţii , pe care numai judecăţile le pot înfăţişa”.Câştigă încrederea prin-
cipelui, care îi încredinţează pregătirea documentaţiei în procese dificile,
îl lasă să obţină amânări de termene şi chiar să pledeze.Treptat va de –
veni avocat pledant, căpătând respectul maestrului, îndeplinindu-şi în a –
cest mod idealul intelectualului.
După cei zece ani trăiţi în umbra şi casa maestrului Şerban şi având
pregătirea necesară, va încerca şi va reuşi să-i redea demnitatea fiinţei
visului său veşnic de iubire.
Dragostea bărbatului este mai mult decât posesiune trupească, devi-
ne aproape o formă de „extaz erotic”, pentru că el o iubeşte pe Alba cu
toată patima îndelung reprimată a celor zece ani de aşteptare. În final,
tot „sacrificiul” făcut pentru idealul său erotic întruchipat de Alba
Ypsilant nu va fi în zadar pentru că acesta va dobândi ceea ce-şi dorise
atât de mult de un timp îndelungat.
Protagonistul operei „Donna Alba” se evidenţiază în primul rând prin
capacitatea acestuia de a iubi cu patos o femeie necunoscută, dar care
pentru el aceasta însemnând ţelul său în viaţă, iar în al doilea rând prin
absolutul intelectual de care dă dovadă pe întreg şirul acţiunilor sale.
Studiul obsesiilor rămâne mai departe tema predilectă a romancie –
rului Gib I.Mihăescu , prezent atât la locotenentul Ragaiac din romanul
„Rusoaica” cât şi la Mihail Aspru din „Donna Alba”, ambii încadrându-se
în seria istorică a intelectualilor neadaptaţi.