Sinteză cursuri pedagogie

I. Introducere în didactica școlară generală.

- Educația: activitate complexă, conștientă, sistematică, prin care generația adultă încearcă să
formeze personalitatea celei tinere în vederea integrării acesteia în societatea de azi și de mâine.

- Instruirea: Activitatea complexă, prin care profesorii transmit un mesaj didactic elevilor pe care
aceștia îl asimilează și îl transformă în cunoștințe teoretice și practice.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE:
a) Sistemul educațional: cuprinde ansamblul instituțiilor și organizațiilor cu responsabilități și
funcții educative.
b) Sistemul de învățământ, ansamblul instituțiilor socio-culturale specializate în realizarea funcțiilor
educației și instruirii (școala).
c) Procesul de învățământ, ansamblul organizat al acțiunilor întreprinse de educator asupra
educatului cu scopul formării și dezvoltării personalității sale.

FUNCȚIILE SISTEMULU InstruireaI DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Funcția formativă, funcția

instructivă și funcția managerială.

STRUCTURA GENERALĂ A SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ROMÂNESC:

1) preșcolar
2) elementar
3) secundar, inferior, superior
4) superior

ANALIZA FUNCȚIONALĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ne indică faptul că

procesul de învățământ funcționează ca un sistem cu autoreglare în vederea eficientizării sale.

ANALIZA OPERAȚIONALĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

a) Proiectarea
b) Predarea
c) Învățarea
d) Evaluarea

NOTE DEFINITORII ALE PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT:

1) Caracterul bilateral
2) Unitatea dintre informativ și formativ
3) Caracterul de sistem cu autoreglare
4) Procesul de învățământ este un proces de cunoaștere.

- Didactica școlară generală: Studiază procesul de învățământ prin prisma relației care se
stabilește între predare și învățare, între conduitele pedagogice ale profesorului și posibilitățile de
răspuns ale elevului.
PROBLEMATICA DIDACTICII ȘCOLARE GENERALE:
1) Conținutul învățământului
2) Tehnologia învățământului
3) Asigurarea unui echilibru funcțional între echilibru și învățare.
4) Evaluarea conținutului procesului de învățământ.

CARACTERISTICI ALE DIDACTICII GENERALE:

a) Caracterul explicativ
b) Caracterul reflexiv
c) Caracterul normativ

TENDINȚE ȘI ORIENTĂRI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC:

1) Tendința prelungirii duratei învățământului obligatoriu
2) Tendința diversificării învățământului
3) Tendința egalizării șanselor în instruire

II. FORME DE ORGANIZARE ALE ACTIVITĂȚII

DIDACTICE.

FORMA DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT presupune interacțiunea,

dinamica armonioasă între activitățile de predare, evaluare realizate de profesori și cele de învățare,
autoevaluare realizate de elevi.

LECȚIA: Este principala formă de organizare a activității didactice. Este o unitate didactică logică
și psihologică (45-50 de minute), în cadrul căreia se vehiculează un anumit conținut informațional
în vederea îndeplinirilor obiectivelor prestabilite.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Grupaj de lecții în cadrul cărora profesorul comunică un conținut

informațional mai amplu.

COMPONENTE IMPORTANTE ÎN CADRUL LECȚIEI:

- Obiective cadru
- Obiective de referință
- Obiective operaționale
- Strategiile didactice
- Conținutul lecțiilor
- Variabilitatea personalității elevilor și a profesorilor
- Organizarea colectivului de elevi
- Conexiunea inversă
- Mediul ambiental al clasei.

ELEMENTE DE BAZĂ ÎN CLASIFICAREA LECȚIILOR:

- Sarcina didactică
- Tipul lecției
- Varianta de lecție
CLASIFICAREA LECȚIILOR:
- Lecția de comunicare, de noi cunoștințe (dezbatere, seminar)
- Lecții de fixare și consolidare a deprinderilor și priceperilor (exerciții aplicative, lucrări de
laborator)
- Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor (activitățile independente prin fișe de lucru)
- Lecția de verificare și evaluare a cunoștințelor și deprinderilor acumulate (probe orale, practice,
proiecte, autoevaluare)

PROIECTAREA DIDACTICĂ: Suită de acțiuni orientată în direcția prefigurării și descrierii

detaliate în conformitate cu principiile psihopedagogice și didactice.

ALTE FORME DE ORGANIZARE ALE ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE.

-Activități parașcolare (cursuri de reconversii profesională)
- Activități perișcolare (excursii, tabere, drumeții, concursuri).

III. Evaluarea progresului școlar

Definiție: Surprinde descrierea calitativă și cantitativă a comportamentului precum și emiterea unei

judecăți de valoare referitoare la dezirabilitatea acestor comportamente.

Tocimologia didactică: Se ocupă cu studiul examenelor, analiza științifică a modului de notare, a

factorilor subiectivi ai notării precum și identificarea mijloacelor să asigure obiectivitatea întregului
proces.

Examenul: Formă de evaluare a competențelor achiziționate până la acel moment de către candidat.

Concursul: Reprezintă o confruntare într-un număr de candidați ce consideră despre ei că au

potențiale comunitive și practice, iar reușita la concurs se traduce prin obținerea notei minime
admisibile precum și plasarea lor pe scara locurilor existente.

Momentele evaluării didactice:

- Măsurarea
- Aprecierea
- Decizia

Etapele procesului de evaluare didactică:

- Definirea obiectivelor proceselor de învățământ
- crearea situațiilor de învățare
- selectarea metodelor și instrumentelor de evaluare necesare
- desfășurarea procesului de desfășurarea procesului de măsurare a cunoștințelor achiziționate
- evaluarea și interpretarea datelor obținute
- concluzii și aprecieri

Conținutul evaluării didactice:

- Cunoștințele acumulate
- Capacitatea de aplicare a acestora
- Capacități intelectuale
- Trăsături de personalitate
Funcțiile evaluării didactice:
- Constatativă
- Diagnostică
- Prognostică
- Dereglare
- De selecție
- Educativă
- Socială

Tipuri de evaluare didactică.

- Criteriul obiectivității și al gradului de certitudine:

1. Evaluare empirică (apelează la intuiția profesorului)
2. Evaluare obiectivă (presupune utilizarea de tehnici speciale pentru examinarea unor
comportamente.

- Criteriul formulei de informații sau experiențe acumulate de elevi:

1. Evaluarea parțială (verificarea achizițiilor secvențiale)
2. Evaluarea globală (verifică informațiile acumulate după o perioadă de timp mai îndelungată)

- Criteriul sistemului de valori în funcție de care se realizează evaluarea:

1. Evaluare normativă (performanța elevilor este apreciată prin raportarea la rezultatele întregului
grup)
2. Evaluarea criterială (aprecierea performanței elevilor se face prin raportarea la criteriile anterior
stabilite

- Criteriul gradului de rigurozitatea al evaluării

1. Evaluarea formală (prin probe riguros elaborate)
2. Evaluarea informală (prin probe alternative)

- Criteriul rolului de bază al evaluării

1. Evaluarea formativă (realizează optimizarea pe parcursul procesului al rezultatelor învățării).
1. Evaluarea sumativă (realizează aprecierea finală a rezultatelor învățării în baza obiectivelor
curiculare).

- Criteriul finalității urmărite.

1. Evaluarea de proces (vizează întregul proces instructiv-educativ)
2. Evaluarea de produs (emiterea unor judecăți de valoare asupra produsului activității instructiv-
educative.

- Criteriul personalului utilizat în realizarea evaluării.

1. Evaluarea internă (este realizată de persoana care a realizat procesul)
2. Evaluarea externă (realizată de alte persoane decât cele responsabile cu realizarea ectivității
didactice).

- Criteriul temporal.
1. Evaluarea inițială (stabilește nivelul de pregătire la debutul unei perioade de instruire)
2. Evaluarea continuă (se realizează pe parcursul întregii perioade de instruire)
3. Evaluarea finală (se realizează la sfârșitul etapei de instruire)

STRATEGII TRADIȚIONALE ÎN EVALUAREA DIDACTICĂ:

- Probe orale, probe scrise, probe practice
Strategii complementare:
- Observația, investigația, proiectul, portofoliul.

Testul didactic: Reprezintă un ansamblu de sarcini de lucru care permite terminarea gradului de
însușire a cunoștințelor și posibilitatea de a opera cu ele în practică.

Nota școlară: Marchează actul de decizie asumat de profesor în urma evaluării didactice prin care
acesta cuantifică performanțele școlare ale elevilor consecutiv înregistrării și valorizării lor.

Notarea școlară: Este acțiunea de apreciere a profesorului prin note sau calificative a progresului
înregistrat de elevi.

Tipuri de notare a progresului școlar:

- numerică, literală, prin calificative, verbală, prin culori și prin clasificare

Factorii implicați în evaluarea școlară:

- Particularitățile disciplinelor școlare
- Caracteristicile de personalitate ale elevilor și profilor
- Efectul de HALO
- Efectul de contrast
- Efectul ordine
- Eroarea logică etc.

Modalități de intervenție:
- Notarea prin bareme și notarea analitică

Strategii de autoevaluare:
- Auto-corectarea sau corectarea reciprocă
- Auto-notarea controlată
- Notarea reciprocă
- Scările de apreciere și metoda aprecierii obiective a personalității