Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
noastre2
6. Ciocănitoarea – de – Fildeş, 1994
Pierderea habitatului ca urmare a drenării mlaştinilor pentru agricultură şi daunele aduse insulelor
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost cauzele principale care au adus la dispariţia
acestei specii de raţă sălbatică.
Ultima pereche de raţe au fost observate în mediul sălbatic în 1979, şi ultima pereche cunoscută
în captivitate a murit în parcul – oceanarium „Sea World” din San Diego în 1981.
8. Vrabia-de-mare-cenusie, 1987
Pasăre a cărei mediu nativ îl constituea coasta de est a Floridei, a dispărut rapid de la stropirea
câmpurilor cu DDT şi pierderea habitatului ca rezultat al utilizarii acestuia de către Centrul
Spaţial Kennedy NASA. Ultima pasăre cunoscută a murit în în 1987, şi a fost oficial declarată
dispărută în 1990.
Gândiţi că ursul Grizzly a trăit doar în zonele reci? Apoi iată că ursul Grizzly mexican, ca şi grizzly
care trăeşte la nordul S.U.A. şi Canada, sunt ambii subspecii ale ursului brun. Subspecia
mexicană a fost vânată de către fermierii din zonă până la dispariţia totală a acestora,
motivând prin aceea că urşii ucideau animalele lor.
Un tigru a fost ucis acolo în 1984, dar deja mai aproape de 1993 oamenii de ştiinţă nu au putut
găsi aici nici o evidenţă a existenţei acestuia.
Vânătoarea comercială, pierderea habitatului în timpul celui de al Doilea Război Mondial a dus la
dispariţia acestor lei de mare.
Au fost câteva evidenţe a acestei specii în anii ’60, iar un pui de leu de mare a fost chiar prins, în
1974. În 2007 guvernul Coreei de Sud a anunţat un plan de a introduce o subspecie înrudită de lei
de mare din California în zona unde au trăit leii de mare japonezi.
12. Ibexul (capra) Pirinean, 2000
Ultimul reprezentat al acestei subspecii a Ibexului spaniol a murit în natură în 2000 când un
copac a căzut peste el. Oamenii de ştiinţă au luat probe de ADN de la ultimul ibex în 1999 şi în
2009 un savant a amestecat ADN-ul acestei subspecii cu cel al caprei domestice pentru a crea un
clon. Însă puiul clonat a murit la scurt timp după naştere din cauza unor defecţiuni pulmonare.
13. Broasca de Aur, 1989
Oamenii de ştiinţă nu sunt complet siguri în cea ce priveşte cauzele care au dus la declinul acestei
specii de broaşte Costa Ricane. Dar cea mai apropiată de adevăr teorie pune ca motiv principal,
efectul climateric El Nino împreună cu încălzirea globală, poluarea, uscarea aerului şi bălţilor care
constituiau mediul de trai a acestor specii de broaşte.
Deşi nu a fost oficial declarată ca specie dispărută, acest gândac mare de pe insula Sfânta Elena
din sudul Atlanticului nu a mai fost văzut în viaţă încă din 1967. Căutările din anii ’88, ’93 şi ’03
nu au dat nici un rezultat. Să sperăm că e doar pe cale de dispariţie.
Speciile non-native, în special porcii, pisicile şi şobolanii, care au devastat ecosistemul din Hawaii
în ultimele secole, au contribuit cel mai probabil la declinul acestei specii de pasăre unice.
Au fost întreprinse eforturi de a obţine câteva exemplare rămase a acestei specii, dar fără succes ,
astfel ultima pasăre se socoate că a murit în 2004.
Tehnic pasărea este încă socotită “pe cale de dispariţie”, dar, încercarile din ultimii ani de a o
găsi în mediul sălbatic nu a dat nici un rezultat.