LICEUL TEHNOLOGIC ,,GHEORGHE MIRON-COSTIN,,

REFERAT
Soluții tampon în sisteme biologice

Elevă: Toma ( Varga) Alexandra Profesor:

Clasa: a XIII- a seral

Constanța 2019
 Soluții tampon în sisteme biologice

Soluțiile tampon (denumite și sisteme tampon sau mai simplu tampon chimic) sunt
amestecuri de electroliti cu mai multe componente ce prezintă proprietatea de a-și menține
constantă valoarea pH-ului atunci când se adaugă volume limitate baze sau acizi,sau prin
diluarea moderată.Proprietatea solutiilor tampon de a se opune modificarii pH-ului in aceste
conditii se numeste putere de tamponare Se poate spune deci că prezintă efect de tampon.
Exercitarea efectului tampon rezultă din faptul că în soluție există specii cu caracter antagonist ce
nu reacționează între ele, aceste specii făcând parte din cupluri simplu conjugate acid-bază.
Astfel de cupluri sunt reprezentate de:

 un acid slab și baza sa corespondentă (HA/A-), de exemplu CH3COOH/CH3COO-(acid

acetic/acetat), CO2/HCO3-(dioxid de carbon/ bicarbonat), H3PO4/H2PO4-(acid fosforic/fosfat
diacid).
 o bază slabă și acidul său corespondent (B/BH+), de exemplu NH3/NH4+(amoniac/amoniu).
În chimie analitică este utilizat adesea tamponul amoniacal, o soluție tampon compusă
din hidroxid de amoniu și clorură de amoniu.

Obținere

Soluțiile tampon se obțin prin amestecarea soluției unui acid slab cu cea a sării sale,
respectiv prin amestecarea soluției unei baze cu cea a sării sale. Se mai pot obține prin
amestecarea soluției unui acid slab cu sarea unui alt acid slab (acid slab molecular-bază anionică)
sau o bază slabă și o sare (bază slabă moleculară - acid cationic), cu condiția să nu
interacționeze, de exemplu acid boric/hidrogenftalat de potasiu.
Reactiile biochimice din organismul animal se petrec la anumite valori ale pH-ului, care
trebuie mentinute la valori cat mai constante. Acest lucru este posibil datorita existentei
sistemelor tampon.
Exista diferite categorii de amestecuri tampon si anume:

a) amestecuri de acizi slabi cu sarurile acestor acizi cu baze tari;

- exemple: acid acetic + acetat de sodiu
- acid carbonic + bicarbonat de sodiu

1
 b) amestecuri de baze slabe cu saruri ale acestor baze cu acizi tari :
- hidroxid de amoniu + clorura de amoniu
c) amestecuri de saruri primare si secundare ale unor acizi polibazici:

Mecanismul de actiune al solutiilor tampon:

Mecanismul de actiune al amestecurilor tampon este urmatorul:
- Consideram solutia tampon formata prin amestecul unui acid slab cu sarea sa cu o baza tare:
(CH3COOH +CH3COONa)

- Acidul slab este partial disociat, in timp ce baza este practic total disociata. In solutie se adauga
un acid tare, deci ioni de H+. Acestia se vor combina cu anionii sarii (CH3COO-) formand
CH3COOH, foarte putin disociat:

(CH3COO -- + H +) + (CH3COO - + Na+) + (H + + Cl -) 2CH3COOH + (Na+ + Cl -)

Ionii de H+, care confera unei solutii caracterul acid, vor fi implicati in formarea
CH3COOH putin disociat. Deci, solutia tampon, la adausul unei cantitati moderate de acid tare,
nu-si va modifica practic pH-ul.
Daca in aceeasi solutie se va adauga o baza tare, deci ioni de OH - , acestia vor forma apa,
de asemenea extrem de putin disociata.
(CH3COO- + H +) + (CH3COO - + Na +) + (Na+ + OH -) H2O + 2 CH3COO- + Na+

Prin urmare, adaosul de baza tare intr-o solutie tampon, nu va determina cresterea
semnificativa a pH-ului.
Solutiile tampon sunt utilizate la prepararea unor solutii cu pH cunoscut sau pentru
mentinerea unui mediu de reactie in limite de pH cunoscute.
Sistemele tampon insa joaca un rol deosebit de important pentru organismele vii. Astfel,
in organismul animal pH-ul diferitelor lichide biologice se mentine in jurul unor valori constante,
datorita unor sisteme tampon. In sange, acestea sunt urmatoarele:
-acidul carbonic – bicarbonatul de sodiu;
-fosfatul primar de Na – fosfatul secundar de Na;
-proteina – proteinatul de Na sau K;
-hemoglobina – hemoglobinat de Na si K.
2
Utilizarea solutiilor tampon
Solutiile tampon servesc pentru atingerea a doua scopuri:
• masurarea pH-ului unei solutii etalonata in prealabil cu o solutie tampon standard
• fixarea activitatii ionolui de hidrogen la o anumita valoare, prin adaosul direct de tampon in
solutie.
Alegerea unui standard pentru etalonare implica intai stabilirea aproximativa a pH-ului,
tariei ionice si compozitiei mediului al carui pH trebuie masurat.Pe baza datelor initiale,
completate eventual si cu masuri asupra conductibilitatii soloutiei, se alege cel mai potrivit
standard din anexa. In acest fel se asigura o variatie minima a potentialului de jonctione si deci o
precizie ridicata a valorilor pH masurate.
Introducerea de substanta tampon in solutie pentru a fixa nivelul activitatii ionului de
hidrogen la o anumita valoare, pune si problema compatibilitatii substantei respective cu mediul.
In privinta caracteristicilor ce trebuie vizate, acestea depind de conditia si evolutie ulterioara a
mediului respectiv.Astfel,daca se face diluarea mediulu, tamponul ales trebuie sa aiba un indice
de dilutie mic; daca vor fi variatiimari de temperatura, coeficientul de temperatura trebuie sa fie
mic.Pentru controlul unei reactii acid-baza trebuie ales un tampon cu capacitate mare de
tamponare, pe cand daca este vorba de un mediu puternic salin, se cauta un amestec tampon mai
putin influentat de efectul de sare. Atingerea acestor scopuri diferite se poate face deoarece
actualmente exista o multitudine de amestecuri si solutii tampon. In general acestea se obtin usor,
fie prin cantarirea si dizolvarea substantelor solide, fie prin amestecul unor solutii initiale.
Pentru multe procese chimice este important ca valoarea PH-ului unei solutii sa nu se schimbe chiar daca sunt
adaugate cantitati de acizi sau de baze tari. La nivel celular, in organismul uman , participa acizi si baze ; valoarea PH-ului
poate oscila. Ca de exemplu PH-ul sangelui poate oscila intre 7,2 si 7,6 . Echilibrul acidului-bazic sanguine este asigurat
prin intermediul unui sistem tampon plasmatic , reprezentat de bicarbonat-acid carbonic .Orice dezechilibru al sistemului
tampon determina mecanisme fiziologice complexe pentru mentinerea parametrilor optima functionali ; depasirea acestor
mecanisme are ca urmare instalarea unr stari patologice . De asemenea , procesele biochimice sunt controlate de enzyme ,
care au actiunea optima doar in intervale mici de PH .
In terenurile arabile, fertile , au loc procese biochimice intr-un interval mic de PH. In toate aceste cazuri , precum si in
alte cazuri similar , pastrarea constanta a PH-ului se face cu ajutorul solutiilor tampon.Mentinerea PH-ului sanguine se
realizeaza normal prin sistemele tampon din plasma si globule prin eliminarea CO2 prin respiratie si intr-un mod
important prin rinichi care au capacitatea de a mentine sau elimina, dupa conditii anioni si cationii , in asa fel incat sa

3
asigure constanta compozitiei sanguine . Exista in plasma substante care trec in urina si tind a se elimina complet pana la
disparitia lor totala sau pana la nivel foarte scazut .
Altele din contra fiind necesare vietii organismului , nu se elimina niciodata complet , sangele retinand totdeauna o
anumita cantitate in asa fel incat proportia acestora nu scade niciodata (glucoza,Na,K,Ca,C1,sulfatii). Aceste substante sunt
economisite de organism si pentru a fi eliminate in urina ele trebuie sa atinga un anumit gras de concentratie in sange.
Cand pragul este depasit,ele se elimina rapid prin urina. Trebuie mentionat ca tot aici se produc o serie de schimbari ionice
avand ca rezultatate eleminarea acizilor si a sarurilor de amoniu. Apar aici mecanisme care se intrepatrund, unele normale
altele apar si devin decisive numai in conditii patologice. Aici se incadreaza :formarea amoniacului-cantitatea de
ammoniac urinar nu este direct proportionala cu concentratia sanguine, fiind posibila o eliminare mare la un continut
normal sanguine. .Amoniacul se formeaza si in alte organe: pancreas, ficat, plamani , intestine , glande salivare , creier ,
dar fiind toxic se transforma in glutamina si in aspargina , eliminandu-se din aceste combinatii la nivelul parenchimului
renal.Sursa amoniacului renal este in primul rand glutamina, care prin desaminare. ofera cam 60% din amoniacul urinar,
apoi acidul adenilic si unii aminoacizi.In aceste procese intervin enzimele corespunzatoare: glutaminoza
aminoazidoxidozele care elibereaza amoniacul sub forma de NH3 , care cu ionul de H+ se transforma in NH4+, capabil
de a neutraliza diferiti anioni prin care contribuie la economisirea bazelor fixe(Na+,K+). In cazuri patologice (acidoze)
organismul raspunde invadarii cu acizi prin formarea amoniacului , care in aceste cazuri poate creste de zece ori fata de
valorile normale. Dozarea amoniacului sanguine si urinar este importanta in urmarirea unor tulburari renale (in nefrita).
Rinichiul este cel mai important organ in mentinerea echilibrului hidrosalin din organism . Rinichiul intervine si in
procesul invers , de mentinere a apei in organism, atunci cand ea lipseste din alimentative, sau este eliminatea in cantitate
crescuta prin : transpiratie, exercitii fizice , diaree ,varsaturi). Mentinerea echilibrului hidrasalin prin rinichi este controlata
pe cale nervoasa si pe cale endocrina. Rinichiul participa si la reglarea tensiunii arteriale care se face atat prin mecanisme
fizilogice cat si prin procese biochimice special. Pentru aprcierea functiei rinichiului , laboratorul ofera o serie de metode
care pot da indicatii de ansamblu asupra unor tulburari ale rinichilor.In aceste sens de folosesc date furnizate de :
-Analiza urinei.
-Analiza sangelui
-Stiudiul comparative, in care se urmareste concentratia aceleasi substante in sange

4
 BIBLIOGRAFIE

www.Wikipedia.ro
www.google.com

5
6