Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Terorismul Din Perspectiva Criminologica
Terorismul Din Perspectiva Criminologica
1. Introducere
Fie ele moșteniri ale trecutului, fie poziții ireconciliabile ale unor state sau
comunități în domeniul etnicității, al autonomiei pe criterii etnice și al intoleranței
religioase, toate acestea și încă multe altele reprezintă surse de generare ale acestui
fenomen monstruos.Tot mai des observăm o tendință de coordonare a grupurilor,
de utilizare a religiei ca suport pentru justificarea acțiunilor și pentru manipularea
maselor, pentru acumularea finanțelor și altor resurse materiale, implicarea crimei
organizate, absolut necesare suportului logistic al acțiunilor teroriste.
Deși, majoritatea dintre noi am spune că trăim într-o societate dezvoltată,
avansată, aflată într-un progres continuu, ce se prezintă a fi incompatibil cu
terorismul, această evoluție are și o altă parte, mai sumbră a monedei.Cu cît evoluția
este mai spectaculoasă, pe atît este și mai periculoasă, întrucît se adîncesc faliile
dintre eșalonul tehnologic și informațional și alte părți ale lumii, mai puțin
dezvoltate, generînd terorismul.
a. Premise și condiții
Economia subterană este o realitate a vieţii în întreaga lume şi există semnale
certe că ea se extinde din ce în ce mai mult atingând dimensiuni remarcabile iar în
ultimele decenii, oferind motive de îngrijorare.
Economia subterană este definita ca fiind ansamblul activitatilor economice
desfăşurate organizat cu încălcarea normelor sociale si ale legislatiei economice,
având drept scop obţinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. 4
Globalizarea şi regionalizarea facilitează de asemenea, economia mondială
subterană. În acest sens, o problemă importantă a comunităţii internaţionale a fost
determinată de faptul că grupurile criminale au venit în întâmpinarea globalizării
prin organizarea de reţele internaţionale în scopul conducerii propriei activităţi cu o
mai mare eficienţă, cu ajutorul mijloacelor tehnologice sofisticate datorită
exploatării graniţelor libere.
Noile sisteme de comunicaţii şi tehnologia avansată au micşorat distanţele între
state, au deschis graniţele şi au creat oportunităţi inimaginabile pentru interacţiuni
pe plan politic sau social, dar şi pentru extindere.
Activitățile cuprinse în sfera economiei subterane se grupează pe trei mari module:
-activități nedeclarate (producția întreprinderilor clandestine, raportări reduse ale
intreprinderilor, salariile, plățile nedeclarate sau diminuate); - activități delictuale
(proxenetism si prostituție, jocuri de noroc, corupție care implică dare si luare de
mită, fraude de asigurare, trafic de droguri, trafic de arme, falsificarea de însemne
monetare); - activități frauduloase (munca la negru, evaziunea fiscală, trafic de forţă
de muncă).5
Uniunea Europeana clasifică aceleaşi activităţi intr-o altă structură: - activităţi
productive licite nedeclarate, ativităţi nerecenzate la nivelul statului prin
contabilitatea naaţională (activitaţi casnice,munca la domiciliu, munca benevolă în
favoarea unor fundaţii sau ONG-uri chipurile in scop umanitar, activităţi comunitare)
si cele nedeclarate organelor fiscale (frauda si evaziunea fiscală, munca la negru,
bacşişurile); - activităţi productive ilicite de bunuri si servicii (producţie si comerţ cu
mărfuri contrafacute, droguri, trafic de arme, prostitutie etc.6
Creşterea economiei subterane este cauzată de diferiţi factori, printre care
mentionăm: creşterea poverii taxelor şi a contribuţiilor la asigurările sociale,
restricţionarea din ce în ce mai severă a economiei oficiale, în special a pieţei forţei
de muncă, reducerea forţată a timpului de lucru săptămânal, pensionarea timpurie,
şomajul, declinul comportamentului civic şi a loialităţii faţă de instituţiile publice.
Economia subterană, prin capacitatea de adaptare şi forţa de regenerare ce o
definesc, este un concurent serios pentru economia reală, care poate fi caracterizată
de imobilism şi inerţie, reprezintând sursa principală de finanţare a terorismului
internaţional din zilele noastre.
Unul din cele mai grave efecte induse de economia subterană este acela al
măririi distanţelor dintre diverse grupuri sociale. Diferenţele de natură economică
devin semnificative prin faptul că unele grupuri sociale participante la activităţi
economice subterane pot obţine beneficii uriaşe, în timp ce societatea cunoaşte o
înrăutăţire a nivelului de trai.
Stabilitatea şi eficienţa actului de guvernare depind, în mare măsură, de calitatea
informaţiei care stă la baza elaborării programelor a obiectivelor politice, sociale şi
economice. În acest context, economia subterană este percepută ca având efecte
negative, din cauza faptului că emite semnale eronate factorilor de decizie şi induce
astfel la nivel guvernamental strategii macroeconomice neadecvate. Prin urmare,
orice politică macroeconomică privind sistemul de taxe, şomajul, inflaţia,
economisirea, asistenţa socială, productivitatea sau competitivitatea este, din start
ireală si deficitară. Totuşi, unii specialisti susţin că economia subterană este într-un
fel benefică, deoarece constituie expresia fundamentală a pieţei libere, activitatea
economică având un câmp mai mare de manifestare, în absenţa risipei şi ineficienţei
rezultate dintr-o reglementare guvernamentală restrictivă din strategiile economice
oficiale.
Funcţionând ca o piaţă liberă, economia subterană are după unii autori si
implicaţii benefice deoarece poate spori eficienţa întregii economii, fiind, prin
urmare, într-un anumit fel un factor pozitiv.
Individualismul, absenţa intervenţionismului de stat, completa libertate de
contractare din această economie ascunsă subterană reprezintă alte argumente în
favoarea acestui tip de analiză.
Un alt argument al celor care susţin că economia subterană are efecte pozitive îl
constituie limitarea intervenţiei statului, deoarece se consideră că satisfacerea
nevoilor celor marginalizaţi din punct de vedere economic (prin oferire de locuri de
muncă, bunuri mai ieftine, sprijinul comunităţilor locale etc.) se realizează fără
aportul statului.
Globalizarea este procesul ireversibil prin care lumea devine treptat un sistem
statal planetar, suveranitatea naţională nemaifiind legată strict de configuraţia
geografică a frontierelor, datorită modului de manifestare şi acţiune a migraţiei
populaţiilor, pieţei libere de capital, investiţiilor străine, terorismului, crimei
organizate transnaţionale şi fluxului rapid şi bogat de date, ştiri, informaţii, idei,
valori culturale, tranzacţii financiare, etc.
Globalizarea a pus tehnologia aproape la îndemâna tuturor cetăţenilor planetei.
Tehnologia a fost dintotdeauna instrumentul economic preferat al statelor
puternice, dar situatia s-a generalizat. Datoritã procesului globalizãrii, a fost
promovatã proliferarea acestora si transferarea lor la o scarã globalã. Prin lumea
www se pot obţine legal sau ilegal tot felul de arme si tehnologii din ce în ce mai
sofisticate, iar grupurile infracţionale si teroriste nu pot sã nu speculeze acest
fenomen 10.
Un fenomen care faciliteazã accesul la tehnologii ce pot fi utilizate în acte
teroriste sau alte activitãţi infracţionale, este generat de apropierea tehnologiilor
civile de cele militare, tehnologii care dau nastere la produse, servicii si aparatură
cu dublă utilizare11. Are loc astfel o adevãratã proliferare a armelor ce înglobeazã
tehnologie de ultimă generaţie. Utilizarea sistemelor GPS, a telefoniei prin satelit si
a comunicaţiilor securizate prin Internet oferã reţelelor criminale, dar si grupurilor
teroriste, accesul la acelaşi nivel de informaţii, care odatã era disponibil doar celor
mai dezvoltate naţiuni.
Convergența organizațiilor criminale cu cele teroriste reprezintã cea mai importantã
amenințare asupra democrației și drepturilor fundamentale ale omului. Legãtura
dintre terorism și criminalitate a cãpãtat o nouã dimensiune datoritã reducerii12 în
ultimii zece ani a finanțãrii de cãtre unele state a grupãrilor teroriste și a declanșãrii,
la inițiativa SUA, a rãzboiului global împotriva terorismului internaţional. Una din
consecințe este cã organizațiile teroriste sunt nevoite sã-și extindã zonele de
acțiune, atât pentru a ataca, cât și pentru a se ascunde, dar mai ales pentru a-și
asigura singure fonduri si materiale logistice specifice, prin activitãți criminale.
Principala diferentã dintre grupãrile teroriste si retelele crimei organizate constã,
după cum s-a subliniat deja, în faptul cã în timp ce grupãrile teroriste sunt implicate
în acte violente motivate în special politic şi religios, cele mai multe rețele ale crimei
organizate sunt interesate în relația cu puterea politicã doar de obținerea, prin acte
de corupție, a protecției necesare pentru activitatea propriei organizaţii, motivatã în
primul rând de obtinerea de profit. Totusi, în evaluarea amenintãrilor contemporane
la adresa ordinii de drept, a devenit tot mai dificilã posibilitatea de a face distinctie
între motivatiile politice si cele criminale. Este foarte probabil ca în viitorul apropiat,
etapa convergentei dintre crima organizatã și terorism să fie înlocuitã definitiv de un
nou stadiu și mai periculos, acela de conlucrare dintre aceste grupuri. Crima
organizatã si terorismul, deși se aflã pe poziții separate, distincte, având scopuri
diferite, pot coexista în acelasi plan infracţional si converge cãtre un punct central,
unde o singurã entitate manifestã simultan trãsãturi ale terorismului şi crimei
organizate.
5. Concluzii
Riscurile legate de fenomenul terorist sunt multiple şi în mozaic. Apar din toate
părţile şi angajează toată lumea. Unele se asumă, altele se impun. Însă cel mai mare
risc este acela de a ignora terorismul, de a diminua măsurile de protecţie împotriva
lui şi, în consecinţă, a-l accepta sau a-l tolera. Atitudinea de indiferenţă sau de
favorizare (prin neimplicare) a fenomenului terorist reprezintă unul dintre cele mai
mari riscuri ale acestui început de secol. Nimeni nu poate rămîne indiferent la
fenomenul terorist, pe motiv că pe el nu-l afectează sau în speranţa că va fi cruţat
de atacuri teroriste. În faţa terorismului, omenirea trebuie să fie solidară, deşi însăşi
solidaritatea este un risc. Este însă un risc necesar, deopotrivă, asumat şi impus.
Principalele politici generale de combatere a economiei subterane pe plan
mondial, ce sunt recomandate de ajustat și în legislația națională, sunt:
1. Reducerea presiunii fiscale şi a intensităţii reglementărilor acestora de către
statele şi guvernele naţionale .
2. Reconsiderarea şi structurarea legislaţiei fiscale şi a celei economice, în general,
pe principii unitare urmărindu-se:stabilirea de impozite adecvate pentru populatie;
eliminarea posibilităţilor de interpretare abuzivă a dispoziţiilor, atât în favoa-rea, cât
şi în defavoarea contribuabilului; reducerea costurilor de administrare a sistemului,
atât la nivel de contribuabil, cât şi la nivelul statului; armonizarea prevederilor
legislative, a nor-melor şi procedurilor de lucru, cu cele din statele învecinate sau cu
care există interese economice comune.
În vederea implementării unor măsuri mai bune de combatere a economiei
neoficiale, se urmăreşte o colaborare între ţări pentru aplicarea de măsuri ample,
intersectoriale, cu participarea directă sau indirectă a unor grupuri de state,
concretizată în elaborarea şi semnarea unor convenţii, tratate şi acorduri
internaţionale. Pe fondul integrării europene accentuate, în anul 1999, a fost
înfiinţat Oficiul European de Luptă Împotriva Fraudelor (OLAF), ca instituţie
comunitară competentă să dezvolte controale pe teritoriul statelor membre, dar şi
al ţărilor candidate la Uniunea Europeană, care nu a obţinut încă rezultate
spectaculoase.
Instituţiile Uniunii Europene şi statele membre ale acesteia acordă o mare
importanţă protectiei intereselor financiare şi economice ale comunităţii şi luptei
împotriva criminalităţii organizate transnaţionale si altor activităţi ilegale care
prejudiciază bugetul comunitar, dar rezultatele combaterii evaziunii fiscale şi a
fraudei sunt insignifiante.