Candida albicans este o levură care face parte din flora normală a

organismului uman, care în anumite condiţii poate deveni patogenă. De obicei,

sistemul imunitar ţine sub control dezvoltarea excesivă a ciupercii.
Ea este un fung dimorf care are capacitatea de a adopta un spectru de
morfologii. De aceea ea este considerată un organism „polimorfic“ sau
„pleomorfic“. Nutriţia celulei de drojdie este bazată pe compuṣi care conţin carbon
ṣi azot ce trec prin peretele celular. Cea mai importantă drojdie cu potenţial patogen
aparţine genului Candida. Înmulţirea speciilor acestui gen se realizează prinprin
înmugurire din celula mamă.
Există peste 20 de specii de candida, cea mai cunoscută fiind Candida
albicans.
 În anumite condiţii, aceste ciuperci se ȋnmulţesc foarte mult, provocând
apariţia infecţiilor micotice, denumite candidoze, ȋn special ȋn zonele umede ṣi calde,
cum ar fi vaginul, cavitatea bucala, zonele axilare, dar ṣi la nivelul unghiilor. La
bebeluṣi pot determina aparitia rash-ului (erupţiei) de scutec. La persoanele adulte,
infecţiile cu ciuperci ale cavităţii bucale devin mai frecvente odată cu ȋnaintarea ȋn
vârstă.
Candidoza este o infecţie determinată de regnul fungi, în special de fungul
Candida Albicans – cel mai frecvent agent etiologic al candidozei - care se manifestă
prin înmulţirea exagerată a acestor ciuperci la nivelul altor organe.

Figura 7. – Candida albicans

Există două tipuri de candidoză: candidoza bucală şi candidoza vaginală.