28/01/2020

• Fiecare soluţie (orbital):

• este caracterizată de un grup de numere cuantice

• reprezintă câte o stare energetică a e- în atom (n),
Chimia Mediului având o anumită geometrie (l) şi orientare (m).
• conform concepţiei mecanicii cuantice, pentru
definirea stării e- în spaţiul atomic este necesar să se
introducă cel de al patrulea număr cuantic, numărul
•Curs 4 cuantic de spin (s), care ţine cont:
–rotaţia e-în jurul propriei axe;
–corespunde densităţii de sarcină în orbital
(densitatea este maximă, când orbitalul este
complet ocupat cu 2 e- de spin opus).
66 70

1 2

➢ Ecuaţia lui Schroedinger este o expresie diferenţială de ordin doi, a cărei

complexitate creşte odată cu creşterea numărului de electroni care se mişcă în Învelişului electronic al atomului
jurul nucleului. Rezolvarea ei este mai uşoară în cazul atomului de hidrogen,
care posedă un singur electron în învelişul electronic. Soluţiile ecuaţiei au sens • totalitatea electronilor care gravitează în spaţiul din jurul
fizic doar pentru anumite valori ale numerelor cuantice n, l, m şi s, ceea ce nucleului;
indică similitudinea dintre modelele ondulatorii şi modelul Bohr – Sommerfeld
(ambele modele definesc aceleaşi numere cuantice). • sunt grupaţi în straturi electronice (nivele energetice), care
➢ Numărul cuantic principal, n, indică nivelul energetic (stratul) din jurul diferă prindistanţa faţă de nucleu şi prin energia electronilor
nucleului pe care se află poziţionat electronul, n ≥ 1.
➢ Numărul cuantic secundar (orbital), l, defineşte tipurile de orbitali (orbite, (E1, E2.,.En);
substraturi) dintr-un anumit strat energetic, lЄ[0 ÷ (n-1)]. Astfel:
– l = 0, orbitali de tip s; există 1 (un) singur orbital de tip s în fiecare strat, de formă sferică,
fiind simetric faţă de nucleu; • fiecare strat este format din unul sau mai multe
– l = 1, orbital de tip p; în număr de 3 în fiecare strat electronic, orbitalii de tip p au formă
bilobată, cu ambii lobi egali, dispuşi de o parte şi de alta a nucleului; sunt orientaţi după substraturi electronice.
cele trei axe de coordonate fiind perpendiculari între ei;
– l = 2, orbitali de tip d; în fiecare strat electronic sunt 5 orbitali de tip d, cu formă
tetralobată, cu lobii egali, orientaţi după cele trei axe de coordonate şi între acestea;
– l = 3, orbitali de tip f, în număr de 7, cu formă complicată. • substraturile unui strat diferă prin energie şi prin numărul
➢Numărul cuantic magnetic, m, indică numărul orbitalilor de acelaşi tip care se maxim de electroni pe care îi pot conţine
găsesc într-un strat electronic, m Є (-l, 0, +l);
.
➢Numărul cuantic de spin, s, indică sensul de rotaţie al electronului în jurul
propriei sale axe şi poate lua valorile +1/2 şi -1/2, după cum rotaţia se face în • electronii care aparţin unui anumit substrat au aceeaşi
acelaşi sens cu cea din jurul nucleului sau în sens contrar. energie (degenerare energetică).
71 73

3 4

1

• Structura învelişului electronic al atomului (Chimie anorganica ,
cap.1, Anca Razvan, 2012)
– o particulă în mişcare foarte rapidă în jurul nucleului
–i se asociază imaginea unui nor de sarcină negativă, de
densitate variabilă în raport cu sistemul de axe de coordonate.
–Teoria lui Schrődinger arată că, din considerente energetice,
electronul există cu o anumită certitudine (probabilitate ≈ 95
%) într-o zonă (element de volum), denumită orbital atomic, în
care norul electronic are densitate maximă.
• În orbital, electronii -miscarea în jurul nucleului şi o mişcare de
rotaţie în jurul propriei axe, mişcarea de spin.
•Electronii -mici sfere încărcate electric, care generează
un câmp magnetic, prin mişcarea de spin.
•Teoria consideră că densitatea de sarcină este maximă,
prin ocuparea orbitalului cu doi electroni de spin opus,
denumiţi electroni cuplaţi; (2 sageti de sens opus ↑↓ )
52
5 6
• Substraturile electronice ale unui strat au energii
apropiate şi sunt formate din orbitali atomici de
acelaşi tip.
• Substraturile se notează cu litere s, p, d, f precedate
de numărul stratului electronic (1s, 2s, 2p,...4d,..5f).
• Numărul electronilor este marcat prin indicele
superior (1s2., 4f14).
•Fiecare orbital atomic se caracterizează printr-o
anumită energie şi formă, în funcţie de distanţa faţă
de nucleu.
• Un orbital poate fi ocupat de maximum doi electroni
de spin opus.
75
7 8
28/01/2020
Învelişului electronic al atomului
• Într-un atom pot exista n straturi electronice;
acestea se notează, cu litere: K, L, M, ...., Q
sau cu numere arabe, respectiv n=1, 2, 3,...7.
•Energia electronilor depinde de distanţa
(interacţia) faţă de nucleu.
• Stratul cel mai apropiat de nucleu (K) are
energia minimă şi se numeşte nivel / strat
fundamental.
• Electronii unui atom, care populează ultimul
strat electronic (cel mai îndepărtat de nucleu,
considerat exterior) au cea mai mare energie;
sunt grupaţi în nivelul / stratul de valenţă şi
sunt denumiţi electroni de valenţă. Un strat n
conţine maximum 2n2 electroni.
Interacţii atractive şi repulsive în atom
• În atomi, electronii suferă atracţia
electrostatică a nucleului precum şi
acţiunile de respingere şi
interacţiunile magnetice ale celorlalţi
electroni.
74
• Orbitalii reprezintă regiuni în jurul nucleului, de energie,
formă şi orientare exact determinate de funcţia de undă Ψ n l
m , în care e au acces (există cu probabilitate maximă), dar
-
care nu sunt întotdeauna populate cu e-.
• Cea mai uzuală reprezentare grafică a acestora redă
suprafeţele de maxim şi de minim ale soluţiilor
matematice ale ecuaţiei lui Schrődinger.
• principalele tipuri de orbitali atomici obţinuţi prin
reprezentarea grafică a funcţiilor de undă orbitale (soluţii
matematice ale ecuaţiei Schrődinger).
• Cele trei numere cuantice - soluţii ale ecuaţiei lui
Schrődinger sunt consecinţa naturii ondulatorii a
electronului.
76
2
 28/01/2020

Orbitali atomici de tip s Orbitali atomici de tip p

•În fiecare nivel energetic există un singur orbital s, care este de • tip p (npx, npy, npz) populează toate nivelele electronice,
începând cu nivelul L (n ≥ 2).
cea mai joasă energie. • sunt orientaţi după cele 3 direcţii ale axelor de
•Prezintă simetrie sferică în jurul coordonate (unghi de 90°).
nucleului. • forme bilobare, cei doi lobi identici fiind distribuiţi
simetric de-a lungul axelor cu nucleul în originea
acestora
•Orbitalii s se găsesc în toate • Orbitalii p formează legături chimice într-o anumită
nivelele energetice, începând cu regiune între atomi şi cu o anumită orientare în spaţiu.
primul nivel, K (n ≥ 1).

•Datorită simetriei sferice a

orbitalului, acesta poate forma
legături chimice neorientate în
spaţiu

77 78

9 10

Orbitali atomici de tip d Orbitali atomici de tip f

toate nivelele energetice, începând cu nivelul M (n ≥ 3) sunt populate • există în total 7 orbitali atomici de tip f, care populează
cu câte cinci orbitali de tip d: ndxy ndxz, ndyz (pe direcţiile bisectoarelor nivelele energetice, începând cu nivelul N (n ≥ 4); sunt
dintre cele trei axe) şi respectiv nd 2 2 şi nd 2 (care au probabilitatea octolobari şi au simetrii spaţiale mai complicate.
maximă pe direcţia axelor Ox, Oy şi Oz).
• orientarea spaţială a orbitalilor d determină formarea de
ATOMUL
legături chimice orientate în spaţiu.

http://atomul2011.weebly.com/icircnveli537ul-de-electroni.html
79 80

11 12

3

Fig. 3.10.: Reprezentarea orbitalilor de tip s, p şi d
81
13
• Configuraţia electronică a atomilor reprezintă
distribuţia electronilor în învelişul de Z e- al unui
atom.
• Popularea cu e- se face prin amplasarea succesivă în
orbitali atomici, pe nivele şi subnivele energetice a câte
unui electron (electron distinctiv) până la realizarea
numărului atomic Z.
• Diagrama energetică – indică succesiunea ocupării cu
electroni, pe măsura creşterii energiei nivelelor şi
subnivelelor electronice.
• Principiul de construcţie a învelişului de electroni: s-a
interpretat faptul că succesiunea ocupării cu electroni în
învelişurile electronice se face conform unor legi naturale,
care pot fi descrise (empiric) de un set de principii şi
reguli.
83
15
28/01/2020
CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ A ATOMULUI
• Structura învelişului electronic →
comportarea chimică a atomilor →
reactivitatea substanţelor
• Mişcarea e- în jurul nucleului poate fi
comparată cu un nor electronic, încărcat
negativ
• Orbital atomic → zona din jurul nucleului în
care există probabilitatea maximă de a găsi e-
• Mişcarea de spin → mişcarea pe care o
efectuează e- în jurul axei sale
• Mişcarea de spin → în sensul acelor de
ceasornic sau în sens invers
82
14
1. Principiul energetic
• nivelele energetice existente în atom se ocupă consecutiv, în
ordinea crescătoare a energiei acestora: E1 < E2 <... < En.
Succesiunea ocupării nivelelor este dată de sensul creşterii
valorilor lui n. (principiul Aufbau).
• ocuparea subnivelelor cu electroni poate fi descrisă de regula
sumei minime (n+l). În cazul în care două subnivele au aceeaşi
sumă, atunci se va completa cu prioritate orbitalul cu cea mai
mică valoare a lui n.
• succesiunea ocupării nivelelor energetice prezintă unele
particularităţi, mai ales în cazul elementelor mai grele
• Z > 20. Ex: nivelele ns se ocupă înaintea nivelelor (n-1)d, iar
nivelele (n- 2)f se ocupă cu electroni după completarea nivelelor
(n-1)p şi respectiv, ns;
84
16
4
 28/01/2020

• Reguli pentru ocuparea orbitalilor cu electroni

➢ Principiul stabilităţii: în starea fundamentală a atomului, electronii
tind să ocupe orbitalii caracterizaţi de energia cea mai mică, dinspre
nucleu (n = 1) spre exterior.
➢ Principiul de excludere a lui Pauli: doi electroni aparţinând aceluiaşi
atom nu pot fi caracterizaţi de aceleaşi numere cuantice n, l, m şi s.
Chiar dacă au identice numerele cuantice n, l şi m, ei trebuie să difere
prin sensul rotaţie, respectiv numărul cuantic de spin. Deoarece
numărul cuantic de spin are doar două valori, +1/2 şi -1/2, prin
extrapolare, rezultă că pe un orbital nu se pot amplasa decât maxim
doi electroni (care diferă prin valoarea lui s).
➢ Regula lui Hund: electronii se distribuie în învelişul electronic astfel
încât numărul electronilor cu spin paralel (necuplaţi) pe orbitalii cu
aceeaşi energie (au aceleaşi numere cuantice n şi l) să fie cât mai
mare. Reformulată, regula arată că în cazul orbitalilor degeneraţi din
acelaşi strat (au energii egale) am plasarea electronilor se face
ocupând fiecare orbital degenerat cu câte un electron şi apoi, dacă
încă mai există electroni, se realizează cuplarea de spin a acestora.
Pornind de la aceste reguli, în Figura 3.12. este exemplificat modul de
ocupare cu electroni a învelişurilor electronice ale unor atomi. Fig. 3.11.: Ocuparea învelişurilor cu electroni
85 86

17 18

Fig. 3.12.: Ocuparea învelişurilor cu electroni

87

19