1/28/2020

➢ Exemplu: Formarea NaCl

✓ Atomul de Na (Z = 11), situat în grupa I-a A, perioada 3-a,
cedează 1e- formându-și configurația stabilă a gazului rar cel
mai apropiat (Ne), rezultând cationul Na+:
Chimia Mediului Na - 1e- → Na+
1s2 2s22p6 3s1 - 1e- → 1s2 2s2 2p6
[Ne] 3s1 - 1e- → [Ne]
✓ Atomul de Cl (Z = 17), acceptă electronul cedat de către atomul

•Curs 7 de Na și se transformă într-un anion, cu configurația completă a

argonului:
Cl + 1e- → Cl-
1s2 2s22p6 3s23p5 + 1e- → 1s2 2s22p6 3s23p6
[Ne] 3s23p5 + 1e- → [Ar]

133 134

1 2

Fig. 4.1.: Formarea NaCl

Fig. 4.2.: Legătura ionică – formarea NaCl

135 136

3 4

1
 1/28/2020

4.2. Legătura covalentă

Teoria Lewis are la bază ideea că

Teoria Lewis. Structuri Lewis
- moleculele formate din atomi identici.
- transferul de electroni de la un atom la
altul nu mai este posibil şi legătura chimică
apare prin punerea în comun de e-, până
la asigurarea configuraţiei electronice
stabile.
legăturile chimice într-o moleculă se
realizează prin punerea în comun a
electronilor de valenţă (prin perechi de
electroni), pentru a obţine configuraţii
stabile.

137 138

5 6

4.2.1. Legatura covalentă simplă

• molecula de Cl→ legătura chimică este formată dintr-o
pereche de e- comună ambilor atomi de Cl, e- provenind
câte unul de la fiecare atom de Cl.

• e- participanti = e- din straturile exterioare = straturi de

valenţă,
• legătura chimică formată se numeşte legătură covalentă.
• Se constata că regula octetului se respectă pentru
ambii atomi de clor; aceştia ajung la configuraţii
electronice stabile de argon, chiar dacă nu se mai
formează ionul clorură.

• perechea de e- este în mod egal repartizată celor doi

atomi, identici ca electronegativitate.
139 140

7 8

2
 1/28/2020

• Lewis propune simbolizarea unei covalenţe, deci a legăturii de 2 electroni,

printr-o liniuţă:
• Electronii puşi în comun intră în configuraţia electronică a ambilor atomi.
• În cazul atomilor elementelor care-şi pun în comun doi sau trei electroni, moleculele se
leagă prin covalenţe duble sau triple:
• Legătura covalentă este dirijată în spaţiu, atomii ocupând poziţii fixe unul faţă de altul;
aceste poziţii nu se pot schimba nici prin modificarea stării de agregare a substanţelor.
• Se cunosc trei tipuri de covalenţe:
– covalenţă nepolară stabilită între atomi de același fel şi caracterizată de
apartenenţa perechii de electroni de legătură în mod egal la cei doi atomi legați, de
exemplu formarea moleculelor de H2, F2, O2, N2;
– covalenţa polară stabilită între două specii diferite de atomi caracterizată prin
deplasarea electronilor de legătura către elementul mai electronegativ, apărând
astfel sarcini electrice parțiale – HF, H2O, NH3;
– covalenţa coordinativã, în care unul din atomi posedă o pereche de electroni
neparticipanţi (atomul donor) pe care o „oferă”, o donează unui atom deficitar în
electroni (atomul – acceptor):
HCl - legătura chimică dintre H şi Cl se formeză prin punerea în comun a câte unui e-.
În acest fel, H va avea o configuraţie de gaz nobil, He, iar Cl configuraţia gazului
nobil Ar.
• Datorită electronegativităţii diferite, perechea de e- nu mai este egal repartizată
celor doi atomi. Cum electronegativitatea Cl (Cl = 3,0) este mai mare decât cea a H
(H = 2,1), perechea de e- va fi atrasă mai mult către Cl, fenomen numit polarizare,
ceea ce duce la apariţia a doi poli electrici de sarcini subunitare (parţiale), egale,
pe fiecare atom participant la legătură. →legătură covalentă formată între doi
atomi cu electronegativităţi diferite se numeşte legătură covalentă polară.
•
Cl-Cl - legătura covalentă nepolară cu electronegativităţi foarte apropiate.
Legăturile covalente nepolare stau la baza polarităţii moleculelor ce apare ca o sumă
(vectorială) a momentelor de dipol ale legăturilor polare.
Se deduce că în cazul moleculelor simetrice, momentele de dipol ale legăturilor se
anuleză reciproc.
Ex. legăturile covalent-nepolare C-Cl creează moment de dipol în molecula de CHCl3,
(molecula polară), spre deosebire de molecula CCl4 a cărui moment de dipol este
zero (pe baza simetriei moleculare) şi în consecinţă molecula va fi nepolară.

141 142
9

9 10

Concluzia: în funcţie de diferenţa de electronegativitate a atomilor

participanţi la legătura chimică, aceasta poate să aibă caracter ionic,
covalent polar sau covalent nepolar.

Caracterul ionic şi caracterul covalent al unei legături chimice sunt Reprezentarea legăturilor chimice prin
complementare şi nu se exclud reciproc. Cu alte cuvinte, o legătură
chimică prezintă ambele caractere, doar unul dintre acestea fiind perechi de electroni şi punerea în evidenţă
predominant. a electronilor de valenţă pentru un compus
se spune că legătura chimică este fie preponderent ionică, fie preponderent
chimic se numeste structură Lewis
covalentă.

Cea mai mare diferenţă dintre electronegativităţile a 2 elemente din

sistemul periodic este:
Cs (Cs = 0,7) şi
F (F = 4,0), → legătura chimică din CsF are caracterul ionic cel mai
pronunţat.

143 144

11 12

3
 1/28/2020

4.2.2.Legătura covalent coordinativă

Totuşi, un caz particular de legătură
OBLIGATORIU: 1) regulile de ocupare cu e- a orbitalilor chimică covalentă se realizează prin
atomici se respectă în totalitate şi pentru orbitalii participarea la legătură a unui orbital
participanţi la legătura chimică.
liber şi a unui orbital complet ocupat.
2) la o legătură chimică pot participa cel puţin 2 atomi,
fiecare cu cel puţin un orbital atomic ce poate să
acomodeze doi electroni, de spin contrar, pereche de
electroni de legătură. legătură covalent coordinativă sau
Ca legătura chimică să se realizeze, orbitalii participanţi la legătură covalentă donor-acceptor sau
legătură trebuie să conţină numai e- neîmperecheaţi (cu legătură retrodonoare.
spin antiparalel).

145 146

13 14

4.2.3. Formarea legaturii covalent –

coordinative Legătura chimică în combinaţii complexe
Legătura covalent coordinativă – specifică combinaţiilor complexe.
• se formează prin utilizarea orbitalilor liberi ai unui atom sau ion metalic, numit
atom central şi perechile neparticipante de e- ale unor molecule sau ioni (NH3,
H2O, OH–, Cl–, CN– - liganzi).
• atomul central şi liganzii fac parte din sfera de coordinare, totuşi o combinaţie
complexă poate avea şi ioni sau molecule din afara sferei de coordinare.
EX: hidroxidul de tetramincupru(II), [Cu(NH3)4](OH)2, compus de culoare
intens albastră. Există mai multe tipuri de legături chimice:
– legături covalente polare N–H în moleculele de amoniac şi O–H în ionul
hidroxil,
– legături covalent coordinative între ionul de cupru şi moleculele de amoniac
– legături ionice între ionul complex şi cei doi ioni hidroxil.

147 148

15 16

4
 1/28/2020

Combinaţiile complexe ale fierului, cobaltului, cuprului, aluminiului şi

cromului cu NH4+, H2O şi OH-
4.3.Legături multiple
Mediu Fe(II) Fe(III) Co(II) Cu(II) Al(III) Cr(III)
• Dacă atomii care participă la legătura chimică au fiecare mai mulţi e-neîmperecheaţi,
H2 O
[Fe(H2O)6]2+
soluţie
[Fe(H2O)6]3+
soluţie
[Co(H2O)6]2+
soluţie
[Cu(H2O)4]2+
soluţie
[Al(H2O)6]3+
soluţie
[Cr(H2O)6]3+
soluţie
aceştia vor forma legături covalente duble sau triple (nesaturate) ca în cazul O2 sau N2.
verde deschis galben-brună roz albastră incoloră verde

[Fe(H2O)4(OH)2] [Fe(H2O)3(OH)3] [Co(H2O)4(OH)2] [Cu(H2O)4](OH)2 [Al(H2O)3(OH)3] [Cr(H2O)3(OH)3]

OH- precipitat precipitat precipitat precipitat precipitat precipitat
verde închis brun albastru-verde albastru alb verde

[Fe(H2O)4(OH)2] [Fe(H2O)3(OH)3] [Co(H2O)4(OH)2] [Cu(H2O)4](OH)2 [Al(OH)4]- [Cr(OH)6]3-

OH-
precipitat precipitat precipitat precipitat soluţie soluţie
exces
verde închis brun albastru-verde albastru incoloră verde
• Energia de legătură este energia necesară desfacerii (ruperii) legăturii.
NH3
[Fe(H2O)4(OH)2]
precipitat
[Fe(H2O)3(OH)3]
precipitat
[Co(H2O)4(OH)2]
precipitat
[Cu(H2O)4](OH)2
precipitat
[Al(H2O)3(OH)3] [Cr(H2O)3(OH)3]
precipitat precipitat • Lungimea legăturii reprezintă distanţa dintre nucleele atomilor ce
verde închis brun albastru-verde albastru alb verde
participă la legătură.

NH3
[Fe(H2O)4(OH)2] [Fe(H2O)3(OH)3] [Co(NH3)6]2+ [Cu(NH3)4](OH)2 [Al(H2O)3(OH)3] [Cr(NH3)6]3+ E leg triplă >E leg dublă > E leg simplă
precipitat precipitat soluíe soluţie precipitat soluţie
exces
verde închis brun galbenă pai intens albastră alb verde
• Lungimea legăturii scade pe măsură ce creşte gradul de
nesaturare al legăturii.
Culorile combinaţiilor complexe sunt o consecinţă a perturbării energetice a orbitalilor
atomici ai metalului central de către liganzi.
149 150

17 18

4.3.1. Legături delocalizate • ionul se poate reprezenta prin 3 structuri echivalente, numite structuri
limită se presupune că sunt în rezonanţă una cu celelalte şi formează o
structură medie, numită hibrid de rezonanţă.
• Delocalizarea legăturilor chimice este un concept - de ce molecule
precum NO3- sau SO2 au toate legăturile echivalente d.p.d.v. • legătura dublă este delocalizată pe toate cele 3 legături (aparţinând
dimensional (lungimea legăturii) şi energetic (energia legăturii). simultan celor patru atomi din ion), iar sarcina negativă a ionului nu mai
este localizată la un singur atom de oxigen, ci este delocalizată pe întreg
ionul.
EX: NO3–,
• ar trebui să existe o legătură dublă N=O (cu lungime de 1,15 Ǻ), .. .. - .. .. -
două legături simple N–O, una covalentă cu sarcina electrică
:O : O: : O: :O
negativă localizată pe atomul de oxigen şi una covalent– .. .. -
coordinativă (ambele cu lungime de 1,37 Ǻ). - .. N
..O : .. N
..O : N
..O : N
..O :
:..O :..O :..O :..O
• în realitate prin metode experimentale rezultă că nu există deosebiri S S
S
între cele 3 legături (cu lungimi egale de 1,22 Ǻ). .. O: ..
:..O .. :..
O
..O: :..
O O:
..
151 152

19 20

5
 1/28/2020

Pentru simplificare, legăturile chimice se pot reprezenta astfel: Deviaţii de la regula octetului

• legăturile ionice, prin notarea sarcinii ionilor în stânga sus; Na +Cl– a) Hipervalenţa
- elementele din perioada 2-a respectă în totalitate
• legăturile covalente prin folosirea unei linii pentru fiecare legătură
realizată: regula octetului în combinaţiile chimice pe care le
– H–Cl, legătura simplă, formează,
– O=O, legătura dublă,
– N≡N, legătura triplă - elementele din perioadele superioare pot stabiliza
configuraţii electronice şi printr-un număr mai mare
• legăturile covalent coordinative prin săgeată de la atomul ce
posedă perechea de electroni către atomul ce acceptă perechea de de 8 electroni (PCl5, SF6 ), molecule ce au în jurul
electroni; atomului central mai mult de 8 electroni.
– [H3N→H]+
• a pune în evidenţă polaritatea unei legături, se adaugă în dreapta
sus la fiecare atom, sarcinile parţiale dobândite;
– Hδ+–Clδ–.
- Compuşii de acest tip se numesc compuşi
hipervalenţi.
153
154

21 22

b) Molecule deficitare în
electroni • O interpretare mai riguroasă a legăturii chimice se obţine dacă se
• Există molecule stabile în care ţine seama de orbitalii atomici participanţi la legătură şi
unul din atomi (de regulă Be, B,
Al) nu îşi completează octetul prin orientarea acestora în spaţiu.
legături covalente obişnuite, cum
ar fi cazul B2H6, AlCl3 sau BF3. - • legăturile chimice
molecule deficitare în electroni.
– prin suprapunerea orbitalilor atomici puri sau hibridizaţi,
• Stabilizarea. Deficitul de electroni
conferă moleculelor un caracter – prin transformarea orbitalilor atomici în orbitali moleculari.
de acid Lewis tare.
Formare de legături în punte de hidrogen • Pe baza acestor supoziţii simple → 2 teorii importante pentru
chimie:
– Metoda Legăturii de Valenţă (MLV)
– Metoda Orbitalilor Moleculari (MOM)
– explică într-o măsură satisfăcătoare formarea legăturilor
chimice, în special a celor covalente, dar fiecare teorie în
parte prezintă avantaje şi dezavantaje

Legături coordinative
Legături duble delocalizate 155 156

23 24

6
 1/28/2020

Dizolvarea
Solubilitatea • fenomenul fizic prin care moleculele de solut se amestecă omogen cu cele
ale solventului.
• un proces fizic→substanţa dizolvată se poate recupera prin eliminarea
• proprietatea unei substanţe chimice solide, solventului (EX evaporarea ).
• La dizolvare:
lichide sau gazoase numit solvat de a se – legăturile intermoleculare din solut se desfac (cu consum de energie),
dizolva într-un lichid, numit solvent pentru a – formarea unor alte legături intermoleculare între solut şi solvent (cu
forma o soluţie omogenă. eliberare de energie) = solvatare sau în cazul apei, hidratare.
• Combinarea 2 procese energetice din timpul dizolvării → efecte termice
uşor sesizabile.
• depinde : EXEMPLE
1. dizolvarea azotaţilor alcalini sau de amoniu în apă produce o răcire evidentă a
– solventul utilizat, soluţiei obţinute,
– temperatură 2. diluarea în apă a acizilor concentraţi, în special a H2SO4 este puternică
– presiune (în mod special în cazul gazelor). exotermă.
Dacă se adaugă apă acidului, acesta poate începe să fiarbă, stropind persoanele din jur. Întotdeauna
se adaugă acid în apă și NU invers. H2SO4 este un excelent agent dehidrator și este folosit la
157 prepararea fructelor uscate. 158

25 26

Cum se dizolva ? Structura cristalină

1. Substanţele ionice se dizolvă uşor în solvenţi ionici sau puternic polari,
iar temperatura, în general favorizează dizolvarea. • Un compus în stare solidă - definit de compoziţia
NaCl solub. în apa> NaCl solub. în alcool etilic>insolub. în acetona sau chimică şi de structura cristalină.
solventi organici nepolari

2. subst. alcătuite din molecule nepolare → în solvenţi nepolari • Toate solidele cristaline au structuri poliedrale
3. subst. formate din molecule polare sau uşor polarizabile → în solvenţi care rezultă prin repetarea regulată, în spaţiul
polari. tridimensional a celulei elementare.
4. dizolvarea gazelor favorizată de scăderea temperaturii şi creşterea
presiunii,
4. dizolvarea subst.polare sau nepolare la o temp.constanta depinde de Celula elementară =
solvent şi de solut.
6. metalele → prin topire în alte metale →aliaje (sau amalgamuri dacă cea mai mică unitate de volum dintr-un cristal
dizolvarea are loc în mercur); care prezintă toate caracteristicile reţelei
7. alte substanţe solide cristaline sau amorfe (T ridicate) → soluţii solide.
respective
159 160

27 28

7
 1/28/2020

Solidele cristaline (caracteristicile celulelor elementare) :
7 sisteme de cristalizare, existând 14 reţele de cristalizare
Un compus cu o anumită compoziţie chimică poate să
prezinte mai multe structuri cristaline forme polimorfe.
ELEMENTE : în loc de polimorfism se foloseşte termenul de
alotropie, iar formele cristaline diferite în care se poate găsi un
element se numesc forme alotropice.
CARBONUL

Structura fulerenei C60

ZnS – blendă, ZnS – würtzit,

structură cubică cu feţe Diamantul şi structura
structură hexagonală Grafitul şi structura sa
centrate sa cristalină
(gr. - graphein)
(gr.- adamas)
161 162

29 30