1/28/2020

CAPITOLUL 4: LEGATURI CHIMICE

Asocierea atomilor , moleculelor și ionilor în

Chimia Mediului compuși chimici = legături chimice

1. Legătura ionică
•Curs 6 2. Legătura covalentă
3. Legătura covalent coordinativă
4. Legături multiple

121 122

1 2

4.1. Legătura ionică ➢ Exemplu: Formarea NaCl

✓ Atomul de Na (Z = 11), situat în grupa I-a A, perioada 3-a,
• Substanţele chimice = compuşi chimici formaţi din atomi, molecule sau ioni.
cedează 1e- formându-și configurația stabilă a gazului rar cel
• Numai gazele nobile pot fi considerate substanţe formate doar din atomi elementari.
mai apropiat (Ne), rezultând cationul Na+:
Na - 1e- → Na+
1s2 2s22p6 3s1 - 1e- → 1s2 2s2 2p6
• Instabilitatea configuratiilor electronice → apariţia legăturilor
[Ne] 3s1 - 1e- → [Ne]
chimice
✓ Atomul de Cl (Z = 17), acceptă electronul cedat de către atomul
• Cele mai stabile configuraţii electronice sunt cele ale gazelor nobile, de aceea, numai de Na și se transformă într-un anion, cu configurația completă a
acestea pot exista în stare naturală sub formă de atomi elementari. argonului:
Cl + 1e- → Cl-
• Toate celelalte elemente tind să-şi modifice numărul de electroni pentru a ajunge la
configuraţiile electronice mai stabile, în general la cele de gaz nobil, cu 8 electroni pe 1s2 2s22p6 3s23p5 + 1e- → 1s2 2s22p6 3s23p6
ultimul nivel energetic (regula octetului) [Ne] 3s23p5 + 1e- → [Ar]

123 134

3 4

1
 1/28/2020

Fig. 4.1.: Formarea NaCl

Fig. 4.2.: Legătura ionică – formarea NaCl

135 136

5 6

Legătura ionică:
• generată de forţe electrostatice
• o legătură puternică
• Deşi pot fi considerate particule individuale,
ionii de Na+ şi cei de Cl- se atrag electrostatic şi • nu este orientată în spaţiu
formează compusul clorură de sodiu. Pentru • stă la baza formării reţelelor ionice
că cei 2 atomi participanţi la legătură sunt
foarte diferiţi (metal, Na şi nemetal, Cl), se
stabileşte o legătura chimică =legătură ionică.

127 128

7 8

2
 1/28/2020

Na+ Cl–

Cristalul de clorură de sodiu

Reţele ionice
• Legătura ionică nu formează asociaţii închise ci deschise - agregate
tridimensionale de ioni reţele cristaline ionice.

• Anionii şi cationii ce formează compuşii ionici se organizează în rețele ionice pe

baza forţelor de atracţie electrostatică dintre aceştia, forţe ce nu sunt orientate în
spaţiu.
• Formula chimică = numai raportul stoichiometric dintre cationi şi anioni.
•Ex: raportul cationi / anioni în reţeaua NaCl = 6 : 6 = 1 : 1
•Numărul de ioni de sarcină contrară ce se află în imediata vecinătate a unui ion se numeşte
număr de coordinaţie. Numărul de coordinaţie este determinat de raportul razelor cationului
şi anionului

129 1210

9 10

Proprietăţile compuşilor ionici

• Tăria legăturii ionice depinde de reţeaua ionică formată şi se
numeşte energie de reţea.
• Din cauza polarizării mutuale a ionilor în reţeaua ionică, legătura ionică
capătă un caracter parţial covalent, ceea ce arată că nu există o legătură
ionică pură ionică formată şi se numeşte energie de reţea.
• Polarizaţia mutuală -deformarea norului electronic al anionului în direcţia
cationului, suprapunerea parţială a orbitalilor celor doi ioni şi apariţia unui
grad de covalenţă al legăturii ionice.
– cu atât mai mare cu cât cationul are putere polarizantă mai mare, adică
are rază ionică mică, sarcină mare, orbitali liberi de energie relativ joasă
în stratul de valenţă
– Ex. Al3+ sau cationii metalelor tranziţionale în stări superioare de oxidare.
– anionul se polarizează cu atât mai uşor cu cât raza ionică este mai mare
şi sarcina electrică mai mare (I– se polarizează mai uşor decât Cl–, iar S2–
şi O2– sunt mai polarizabili decât F– sau Cl–, prin urmare oxizii şi sulfurile
au un grad de covalenţă mai mare decât halogenurile). I
1211
1. Starea de agregare
– substanţe cristaline,
– solide la temperatura camerei.
– datorită legăturilor de natură electrostatică -legături puternice, au
constante fizico-chimice cu valori mari.
2. Solubilitatea
- solubile în solvenţi polari (în special apă) şi
- greu solubile în solvenţi nepolari, (în cazul dizolvării în apă
forţele electrostatice care reţin ionii în reţeaua cristalină scad,
ca urmare a fenomenului de hidratare a ionilor). Solubilitatea
substanţelor este puternic influenţată de volumul ionilor şi de
energiile de solvatare ale cationului şi anionului. Se poate
spune că solubilitatea sărurilor depinde direct de energia de
reţea, de volumul ionilor şi de împachetarea acestora.
130

11 12

3

3. Conductibilitatea electrică
– St.solide nu conduc curentul electric deoarece ionii-
purtători de sarcini electrice , nu sunt mobili, dar în
stare topită sau în soluţie devin conductori electrici
(electroliţi) pentru că ionii devin mobili.
4. Comportarea la acţiuni mecanice
– forţe de natură mecanică asupra cristalelor
compuşilor ionici -în cristale mai mici (sunt casante),
deoarece prin lovire straturile de ioni se deplasează
astfel încât ionii de acelaşi semn devin vecini şi apare
fenomenul de respingere electrostatică.
131
13
1/28/2020
4. Temperatura de topire şi de fierbere
p.t.şi p.f. ale compuşilor ionici sunt foarte
ridicate şi scad pe măsura creşterii razelor
ionice.
6. Stabilitatea termică
– volumul cationului este mic, nu se realizează un
„contact” bun între cationi şi anioni şi compusul
are stabilitate termică mai mică, -variaţia
temperaturii de descompunere a carbonaţilor
metalelor alcalino-pământoase.
• MgCO3 → MgO + CO2 (T1)
• SrCO3 → SrO + CO2 (T2)
• BaCO3 → BaO + CO2 (T3) T1< T2 < T3
132
14