5 curiozități despre rechini, marii

stăpâni ai abisului
Câte curiozități despre rechini cunoști? Imaginile cu rechini la vânătoare
stârnesc emoții puternice, însă acești pești nu sunt doar niște „mașini de ucis”.
În ultimii ani, studiile au arătat că rechinii pot da dovadă de abilități și strategii
de supraviețuire uimitoare în confruntarea lor cu o lume care se schimbă atât
de repede.

De asemenea, oamenii de știință au descoperit multe alte lucruri interesante.

De la fenomene precum „nașteri virgine”, la vieți care se întind pe secole,
rechinii au o serie de atribute care îi fac de-a dreptul uimitori.
Un rechin alb (Carcharodon carcharias) vânează o focă. Foto: Wikimedia
Însă rechinii sunt înconjurați de tot felul de mituri, care ar putea într-o bună zi
să distrugă aceste animale arhaice fascinante. Așadar, iată cinci curiozități
despre rechini.

1. Primul rechin omnivor

Iată prima intrare de pe lista noastră de curiozități despre rechini. Când ne
gândim la acești pești, îi asociem cu imagini sângeroase și cu consumul de
carne crudă.

De câteva decenii, cercetătorii cunoșteau că o specie comună de rechin, numită

„rechinul cu bonetă”, consuma iarbă de mare în cantități mari.

În ciuda acestui fapt, se presupunea că rechinii ingerau plantele din greșeală, în

timp ce căutau prada prin pajiștile cu iarbă de mare. Totuși, atunci când au
descoperit că iarba alcătuia 62% din conținutul stomacului animalului, savanții
au început să-și pună întrebări.

Un rechin ciocan. Foto: Wikimedia

Aparent, iarba nu oferea niciun fel de nutrimente animalului. În plus, nu
permitea stomacului să rețină hrana care i-ar fi oferit aceste nutrimente.

Pentru a dezlega misterul, a fost construit un acvariu special. Cinci rechini cu

bonetă au fost introduși în el și au fost hrăniți cu iarbă de mare cu o anumită
semnătură chimică.
Dieta lor era compusă din 90% iarbă și 10% caracatiță. După trei săptămâni,
rechinii se îngrășaseră. Această îngrășare trebuia confirmată științific și acesta a
fost rolul substanțelor cu semnătură chimică.

S-a dovedit că rechinii absorbiseră mai mult de jumătate din nutrimentele din
iarbă. Astfel au devenit prima specie de rechin omnivor care a fost
documentată.

2. Rechinii se pot îmbolnăvi de cancer

Un rechin alb cu o tumoare malignă la gură. Foto: Seeker

Există un zvon potrivit căruia rechinii nu se pot îmbolnăvi de cancer. Din
păcate, acest zvon nu este adevărat. De fapt, lumea științifică știe de peste 150
de ani că rechinii pot dezvolta această boală.
Cancerul a fost înregistrat la 23 de specii de rechin și, în 2013, a fost
documentat primul astfel de caz la un exemplar din specia cunoscută și sub
numele de „Marele alb”. Exemplarul a fost fotografiat în apele Australiei. Avea
o tumoare masivă în gură.
Ideea greșită conform căreia rechinii nu fac cancer este propagată de industria
cartilajului de rechin, care își promovează produsele drept tratament
anticancer. Această industrie este, în parte, motivul pentru care 100 de
milioane de rechini sunt măcelăriți în fiecare an.

Niciun studiu nu a dovedit că cartilajul de rechin previne sau vindecă cancerul.

Savanții sunt convinși că, chiar dacă rechinii ar fi imuni la cancer, consumarea
țesuturilor lor nu i-ar ajuta pe oameni să lupte cu această boală.

Mitul este periculos pentru pacienții cu cancer care renunță la tratamentele

tradiționale care i-ar putea ajuta și încearcă să se trateze cu produse obținute
din rechini, ceea ce este ineficient.

3. Curiozități despre rechini: Puii fără tată

Rechini-zebră. Foto: Tourism & Events Queensland

Rechinul-zebră Leonie „se plimbă” prin reciful HQ Aquarium din Australia de
câțiva ani. De-a lungul timpului, această femelă și partenerul său au conceput
mai mulți pui.
Când au fost despărțiți, în 2012, îngrijitorii au presupus că femela nu se va mai
reproduce. Totuși, în 2016, Leonie a depus trei ouă din care au ieșit pui. Se
credea că tripleții erau rezultatul spermei înmagazinate în corpul femelei.
Însă testele ADN nu indicau că sperma ar fi aparținut masculilor din acvariu (cu
care femela nu mai avusese niciun contact de ani de zile). Celulele puilor
aparțineau în întregime mamei.

Reproducerea asexuală nu mai fusese documentată la rechinii-zebră. Asta

înseamnă că Leonie este primul rechin documentat care a trecut de la
reproducerea sexuală cu un partener la versiunea asexuală, numită
„partenogeneză”.

În cazul partenogenezei, un anumit tip de ovul acționează în esență ca sperma.

Deși este mai comună la nevertebrate și plante, reproducerea asexuală este în
creștere printre vertebratele care se reproduc în mod obișnuit.

Animale precum varanul, viperele și chiar și găinile produc uneori pui fără
contribuția masculilor. Oricât ar părea de ciudat, este o veste bună pentru
rechinii-zebră, care sunt considerați specie pe cale de dispariție.

4. Pui care trec dintr-un uter în altul

Iată una dintre cele mai neașteptate curiozități despre rechini. Acești pești sunt
foarte independenți. În 2018, această tendință s-a manifestat într-un mod
remarcabil.

Se știe că puii de rechin își mînâncă frații în uter (sau, în cazul acesta, ovulele
nefertilizate). În timpul unor studii făcute pe o femelă de rechin-călugăr,
scanarea a dezvăluit acest comportament, în cadrul căruia un pui se hrănește
cu altul.
Grafic: Ethology
Cercetătorii au fost uimiți de cele întâmplate. Femela are două utere. Puii au
trecut dintr-un uter în altul ca să se hrănească cu „frații lor nefertilizați”.
Un echipaj dotat cu camere de filmat a descoperit o femelă însărcinată din
specia rechinului-tigru. Savanții au observat că puii treceau dintr-un uter în
altul printr-o gaură din laterala femeii.

Cum nu era un comportament în întregime natural (gaura era o rană), acest

fenomen nu dovedește faptul că rechinii-tigru se comportă întotdeauna astfel.

Totuși, a fost pentru prima dată când a fost înregistrat acest fenomen bizar.
O altă descoperire remarcabilă este faptul că embrionii nenăscuți își scot
uneori capetele prin cervixul mamei lor și iau contact direct cu lumea
subacvatică de afară.

5. Curiozități despre rechini: „Matusalem” cu

vârsta de 500 de ani
Un rechin de Groenlanda. Foto: NOAA
Iată și ultima dintre aceste curiozități despre rechini. Dacă ar exista un premiu
pentru cea mai mare ciudățenie, acesta ar trebui acordat rechinului
groenlandez.

La o primă vedere, acest rechin pare tern și banal. Însă longevitatea sa pare
desprinsă dintr-un roman SF. În 2016, s-a făcut prima încercare de a stabili
științific durata de viață a acestei specii.
Au fost adunați 28 de astfel de rechini, care muriseră din cauza pescuitului și a
vaselor comerciale. Unul dintre primele lucruri care au devenit evidente a fost
faptul că acest rechin crește foarte încet.

Faptul că unii adulți ajung la 4.9 metri sugerează faptul că au vieți lungi. Pentru
a reduce estimările, cercetătorii au folosit datarea cu radiocarbon.

Pentru aceasta, au folosit proteinele din ochi, care sunt create la naștere. Au
descoperit că unii dintre rechini aveau o vârstă de peste 500 de ani. Mai ieșit
din comun este faptul că ajung la maturitatea sexuală abia la vârsta de 150 de
ani.