25.03.

2019
Seminarul nr. 1 Fizică

1. Un corp suspendat de un resort oscilează cu perioada T0  0,2  s într-un mediu cu

rezistenţă neglijabilă. Într-un alt mediu în care forţa de rezistenţă este proporţională cu viteza corpului,
perioada sa de oscilaţie devine T  0,25  s .
Să se scrie legea oscilaţiilor amortizate efectuate de corp, dacă la momentul iniţial corpul este
deplasat cu 0,06m faţă de poziţia de echilibru şi apoi este lăsat să oscileze liber.

Rezolvare:
Legea oscilaţiilor amortizate efectuate de corpul suspendat de resort este
x(t )  Aet cos(t  0 ) .
Din datele problemei,
2
0   10s 1 şi
T0
2
  8s 1 , iar constanta de amortizare
T
  02  2  6s1 .
x(t )  Ae6t cos(8t  0 )  v(t )  x(t )  6 Ae6t cos(8t  0 )  8 Ae6t sin(8t  0 ) .
Se aplică acum condiţiile iniţiale:
x(0)  A cos 0  0,06 şi
3 4
x(0)  v0  0  6 A cos 0  8 A sin 0  0  tg0  , deci cos 0  , iar A  0,075m .
4 5
În final, se obţine
3
x(t )  0,075e6t cos(8t  arctg ),(m) .
4

2. Un corp cu masa m  10kg este suspendat de un resort cu constanta elastică k  4000N/m

şi oscilează într-un mediu în care forţa de rezistenţă la înaintare este proporţională cu viteza corpului.
După trei oscilaţii complete, amplitudinea oscilaţiei scade de 10 ori.
Să se calculeze decrementul logaritmic şi perioada oscilaţiilor amortizate.

Rezolvare:
Amplitudinea oscilaţiilor amortizate scade exponenţial în timp cu constanta de amortizare,  ,
după legea
A(t )  Aet .
Din enunţul problemei,
Aet ln10
 ( t 3T )
 10  3T  ln10 , iar decrementul logaritmic,   T   0,77 .
Ae 3
Perioada oscilaţiilor amortizate este
2 2 2 4 2 k  2 m  4 2   2 
T       T   0,316s .
 02  2 k 2 T2 m T2 k

m T2

3. Funcţia Lagrange a unei particule este

L  ax2  bxx  cx
unde x este coordonata de poziţie, iar a, b şi c sunt constante scalare pozitive.
Să se scrie:

1
 a) ecuaţia de mişcare a particulei, ştiind că la momentul iniţial aceasta se găseşte în repaus în
origine;
b) dependenţa de timp a impulsului particulei;
c) forţa ce acţionează asupra particulei.

Rezolvare:
a) Pentru a găsi legea de mişcare a particulei, trebuie să folosim ecuaţia Lagrange
d  L  L
   0.
dt  x  x
L L c
 2ax  bx şi  bx  c  x  .
x x 2a
Această ecuaţie diferenţială de mişcare are soluţia
c 2
x(t )  t  C1t  C2 ,
4a
unde constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condiţiile iniţiale x(0)  0 şi x(0)  0 , din care
se obţine că C1  C2  0 , iar
c 2
x(t )  t .
4a
L bc 2
b) Impulsul particulei este, prin definiţie, p   2ax  bx  t  ct .
x 4a
L bc
c) Forţa generalizată ce acţionează asupra particulei este F   bx  c  t c.
x 2a

4. Să se scrie ecuaţia de mişcare a unui sistem a cărui funcţie Lagrange este


1

L ( x, x, t )  x 2  02 x 2 e2t ,
2
cu condiţiile iniţiale x(0)  0 şi x(0)  v0 . Se ştie că 02 2  2 , unde  este o constantă reală şi
pozitivă.

Rezolvare:
Ecuaţia Lagrange este
d  L  L
   0.
dt  x  x
L L d  L  2 t 2 t
 xe2t şi  02 xe2t ,    xe  2xe
x x dt  x 
de unde se obţine ecuaţia diferenţială
x  2x  02 x  0 .
Această ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea, omogenă şi cu coeficienţi constanţi are soluţii
exponenţiale de forma
x(t )  ert ,
iar, prin înlocuirea ei în ecuaţia diferenţială, se obţine ecuaţia caracteristică
r 2  2r  02  0
ale cărei soluţii sunt
r1,2    2  02    i 02 2    i .
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este o combinaţie liniară a soluţiilor particulare
x(t )  C1et it  C2et it  Aet cos  t  0  .
Constantele de integrare se determină din condiţiile iniţiale

2
 
x(0)  0  A cos 0  0  0  şi
2
v0
x(0)  v0  A  .

Ecuaţia de mişcare a sistemului devine
v   v
x(t )  0 et cos  t    0 et sin t .
  2 

5. O bilă cu masa de 50 g este suspendată la capătul unei bare

rigide de masă neglijabilă şi lungime l  20cm articulată în punctul A.
Două resorturi identice cu constantele elastice k  10N/m sunt legate
de bară la distanţa a  5cm de punctul A.
Să se determine frecvenţa micilor oscilaţii ale sistemului.

Rezolvare:
Alegând nivelul de referinţă al energiei potenţială
gravitaţionale în poziţia verticală a corpului, energia potenţială a
sistemului devine
ks 2
E p  mgl (1  cos )  2 ,
2
unde s  a  tg este deformarea (identică) a celor două resorturi, iar
E p  mgl (1  cos )  ka 2 tg 2 .
2
În cazul micilor oscilaţii ale sistemului, tg   şi 1  cos   , energia potenţială devine
2
 mgl 
Ep    ka 2  2 .
 2 
Energia cinetică a sistemului are expresia
  vx  v y  .
mv 2 m 2 2
Ec 
2 2
Dar x  l sin  şi y  l 1  cos  , de unde rezultă vx  x  l cos   şi vy  y  l sin  , iar v 2  l 22 ,
m 2 2
Ec  l .
2
Energia totală a sistemului se conservă, adică
d
dt
 Ec  E p   0 ,
de unde se obţine
 mgl 
ml 2   2   ka 2     0
 2 
şi, în final,
 g 2ka 2 
  2 
  0.
 l ml 
g 2ka 2
Notăm 02   , rezultă
l ml 2
 1 g 2ka 2
    1,37 Hz .
2 2 l ml 2

3
 6. Se consideră un pendul matematic de masă m şi lungime 2a
articulat în punctul O. În punctul B, la mijlocul barei pendulului, se fixează
extremitatea unui resort cu constanta elastică k. Cealaltă extremitate a
resortului este fixată în punctul A, pe verticala articulaţiei O a barei.
Cunoscând distanţa OA  a şi faptul că lungimea nedeformată a resortului
este tot a, să se determine perioada micilor oscilaţii ale sistemului în jurul
poziţiei de echilibru. Aplicaţie numerică: g  9,8m/s2 , m  100g ,
a  20cm şi k  6,8N/m .

Rezolvare:
Notăm cu  unghiul făcut de bară cu verticala. Alegând nivelul de referinţă al energiei
potenţiale gravitaţionale în poziţia verticală a barei, energia potenţială a sistemului are expresia
1
E p  2mga 1  cos    ks 2 .
2
 
Lungimea resortului deformat este, în acest caz, l  2a cos , iar deformarea lui este s  2a cos  a .
2 2
2
1   
E p  2mga 1  cos    k  2a cos  a  .
2  2 
2  2
În cazul micilor oscilaţii, cos   1  şi cos  1  , rezultă
2 2 8
 ka  2 ka
2 2 2
ka 4
E p   mga      .
 4  2 32
Ultimul termen se neglijează, fiind infinitezimal de ordinul patru, deci
 ka 2  2 ka 2
E p   mga    .
 4  2
Deoarece x  2a sin  şi y  2a 1  cos  , de unde rezultă vx  x  2a cos   şi vy  y  2a sin  ,
iar v 2  4a 22 ,
Ec  
m 2
2

x  y 2  2ma 22 .
Din condiţia de conservare a energiei totale a sistemului, adică
d
dt
 Ec  E p   0 ,
se obţine
 ka 2 
4ma 2   2  mga      0
 4 
şi, în final,
 g k 
    0 .
 2a 8m 
g k
Sistemul efectuează o mişcare oscilatorie dacă  , iar, în aceste caz, pulsaţia proprie a micilor
2a 8m
g k 2 2
oscilaţii devine 0   , iar perioada T   .
2a 8m 0 g k

2a 8m
Pentru aplicația numerică considerată, se obţine T  1,57s .

7. Să se găsească poziţia de echilibru şi perioada micilor oscilaţii ale sistemului din figură.

4
 Rezolvare:
Se alege coordonata generalizată q   , iar x  l sin  şi y  l cos  . Atunci, funcţia Lagrange
a sistemului devine
 2ka 2 tg 2  m 2 2
L 
m 2
 
x  y 2   mgl cos     l   mgl cos   ka tg  .
2 2

2  2  2
Poziţia de echilibru a sistemului rezultă din condiţia ca forța generalizată să se anuleze:
L
Q 0

de unde rezultă
sin 
mgl sin   2ka 2  0,
cos3 
care are soluţiile
sin   0    0 (echilibru stabil)
2ka 2
cos   3 (echilibru instabil).
mgl
2
Dacă se consideră mici oscilaţii, cos   1  şi tg   ,
2
rezultă
m 2 2  mgl 
L  l    ka 2  2  mgl .
2  2 
L L  mgl 
Se calculează  ml 2 ,  2  ka 2   , iar, din ecuaţia Lagrange
   2 
d  L  L
  0
dt    
rezultă
 2ka 2 g 
ml 2  (mgl  2ka 2 )  0     2
   0 .
 ml l
2ka 2 g
Sistemul efectuează o mişcare oscilatorie neamortizată dacă  , iar perioada micilor
ml 2 l
oscilaţii devine
2
T .
2ka 2 g

ml 2 l

8. Folosind formalismul Lagrange, să se determine evoluţia în timp a sarcinii electrice de pe

armătura condensatorului din figura alăturată. Se cunosc condiţiile iniţiale: Q(0)  Q0 şi I (0)  0 .
Rezolvare:
Energia câmpului electric dintre armăturile condensatorului
CU C2 Q 2
We  
2 2C
are rol de energie potenţială, iar cea a câmpului magnetic din bobină
LI 2 LQ 2
Wm   , cu I  Q
2 2
are rol de energie cinetică.
Se alege coordonata generalizată q  Q (sarcina electrică de pe armătura condensatorului), iar
LQ 2 Q 2
L  Wm  We   .
2 2C

5
În acest caz, ecuaţia Lagrange se scrie
d  L  L
  0
dt  Q  Q
de unde rezultă ecuaţia diferenţială
1
Q Q  0.
LC
1
Notând 0  (pulsaţia proprie a sistemului oscilant), soluţia acestei ecuaţii diferenţiale este
LC
 t 
Q(t )  A cos   0  .
 LC 
iar intensitatea curentului electric prin circuit devine
A  t 
I (t )  Q(t )   sin   0  .
LC  LC 
Impunând condiţiile iniţiale, se obţine
Q(0)  Q0  A cos 0  Q0

A
I(0)  0  sin 0  0 ,
LC
de unde se obţine 0  0 şi A  Q0 .
În sfârşit, expresia sarcinii electrice de pe armătura condensatorului este
 t 
Q(t )  Q0 cos  .
 LC 

9. Să se scrie ecuaţiile diferenţiale de mişcare ale unui pendul matematic de masă m2 şi

lungime l, al cărui punct de suspensie, de masă m1 , se poate deplasa orizontal fără frecare.
Calculaţi perioada micilor oscilaţii ale sistemului.

Rezolvare:
Numărul de grade de libertate al sistemului este f  2 ,
iar coordonatele sale generalizate sunt q1  x şi q2   .
Coordonatele carteziene ale celor două corpuri ( m1 şi m2 ) sunt

 x1  x  x2  x  l sin 
 şi  ,
 y1  0  y2  l cos 
iar componentele carteziene ale vitezelor sunt
 x1  x  x2  x  l cos  
 şi  .
 y1  0  y2  l sin  
Energia cinetică a sistemului este

Ec 
2

m1 2
 m
2
 m

2
m
x1  y12  2 x22  y22  1 x 2  2 ( x 2  2lx cos   l 22 ) ,
2
iar energia potenţială gravitaţională

6
 E p  m2 gy2  m2 gl cos  .

Funcţia Lagrange a sistemului are expresia

m1  m2 2 m2 2 2
L  Ec  E p  x  (l   2l cos x)  m2 gl cos  .
2 2
Ecuaţiile de mișcare (Lagrange) sunt
d  L  L d  L  L
   0 şi    0.
dt  x  x dt    

L d  L 
 (m1  m2 ) x  m2l cos   ,    (m1  m2 ) x  m2l cos    m2l sin   .
2

x dt  x 
L
 0.
x
Funcţia Lagrange a sistemului nu depinde de x, adică x este coordonată ciclică, de unde rezultă că
impulsul asociat coordonatei respective este constant,
(m1  m2 ) x  m2l cos   const.
ceea ce înseamnă că impulsul sistemului pe direcţia Ox este constant.
L
 m2l 2  m2l cos  x ,


d  L 
  m2l   m2l cos  x  m2l sin  x ,
2

dt   
L
 m2l sin  ( x  g ) .

Astfel, se obţin următoarele două ecuaţii diferenţiale:

l   l cos  x  gl sin   0
2

 .
 (m1  m2 ) x  m2l cos    m2l sin    0

În cazul micilor oscilaţii, sin    , cos   1 şi se neglijează termenii superiori în  şi  ,

 x  l  g   0 m2l
  x  , iar
 1
( m  m2 ) x  m2 l   0 m1  m2

m2l m1l
   l  g  0    g  0 , sau
m1  m2 m1  m2

(m1  m2 ) g (m1  m2 ) g
   0  0  .
m1l m1l
02

10. Să se determine perioada micilor oscilaţii efectuate de corpul cu masa m legat de două
resorturi verticale identice de constantă elastică k şi lungime nedeformată l şi legea de mişcare a
corpului dacă la momentul iniţial acesta se află în repaus între cele două resorturi nedeformate.

7
 Rezolvare:
Notam cu y poziţia corpului faţă orizontală, unde se consideră că
energia potenţială gravitaţională este nulă.
Energia cinetică a sistemului este
m 2
Ec  y
2
iar cea potenţială
k k
E p  mgy   y  l    2l  y  l   mgy  k  y  l  .
2 2 2

2 2
Poziţia de echilibru stabil a sistemului se determină din condiţia ca energia sa potenţială să fie
minimă:
E p mg
 0  mg  2k ( y0  l )  0  y0  l  .
y y0
2k

mg
Se face schimbarea de variabilă z  y  y0  y  z  l  . Deci y  z şi
2k
2
 mg   mg  m2 g 2
E p ( z )  mg  z  l   kz   kz 2  mgl  .
 2k   2k  4k
Funcţia Lagrange a sistemului are expresia
m 2 m2 g 2
L  Ec  E p  z  kz 2  mgl  .
2 4k
Ecuaţia de mișcare (Lagrange) este, în acest caz
d  L  L d
   0  (mz )  (2kz )  0  mz  2kz  0 ,
dt  z  z dt

2k 2k
z z  0  0  .
m m
02

Atunci, soluţia ecuaţiei de mişcare este

z(t )  A cos  0t  0   y(t )  y0  A cos  0t  0  ,

y   A0 sin  0t  0  .

Din condiţiile iniţiale, rezultă

y(0)  0  sin 0  0  0  0

mg
y(0)  l  A  y0  l  A  l  y0  .
2k
În final,

mg   2k  
y (t )  l  1  cos  t   .
2k   m  

8
 11. Un tub foarte lung, aflat în plan vertical, se roteşte în jurul capătului său O cu viteză
unghiulară constantă  . La momentul iniţial ( t0  0 ), tubul se află în poziţie orizontală. În interiorul
tubului se mişcă fără frecare o bilă de masă m şi rază egală cu cea interioară a tubului, care la
momentul iniţial se află în repaus în punctul O. Tubul se roteşte în
sens orar.
Determinaţi ecuaţia de mişcare a bilei.

Rezolvare:

Coordonata generalizată care descrie mişcarea corpului este

r, distanţa la care se află bila faţă de punctul O. Coordonatele sale carteziene sunt
 x  r cos t
 ,
 y  r sin t
iar vitezele sale generalizate sunt
 x  r cos t  r sin  t
 .
 y  r sin t  r cos t
Energia cinetică a sistemului este

Ec 
2

m 2
x  y2  
m 2
2

r  2 r 2 
iar cea potențială
E p  mgy  mgr sin t .

Funcţia Lagrange este

L  Ec  E p 
2

m 2

r  2r 2  mgr sin t .

Ecuaţia Lagrange este

d  L  L d
   0  (mr )  (m2 r  mgr sin t )  0
dt  r  r dt

r  2r  g sin t  0  r  2r  g sin t .

Ecuaţia de mişcare este o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea, neomogenă. Soluţia ecuaţiei
omogene
r  2r  0
este
r0 (t )  Aet  Bet ,
iar a celei neomogene este
rn (t )  C sin t .

9
 rn (t )  C cos t; rn (t )  2C sin t .

g
 2C sin t  2C sin t  g sin t  C   .
22
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este
g
r (t )  Aet  Bet  sin t ,
22
g
r (t )  Aet  Bet  cos t .
2
g
Din condiţiile iniţiale r (0)  0 şi r (0)  0 rezultă A  B  0 şi   A  B   , de unde se obţine
2
g g
A , B 2 .
4 2
4
Ecuaţia de mişcare a bilei devine

r (t ) 
g
4 2 
et  et  2sin t .

12. Să se deducă ecuaţia de mişcare a unui pendul matematic de lungime l şi masă m, care
oscilează în jurul unei axe verticale folosind: a) formalismul Lagrange; b) formalismul Hamilton.

Rezolvare:
a) Singura coordonată generalizată este unghiul  , iar coordonatele carteziene ale corpului
sunt x  l sin  şi y  l cos  , iar componentele carteziene ale vitezei sunt x  l cos   şi

y  l sin   .
Energiile cinetică şi potenţială ale corpului sunt
m 2 2
Ec  l  , E p  mgy  mgl cos  .
2
iar funcţia Lagrange este
m 2 2
L  l   mgl cos  .
2
d  L  L g
Din ecuaţia Lagrange    0 , rezultă   sin   0 .
dt     l

g g
În cazul micilor oscilaţii, sin    ,     0 , iar 0  .
l l
b) Impulsul generalizat asociat lui  este
L
p   ml 2 .

Funcţia Hamilton a pendulului este

10
 p2
H  Ec  E p   mgl cos  .
2ml 2
Din ecuaţiile canonice, rezultă
H H p
p    mgl sin  , şi    2 .
 p ml

p g g
   sin     sin   0 .
ml 2 l l

13. Funcţia lui Hamilton pentru o particulă de masă m are expresia

H  ap 2  bx2 ,
unde x este coordonata de poziţie, p este impulsul, iar a şi b sunt constante reale pozitive.
Sa se deducă:
a) legea de mişcare a particulei;
b) Funcţia Lagrange a particulei;
c) Valoarea parantezei Poisson  L , H .

Rezolvare:
a) Din ecuaţiile canonice
H
p  2bx ,
x
H
x  2ap .
p
Se elimină impulsul între cele două ecuaţii, prin derivarea în raport cu timpul a celei de-a doua ecuaţii
x  2ap  4abx  x  4abx  0 ,
care are soluţia


x(t )  A cos 2 abt  0 . 
b) Funcţia Lagrange este
L  px  H  2ap2   ap2  bx2   ap2  bx2 .

L H L H
c) L , H      2ap  2bx  2bx  2ap  8abpx .
p x x p

11