SISTEME DE PRODUCŢIE A

STURIONILOR (1)
 Importanţa creşterii sturionilor
• - deosebită importanţă pentru producţia animală, în prezent şi mai ales în
perspectivă, prin valoarea produselor ca şi pentru unele particularităţi biologice
care determină nivelul ridicat al producţiilor şi eficienţa economică de ramură.
• Ramura se ocupă de numeroase specii - în primul rând 4 specii de sturioni
din apele ţării noastre (Marea Neagră, Dunăre): morunul, nisetrul, păstruga, cega,
precum şi alţi sturioni crescuţi în fermă (sturionul siberian, sturionul alb, beseterul,
polyodonul etc.).
• La noi în ţară se găsesc 6 specii, dintre care 4 specii - migratoare, anadrome
(pătrund în apele dulci pentru reproducere): morun, nisetru, păstrugă şi şip, iar 2 -
adaptate exclusiv la viaţa în apă dulce: cega şi viza. Polyodonul este de
asemenea pește de apă dulce.
• Sturionii - specii relicte, răspândite în emisfera Nordică - Europa, Asia, America de
Nord. În lume există 28 de specii de sturioni.
• Caracteristici: scheletul aproape în întregime cartilaginos, înotătoarea caudală
heterocentrică, 5 rânduri de scuturi osoase pe corp, gura situată inferior,
precedată de 4 mustăţi. Valvulă spirală în intestin. Până la aproape 4 m lungime.
Trăiesc pe fundul apelor de coastă marine şi cu salinitate intermediară sau al
apelor dulci. Polyodonul are plăci romboidale spre coadă și un rostru lung, în
formă de vâslă.
• Produsele principale ale sturionilor - carnea şi caviarul, la care se adaugă
ihtiocolul, material special pe care îl conţine vezica înotătoare, folosit în producţia
de clei de peşte, utilizat pentru limpezirea vinului şi a berii. Altă substanţă din sacii
spermatici - folosită în tratamentul arsurilor. Din pielea de sturion - produse de
artizanat Înmulţiţi pentru repopularea apelor naturale sau refacerea unor populaţii
în pericol de dispariţie, importanţi pentru pescuitul comercial, pescuitul sportiv,
acvacultură, folosiţi în scopuri ornamentale (mai ales cega), vii.
 Specii de sturioni

Cega (Acipenser ruthenus)

Besterul (H. huso x A.

ruthenus)
Viza (Acipenser nudiventris)

Morunul (Huso huso)

 Nisetrul (Acipenser güldenstädti)

Poliodonul american (Polyodon

Păstruga (Acipenser stellatus) spathula)

Şipul (Acipenser
sturio)
 Carnea de sturioni
- valoare biologică ridicată:
• mai bogată în proteine decât multe specii de peşti (17-19 % proteine brute,
mai mult decât şalăul, păstrăvul, crapul, depăşită doar de muşchii de ton),
compoziţia în aminoacizi apropiată de optim pentru alimentaţia umană
• bogată în aminoacizi esenţiali ca tirozină, cistină şi triptofan.
• Grăsimi - mai puţine decât carnea majorităţii mamiferelor, între 5 şi 12,5%. Se
clasifică printre peştii graşi (peste 8 % grăsime) sau semigraşi (4-8 %), apreciaţi
pentru savoarea deosebită a cărnii.
• Calitatea grăsimii foarte bună (acizii graşi nesaturaţi în proporţie ridicată,
peste 85% din totalul acizilor graşi mai mare decât la ceilalţi peşti).
• Dintre aceştia, acizii graşi esenţiali cum sunt cel linoleic, linolenic şi mai ales
arahidonic se găsesc în cantitate mai mare decât la mamifere, de unde efect
protector cardio-vascular al consumatorului, de reducere a colesterolului din
sânge, favorizarea vindecării afecţiunilor cutanate, a creşterii la copii.
• Conţinut mai ridicat decât carnea de mamifere în săruri minerale: fosforul,
potasiul, calciul, magneziul, iodul, fluorul.
• Bogată în unele vitamine din complexul B, vitaminele A şi D.
• Însuşirile organoleptice superioare (fragedă, gustoasă, suculentă) - apreciată
ca delicatesă.
• Foarte apreciată în multe ţări (din Europa, America de Nord, Asia etc.), unde
valorificarea se face la preţuri foarte mari.
• Sturionii vânduţi sub formă proaspătă, congelată, marinată şi mai ales afumată.
• Icrele negre, lapţii, ficatul, intestinele şi celelalte organe - foarte
mare valoare alimentară.
• Pe lângă grăsimi, proteine şi vitamine, bogate în lecitină (1,5-2%),
importantă pentru compoziţia sistemului nervos central.
• Icrele de sturioni conţin în medie aproximativ 52 % apă, 28,5 %
proteine, 16% grăsimi, 1,5% glucide, 1,0 % vitamine şi
microelemente - deci mai multe substanţe nutritive pe unitatea de
greutate decât carnea, mai multe proteine şi grăsimi.
• Delicateţea gustului caviarului veritabil nu se poate disputa.
Gurmanzii doresc să-l obţină pe cel mai proaspăt şi cel mai bun,
indiferent de cost.
• Mici cantităţi de caviar - folosite ca ingrediente în produse
cosmetice, cum ar fi creme de faţă.
Avantaje, factori critici

• Avantaje ale sturionilor ca peşti de cultură:

• ritm de creştere rapid,
• se adapteaza la condiţiile de cultură intensivă şi la nutreţurile
concentrate,
• sunt peşti relativ rezistenţi la boli,
• au valoare economică ridicată.
• Factorii critici ai creşterii sturionilor sunt:
• disponibilitatea limitata a reproducătorilor pentru producerea de
puiet,
• timpul lung necesar pentru atingerea maturitatii sexuale (5-10 ani).
• Crescătoriile de sturioni clasificate - în funcţie de specia de bază
crescută,
• complexitatea fluxului tehnologic aplicat (ciclu incomplet, complet),
• gradul de intensitate al producţiei,
• modul de realizare şi organizare al bazinelor.
• Gradul de intensitate al producţiei se referă la densitatea la populare, sporul în
greutate, consumul specific, producţia obţinută pe un hectar luciu de apă, la 1 m3
apă etc.
• În funcţie de intensivizare, creşterea se poate face în mai multe sisteme:
• a) sistem extensiv, în heleştee (bazine de pământ) mari (1-10 ha), de regulă
cele utilizate la predezvoltarea ciprinidelor.
• - 50-200 ex./ha (100 –200 g/ex.), în policultură cu crap şi alţi peşti de apă dulce,
pot produce 100-200 kg/ha, într-un ciclu de 2-3 veri;
• - sturionii cresc preponderent pe baza hranei naturale, a carei dezvoltare este
stimulată prin fertilizarea bazinelor. În acest caz sturionii sunt specie de cultură
secundară.
• b) sistem extensiv, în heleştee mici (sub 0,5 ha)
• - se pot obţine până la 500 kg/ha, folosind furaje concentrate;
• - sturionii sunt specie principală de cultură, celelalte specii fiind folosite doar
pentru ameliorarea unor factori de mediu (controlul dezvoltării algelor planctonice
şi a vegetaţiei macrofite).
• Avantaje principale ale primele două sisteme de cultură:
• necesită investiţii mai mici, în condiţiile în care există deja heleştee piscicole;
• costuri de exploatare mici.
• Principalele dezavantaje ale acestor sisteme:
• variaţiile sezoniere de temperatură limitează perioada de creştere la 4-5 luni pe
an, ceea ce prelungeste ciclul de producţie;
• producţiile mici,
• riscurile mari pentru materialul biologic
• imposibilitatea realizarii unei furajări eficiente.
• c) sistem semiintensiv – în bazine clasice tip “raceway” folosind apă de
suprafaţă;
• - bazinele sunt amplasate în aer liber;
• - bazinele pot fi construite din beton, fibra de sticla, folie specială etc. Bazinele
au lungimea de 10-30 m, lăţimea de 2-4 m si adâncimea de 1-1,5 m. Se pot
folosi bazine mai lungi, separate în compartimente prin diverse sisteme de
grătare. În funcţie de debitul de apă disponibil, apa se poate folosi o singura
dată, sau se poate trece succesiv prin mai multe bazine dispuse în cascadă;
• - în apa din sistemul de creştere valoarea concentraţiei oxigenului dizolvat
trebuie menţinută peste 5 mg/l. Dacă este necesar, se suplimentează
concentraţia oxigenului prin aerare sau introducerea de oxigen lichid;
• - densitate de populare (100 –200 g /ex.) - 5-10 ex. /m2
• - se folosesc furaje cu 37-38% proteina, 11-12% lipide;
• – se pot produce până la 50 kg/m3, cu debite mari de alimentare cu apă de
suprafaţă şi furaje concentrate;
• - folosind diverse dispozitive de aerare producţiile pot creşte până la 70 kg/ m3;
• - atingerea unei greutati de 2-5 kg, la care peştii se pot valorifica pentru carne,
se poate obţine în 2-3 ani în sistemele extensive şi semiintensive;
• - cultura mai eficientă, cu condiţia asigurarii unor debite suficient de mari cu apă
de calitate - sursa de apa de suprafaţă trebuie să asigure un debit minim de 10
l/sec;
• - controlul asupra materialului biologic, furajării şi creşterii este mult mai bun;
• - influenţat de variaţiile sezoniere de temperatură a apei;
• - acest sistem se poate folosi ca alternativă sau extindere a sistemelor
superintensive de creştere, în perioada de primăvară – toamnă.
• d) sistem intensiv şi superintensiv - sturionii se cresc în bazine
speciale de beton, clasice, utilizate la predezvoltarea celorlalte
specii de cultură din cadrul fermelor piscicole;
• - bazinele pot fi protejate cu şoproane sau plase speciale;
• - în bazinele clasice se pot introduce viviere flotabile - materialul
biologic se controlează de regulă foarte greoi;
• - folosesc apă din foraj (trebuie sa asigure un debit minim de 10
l/sec) sau recircularea apei de cultură în proporţie de 90-95%;
• - în apa din sistemul de creştere valoarea concentraţiei oxigenului
dizolvat să fie de peste 5 mg/l. Daca este necesar, se
suplimentează concentraţia oxigenului prin aerare sau
introducerea de oxigen lichid;
• - se folosesc nutreţuri combinate cu 37-48 % proteina şi 11-15 %
lipide în funcţie de intensitatea producţiei - calitatea furajului
influenţează în mod esenţial consumul specific şi calitatea apei în
bazinele de creştere;
• - avantajul folosirii unor investiţii deja existente;
• - viabilitatea nu este întotdeauna corespunzătoare;
• - se pot produce peste 120 kg/ m³, folosind furaje concentrate şi
aerare (oxigenare) suplimentară a apei.
• e) sistem superintensiv - în instalaţii de tip bioaquatron;
• - se practică din ce în ce mai mult în lume;
• - bioaquatroanele sunt alcătuite din mai multe module:
• 1.- modul de preparare a apei tehnologice (filtrare prin trepte fizice, chimice şi
biologice, condiţionare din punct de vedere al parametrilor fizici şi chimici);
• 2. modul de incubaţie prevăzut cu incubatoare tip Zug-Weiss modificate şi
incubatoare Nucet;
• 3.- modul în care se efectuează procesul de dezvoltare postembrionară (hală
industrială cu tancuri de creştere, instalaţii de admisie apă, aer sau oxigen,
instalaţii de evacuare a apei folosite etc.);
• 4.- modul energetic şi de control (modul de distribuire a energiei şi sisteme
automate de urmărire a unor parametri tehnologici).
• - Se pot folosi bazine din beton, fibră de sticlă sau alte materiale, proiectate şi
echipate corespunzător;
• - bazine de formă rectangulară sau circulară, cu adâncimea medie de 0,8-1,2 m,
prevăzute cu alimentare şi evacuare independentă. Dacă se foloseşte un sistem
de recirculare, trebuie prevăzut spaţiu suplimentar pentru acesta, respectiv un
volum aproximativ egal cu volumul total al bazinelor de creştere;
• - bazinele sunt amplasate în hale închise şi izolate termic;
• - densitate de populare (100 –200 g /ex.) - 10-20 ex. /m2
• - se folosesc furaje cu 45-48% proteină şi 12-15% lipide - calitatea furajului
influenţează producţia şi calitatea apei în bazinele de creştere.
• - atingerea unei greutăţi de 2 - 5 kg, la care peştii se pot valorifica pentru carne,
se poate obţine în 18-24 luni în sistemele intensive şi superintensive.
Sala de dezvoltare postembrionară
Avantaje principale ale sistemul intensiv şi superintensiv:
• controlul total asupra factorilor de mediu - presupun realizarea unor
instalaţii în care să se asigure permanent parametri constanţi de
temperatură şi calitate a apei;
• sunt mult mai sigure în ceea ce priveşte supravieţuirea materialului
biologic;
• posibilitatea realizării unor producţii mari, predictibile;
• productivitate mare;
• eficienţă mai mare în utilizarea furajelor şi instalaţiilor.

• Necesită investiţii mari, însă efortul este recompensat.

• În cadrul unei crescătorii (gospodării) de creştere a sturionilor se pot

face diferite combinaţii ale sistemelor de creştere.