Scanarea irisului

Tehnologia biometrica cea mai buna pentru autentificare este scanarea irisului.
Dezvoltarea irisului (partea colorata a ochiului) este „haotica’’, asa ca variatiile foarte
mici conduc la diferentieri majore. Exista o influenta genetica foarte mica sau deloc in
structura irisului, asa ca tiparul irisului nu este corelat nici pentru doi gemeni identici si
nici macar pentru cei doi ochi ai unui individ.
Dezvoltarea tehnologiei de scanare a irisului este relativ noua. Prima idee de
folosire a irisului uman pentru identificare dateaza din anul 1936 si a fost sugerata de
Frank Burch, iar in anul 1949 apare prima carte despre recunoasterea persoanei dupa iris
scrisa de oftalmologul James Doggart. In anul 1987 a fost acordat primul brevet
oftalmologilor Arsan Safir si Leonard Flom, ideea propusa fiind ca oricare doi irisi nu
sunt identitici.Apoi se formeaza „Iridian Technologies” care este liderul mondial in ceea
ce priveste recunoasterea persoanei dupa iris.

Etapele scanarii irisului :

1. izolarea imaginii irisului - un scanner pentru iris trebuie mai intai sa localizeze
irisul. Dupa aceea acesta face o fotografie alb-negru a ochiului.
2. codificarea trasaturilor prin demodulare - imaginea obtinuta este procesata
folosind un transformator bidimensional, pe doua lungimi de unda, rezultatul fiind
un Iris Code® pe secventa de 256-bytes (adica 2048 biti). Sablonul Iris Code este
apoi criptat pentru a elimina posibilitatea „furtului” de identitate si pentru a
maximiza securitatea.
3. analizele statistice
 Tehnologiile biometrice, in special scanarile de iris pot fi folosite si sunt in curs de
implementare in zone precum : accesul intr-un calculator, aeroporturi, pasapoarte, ATM-
uri, autentificarea utilizatorilor de carduri de credit, etc.
Sunt posibile diverse setari pentru recunoasterea irisului :
 sisteme pentru folosirea publica : de exemplu, pentru ATM-urile bancare.
Sistemul respectiv localizeaza automat ochiul utilizatorului, calculeaza codul
irisului si il valideaza prin compararea cu codul irisului inregistrat. Pentru intregul
proces de recunoastere necesita aproimativ 2,5 secunde.
 Sisteme de folosire personala. Utilizatorul pozitioneaza camera la 3 - 4 inch (8 -
10 cm)in fata ochiului.Acest proces necesita antrenament din partea utilizatorului
pentru alinierea dintre camera si ochi.

Avantaje :
 potentiale extraordinar de ridicat pentru atingerea unor nivele maxime de
acuratete
 tehnologia poate fi folosita atat in modul de identificare cat si in cel de verificare
 mare stabilitate a caracteristicii pe toata perioada vietii
 operatiune care nu necesita actiunea directa a utulizatorului asupra unui dispozitiv
 foloseste cu mult succes in traficul aerian pentru identificarea pilotilor si a
calatorilor

Dezavantaje :
 achizitia imaginii irisului cere mai multa pregatire si atentie decat orice alta
biometrica
 unii utilizatori nu agreaza tehnologiile bazate pe fotografierea irisului
 ochelarii sau lentilele de contact pot sa aiba un impact asupra performantei
  posibilitatea de esuare a identificarii in cazul folosirii unor dispozitive a caror
calitate nu este ridicata sau in cazul aparitiei unei lumini adverse

Este posibil ca un sistem de scanare a irisului sa fie atacat? O femeie afghana a carei
fotografie a aparut pe coperta celebrei reviste National Geographic in anul 1984 a fost
clar identificata 17 ani mai tarziu comparand scanarea irisului facuta in 2001 cu cea
obtinuta din fotografia din 1984. Pentru a preveni asemenea atacuri, unele sisteme de
scanare a irisului mai intai proiecteaza o raza de lumina asupra ochiului pentru a verifica
daca pupila se contracta inainte de a efectua fotografia. Aceasta elimina vreun presupus
atac ca cel precizat mai sus.
Recunoasterea persoanei dupa scanarea irisului este vazuta in momentul de fata ca
fiind cea mai precisa tehnologie biometrica. Firma „Iridian Technologies” (liderul
mondial in ceea ce priveste recunoasterea irisului) afirma faptul ca: „Cantitatea de
informatie care poate fi masurata intr-un singur iris este cu mult mai mare decat cea din
amprente, iar acuratetea este mai mare decat in cazul ADN-ului”. In plus sansa ca doi irisi
sa coincida este de 1 la 7 miliarde. Acestea sunt argumentele care m-au determinat sa aleg
aceasta tehnologie biometrica si faptul ca mi s-a parut foarte interesanta.

Bibliografie:
1. J. Daugman, „How Iris Recognition Works”, IEEE Trans. CSVT 14 (1), 2004
2. Mark Stamp, „Information Security Principles and Practice”, Ed. Wiley–
Interscience, San Jose State University
3. Victor Patriciu (coordonator), Ion Bica, Iustin Priescu, Monica Ene-
Pietrosanu, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2006