Sunteți pe pagina 1din 3

Projet du la philosophie

POVESTITOR (Magda):Buna, eu sunt magda si impreuna cu colegii mei va vom prezenta cateva povesti
filosofice

NASTRATIN HOGEA(Denisache): Uite cum sar pestii de bucurie!

HUI ZI(Alex): Tu nu esti peste.De unde stii ca pestii se bucura?

NASTRATIN: Tu nu esti eu.De unde stii tu ca nu stiu ca pestii se bucura?

HUI ZI: E drept ca nu sunt tu, si ca nu stiu ce stii si ce nu stii.Stiu totusi un lucru, si anume ca nu esti
peste.Prin urmare, nu poti stii daca pestii se bucura.

NASTRATIN: Ma intorc la prima ta intrebare.M-ai intrebat “De unde stii ca pestii se bucura?” Punandu-
mi intrebarea, ai admis ca stiu raspunsul.Altfel nu mi-ai fi pus-o.

HUI ZI: Ei bine, de unde stii?

NASTRATIN: Nimic mai usor, am trecut puntea

HUI ZI pleaca

POVESTITOR:El este Nastratin Hogea, si apare in multe povesti sub o multime de nume diferite.Cand
cineva il intreaba pe Nastratin “Unde ti e urechea?” el isi trece bratul drept peste cap si-si atingea
urechea stanga, zicand

NASTRATIN:Aici!

POVESTITOR:Se spune ca intr-o zi, in Persia, in vremea unei secete cumplite, a venit la el un grup de
oameni care l-au intrebat:

TEO:Stii cumva cum am putea aduce ploaia?

NASTRATIN:Da.

ANTONIA:Pai spune-ne cum.

NASTRATIN HOGEA:Aduceti-mi un lighean plin cu apa.

POVESTITOR: Cand i-au adus ligheanul, Nastratin a luat o haina de a sa si a inceput sa o spele

CARINA: Poftim?! Noi am adunat aproape toata apa care ne-a mai ramas si tu o folosesti ca sa-ti speli
hainele?!
NASTRATIN: Nu va speriati, stiu ce fac.Dar mai am nevoie de un lighean cu apa.

TEO:De unde sa-ti mai dam un lighean cu apa? Si pentru ce?

NASTRATIN:Ascultati-ma ca stiu bine ce fac.

POVESTITOR: Oamenii au cautat peste tot, si au reusit in cele din urma sa mai umple un lighean cu
apa.Nastratin si-a bagat haina in apa si a clatit-o cu grija.Toti se uitau la el inmarmuriti.

NASTRATIN:Aasa… bun, ajuta-ma putin.

(NASTRATIN agata haina, oamenii se uita spre haina, si vad ca ploua.Se bucura si il intreaba)

ANTONIA:Cum ai facut?

NASTRATIN:Poftim, asa mi se intampla mie cand imi pun hainele la uscat.

POVESTITOR:Trecand acum peste norocul lui NASTRATIN, iata acum o poveste care poate fi auzita
oriunde pentru ca se regaseste in aproape toate culturile.Stapanul si-a chemat sclavii si le-a spus

STAPANUL(ALEX): Sunteti liberi!

CLAUDIA: Poftim? Nu hotarasti tu asta! Noi trebuie s-o facem, altfel nu are niciun rost!

STAPANUL: Bine, pai hotarati-va.

TEO: Cum? Ne poruncesti? Dar ce rost are sa fim liberi, daca ne poruncesti sa fim liberi?

POVESTITOR:Din cauza acestei discutii pornite pe o cale gresita, a urmat un razboi atat de indelungat,
care a tinut atat de mult incat cei care mai iau parte si astazi la el, au uitat de ce anume a inceput.

POVESTITOR: Ultima poveste pe care am ales sa v-o spunem este o poveste Africana care evoca natura
timpului omenesc.Un copil s-a ratacit intr-o seara intunecata intr-o padure plina cu fiare salbatice.Acolo
s-a intalnit cu un alt om

OMUL(Denisache):Salut! Nu te speria, te-ai pierdut?

COPILUL(Claudia): Da

OMUL: De unde vii?


COPILUL:Din(nume de sat African)

OMUL: Pai si eu tot de acolo vin.Hai ca-ti arat eu drumul.

COPILUL: Bine, multumesc!

POVESTITOR:Copilul l-a luat de mana si pe masura ce mergeau prin padure, copilul devenea din ce in ce
mai speriat

COPILUL: Esti sigur ca pe aici trebuie sa mergem?

OMUL: Da, stai linistita.Am mai fost pe aici.

COPILUL: Cum de nu te stiu? Ca ai spus ca esti din acelasi sat cu mine.Cum te cheama?

OMUL: Ma cunosti. Ma cunosti doar ca ai uitat.

COPILUL: Sigur mergem pe unde trebuie?

OMUL: Da, stai linistita. Am mai fost pe aici.

COPILUL: Sigur mergem pe unde trebuie?

OMUL: Da, stai linistita.Am mai fost pe aici.

Uite satul, am ajuns!

POVESTITORUL:Copilul si acel om au pasit in poiana, unde se ridicau colibele unui sat.Copilul a


recunoscut satul.A vazut femei si barbati care veneau sa-l intampine pe acel om, dar nimeni nu-l
recunostea pe el, si nici el nu recunostea pe nimeni.

(Miscare browniana cu zgomot, copilul e foarte speriat, dupa ceva timp merge in fata, se aseaza in
genunchi, omul vine si el, se apropie o alta persoana de cei 2)

CARINA: Nu te-ai intalnit cu nimeni pe drum?

OMUL: Nu.Nu m-am intalnit cu nimeni.

S-ar putea să vă placă și