CARACTERISTICILE STILULUI GOTIC( referat)

Spre deosebire de arta romanica, creata si dezvoltata in mediul monastic, arta gotica este
preeminent urbana "este prima forma de manifestare a unei culturi general-europene, orasenesti si
moderne"91 Este epoca in care intervin o serie de schimbari in mentalitatea umana centrate mai ales in
jurul problematicii realitatii care poate apare in notiuni generale sau/si in obiecte individuale, impunandu-
se conceptia acelora care considerau notiunile generice ca fiind construite exclusiv pe ratiunea umana. Pe
de alta parte are loc o teoretizare a tehnicii creatiei artistice, artistul un loc si un rang bine definit in
societate iar tehnica progresiva proprie goticului il elibera de problema dogmei caracteristice artei
bizantine si romanice.

Denumirea de "gotic" la inceput avea un sens peiorativ de "barbar" exprimand convingerea

subiectiva a ideologilor artei de dupa Renastere care considerau ca numai arhitectura derivata din stiinta
artistilor lumii vechi este logica si armonioasa. Goticul era considerat un rezultat al unor traditii bazate pe
ignoranta si pe lipsa de adevarata stiinta arhitecturala 92

Arhitectura.

Ca si in cazul romanicului, arhitectura este forma suprema de manifestare a goticului insa sculptura si
pictura gotica au o independeta (si un impact) mai mare decat in romanic. Arhitectura gotica a fost
urmarea logica a nevoii, simtita pretutindeni, de a se ajunge la mai multa lumina si la mai mult spatiu sau
"mai bine zis a fost incercarea staruitoare de a compune un basm frumos intr-o ambianta prea brutala
pentru a putea fi suportata fara un derivativ spiritual"93.. Asa cum s-a precizat mai inainte, Renastere (dar
si mai tarziu) a existat un curent puternic de negare a valorilor artei gotice. Cel mai elocvent exemplu in
acest sens era Giorgio Vasari, celebrul arhitect italian si unul dintre cei mai cunoscuti discipoli ai lui
Michelangelo care se exprima in termenii urmatori: "Acesti Goti, acesti barbari care nu cunosteau nimic
din traditia adevarata si-au creat un stil al lor, care se rezuma la un haos de sageti, turnulete ornamente
caraghioase si adaosuri de prisos, din care frumusetea clasica, simpla este cu totul inlaturata"94.

Un loc comun in analiza comparativa a celor doua stiluri este afirmatia ca de obicei o biserica romanica
este scunda, greoaie, masiva, saraca in elemente decorative iar o biserica in stil gotic are o structura
complicata cu aparenta usoara si aeriana cu un interior bine luminat cu o evidenta tenta spre verticalitate.
Definitia - desi in linii generale concorda cu cele afirmate - nu poate fi absolutizata de vreme ce bisericile
romanice pot avea o structura mai complicata, bine luminate cu ornamentica bogata pe de alta parte exista
si biserici gotice cu un plan simplu si ornamentica saracacioasa.

Catedralele gotice prin volum si inaltime le depasesc cu mult si pe cele mai mari catedrale romanice;
"privirea nu se loveste de forme masive aflate in penumbra ci imbratiseaza dintr-o data intregul spatiu (.)
fiecarei parti a unei biserici romanice ii revenea in esenta o anumita functiune: peretii interiori separau
navele, intre ele, colanele si pilastrii sprijineau peretii, arcurile reuneau sprijinele. Intreaga constructie
este alcatuita din elemente individuale, in catedrala gotica, insa toate elementele se afla in diferite
corelatii: arcurile nu reunesc numai sprijinele, ci si iau parte si la tendinta ascendenta dominanta si
incadreaza cele mai felurite perspective () in felul cum a fost conceputa constructia arcadei se oglindeste
intentia din ce in ce mai accentuata a culturii medievale de a tine seama de factorii psihologici in vederea
realizarii telurilor ei ideologice"95. In general arta gotica se poate defini ca 'arta ogivei' fiindca arcul in
ogiva este baza acestui stil arhitectonic. Marea inovatie a fost asezarea boltii pe o incrucisare de ogive pe
armatura de nervuri diagonale de sub bolta care porneau de la nasterea arcelor frante. Bolta deci sta pe un
schelet de nervuri care preiau o mare parte din sarcina boltii si o convertesc in apasari care se propaga
prin planurile verticale ale nervurilor. Deci presiunea nu se mai exercita pe segemente ci se localizeaza
spre punctele de rezistenta. Arcul frant reduce apasarile verticale permitand reducerea grosimii zidului;
greutatea boltii se descarca pe contrafortii zidului exterior, acesta fiind sprijinit pe arc-butanti degajati de
ansamblul constructiei sustinand peretii navelor laterale si inaltati deasupra acestora. Arcul-butant
echilibreaza apasarea laterala a boltii de piatra, opunandu-i o apasare inversa tocmai in punctele unde
presiunea boltii este mai puternica. Acest lucru permite ca zidurile sa fie inaltate cat mai sus, sa le dea o
mai mare stabilitate si sa deschida ferestre mari in nava centrala. Datorita acstor inovatii tehnice,
catedralele gotice capata o maretia impresionanta, determinata de: spatiul imens al interiorului, rezultat al
dimensiunilor enorme ale unor constructii (in timp ce la cea mai mare constructie romanica, biserica de la
Cluny, nava are 30 m inaltime, Catedrala Notre-Dame din Paris are 34 m inaltime, si nu este cea mai
inalta).

-liniile ascendente vericale, care predomina. Toate liniile gruprurilor de coloane se pierd in partea de sus
si, interiorul scaldat de lumina avand in vedere faptul ca nu mai era nevoie de ziduri groase care sa sustina
greutatea constructiei, permitandu-se deschiderea de ferestre mari96.

Catedralele gotice prin turnurile lor avantate si portalurile splendide,fac deja pe dinafara o impresie
deosebita, insa impresioneaza mai puternic prin interiorul lor prin spatiul aerian imaterial, in care privirea
nu se loveste de forme masive.

Bineinteles ca si in cazul goticului exista o serie de caracteristici regionale: in Anglia bisericile se

disting prin grosimea si policromia zidurilor, prin abundenta elementelor decorative, care in faza stilurilor
'decortativ'si 'perpendicular' acopera intregul plafon. In Germania, tipic este aceea Hallenkirche ('biserica
hala')-cu navele de inaltime egala. In Italia, bisericile nu prezinta diferente mari intre navele centrale si
laterale, frecvente fiind motivele orizontale care reduc verticalitatea cladirii.

Aparuta in Franta 97 prima constructie gotica dateaza din 1130 din zona Parisului, dar si in cazul acestei
tari decalajele sunt destul de mari de vreme ce marile catedrale din Paris si Poitiers incep a fi construite in
1163 iar o multime de catedrale romanice incep a fi construite prin sec XII in acelasi timp cu catedrala din
Chartres. Intrucat arhitectura gotica abunda in exemple spectaculoase de margaritare arhitectonice in
continuare ne vom opri asupra catorva dintre reprezentarile cele mai spacifice: Saint-Denis, Notre-
Dame din Paris, Chartres, Reims, Amiens si Bourges. Saint Denis construita la mijlocul sec XII reprezinta
o opera 'experimentala' de vreme ce este prima biserica ce foloseste masiv arcele ogivale folosite mai ales
la cor. Constructia are o directie Est-Vest iar zidaria se prezinta a fi inca masiva si cu bolti in stil
romanic. Notre-Damedin Paris, construita intre 1163-1330 a ramas cu turnurile fatadei neterminate.
Spatiul interior este de 5500 metri patrati, lungimea 130 m. Reprezentanta a stilului radiant a arhitecturii
gotice, Notre-Dame reprezinta o creatie propagandistica referitoare la ideologia autoritatii centrale.
Remarcabile sunt cele trei registre compozitionale: al portalului, a frizei si a turnurilor. Desi este
considerata a fi o biserica gotica prin excelenta exista totusi elemente romanice observabile mai ales pe
fatada cladirii. Interiorul catedralei 'este demn de exteriorul ei. El reda impresia imensitatii, desi proportiile
cladirii nu sunt excesive'98. Si aici exista trei registre: primul la inaltimea arcelor sprijinite pe coloane. Al
doilea etaj este format dintr-un triforium in spatele careia sunt tribunele (Notre-Dame fiind una din
ultimele mari cladiri in care s-au construit tribune). Deasupra triforiumului se afla ferestrele navei centrale,
acestea constituind cel de-al treilea registru.

Dupa Franta, tara arhitecturii gotice prin excelenta este Anglia care, totusi se mentine in afara 'goticului
continental'. Diferenta majora, care apare inca de la primele analize, este insasi plasarea edificiului in
spatiu: daca in Franta sau Germania bisericile sunt plasate in centrul orasului medieval (cu strazile ei
incalcite), in Anglia cladirea este plasata pe un loc mai retras, mai ridicat si mai deschis. De aici a doua
diferenta: catedralele engleze sunt mult mai joase si mai lungi. Pe fatada vestica rar avem turnuri duble,
mai degraba turnuri singulare cu baza patrata. Pe langa orizontalitate, arhitectura engleza mai are cateva
caracteristici: nervaturile multiplicate fara sa fie legate functional nici de bolti, nici de pilastrii de
descarcare: disproportia dintre lungimea navelor, intinderea fatadei si inaltimea propriu-zisa a cladirii.
Goticul englez isi delimiteaza trei faze de creatie: stil englez primar (early english), perioada in care se
definesc caracteristicile goticului britanic, reprezentate de catedralele Cantebury si Wells (prima catedrala
engleza in intregime gotica), Lincoln, York, Salisbury- singura catedrala care prin vericalitate se aproprie
de catedralele continentale, fiind construita in acelasi timp cu edificiile de cult din Chartres si Amiens. A
doua preioada este cea a stilului ornat (decorated style) in care goticul englez isi dezvolta caracteristicile
proprii, prin boltile 'stelare' care nu isi multiplica numai nervurile intermediare ci si nervurile de legatura
ale acestora fara ca sa aiba vreun rol functional, dar si prin ferestrele in care tesatura de piatra ce sustine
ornamentele vitraliilor se ramifica si se impleteste cu aceeasi fantezie ca si goticul flamboaiant de pe
continent.

Forma cea mai expresiva a goticului englez se regaseste in stilul perpendicular (perpendicular
style), in care bolta 'stelara' cu nervurile ei din ce in ce mai complicate ajunge la tipul 'frunza de palmier'
sau mai degraba ia forma de evantai 'fan vaulting'104. Din boltile astfel acoperite, nervurile coboara in
manuchi intr-un val de formatiuni conoidale cum se intampla la Divinity School in Oxford, capela lui
Henric VII din Westminster Abbey etc.

Germania s-a lasat destul de greu "cucerita" de gotic, abia in 1230 (la un secol de la aparitia stilului) se
mentioneaza primele constructii de acest tip. Insa tot Germania va care va contribui in mod decisiv la
raspandirea stilului gotic in Europa Centrala si de Sud-Est. Catedralele germane la inceput le imitau pe
cele franceze (in special pe cele de la Laon si Amiens). Rezultatul a fost insa spectaculos: catedralele de
la Magdeburg, Nauburg, Bamberg, Köln sunt numai cateva dintre exemplele cele mai
reprezentative. Domul din Köln este fara indoiala o capodopera in acest sens: construita intre 1248-1437;
1842-1880, impresioneaza atat prin dimensiuni cat si prin grandoare artistica: sanctuarul, inaugurat in
1322 are 41 m lungime, 45 m latime, iar nava centrala are 43 m inaltime. Turnul, neterminat, al fatadei
sudice are 59 m inaltime. Celelalte doua turnuri ale fatadei vestice (terminate in 1883,aceasta fiind si data
terminarii edificiului) au 157 m inaltime. Din cauza intemperiilor cauzate mai ales de bombardamentele
aliate din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar azi din cauza ploilor acide, catedrala necesita
permanente lucrari de reconstructie, fiind un capitol neicheiat al istoriei arhitecturii.105. Se poate observa
ca formula adoptata de arhitectura germana este cea a bisericii cu navele de inaltime egala, cu aspect de
unica sala mare sau hala de unde si denumirea de Hallenkirche ('Biserica hala'), tipica mai ales in
Westfallia. Planul edificiului este aproape patrat (cu lungimea si latimea aproape egale), fara transept, ca
elemente de sustinere coloanele sunt preferate pilastrilor compusi, capitelurile sunt eliminate iar interiorul
este foarte luminos din cauza ferestelor inalte.
In Spania, prima constructie (romano)gotica este catedrala de la Avila, cu o fatada ingusta , sobra, aproape
total lipsita de elemente ornametale. Catedralele de la Burgos, Leon si Toledo reprezinta deja un gotic
spaniol 'maturizat'. Catedrala din Burgos (1221-1250), prezinta trei nave, un transept, arce in ogive pure
si, trei fatade: doua ale bratelor transeptului si cea principala, doua turnuri de fatada si un turn-lanterna
octogonal. Dintre cele 15 capele, cea mai imprtanta este capele 'del Contestable', decorata in varianta
spaniola a stilului flamboaiant,'stilul isabelin'. Catedrala de la Leon (1205-1230) considerata capodopera
arhitecturii gotice spaniole, seamana cu edificiile din Reims si Amiens, dar ca plan are numai trei nave,dar
si trei transepturi si un numar impresionant de vitralii. Catedrala din Toledo este considerata cea
mai spaniola dintre toate catedralele gotice din Peninsula Iberica: prezinta cinci nave de inaltimi diferite si
un transept redus , un singur turn de fatada si pilastrii extrem de masivi care face arc-butantii aproape
inutili.

Spre sfarsitul sec XV, se impune 'stilul isabelin' in special in Vallaloid, reprezentata de edificiile din
Toledo,Biserica franciscana,si Salamanca, unde arhitectura isabelina anunta deja stilul Renasterii.

Italia, pe fondul mostenirii antice si romanice a acceptat destul de greu stilul gotic, de accea
edificiile de aici sunt mai putin spectaculoase (dar si mai indoielnice din punct de vedere artistic) decat in
celelalte parti ale europei. Primele edificii gotice, datorate ordinului cistercian (Fossanova,Casamari), pe
langa saracia de forme si ornamentica, imbina stilul gotic cu elemente romanice. Caz specific sunt
bisericile spurapuse San Francesco din Assissi: biserica inferioara, de fapt o cripta-biserica prezinta
contraforti cilindrici cu reminiscente romanice, iar biserica superioara uninavala, prezinta un spatiu larg, in
stil gotic, obtinut prin eliminarea pilastrilor.

Diferenta majora a sculpturii gotice fata de cea romanica consta in primul rand prin abandonarea
formelor fantastice (monstrii, animale fantastice), si mai ales renuntarea la deformarea expresionista a
figurilor, acestea devenind mai line, mai armonioase in acelasi timp exprimand mai clar senimentele. Desi
trecerea de la romanic la gotic a fost mai lenta decat in cazul arhitecturii, incepand cu sec. XII se produce
emanciparea completa a sculpturii. Acest aspect se poate observa mai ales comparand statuile cu caracter
de coloana a Catedralei de la Chartres si cele ale figurilor de pe fatadele Catedralelor de la Reims si
Amiens, unde maestrii de statui au tins sa umanizeze personajele, prezentandu-i cateodata in timpul unei
convorbiri pentru a le da o mai mare aparenta de realitate.(Fecioara si Elisabeta de la Catedrala de la
Reims).In acest context Fecioara de la Reims face parte dintre operele cele mai nobile ale plasticii gotice.
Mesterul a reusit sa armonizeze idealul clasic, grecesc al frumsetii femininecu oreprezentare medievala a
smereniei si majestuozitatii- constata pe drept Alpatov. De asemenea daca la Chartres figurile sunt inca
lungi si rigide, la Reims si Amiens,statuile nu numai ca se desprind de fundalul arhitectonic, dar iau forma
de ronde-bosse cu 'personalitate' proprie.

Secolul XII este considerat perioada de apogeu a sculpturii gotice atat din punct de vedere artistic cat
si cantitativ. Ajuns la maturitate, arta statuara gotica se defineste prin simplitate expresiva, plastica robusta
a formelor, eleganta si zveltete si o anume poza retinuta.

Secolele XIV-XV, aduc insa o serie de schimbari in ceea ce priveste modul de alegere si tratare a temelor,
pe fondul calamitatilor (Ciuma Neagra), Razboiul de 100 de ani si al propagarii curentelor mistice:
accentul cade acum pe descrierea spectacolelor suferintelor lumii, inmultindu-se scenele care redau
patimile Mantuitorului, sau a unor scene macabre. Pe de alta parte, aceste schimbari aduc o mai mare
naturalete si o mai profunda coborare in aspectele mai direct sentimentale de umanitate. De asemena se
inmultesc redarile de scene cotidiene, de obicei ca teme de zodiac107 si in mod interesant, legata de
plastica funerara a statuilor culcate pe sarcofage (gisanti), se dezvolta si arta portretului.
 O contributie substantiala la arta statuara gotica a adus-o Germania. Desi primele modele sunt inspirate
de la Catedralele de la Chartres, Reims si Paris, mai tarziu se manifesta si tendintele proprii caracterizate
prin sublinierea caracterului individual al personajelor, cautarea unei expresivitati cat mai marcante.
Primele reprezentari sunt cele din Catedrala de la Magdeburg, cu elegantele statui simbolice, urmate de
celebrele cicluri sculpturale din Bamberg si Nauburg: prima cu statuile Mariei si Sf. Ecaterina de o
exceptionala plasticitate, sau 'Calaretul din Bamberg', cea de-a doua catedrala fiind reprezentata de statuile
perechilor Hermann si Reghindissi in special Ekkehard si Uta una din cele mai fine, mai frumoase si mai
enigmatice reprezentari feminine laice.

Anglia si-a pastrat independenta si in cazul sculpturii. Desi in cazul statuilor-coloana de pe fatada
Catedralei de la Wells pot fi observate asemanari cu statuile pariziene, se contureaza in acelasi timp, si
trasaturile definitorii ale sculpturii gotice engleze: inclinatia spre relieful plat si solutia bidimensionala.
Caracteristica este de asemenea accentul pus pe statuaria funerara, intr-o redare cat mai realista a figurii.
Exceptionala este in acest sens statuia Printului -Negru realizata cu o acuratete aproape fotografica.

Cat priveste pictura, aceasta va ramane subordonata arhitecturii pana in sec XV. Avand in vedere faptul
ca arhitectura gotica a redus suprafetele plane ale peretilor, pictura va fi eliminata cu desavarsire, locul ei
fiind luat de vitralii. Totusi ansambluri picturale originale vor fi realizate de Simone Martini, Matteo
Givanni da Viterbo, Cinabue, Cavalini si mai ales Giotto din Bondone (cu acel magnific ansamblu de
fresce din Capella Scrovegni din Padova), care reprezinta tot atatea stadii in pictura gotica, ce va parcurge
de la tema 'Dansului macabru' (tema predilecta pe fondul marilor epidemii de ciuma) la 'Madona cu
pruncul pe tron' a lui Giotto a evolutie continua si armonioasa.

Vitraliile 'creatia cea mai extraordinara a Evului Mediu'108 pe langa functia educativa (prin redarea de
personaje sacre sau scene biblice), va avea o extraordinara valoare estetica prin explozia de culori si
lumini, ce sublinia inca o data, daca mai era necesar, prezenta Luminii Divine.

In conlcuzie, goticul reprezinta treapta imediat urmatoare stilului romanic, caracterizandu-se printr-un
aspect mai inchegat, o maiestrie mai inalta si ' printr-o experienta mai cuprinzatoare decat arta
romanica. Tot ce apartine stilului gotic prezinta o maturitate mai mare, o constiinta mai puternica si adesea
un grad mai inalt de desavarsire artistica. Dar odata cu atingerea acestei maiestrii, arta gotica si-a pierdut
farmecul pe care il avea arta romanica care, era totusi mai apropriata de Renastere prin unele din formele
sale de manifestare, decat stilul gotic'109. Totusi, goticul a creat sentimente fara de care arta Renasterii ar
fi de neconceput, maestrii goticului fiind primii care dupa secole au reusit sa (re)demonstreze in mod
constient ca 'omul este masura tuturor lucrurilor' .