Sunteți pe pagina 1din 3

Chirita in Provintie

Vasile Alecsandri

Născut 21 iulie 1821 Bacău Decedat 22 august 1890 Mircesti, judetul Iasi director al
teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia
literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei
literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul
dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui
Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru
Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si
ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata
la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti.
Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840)

Comedia este o specie a genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta intamplari
si personaje c starnesc rasul si care are un final vesel.
Tema operei este critica instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale.
Subiectul este comic şi critică arivismul micilor boieri rurali, care-şi dau aere de nobili.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul d viata, moravurile unei epoci. Autorul
apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor. Chirita este
structurata pe doua acte . Actul intai se prezinta personajele si Chirita se cearta cu taranii.
Ea primeste un ravas d la Iasi princa re sotul ei o anunta ca a fost avansat in functie ca
ispravnic. In actul doi Chirita, deoarece se plictisise in provintie hotaraste s plece la Paris
si incearca s faca logodna dintre Gulita si Luluta care il iubeste pe Leonas, un prieten din
copilarie. Insa, Leonas apare deghizat in actrita iar Luluta care se preface ca a innebunit
cere s fie logodita cu actrita in fata tuturor celor veniti la logodna lui Gulita. In urma
acestui fapt Chirita si Barzoi sunt obligati s accepte casatoria dintre cei doi, deoarece
Leonas obtine functia de ispravnic.

Chirita e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant


jargon frantuzit. Ea poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins
inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in
vechi tabieturi si vrajmas oricarei primeniri. Gulita, fiul Chiritei, este un baiat lipsit de
minte si de educatie care vrea sa para foarte manierat si inteligent.

Comedia este realistă prin spiritul critic, prin faptul că eroii, conflictul, subiectul sunt
luate din viaţa socială. Chiriţa este tipul arivistului, Bârzoi este tipul ispravnicului abuziv,
Leonaş este tipul tânărului inteligent.

Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor abordate. Opera
aceasta este in primul rand o comedie de moravuri. Mijloacele de realizare a comicului
sunt variate : comicul de limbaj – personajele vorbesc o franceza modernizata ( musiu
Sarl, furculision, fripturision) , utilizarea calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a
expresiilor si locutionilor) , utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit
; comicul de character – personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si
aparenta ; comicul de nume – cele mai multe sunt diminutive – Luluta, Gulita, Chirita ;
comicul de moravuri – ipocrizia , incultura, snobismul, coruptia.

Formele comicului sunt umorul si ironia.


Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul, iar caracterizarea
personajelor se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lor, ori direct de
catre alte personaje.
O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi “misca” personajele,
le da viata, folosind comicul ca principal mijloc artistic.

Opera “Chirita in provintie” se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza


cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu
scopul de a le indeparta

Caracterizare

Chirita este la varsta critica, ridicola prin faptul ca e mare amatoare de aventuri amoroase,
trasaturi ce reies indirect din cantecelul prin care isi exprima emotiile starnite de curtea pe
care i-o face motpanu (berbant, usuratic, afemeiat) de Leonas: "Iata-l, valeu! Fara sa vreu
Samt acum, zau, Ca ma rosesc! Mii de furnici, De tricolici, De vafcolici Vai! ma
muncesc!". Din didascaliile autorului reies, direct/indirect comportamentul caraghios al
eroinei, gesturile voit cochete si penibile manifestate in dialogul cu ofiterul Leonas:
Chirita (cochetand); (coborandochii si tragandu-si mana); (cupudoare); (cu dragoste).

Chirita este, totodata, o mama lipsita de responsabilitate, care nu stie sa-si educe copin,
degradandu-le personalitatea printr-un rasfat ridicol si cu totul deplasat. Superficialitatea
prind educatia si instructia lui Gulita reiese, indirect, din didascalii si din vorbele eroinei.
La inceputul piesei, atunci cand taranii n la Chirita sa-l reclame pe Gulita ca a vanat un
tel, ca a dat foc bordeiului cu ciubucu cel de hartie, ca tine calea fetelor din sat, Chirita
reactioneaza cu olenta si-i ameninta (furioasa), Taca-va gura, mojicilor!; Cu biciul pe
spate V-oi da! V-oi da eu dreptate Asa!.

Limbajul Chiritei este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru spoiala de cultura si
pentru snobismul ei. Cucoana Chirita amesteca limba neaos moldoveneasca, plina de
savoare - sasa, cumnataca, o gasi, bucataca taieta, rosaie - cu frantuzisme - uvraj, musiu,
desir, bontonuri - si cu expresii populare - ma munceste cugetul, nu dau tatarii. Chirita
vorbeste o limba franceza ridicola, traducand din romaneste cuvant cu cuvant expresii
care in limba franceza au alt sens ori nu exista deloc (decalcuri). Astfel, pentru toba de
sectiune, ea spune un tambour d'instruction, sau pentru flori de cuc, fleurs de coucoii,
pentru a spala putina, laver le baril ori pentru a vorbi ca apa, parler comme l'eau etc.
Chirita este un personaj caricatural, dar simpatic prin firea volubila, prin agitatia ei
ridicola de a parea o parizianca, prin snobismul ei ostentativ.

In fond, Chirita este o autodidacta, invatase limba franceza de una singura, asa cum, de
altfel, marturiseste: j'ai apprendre toute seulette fransais pre legea mea. Ea creeaza cunte
proprii, rostind apprendre . in loc de appris si toute seulette in lpc de toute seule , forma
seulette fiind o foarte nostima formula de autotandrete: singurica, vrea sa spuna eroina.
Din punct de vedere al portretului fizic, Chirita este, in montarile spectacolelor si in
ziunea regizorilor, o femeie batrana si grasa. George Calinescu o caracterizeaza astfel:
Chirita e o cocheta batrana, dar si o mama buna, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o
inteligenta deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista.

Autorul nu da nicio informatie despre varsta eroinei, cu exceptia raspunsului pe care


Chirita i-l da lui Leonas, atunci cand acesta o jigneste spunandu-i ca este de pe vremea lui
Papura Voda: Minciuni spui ca tocmai ieri am implinit 35 de ani. Tanarul o persifleaza
malitios, 35 fara mercuri, fara neri si fara sambete, iar alta data ii spune baba stracheta.
Pompiliu Mareea analizeaza imprejurarile si situatiile care ar putea identifica varsta
eroinei: Chirita, in «Chirita in prontie», este mama lui Gulita, iar baiatul are paisprezece
ani, ceea ce aflam din dialogul cu Safta, cumnata, pe tema itorului casnic al odraslei.

Luluta, indragostita de Leonas, era, deci, la cincisprezece ani, deja nubila (aflata la varsa
casatoriei) si putem usor deduce ca lucrurile nu se petrecusera altfel cu Chirita. Acum un
secol si ceva, si chiar azi, in mediul rural, varsta matrimoniala era, pentru fete, cam intre
15-l6 ani, iar copin veneau destul de repede dupa casatorie. Asa stand lucrurile, daca
adaugam la 16-l7 ani, maximum maximorum 18-20, cei 14 ani ai lui Gulita, eroina lui
Alecsandri nu putea sa aiba mai mult de 33-35 de ani, fiind, adica o femeie destul de
tanara inca, astfel faptul ca se lasa curtata de Leonas, tanarul ofiter, nu pare deloc
compromitator si nici ridicol. Un alt argument ar fi acela ca invatase sa calareasca la les,
la manejarie, ori la o varsta inaintata ar fi fost aproape imposibil sa mai poata calari.
Aceeasi situatie este si cu fumatul, de care se apucase pentru ca asa-i moda.

Despre greutatea Chiritei autorul face o singura referire prin intermediul lui Grigore
Barzoi, atunci cand femeia se ge ca s-a plictisit la tara si vrea sa plece la Paris sa ma mai
racoresc, ca m-am uscat aici in prontie. Pufnind enervat, Barzoi ii raspunde sarcastic: Ba
ca chiar Sa vede ca nu te-ai uitat de mult in oglinda!, sugerand ca nu este nici pe departe
uscata. Altii interpreteaza scena 3 din actul 1 al comediei in aceeasi ziune, considerand ca
eroina solicita ajutorul celorlalti pentru a se da jos de pe cal din cauza grasimii, dar poate
ca pozitia pe cal a femeilor, cu ambele picioare in aceeasi parte, facea dificila coborarea.