PREZENTARE GENERALĂ A COMUNEI COTNARI

Cotnari, comună "urbană" importantă în judeţul Iaşi, este o veche vatră istorică şi o
renumită podgorie a Moldovei. Aici se află un puternic centru viticol cu plaiuri vestite, un
modern combinat de vinificaţie şi un centru pomicol. Localitatea se află situată la 65 km nord-
vest de municipiul Iaşi şi la 400 km de Bucureşti, capitala României. Calea de acces este pe DN-
28 B (E-58), la 11 km de oraşul Hârlău, şi la 16 km de oraşul Târgu Frumos. Pe calea ferată,
Gara Cotnari se află la 31 km de Podu Iloaiei, şi la 10 km de Hârlău.

Centrul viticol Cotnari, aşezat între plaiurile cu vii nobile, este situat lângă poalele
Dealului Cătălina (395 m) şi malul drept al râului Bahlui. Aici se colectează şi se valorifică
renumitele soiuri nobile de struguri: "Grasă", "Fetească albă", "Frâncuşă" şi "Tămâioasă
românească".

Podgoria Cotnari beneficiază de un areal viticol important, fiind situată în zona de contact
a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Inferioare. Pe coordonatele geografice, ea se află la intersecţia
paralelei de 47° 21' latitudine nordică, cu meridianul de 26° 25' longitudine estică. Este o zonă
viticolă, poziționată aproape de limita nordică admisibilă a culturii viţei-de-vie. Astăzi, podgoria
Cotnari este inclusă în circuitul de turism viticol, prin Programul "Drumul Vinului".

Comuna Cotnari, după datele statistice de la Recensământul populației și locuințelor

2011, avea o populaţie de 7037 de locuitori şi o suprafaţă de 10.353 ha. Se compune din 11 sate:

1) Cotnari, înfiinţat în 1448 (prima menţiune documentară), are o suprafaţă de 250 ha şi o

populaţie de 1505 locuitori, cuprinsă în 545 de gospodării;

2) Bahluiul, înfiinţat în 1864, are o suprafaţă de 50 ha şi o populaţie de 343 locuitori,

cuprinsă în 110 de gospodării. Satul s-a mai numit Moara Prefectului, până în 1896 şi apoi
Armanu, până în 1964;

3) Hodora, înfiinţat în 1806, are o suprafaţă de 200 ha şi o populaţie de 1416 locuitori,

cuprinsă în 457 de gospodării;

4) Iosupeni, înfiinţat în 1803, are o suprafaţă de 50 ha şi o populaţie de 158 locuitori,

cuprinsă în 54 de gospodării;

5) Cârjoaia, înfiinţat în 1551, are o suprafaţă de 371 ha şi o populaţie de 1603 locuitori,

cuprinsă în 553 de gospodării;

6) Horodiştea, înfiinţat în 1583 (1551), are o suprafaţă de 203 ha şi o populaţie de 516

locuitori, cuprinsă în 222 de gospodării;

7) Lupăria, înfiinţat în 1864, are o suprafaţă de 190 ha şi o populaţie de 344 locuitori,

cuprinsă în 127 de gospodării;

1
 8) Valea Racului, înfiinţat în 1864, are o suprafaţă de 133 ha şi o populaţie de 344
locuitori, cuprinsă în 96 de gospodării;

9) Cireşeni, înfiinţat în 1864, are o suprafaţă de 198 ha şi o populaţie de 287 locuitori,

cuprinsă în 101 de familii. Satul s-a mai numit Văcăria, până în 1964;

10) Făgăt, înfiinţat în 1864, are o suprafaţă de 73 ha şi o populaţie de 227 locuitori,

cuprinsă în 85 de gospodării;

11) Zbereni, înfiinţat în 1623, are o suprafaţă de 104 ha şi o populaţie de 272 locuitori,
cuprinsă în 102 de gospodării.

Comuna Cotnari are rădăcini adânci în preistoria României. Cercetările arheologice au

demonstrat existenţa, în perioade diferite, a unor civilizaţii dezvoltate cunoscute în Europa:

1) "Cultura Cucuteni” (milen. 3–2 î.Hr.) prezentă la sud de Cotnari, în aşezarea şi cetatea
neolitică de pe Dealul Băiceni, aparţine de Eneolitic. Este renumită pentru arta prelucrării
ceramicii;

2) "Cultura ”Hallstatt” (sec. IV-III î.Hr.) prezentă la vest de Cotnari, în aşezarea şi cetatea
traco-getică de pe Dealul Cătălina, aparţine de Epoca Bronzului. Este renumită pentru arta
prelucrării

bronzului, iar mai târziu a fierului. Cetatea traco-getică, de pe Dealul Cătălina, aflată în
apropriere de satul Horodiştea, este o descoperire unică pe teritoriul României.

Ea a fost o veche vatră de locuire rurală şi citadină, o fortificaţie şi un Dumitru V. Isac –

Monografia comunei Cotnari loc strategic de apărare. Era reşedinţă a unui conducător de triburi,
un centru politic şi militar, din această parte a Daciei Mari.

Pe acest teritoriu au locuit geto-dacii, ramura cea mai nobilă a tracilor, cei care au marcat
puternic istoria Europei. Ei au dezvoltat şi desăvârşit civilizaţia bronzului, pe această vatră
strămoşească. Tot ei îşi venerau divinităţile prin libaţii, unde vinul era servit dintr-un rhyton (vas
de ceremonie). Folosit în ritualurile religioase, vinul era nelipsit de la petrecerile din vatra
fiecărei comunităţi. După un străvechi obicei, bărbaţii sorbeau vinul dintr-un corn de zimbru pe
care, apoi, îl treceau din mână în mână. Nu ştim dacă şi în partea de nord-est a Daciei, renumitul
rege Burebista a pus în aplicare învăţătura marelui preot Deceneu, de a scoate (distruge) toate
viile. Probabil că, atunci, s-au păstrat o parte dintre soiurile cele mai bune. Venerarea şi
comuniunea cu divinităţile, pe la diferite ceremonii religioase, a continuat să se facă tot prin
intermediul vinului. Această licoare divină, obţinută prin fermentarea alcoolică a strugurilor, era
băutura care a influenţat foarte puternic viaţa spirituală a străbunilor noştri. Uneori, vinul alina
suferinţele şi întărea curajul pentru viaţă. Avea dreptate "părintele istoriei" Herodot, când
spunea: "Vinul este cel mai frumos dar pe care natura l-a dat omenirii ca băutură divină".

În Evul Mediu, Cotnariul a fost o veche aşezare viticolă şi un renumit târg de vinuri. Aici
au existat curţi domneşti, reşedinţe ale voievozilor Moldovei: Ştefan cel Mare, Despot Vodă şi
Radu Mihnea. Pe timpul domniilor lor, au fost ctitorite importante edificii de cult: Biserica

2
domnească “Cuv. Parascheva” (1491-1493), Biserica catolică (gotică) “Înălţarea Sf. Cruci”
(1561-1563) şi Biserica “Sf. Nicolae” (1617). Tot pe atunci, cancelaria Moldovei a stabilit
reşedinţa paharnicului domnesc la Cotnari (1408). Aici, pe plaiurile cele mai însorite şi mănoase,
posedau vii nobile numai domnitorul, mitropolitul ortodox, episcopul catolic şi marii boieri ai
Moldovei.

Sunt date pe care le aflăm din impresiile de călătorie ale numeroşilor misionari şi
diplomaţi. Aceştia, trecând prin Ţara Moldovei, au observat şi apreciat valoarea deosebită a
vinului de Cotnari. Pe timpul domniei lui Despot Vodă (1561-1563), târgul Cotnari a devenit
”capitala culturală” a Moldovei. În acest loc a fost fondată o “academie domnească“, cu o mare
“bibliotecă de curte”. Era, la acea vreme, o şcoală europeană superioară, cu predare în limba
latină, numită şi ”Schola latina" de la Cotnari. Aici au predat ştiinţele universale, învăţaţi de
seamă ai Europei Apusene, printre care umanistul german Johann Sommer.

Celebra podgorie românească era însemnată, pe harta medievală a Europei viticole, încă
de pe vremea primilor domnitori ai Moldovei. La Cotnari se păstrează, şi astăzi, aceleaşi
tradiţionale soiuri de viţă-de-vie ”multiseculare” din care, prin cupajare, se obţine vinul de
Cotnari -”Voievodal”. În vechea reţetă de vinificare secretul consta în amestecul de "multă Grasă
şi Fetească, destulă Frâncuşă şi ceva Tămâioasă". Astăzi, renumitul sortiment tradiţional al
podgoriei, este obţinut astfel: "Grasă" 30 %, "Fetească albă" 30 %, "Frâncuşă" 30 % şi
"Tămâioasă românească" ("Busuioacă de Moldova") 10 %. Din punct de vedere al continuităţii
celor patru soiuri nobile autohtone, podgoria Cotnari este considerată o “rezervaţie viticolă”
unică în România.

Acest areal viticol, operă a naturii, este supranumit patria "Grasei" de Cotnari. Este unicul
loc de pe Terra unde acest soi de viţă-de-vie nobilă s-a adaptat foarte bine. Toamna, când
frunzele din vii încep să "ruginească", la coacere, strugurii din soiul de "Grasă" sunt "atacaţi"
benefic, de mucegaiul "nobil" produs de ciuperca Botrytis cinerea. Prin stafidirea boabelor se
acumulează o concentraţie maximă de zaharuri, în must, ajungând până la peste 520 g/l. Vinurile
astfel obţinute sunt de cea mai înaltă calitate. Soiul viţei de "Grasă", renumit în podgoria Cotnari,
este plantat pe circa 500 ha.

Podgoria Cotnari, aflată pe un areal viticol întins, prezintă condiţii ecologice ideale. Ea
este situată între oraşul Târgu Frumos (jud. Iaşi) şi oraşul Flămânzi (jud. Botoşani). Are
lungimea de 40 km şi o lăţime medie de 5 km. Reprezintă o “podgorie miracol”, un loc unde
majoritatea coastelor de deal plantate cu viţă-de-vie nobilă au în general o expunere sudică. Ele
primesc lumină şi căldură pe toată durata zilei, deoarece prezintă o dispunere pe direcţia Est-
Vest, în conexiune cu mersul Soarelui de la Răsărit spre Apus. Nu întâmplător poetul şi
diplomatul Vasile Alecsandri, în partea a VI-a a poeziei Murad Gazi Sultanul și Becri Mustafa,
compara cel mai bun vin al Moldovei cu soarele: “O, vin, comoară dulce! O sânge stors din

soare!”.

Pe aceste plaiuri însorite, contribuţia naturii este deosebită. Există într-un fel un “climat
submediteraneean” fapt confirmat ştiinţific după prezenţa unor specii de arbori care cresc, în
partea de est a Pădurii Cătălina, în "Pâlcul Zlodica": fagul (Fagus taurica), stejarul pufos

3
(Quercus pubescens) şi cărpiniţă (Carpinus orientalis). Se poate considera că cel mai însorit loc
din Moldova se află la Cotnari (2.038 ore/an), unde primăvara vine mai devreme, iar toamna
pleacă mai târziu.

Centrul viticol vechi, format din plaiuri vestite, se află la o altitudine medie de 206 m.
Aici funcţionează modernul Combinat de vinificaţie Cotnari, cu o capacitate de prelucrare şi
îmbuteliere de 50 vagoane în 12 ore. Este unicul producător de vinuri, din soiuri nobile
autohtone, din România. Sunt vinuri de înaltă calitate, foarte cunoscute şi apreciate în întreaga
lume. Aceste vinuri, de calitate superioară (cu indicaţie geografică recunoscută), au “Denumire
de Origine Controlată” (DOC) cu trepte de calitate:

- DOC- CMD: vin cu "Denumire de Origine Controlată", din struguri "Culeşi la

Maturitate Deplină";

- DOC- CT: vin cu "Denumire de Origine Controlată", din struguri "Culeşi Târziu";

- DOC- CÎB: vin cu "Denumire de Origine Controlată, din struguri "Culeşi la Înnobilarea
Boabelor".

Cotnariul este cunoscut ca şi centru pomicol. Aici predomină numeroase livezi cu pomi
fructiferi, printre care renumitul soi de cireş “Boambe de Cotnari”. Fructele sale sunt intens
solicitate, pe diferite pieţe externe. De amintit că, la Cotnari, unul dintre satele cu cele mai vechi
livezi de cireşi poartă numele de Cireşeni.

În prezent cotnărenii, majoritatea viticultori cu experienţă din tată în fiu, continuă munca
lor de secole pentru păstrarea renumelui acestei vechi podgorii româneşti. Numai datorită
calităţii sale superioare, vinul de Cotnari a devenit, astăzi, foarte căutat şi apreciat pe piaţa
românească, europeană şi mondială.

AȘEZARE GEOGRAFICĂ COMUNA COTNARI

Comuna se află în partea de nord-vest a județului, pe malurile Bahluiului, în aval de zona

unde acesta primește apele afluentului Buhalnița. Este traversată de șoseaua națională DN28B,
care leagă Târgu Frumos de Botoșani. Din acest drum, la Cotnari se ramifică șoseaua județeană
DJ281C, care duce spre sud la Balș, Todirești, Hărmănești și Pașcani (unde se termină în
DN28A). De asemenea, prin partea sa estică, pe malul stâng al Bahluiului, este străbătută de
șoseaua județeană DJ281, care duce spre sud-est la Belcești, Erbiceni și Podu Iloaiei (unde se
termină în DN28) și spre nord-vest la Ceplenița, Scobinți (unde se intersectează cu DN28B) și
Sirețel. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei-Hârlău, pe care este deservită de halta de
mișcare Cotnari și de halta Hodora. În comuna Cotnari se află pădurea Cătălina-Cotnari, arie
protejată de tip forestier, unde sunt ocrotite specii de fag și gorun.

4
 DEMOGRAFIA COMUNEI

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cotnari se ridică la 7.248

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.948 de
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,93%). Pentru 3,21% din populație, apartenența
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
(89,94%), cu o minoritate de romano-catolici (4,18%). Pentru 3,23% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.

MONUMENTE ISTORICE

În comuna Cotnari se află cinci monumente istorice de interes național, dintre care
două sunt monumente de arhitectură: ruinele bisericii catolice (secolul al XV-lea); ansamblul
medieval „Curtea Domnească” (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului
domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în
satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă
biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl
din jurul curții domnești (secolele al XV-lea–al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la
Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și
secolele al II-lea–al III-lea (epoca romană).
În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul
Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat pe dealul Calafat, la 1 km
est-nord-est de satul Hodora, unde s-au găsit așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza B),
secolele al II-lea–al III-lea e.n. (epoca romană), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și
secolul al XVIII-lea (epoca medievală). Celălalt este un pod de piatră datând din secolul al
XV-lea și aflat în zona satului Cârjoaia.