Sunteți pe pagina 1din 1

Devenirea intre Iad si Rai – Ovidiu-Dragos Argesanu

Cine nu stie – face.

Cine stie – nu face.

Cine nici nu stie, nici nu face – invata pe altii.

.................

Trecura pe langa catedrala inchisa ca de obicei. De multe ori simtise nevoia sa intre, dar se intampla
exact in afara programului bisericii. Parca Dumnezeu avea ore fixe de primire! Reprezentantii
bisericii nu luasera in calcul ca poate omul avea la un moment dat o urgenta a sufletului, exact ca si
cele trupesti, de unde nevoia de Dumnezeu in acel moment. Nicaieri nu exista un serviciu de acest
gen pe timpul noptii. Daca te apuca dorul de sinucidere, nu puteai sta de vorba cu nici un preot. Li se
terminase programul de zi ca la lauze si nu erau disponibili. Existau farmacii non-stop, camere de
urgenta la fel, bordeluri la fel. Doar bisericile aveau numai program de zi, exact ca si administratia de
stat al carei copil infiat devenise. „Noaptea nimeni nu are nevoie de Dumnezeu”, parea sa spuna
atitudinea bisericii.

.................

In fond, ce poti discuta cu o femeie de genul asta, care se plictiseste cu sine insasi.

...........

Isi reamintise fara sa vrea de viata pe care o dusese in manastire. Cat de grea fusese reintoarcerea
printre oameni. Te cureti, inveti sa urci spiritual, pentru ca apoi sa cobori iar pentru a ajuta un altul
sa se ridice si cand termini cu el o iei de la capat facand, de fiecare data, drumul intre pamant si rai.

...........

Gandeste, este atat de mica concurenta...

...............

Calea care duce catre binele tuturor s-o urmaresti si s-o desavarsesti.