Studii[modificare | modificare sursă]

Se naște la Viena, într-o familie din mica nobilime (a avut titlul nobiliar de
baron). Studiază teologia la Universitatea din Innsbruck și filozofia la
Universitatea din Leuven. Ulterior studiază medicina, absolvind facultatea
de medicină la Universitatea din Graz și devenind doctor în medicină
în 1900. Începe să profeseze, ca intern și apoi ca rezident, la Spitalul de
Copii din Viena, unde este asistentul renumitului profesor Theodor
Escherich. Devine specialist în pediatrie în 1908.
Cariera medicală[modificare | modificare sursă]
Este interesat de bacteriologie și imunologie. În 1905 publică, împreună cu
colegul său, Béla Schick, prima monografie despre Boala serului. În 1906,
pe baza observației că pacienții cărora li se administraseră anterior injecții
cu ser anti-difteric de cal sau vaccin anti-variolic prezentau reacții mai
rapide și mai severe la o a doua injecție, care nu aveau legătură cu boala
pentru care erau administrate, Pirquet, împreună cu Béla Schick, introduce
în medicină termenul de alergie (provenit din în limba greacă, din
cuvintele allos (diferit/ă) și ergon (reacție sau reactivitate) pentru a descrie
această reacție de hipersensibilitate.
Curând după aceea, pe baza observațiilor sale asupra variolei, Pirquet
ajunge la concluzia că tuberculina, pe care Robert Koch o izolase
din bacteria care produce tuberculoza în 1890, poate determina un tip de
reacție similar. Charles Mantoux dezvoltă ideea lui Piquet, și testul
Mantoux, bazat pe injectarea intradermică a unei mici cantități de
tuberculină, devine un test de diagnostic al tuberculozei, în 1907. Studiind
simptomele provocate de vaccinul antivariolic bovin, Pirquet dezvoltă o
nouă teorie asupra perioadei de incubație a bolilor infecțioase și formării de
anticorpi.
În 1908, devine specialist în pediatrie. În 1909, Pirquet refuză propunerea
de a lucra la exclusiv în cercetare, la Institutul Pasteur din Paris, și acceptă
postul de profesor-șef al catedrei de pediatrie la Spitalul Johns
Hopkins din Baltimore, S.U.A. În 1910, după numai un an, acceptă oferta
de a reveni în Europa, ca profesor de pediatrie la Breslau (astăzi Wrocław)
și apoi la Viena, unde preia catedra de pediatrie, rămasă vacantă prin
moartea profesorului Theodor Escherich, în 1911. Va rămâne la Viena
până la moartea sa, în 1929, instruind mai multe generații de pediatri și
surori medicale, și fiind un profesor popular și respectat.
În 1910 publică primul său tratat, Alergia, în care accentuează ideea că
răspunsul la stimulii antigenici se împarte în două
categorii: imunitatea (mecanismul clasic de protecție împotriva bolilor
infecțioase) și alergia sau reactivitatea modificată, în care răspunsul imun
în sine determină boală clinică. În categoria alergiilor, Pirquet nu include
numai boala serului, ci și anafilaxia, reacția Arthus, febra de fân, astmul
bronșic și, mai târziu, bolile autoimune.
Ulterior, devine interesat de antropometrie, publicând numeroase formule și
tabele estimative ale parametrilor de dezvoltare și greutății organelor.
În 1924, inventează un sistem de numerotare a dinților (numit de
el Telekabaka), recunoscut internațional și revizuit de Federația Dentară
Internațională (FDI) în 1970. Dezvoltă și domeniul nutriției infantile, unde
introduce o serie de regimuri dietetice, reunite generic sub
termenul Sistemul de nutriție Pirquet. Introduce o nouă unitate de măsură
în nutriția infantilă, numită Nem (1 Nem este echivalentul nutrițional a 1g
lapte uman), destinată a înlocui caloria (1 Nem=0,67 calorii). În ultimii ani
de viață, revine la conceptul de alergie, descriind dependența de vârstă a
reactivității modificate (sensibilității) față de boli.
Pe 28 februarie 1929, Clemens von Pirquet se sinucide împreună cu soția
sa.
Elogiul posterității[modificare | modificare sursă]
La 22 ianuarie 2007, în semn de recunoaștere a realizărilor majore ale
medicului care a îmbinat pentru prima oară pediatria cu studiul și
cercetarea alergiei, Asociația Europeană de Alergologie și Imunologie
Clinică (EAACI) a dat numele lui Pirquet fundației sale nou
înființate, EAACI – Fundația Clemens von Pirquet pentru promovarea
cercetării și educației în alergologia pediatrică și imunologie.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

 Die Serumkrankheit (Boala serului), împreună cu Béla Schick. Wien, F.
Deuticke, 1905
 Allergie (Alergia) Münchener Medizinische Wochenschrift 1906;
30:1457-1458 – prima mențiune a termenului Alergie
 Klinische Studien über Vakzination und vakzinale Allergie (Studiu clinic
asupra vaccinării și alergiei vaccinale), Münchener medizinische
Wochenschrift, 1906,53.
 C. von Pirquet, Tuberkulindiagnose durch cutane Impfung
(Diagnosticul tuberculinic prin vaccinare cutanată). Berliner
Klinische Wochenschrift, 1907, 44:644–645.
 Kutane Tuberkulinreaktion (Reacția cutanată la tuberculină), 1908
 System der Ernährung (Sistemul de nutriție), 1917-1920
 Lehrbuch der Volksernährung (Manual de nutriție populară), 1920
 Lexikon der Ernährungskunde (Dicționarul de nutriție al
consumatorului), împreună cu E. Mayerhofer, 1923-1925
 Allergie des Lebensalters (Alergia la vârstnici), 1930 (publicată
postum)