Sunteți pe pagina 1din 5

Katie Byron

Cand Katie foloseste cuvantul introspectie, ea se refera la Lucrare in mod specific. Lucrarea consta in
patru intrebari si in ceea ce ea numeste schimbarea de perspectiva, care este o modalitate de a
experimenta opusul a ceea ce crezi. Intrebarile sunt urmatoarele:

1.Este adevarat?

2.Poti sti ca este absolut adevarat?

3.Cum reactionezi cand dai crezare acestui gand?

4.Cine ai fi in absenta gandului?

Cand le intalnesti pentru prima data, aceste intrebari pot parea doar niste exercitii intelectuale.
Singura modalitate de a intelege modul in care functioneaza este de a le folosi pe cont propriu.

...............

Cine nu ar accepta realitatea, daca aceasta este cea de care te-ai indragostit? Ce ar putea sa se
intample si sa nu accept cu toata inima? Nu stiu ce este mai bine pentru mine sau pentru tine sau
pentru lume. Nu vreau sa te schimb sau sa te fac mai bun sau sa te convertesc sau sa te ajut sau sa te
vindec. Eu doar primesc lucrurile asa cum sunt oferite. Aceasta este dragostea adevarata. Cea mai
buna cale de a conduce oamenii este de a-i lasa sa-si gaseasca propria cale.

................

[„Ea ar trebui sa fie cu mine” – e adevarat? Nam cum sa stiu. Cum reactionez cand dau crezare
acestui gand? Sunt extrem de suparat. Cum as fi in absenta acestui gand? As iubi-o si i-as dori tot
binele din lume.]

......

Dragostea n-ar schimba nimic. Are deja tot ce vrea. Este deja tot ce vrea, chiar asa cum si-o doreste.

.............

[MI-a spus ca de fiecare data cand apare un gand trist legat de el, se intreaba imediat: „Este
adevarat?” si vede lucrurile din perspectiva schimbata, ceea ce spala tristetea si o inlocuieste cu ce e
adevarat. „A fost cel mai bun prieten al meu; nu mai am cu cine sa vorbesc acum” a devenit „Eu sunt
cel mai bun prieten al meu; ma am pe mine cu care sa vorbesc acum.””Mi-e dor de intelepciunea lui”
a devenit „Nu mi-e dor de intelepciunea lui”; n-avea cum sa greseasca pentru ca intelepciunea era
ea. Tot ce crezuse ca avusese in el putea gasi in ea; nu era nicio diferenta. Si pentru ca s-a dovedit a
fi ea, el nu putea muri. In absenta povestii de viata si de moarte nu era decat iubire. El era mereu cu
ea.]

........
Noi toti facem cat de bine putem. Iar daca simti ca ai ranit pe cineva, indreapta lucrurile si
multumeste pentru experienta care ti-a aratat cum sa nu traiesti. Nimeni nu ar rani vreodata o alta
fiinta umana, daca n-ar fi intr-o stare de confuzie. Singura suferinta pe acesta planeta este confuzia.

.............

Ai posibilitatea sa stii ca realitatea e buna asa cum e deoarece atunci cand te certi cu ea, te confrunti
cu anxietate si cu frustrare. Orice gand care iti pricinuieste stres este un argument in plus in favoarea
realitatii. Toate gandurile sunt variatiuni pe aceeasi tema: „Lucrurile ar trebui sa fie diferite fata de
modul in care sunt”, „Eu vreau...”, „Am nevoie de...”, „EL ar trebui sa...”, „Ea nu ar trebui sa ...”Si te
doare intotdeauna cand te iei la harta cu ceea ce este.

..............

Singura iubire adevarata este cea fata de tine insuti. Sunt casatorita cu fiinta mea, iar acest lucru il
proiectez asupra intregii lumi. Te iubesc din toata inima; nu trebuie nici macar sa participi, deci nu
exista nici un mobil in al meu „te iubesc”. Nu-i asa ca e minunat? Te pot iubi complet, iar tu sa n-ai
nimic de-a face cu asta. Nu poti face nimic care sa zadarniceasca trairea personala pe care o
experimentez in raport cu tine.

Cand spun „Te iubesc”, este iubire de sine. Nu e vocea unei persoane: vorbesc de fapt cu mine
insumi. Iubirea e atat de absorbita de sine, incat nu mai lasa loc pentru altceva. Traieste intotdeauna
prin propria sa energie. Nu exista nici macar o molecula separata de sine. In lumea aparenta a
dualitatii, ceilalti ne vor vedea ca pe un eu si un tu, dar in realitate nu e decat unul. Si nici macar nu
e intru totul exact.

Sunt de fapt casatorita cu vocea dinauntru. Intreaga casatorie nu e decat o metafora pentru aceasta
uniune. Cand imi asum un angajament, o fac de fapt in raport cu adevarul meu propriu, nu un altul,
mai presus sau mai prejos. „Il iei de sot pe acest barbat?” „Da. Si s-ar putea sa ma razgandesc”. Mai
bine de-atat nu se poate. Sunt casatorita nu mai cu Dumnezeu – cu realitatea. In acest sens
functioneaza angajamentul meu. Nu poate fi in raport cu o anumita persoana. Si nici sotul meu nu si-
ar dori ca lucrurile sa stea altfel.

Cata vreme nu esti casatorit cu adevarul, nu e vorba de nici o uniune reala. Casatoreste-te cu tine si
te vei fi casatorit cu noi. Noi suntem tu. Iar asta e o gluma de proportii cosmice.

...............

Am auzit oameni spunand ca nu renunta la gandurile lor dureroase, deoarece se tem ca, in absenta
acestora, nu ar mai fi activisti pentru pace. „Daca m-as simti absolut linistit, spun acestia, la ce m-as
mai deranja sa intreprind o actiune?” Raspunsul meu este: „Pentru ca dragostea asta face”. E curata
nebunie sa crezi ca avem nevoie de tristete sau ca trebuie sa fim scandalizati, pentru a ne motiva sa
facem ce e just. Este ca si cum ai sustine ca, pe masura ce esti tot mai lucid si fericit, cu atat devii mai
putin binevoitor. Ca si cum atunci cand cineva si-a gasit libertatea, n-ar mai face decat sa vegeteze
toata ziua, cu saliva curgandu-i in jos pe barbie. Experienta mea imi spune ca lucrurile sunt chiar
opusul. Dragostea este actiune. E limpede, e blanda, lucreaza fara efort si e irezistibila.

............
O minte limpede vindeca tot ce trebuie vindecat.

................

Prin introspectie, intram in zona in care detinem controlul: gandirea noastra. De exemplu, ne
interogam gandurile legate de modul in care lumea pare s-o fi luat razna. Si ajungem sa vedem ca
nebunia n-a fost niciodata in lume, ci in noi. Lumea este o proiectie a propriei noastre gandiri. Cand
ne vom intelege gandirea proprie, vom intelege lumea si vom incepe s-o iubim. In aceasta realizare
se afla pacea. Cine-as fi eu, in absenta gandului ca lumea trebuie ameliorata? Sunt fericita exact in
locul in care ma aflu acum: o femeie stand pe un scaun, in lumina soarelui. E cat se poate de simplu.

...........

Nu e nevoie de doi oameni pentru a pune capat unui razboi; e suficient unul singur.

..............

Partenerul tau este oglinda ta. Daca pui deoparte modul in care-l percepi, el nici macar nu exista
pentru tine. El e acel cineva pe care tu-l vezi c-ar fi, iar in cele din urma nu esti decat tu, in gandirea
ta. Nu esti decat tu, de fiecare data, iarasi si iarasi, si in acest fel ramai orb in raport cu tine, te simti
legitimat si pierdut. E dureros sa consideri ca partenerul nu e nimic mai mult decat oglinda ta.
Asadar, cand ii vezi vreun neajuns, poti fi sigur ca de defectul tau e vorba. Defectul trebuie sa se
regaseasca in gandire, pentru ca tu esti cel care face proiectia. Intotdeauna esti ceea ce judeci in acel
moment. Nu exista nicio exceptie. Esti propria ta suferinta; esti propria ta fericire.

Nu exista nicio modalitate de a te uni intr-adevarat cu partenerul tau decat daca incetezi sa crezi ca
mai ai nevoie din partea lui de ceva ce nu-ti ofera. Nu te costa nimic sa iubesti. Sotul tau nu poate
face nimic ca sa te impiedice sa-l iubesti. Singura modalitate prin care-l poti pierde este dand crezare
gandurilor tale. Esti in uniune cu sotul tau pana in momentul in care incepi sa crezi ca el ar trebui sa
arate intr-un anume fel, ca ar trebui sa-ti dea ceva, ca ar trebui sa fie altceva decat e de fapt. Iar in
aceasta maniera ajungi sa divortezi de el. In acel moment si in acel loc, iti pierzi casnicia.

...........

Nu exist decat eu.

........

............

Suntem traiti. Nu noi o facem. In absenta unei povesti, ne miscam fara efort, fluid, fara sa opunem
rezistenta. Aceasta posibilitate poate fi foarte inspaimantatoare pentru persoanele care cred ca
detin controlul. Asadar, cerceteaza-ti gandurile si vezi cum viata isi continua cursul fara tine, ba chiar
mult mai bine.

.....

Cand mintea e limpede, nu exista nicio posibilitate de a comite vreo greseala.

...............
Ce poate dainui, in afara de rasul etern? Sa fie lumina, sa fie lume, deoarece lumea, dupa cum
inteleg eu lucrurile, se naste in permanenta acum, iar momentul prezent este punctul in care se
termina intotdeauna.

Lucrurile isi urmeaza calea lor blanda, fie ca le ingadui, fie ca nu. trandafirul infloreste fara aprobarea
ta si moare fara consimtamantul tau. Chiar daca nu i-ai dat nicio instructiune, tramvaiul isi suna
clopotelul, taxiul opreste pentru a lua un om in costum gri. Lumea functioneaza perfect. Totul se face
fara tine. Totul se face pentru tine, indiferent daca intervii sau nu. chiar si interventia ta, viata care se
traieste pe sine, prin intermediul tau. Viata isi revarsa incontinuu darurile si se traieste pe sine, in
propria sa maniera blanda. Tot ce trebuie sa faci este sa observi. Aceasta e adevarata maiestrie.

...............

Nu e nimic in neregula, totul este bine.

..........

Nimic nu lipseste niciodata si totul este asa cum trebuie sa fie.

............

Ori de cate ori cineva ma paraseste, am fost crutata.

................

Orice persoana care e in armonie cu tot ce exista nu are un trecut pe care sa-l proiecteze in viitor,
asa ca nu asteapta nimic. Orice ar aparea, e mereu proaspat, stralucitor, surprinzator, evident si e
intocmai ceea ce are nevoie. Il vede ca pe ceva pentru care n-a facut nimic ca sa-l merite. Se
minuneaza cu privire la modul in care se petrec lucrurile. Nu face distinctie intre sunet si absenta
sunetului, intre a vorbi despre un lucru sau a-l trai, intre a-l vedea sau a fi chiar acel lucru, intre a-l
atinge sau a se lasa atinsa de el. Traieste in dragoste constanta. Viata este chiar propria poveste de
dragoste.

Pentru o astfel de persoana, totul este nou. N-a mai vazut nimic inainte de asta. Nu detine niciun
crez care sa poata aduce atingere intelegerii pe care o are in raport cu realitatea. In inocenta
conditiei celul-care-nu-stie, in intelepciunea de a nu trebui sa stie, constata ca tot ceea ce apare in
momentul prezent e binevoitor, intotdeauna.

Ea le ingaduie tuturor lucrurilor sa vina, intrucat ele vin oricum; nu e ca si cum ar fi putut alege. Ea
permite tuturor lucrurilor sa treaca, deoarece ele trec oricum, cu sau fara consimtamantul sau. Isi
gaseste placerea in aceasta venire si in aceasta plecare. Nimic nu apare decat in momentul in care e
nevoie de acel ceva, nimic nu trece decat atunci cand nu mai e necesar. Ii este foarte limpede acest
lucru. Nimic nu e irosit; nu exista niciodata prea mult sau prea putin.

Nu asteapta rezultate, pentru ca nu are niciun viitor. Isi da seama de eficienta si de necesitatea caii,
cat de plina este, cat de bogata, dincolo de orice concept pe care-l are despre ceea ce ar trebui sa fie.
Iar in aceasta realizare, viata sa este mereu reinnoita. Ea insasi tine de cale, intotdeauna deschisa
inspre ceea ce vine, intotdeauna multumita.
..............

„Eu ar trebui sa”, „n-ar trebui sa”, „tu ar trebui”, „tu n-ar trebui sa”, „vreau”, „am nevoie de” –
aceste ganduri nesupuse judecatii denatureaza aparenta binelui, care este la fel de raspandit ca
firele de iarba. Cand le dai crezare, iti diminuezi mintea, iar ingustimea mintii nu-ti permite sa vezi de
ce pierderea picioarelor este buna, de ce orbirea este buna, boala, foamea, moartea, un sat distrus,
intreaga lume in aparenta suferinta. Nu esti constient de tot binele din jurul tau, iti blochezi euforia
pe care ai resimti-o cand in cele din urma ai recunoaste-o. Indiferent ce crezi, realitatea e calea
naturala a lucrurilor. Aceasta nu se va indoi conform ideilor tale despre cum ar trebui sa fie si nu va
astepra acordul tau. Va ramane asa cum este, bunatate pura, indiferent daca intelegi sau nu.

............

A fi prezent inseamna a trai fara control si avand intotdeauna nevoile satisfacute. Pentru cei care
sunt epuizati de durere, nimic nu poate fi mai rau decat incercarea de a controla ceea ce nu poate fi
controlat. Daca vrei un control real, renunta la iluzia controlului. Lasa viata sa te traiasca. O va face
oricum. Tu doar spui povestea despre cum acest fapt nu se intampla, iar aceasta poveste nu poate fi
reala. Nu tu faci ploaia, nici soarele sau luna. Nu ai niciun control asupra plamanilor sau inimii tale,
asupra vederii sau a respiratiei. Intr-o clipa esti bine si sanatos, in clipa urmatoate nu esti. Cand
incerci sa fii in siguranta, iti traiesti viata foarte, foarte atent si s-ar putea sa sfarsesti nemaiavand
parte de vata defel. Totul constituie hrana. Imi place sa spun: „Nu fi atent, s-ar putea sa te ranesti”.

..............

Daca pierzi ceva, e mai bine fara acel ceva.

......

Adevarul pur este ca ceea ce se intampla este cel mai bun lucru care se poate intampla. Oamenii
care nu vad asta pur si simplu dau crezare gandurilor lor si raman blocati in iluzia unei lumi limitate,
pierduti in razboiul cu ceea ce este. Este un razboi pe care il vor pierde mereu, pentru ca se
confrunta cu realitatea si realitatea este intotdeauna binevoitoare. Ceea ce se intampla este cel mai
bun lucru care se poate intampla, indiferent daca intelegi sau nu. Si pana nu intelegi asta, nu ai
liniste.

Realitatea este intotdeauna mai binevoitoare decat povestea pe care ne-o spunem despre ea. Daca
ar fi sa spun o poveste despre realitate, ar fi o poveste de dragoste. Povestea ar fi despre cum viata
s-ar trai pe sine, tot mai binevoitoare, cu schimbari care nu pot fi anticipate pe parcursul ei.