Sunteți pe pagina 1din 15

REFERAT LA DISCIPINA FINANȚE INTERNAȚIONALE

SISTEMUL MONETAR INTERNAȚIONAL

DEFINIRE, CARACTERISTICI, EVOLUȚIE

Cuprins

Capitolul I. Conceptul de sistem monetar international...................................................................2

1.1 Introducere ……………..………………………………………………………………………….3


1.2. Consideratii generale . …………………………………………………………………………..3

1.3. Caracteristicile sistemului monetar ………………..…………………………………………….4

Capitolul II. Principiile Sistemului Monetar Internaţional ……………………….……………….5

Capitolul III. Evolutia sistemului Monetar International …………………..……………………. ..8

Concluzii ……………………………………………………………………………...……………….14

Bibliografie ………………………………………………………………………...………………….15

Capitolul I
Conceptul de sistem monetar international
1.1 Introducere

Sistemul monetar international a fost creat ca urmare a evolutiei relatiilor economice dintre
tarile lumii, dezvoltarea comerţului, mişcărilor de capital, cresterea investiţiilor, dezvolatare economică,
lucru ce a determinat stabilirea unor reglementări care să dirijeze tranzacţiile dintre state şi să impună o
ordine care să fie respectată de toţi participanţii în vederea evitării dezechilibrelor şi crizelor financiare.
Crearea unui sistem monetar internaţional trebuie privita ca rezultat al interdependenţei economice
dintre statele suverane şi nu ca o modalitate de a subordona sisteme monetare naţionale. Prin crearea
unui sistem monetar internaţional, organismul menit să asigure cooperarea şi să sprijine aplicarea
principiilor, trebuie adaptat cerinţelor de orice fel care intervin în relaţiile economice, sociale şi politice
dintre statele membre ale sistemului.
1.2. Consideratii generale

In literatura de specialitate, intr-o abordare generala sistemul monetar international reprezinta:


,,un ansamblu de norme si tehnici, convenite si acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate,
menite sa coordoneze comportamentul monetar al tarilor in raporturile de plati si stingere a
angajamentelor reciproce, determinate de schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile
internationale de capital.” 1

Într-o altă opinie sistemul monetar international cuprinde norme si principii stabilite si aprobate
de statele membre in vederea cooperarii monetare internationale, precum si mecanismele de finantare a
schimburilor economice internationale.” 2

Principalele functii ale sistemului monetar international trebuie sa permita circulatia


international a bunurilor, serviciilor si capitalurilor, sa asigure coordonarea politicilor interne ale statelor
lumii astfel incat libera circulatie a bunurilor si serviciilor sa se poata realiza fara problem si sa ajustează
balanţele de plăţi externe în condiţiile înregistrării unor dezechilibre între încasările şi plăţile în valuta
înregistrată în cadrul lor.

Prin sistemul monetar internaţional se urmareste crearea interdependenţe economice dintre


statele suverane fiind adaptat cerinţelor de orice fel care intervin în relaţiile economice, sociale şi

1 Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2006
2
Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004

3
politice dintre statele membre ale sistemului şi nu trebuie privit o modalitate de a subordona sistemele
monetare naţionale.

1.3. Caracteristicile sistemului monetar

Principalele caracteristicile ale unui bloc monetar sunt:


- stabilirea unui raport valoare între moneda cheie şi monedele satelit
- convertibilitatea totală între cele două categorii de monede
- păstrarea şi administrarea rezervelor monetare de către banca emitentă a monedei cheie
- reglementarea relaţiilor monetare ale statelor membre în raport cu statele din afara blocului
În funcţie de moneda care a îndeplinit rolul de monedă cheie au existat: blocul lire
sterline,blocul francului francez şi blocul dolarului American. Sistemul monetar international trebuie să
asigure convertibilitatea monedelor şi posibilitatea de a schimba monedă naţională contra aurului sau
devizelor. Prin crearea unui sistem monetar international au fost stabilite reguli de conversiune admise
de toate statele, modalitatea de convertibilitate fiind dependent doar regimul de schimb ales.
Convertibilitatea poate fi garantată de către autorităţile publice (convertibilitate
instituţionalizată, în schimburile fixe); Banca Centrală care a emis monedă se angajează să o livreze sau
să o răscumpere în cantităţi nelimitate. Convertibilitatea poate fi întreţinută şi în cadrul pieţei (
convertibilitatea comercială, în schimburile flotante).3
Date fiind particularităţile pe care funcţiile monedei le au în plan internaţional,reglementările
şi instituţiile care formează conţinutul conceptului de „sistem monetarinternaţional” trebuie să facă faţă
următoarelor cerinţe4:
a) să asigure stabilitatea relativă a raporturilor valorice dintre monede, pentru a diminua
incertitudinea, a promova echitatea în tranzacţii şi a descuraja mişcările speculative de capitaluri;
b) să furnizeze lichiditatea internaţională necesară pentru finanţarea deficitelor temporare ale
balanţelor de plăţi;
c) să conţină mecanisme de ajustare în cazul unor deficite durabile ale balanţelor de plăţi.

Capitolul II
Principiile Sistemului Monetar Internaţional

3
Kiritescu C. , Relaţii valutar-financiare internaţional, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti , 1978
4
Kiriţescu C., Relaţii valutar-financiare internaţionale, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1978, p.217.
Principiile pe care s-a bazat sistemul monetar internaţional, al cărui organism era Fondul
Monetar Internaţional, au fost următoarele:
- principiul cooperării monetare internaţionale ce a fost considerat esenţa sistemului
Monetar International şi un factorul determinant pentru crearea F.M.I., organismul care trebuia sa
asigure consultanţă şi colaborare în problemele monetare internaţionale. Pincipiu cooperării era
considerat realizat prin însăşi adeziunea la Fond a statelor.
- principiul ce viza creşterea echilibrată a comerţului international a fost creat ca orientare
pentru F.M.I. de a contribui la realizarea unui astfel de obiectiv. Drept urmare, s-a constat că acest
principiu exprimă un obiectiv pe care Fondul ar fi trebuit să-l propage ca bază sigură a stabilităţii şi
echilibrului balanţei de plăţi, actiune care s-a limitat la înlăturarea restricţiilor valutare.
- principiul care urmarea dezvoltarea economică a tuturor membrilor – prin modul în care
F.M.I., prin activitatea sa, a urmărit realizarea acestui principiu a creat controverse şi puncte de vedere
diferite din partea ţărilor dezvoltate şi a celor sărace. Se susţinea asadar, că tendinţa ţărilor industrializate
a fost de a înlătura din preocupările F.M.I. acest obiectiv, considerându-se că el intră în atribuţiile
B.I.R.D. şi că formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea unei consecinţe a creşterii comerţului
internaţional.

- principiul care viza stabilitatea cursului de schimb – prin adoptarea acestui principiu ca
element de bază al sistemului monetar internaţional s-a fixat opţiunea pentru practicarea cursurilor fixe
şi a etalonului aur–devize. Fiecare ţară trebuia să stabilească pentru moneda sa, cu acordul F.M.I.,
valoarea paritară exprimată în aur sau în dolari S.U.A.

- principiul multilateralizării plăţilor internaţionale a fost exprimat în Acord numai sub


forma uni sarcini a F.M.I., fara sa fie precizate modalităţile de aplicare a acesteia, multilateralizarea fiind
un rezultat automat al înlăturării restricţiilor.

- principiul privind convertibilitatea monetară viza înlăturarea tuturor restricţiilor la plăţile


privind tranzacţiile curente. Conform acestui principiu moneda unei ţări membre se poate converti
atunci când acea ţara înlătură restricţiile la plăţile curente, adica poate pune la dispoziţie moneda sa sau
a altei ţări membre pentru efectuarea plăţilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi permite transferul
sumelor obţinute din astfel de tranzacţii.

5
- principiul lichidităţii a fost considerat ca element principal al funcţionării Sistemului
Monetar Internaţional. Prin crearea Fondului Monetar Internaţional, ca instituţie financiară se urmarea
asigurărea unei rezerve din care la nevoie, ţările membre să poată obţine un sprijin temporar, pentru a
face faţă deficitului inregistrt la balanţa de plăţi curente.

- principiul echilibrarii balanţei de plăţi este un principiu de politică economică a fiecărei


ţări, fiind un obiectiv F.M.I., care prin creditele pe care le acordă, contribuie la scurtarea duratei şi la
reducerea gradului de dezechilibru al balanţelor de plăţi ale ţărilor membre.

Prin analiza fiecărui principiu şi a modului în care a fost pus in aplicare de ţările membre şi de
F.M.I. se poate face o analiza de ansamblu asupra Sistemului Monetar Internaţional creat la Bretton
Woods. Sistemul de la Bretoon-Woods a avut la bază principii ce au vizat: alegerea etalonului monetar,
stabilitatea parităţilor şi a cursurilor de schimb fiecare ţară membră la FMI care era obligată să îşi
definească valoarea paritară a monedei în aur sau în dolari, convertibilitatea monedelor, constituirea de
rezerve monetare oficiale, echilibrarea balanţelor de plăţi externe ale ţărilor membre prin devalorizarea
sau revalorizarea monedelor naţionale.

In perioada in care sistemul monetar internationl a functionat, comerţul internaţional a


cunoscut o puternică dezvoltare în cadrul unei economiei mondiale stabile, au fost stimulate schimburile
economice internaţionale, prin creditele puse la dispoziţie de către FMI ţările membre au putut face faţă
unor nevoi temporare ale balanţelor de plăţi. Aceste rezultate au fost insuficiente pentru a asigura
functionarea sistemului şi pentru a inlatura efectele unor fenomene negative, rezultate din aplicare
necorespunzătoare a princiipilor sale fundamentale, iar in cele din urma a dus la abandonarea acestora
şi a sistemului conceput să funcţioneze pe baza lor.

Prin scăderea rezervelor de aur ale SUA, paralel cu existenţa unor sume importante de dolari
aflate in circuite internaţionale, s-a slăbit încrederea deţinătorilor în moneda americană. Acest lucru i-a
determinat pe deţinătorii de dolari să-i converteasca în alte monede, a căror evoluţie era mai stabilă, ori
să-i plaseze în alte operaţiuni speculative sau în cumpărări de aur.

Astfel s-a produs în lanţ o serie de fenomene care au dus la dereglarea sistemului şi anume:

- scindarea pieţei aurului într-o piaţă oficială în cadrul căreia operau numai băncile centrale (la
preţul oficial de 35$ unei) şi una liberă unde aveau loc vânzări-cumpărări de aur de către particulari,
preţul formându-se pe baza cererii şi ofertei.
- în anul 1971 se înregistreză prima devalorizare oficială a dolarului pentru a opri iesirea aurului
monetar în afara SUA ; preţul uniciei de aur devine 38$, iar în anul 1973 dupa cea de-a doua devalorizare
a crescut la 42,22$. Inevitabil se produce odată cu renunţarea la mecanismul cursurilor stabile şi trecerea
la cursurile flotante, evenimente care determină prăbuşirea principiului stabilităţii cursurilor de schimb.

- principiul funcţionării convertabilităţii nu a fost respectat în totalitate, convertabilitatea


monedelor a avut un caracter limitat, ţările continuând să menţină unele restricţii în domeniul plăţilor.
Autorităţile monetare nu au mai fost obligate să preschimbe o monedă cu alta, la un curs fix sau stabil
ci la cursul pieţei, a cărui evoluţie era imprevizibilă.

- realizarea unui volum adecvat de rezerve monetare, unul din pricipiile elementare ale
echilibrului monetar global, nu a fost posibilă. Dacă la început a existat o lipsă acută de rezerve în
principalele state partenere ale SUA, ulterior şi îndeseobi, în ultima fază de funcţionare a sistemului s-a
înregistrat un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie defectuoasă a acestora, majoritatea ţărilor
confruntîndu-se cu o lipsă acută de lichidităţi.

- deficitul cronic al balanţei de plăţi a SUA şi excedentele de balanţă înregistrate de alte ţări au
amplificat conflictele comerciale,financiare şi monetare.

Aceste evenimente asociate cu criza energetică şi de materii prime din anii 1973-1974 au
condus la imposibilitatea supravegherii echilibrului balanţelor de plăţi, astefel s-a prăbuşit şi ultimul
principiu important, cel al funcţionării echilibrate a sistemului.

Dacă toate ţările ar avea aceeaşi monedă, problema determinării cursului de schimb, adică
operaţiunea care permite convertirea unei monede în alta, nu s-ar pune. Şi aceasta tocmai că pe lânga
moneda naţională există monede străine ( numite devize), încât se simte nevoia unui SMI.5

Capitolul III
Evolutia sistemului monetar international

5
Daniel Daianu, „Echilibru monetar şi moneda: keynesism şi monetarism”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993

7
Din punctul de vedere a ordinii monetare internationale, adica a regulilor care au guvernat,
exista sapte episoade in evolutia sistmului monetar international:
1. Sistemul etalon aur sau Gold Specie Standard a fost instaurat în Anglia în anul 1816, in
Portugalia 1856, in Germania in anul 1873, ţările scandinave in anul 1875, Franţa şi celelalte ţări din
Uniunea Monetara Latină in anul 1876, Finlanda in anul 1878, Egipt in anul 1885, Austro-Ungaria in
anul 1892, Rusia şi Japonia in anul 1897, SUA in anul 1900, Canada in anul 1910 etc. În România, acest
sistem a fost adoptat în anul 1890 asigurand convertibilitatea monedei nationale in 2 metale (aur si
argint), continuandu-se cu definirea monedei in aur.
Principalele trasaturi ale acestui sistem au fost urmatoarle: aurul circula liber pe plan intern si
extern, monedele de aur se bateau liber, bancnotele se converteau in aur nelimitat. Fiecare tara era
obligata sa mentina fixa paritatea in aur a monedei nationale, care trebuia sa aiba acoperire integrala in
aur, iar corelatia dintre cantintatea de moneda aflata in circulatie si rezervele de aur trebuia obligatoriu
respectata.
În cazul in care se inregistra o criza de lichiditate pe termen scurt cauzata de iesirea unei cantitati
mari de aur din tara, banca centrala a tarii respective trebuia sa crediteze fara nici o limitare bancile din
sistemul bancar la o rata a dobanzii mai mare decat cea initiala la care le credita de regula. Daca paritatea
fixa era temporar suspendata, convertibilitatea in aur trebuia reintrodusa cat mai rapid si mentinuta la
paritatea stabilita initial. Aceast sistem a functionat pana la izbugnirea primului Razboi Mondial.
2. Sistemul etalon aur-devize - Gold Exchange Standard in perioada 1945 – 1950

În data de 22 iulie 1944 la Bretton Woods, s-au intalnit 44 de state in cadrul Conferintei
Monetare si Financeiare a Natiunilor Unite pentru a stabili un nou sistem de reguli care trebuiau sa fie
acceptate pe plan international si care sa stea la baza cooperarii monetare si internationale.

În aceasta perioada sistemul care a avut ca etalon aurul era imposibil de mentinut deoarece
dezvoltarea comertului international ar fi trebuit sa se realizeze in acelasi ritm cu cresterea rezervelor de
aur din tezaurele bancilor centrale, ceea ce practic era imposibil dat fiind faptul ca productia de aur era
in declin. Regulile stabilite in cadrul acestui acord vizau fixarea unei valori paritare a monedelor
nationale in raport cu valuta prin intermediul aurului sau a unei monede convertibile in aur (USD). Aurul
este demonetizat. Libera convertibilitate a monedelor era permisa numai pentru tranzactiile comerciale
curente iar tranzactiile de natura speculatifa sunt limitate prin restrictiile impuse transf de capital. Pentru
acoperirea deficitelor balantelor de plati externe se apela la utilizarea rezervelor oficiale si a creditelor
de la FMI. Sistemul etalon aur-devize a oferit autonomie nationala la nivel macroeconomic.
3. Sistemul cursului valutar fix in raport cu dolarul 1950 – 1970

Toate țările industrializate, cu exceptia SUA isi defineau moneda nationala in raport cu
dolarul american si nu in raport cu aurul, iar in cei 20 de ani cat a functionat sistemul cursului valutar
fix in raport cu dolarul, cursurile s-au modificat foarte putin sau chiar deloc. Acest sisem a impus un
curs de schuimb fix si un nivel comun al pretului la bunurile tranzactionate.
Autonomia fiecarui participant la acest acord a fost supusa constrangerilor printr-un standard
monetar international. Statele participante au ales să abandoneze autonomia monetara si sa se supună
unui curs valutar fix in raport cu dolarul, sistemul oferind preturi stabile ale bunurilor si serviciilor.
În aceasta perioada SUA s-au confruntat cu o situație diferită față de restul țărilor. Se bucurau
de libertate de acțiune, dar si de constrângeri cauzate de redundanță. Doar SUA putea sa-si exercite
independenta monetara pentru a asigura un nivel stabil al preturilor bunurilor si serviciilor, dar pe de alta
parte exista constrangerea generata de cursul fix de schimb.

În anii ’50 – sistemul a functionat bine; Europa si Japonia considerau ca este convenabil sa se
bazeze pe dolarul american deoarece acesta asigura stabilitate. La începutul anilor ’60, Europa si Japonia
ezitau sa modifice valorile paritare față de dolar deoarece puteau genera miscari masive de capital.
Îngrijorarea generata de pierderile continue de aur in sensul iesirii aurului din rezervele SUA in afara
granitelor sale (acesta ajungand in tezaurele bancilor centrale din intreaga lume care cereau convertirea
in aur a dolarilor americani) a condus la crearea de noi restrictii asupra fluxurilor de capital.

In anul 1969 este creat DST – Dreptul Special de Tragere ca moneda a FMI, numit hartie de
aur (gold paper) definit in aceasi cantitate de aur ca si USD. Ideea a fost aceea de a oferi si o alta moneda
pentru constituirea rezervelor valutare, care sa aiba aceeasi credibilitate ca si dolarul si astfel sa creasca
cererea pentru rezervele valutare internationale nondolari. Problema tensiunilor din acest sistem nu a
fost rezolvata. SUA si-a modificat politica monetara in timpul Razboiului din Vietnam, ceea ce a condus
la o crestere a inflatiei. Sua refuza sa mai respecte angajamentul de a asigura un nivel stabil al preturilor
bunurilor si serviciilor la nivel international. Precedentul fiind creat, si alte state au inceput sa se abata
de la regulile acordului. Germania a impus restrictii prin care sa combata „excesele americanilor”.

Esecul constituirii unui nou set de reguli pentru determinarea valorii paritare 1971 –
1974 urmând sfatul economistilor americani ingrijorati de pierderea competitivitatii internationale de
catre bunurile si serviciile americane, la 15 august 1971, presedintele Nixon anunta devalorizarea
dolarului in raport cu uncia de aur.

9
În acelasi timp se revoca orice angajament de a converti rezervele constituite in dolari
americani in aur chiar si la pretul oficial al aurului. Ca urmare, majoritatea cursurilor valutare in lunile
care au urmat au devenit flotante, bancile centrale permitand pietelor sa determine cursul de echilibru
fata de USD.

4. Sistemul ratelor de schimb flotante 1973 – 1984 după căderea sistemului de rate fixe
stabilite la Bretton Woods, dolarul a ramas piesa centrala a pietelor financiare internationale, indeplinind
functiile de baza ale banilor: mijloc de schimb, masura a valorii, mijloc de rezerva, unitate de cont.

În tranzactiile private aproape toate cursurile valutare au continuat sa fie exprimate in raport
cu dolarul american, tranzactionarea acestuia dominand ca volum piata valutara. In cadrul tranzactiilor
oficiale, mai mult de 75% din rezervele valutare erau exprimate in USD. Prevederile FMI pentru statele
membre destinate sa reduca problemele care ar putea aparea din implemetarea defectuoasa a politicii
valutare si obligatia de a interveni pentru a preveni orice evolutii „dezordonate” pe piata valutara.
Dupa 1973, unele state au continuat sa-si lege cursul monedei nationale de USD sau de o moneda
puternica de regula a unui partener cu care derulau tranzactii comerciale regulat si de mari dimensiuni.
In ianuarie 1976, la Kingston, Jamaica in cadrul Conferintei FMI s-au hotarat urmatoarele:

- abandonarea aurului ca etalon monetar;


- considerarea ca moneda de rezerva a sistemulul monetar international DST;
- introducerea sistemului cursurilor valutare flotante, dar posibilitatea de a reveni la crusuri
valutare fixe daca minim 85% din membrii FMI cereau acest lucru (ceea ce nu s-a intamplat niciodata)
- o supraveghere mai puternica de catre FMI a ordinii si stabilitatii sistemului
- limitarea oscilatiilor cursului valutar in raport cu dolarul american a devenit o sarcina a tarilor
industrializate, cu exceptia SUA ce ramanea in continuare pasiva, adoptand politica de laissez-faire in
ceea ce privea cursul valutar.
- accesul la piata de capital americana era liber;

- politicile monetare au devenit autonome si independente fata de cea a SUA.

Cursul valutar s-a considerat ca are rolul unei variabile reziduale rezultate din diferentele
existente intre politicile monetare ale statelor lumii. Se astepta ca necorelarea politicilor monetare sa
conduca la cresterea volatilitatii cursurilor valutare, ceea ce s-a si intamplat.
5. Acordul de interventie de la Luvru din februarie 1987 - are loc intalnirea ministrilor
finantelor din G5 si Canada. Se ofera primele indicii substantiale ale dorintei de colaborare dintre statele
industrializate in domeniul valutar, acestea fiind de acord sa stabileasca cursul USD sa fie stabilizat in
jurul unei valori curente. Acest acord a deschis drumul procesului de coordonare mai buna a politicilor
macroeconomice, proces esential pentru asigurarea stabilitatii cursurilor valutare si a stabilitatii
economice la nivel mondial.

6. Spiritul Sistemului Monetar European anul 1979. La nivel mondial se incerca crearea
unui set de reguli pentru crearea unui sistem monetar international care sa satisfaca interesele
international. La nivelul european, statele faceau eforturi pentru a limita variatia cursurilor monedelor si
cautau o modalitatea de a coordona politicile macroeconomice pentru stabilizarea nivelui cursului
valutar si la stablitatea preturilor in Europa.

Sistemul s-a bazat pe trei elemente esentiale:

- Unitatea monetara European Currency Unit a fost create in 13 martie 1979 este definita
printr-un cos valutar format din cantitati fixe de monede nationale ale statelor membre ale Sistemului
Monetar International. Nu a avut niciodata o forma fizica. Din primul cos al ECU (1979) au facut parte:
marca germana (DEM), francul francez (FRF), Lira sterlina (GBP), guldenul olandez (NLG), francul
belgian (BEF), lira italiana (ITL), coroana daneza (DKK), lira irlandeza (IRP) si francul luxemburghez
(LXF).

- Mecanismul Ratei de Schimb (ERM – Exchange Rate Mechanism) a constituit piesa centrala
a planului Werner pentru a limita variatia cursului valutar in europa. Fiecare tara care a participat la
ERM a fost de acord sa limiteze fluctuatia cursului monedei sale la o valoare oficiala stabilita in ECU.
In majoritatea cazurilor banda de fluctuatie a fost stabilita la ±2,25%. (Italia, Spania, Anglia, Portugalia
¬- ±6%).

- Fondul de Cooperare Monetara Europeana EMCF (European Monetary Cooperation Fund)


este organismul care avea privilegiul de a emite ECU oficiali catre bancile centrale ale statelor europene.
Bancile centrale au fost obligate sa preschimbe 20% din rezervele oficiale detinute in aur si dolari in
ECU oficiali, iar acestia odata creati puteau fi utilizati in interventiile bancilor centrale pentru a sistine
moneda nationala.

11
Crizele din 1992-1993. In anul 1991 Comunitatea Europeana a elaborat Tratatul de la
Maastricht prin care se prevede modul in care se va realiza Uniunea Monetara Europeana, respectiv
Uniunea Economica Europeana. Pentru a fi adoptat el trebuia sa fie acceptat de toate cele 12 state
membre ale comunitatii Europene. In iunie 1992 danezii au respins Tratatul de la Maastricht. In cazul in
care nu se mai adopta tratatul, se mentinea ERM si se puteau astepta noi realinieri ale cursurilor. Aceasta
a dus la puternice atacuri speculative pe piata valutara, tinta fiind lira sterlina si lira italiana precum si
coroana suedeza si marca finlandeza.

Dintre etapele ce urmau a fi parcurse pentru realizarea Uniunii Economice si Monetare


Europene prevazute in Tratatul Uniunii Europene mentionam :

- largirea pietei unice euripene

- luarea de masuri pentru realizarea convergentei economiilor din UE

- crearea in 1994 a Institutului Monetar European, a carui sarcini au fost preluate apoi de catre
Banca Centrala Europeana

- asigurarea Independentei bancilor centrale europene

- eliminarea barierelor din calea circulatiei marfurilor intre statele membre ale UE

Sistemul monetar internaţional actual

Prăbuşirea sistemului monetar de la Bretton-Woods nu a însemnat că economia mondială nu


mai avea nevoie de asemenea reglementări. Astfel s-a încercat adoptarea unor măsuri de reformă a
sistemului, urmărindu-se introducerea unor reglementări noi, adaptate la noile condiţii existente pe plan
mondial, care să corecteze deficenţele sistemului monetar înfiinţat în 1944 şi să asigure continuarea
cooperării monetare la nivel internaţional.

Un moment semnificativ în procesul de elaborare a proiectelor pentru reforma sistemului


monetar internaţional, l-a constituit hotărârea Consiliului Guvernatorilor din cadrul FMI de creare, la 26
iulie 1972, a „Comitetului celor 20”, organism ce a avut misiunea de a elabora propuneri privind reforma
sistemului.

Schiţa proiectului de reformă prevedea creşterea rolului FMI în calitate de organism de


supraveghere şi spijinire a sistemului monetar international, elaborarea unor proceduri mai eficiente de
ajustare a balanţelor de plăţi externe ale ţărilor member, ridicarea DST la rangul de instrument principal
de rezervă, concomitent cu reducerea rolului aurului şi a valutelor de rezervă în această funcţie.

În luna ianuarie 1976 s-a organizat la Kingstone (Jamaica) Conferinţa Monetară Internaţională
care a adoptat ca decizii fundamentale următoarele:

- demonetizarea aurului (monedele să nu mai fie definite printr-o anumită cantitate de aur)

- libertatea alegerii regimului de schimb de către fiecare ţară

- modificarea statutului FMI astlfe încât să permită creşterea rolulului DST

În aceste condiţii, principalele trăsături specifice sistemului monetar internaţional actual, care
îl deosebesc mai mult sau mai puţin net de sistemul de la Bretton Woods, se referă la următoarele
elemente:

1) regimul cursurilor valutare;

2) rolul de supraveghere al FMI;

3) demonetizarea aurului;

4) rolul Drepturilor Speciale de Tragere (DST).

În urma acestor decizii s-a creat sistemul monetar internaţional actual6 care se bazează pe
anumite principii şi instituţii de la Bretton-Woods, dar care este diferit de acesta din urmă dintre
numeroase privinţe. Statutul actual al FMI prevede obligativitatea ţărilor membre de a colabora cu
această instituţie şi cu celelalte state membre în vederea asigurării menţinerii unor regimuri valutare
ordonate şi promovării unui sistem stabil de cusuri de schimb.
Odată cu crearea zonei euro, la 1 ianuarie 2012, în comerţul internaţional au devenit
predominante tranzacţiile efectuate în dolari americani, în euro şi în yeni japonezi. Sistemul monetar
internaţional actual a devenit deci un sistem tripolar asimetric, în care dolarul american continuă să
deţină supremaţia.

Concluzie

6
Turliuc Vasile – Monedă şi credit , Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 2008, p 65

13
Funcţionarea sistemelor monetare nu a condus la reglementarea internaţională a relaţiilor
monetare, urmărind în primul rand promovarea şi apărarea intereselor unui grup restâns de state. De
asemenea, nici unul dintre acordurile monetare internaţionale încheiate până la începutul celui de-al
doilea război mondial nu au dus la formarea sistemului monetar internaţional.

Tendinţa ce se manifestă în prezent pe plan internaţional este orientarea spre întărirea cooperării
între cele trei mari blocuri monetare ( dolarul american, euro şi yeni japonezi), în scopul asigurării
stabilităţii sistemului monetar internaţional. În vederea realizării acestui scop, un rol sporit revine FMI,
instituţie care este însărcinată cu asigurarea bunei funcţionări a sistemului. Acest rol a devenit cu atât
mai important cu cât evoluţiile recente survenite la nivel mondial (amploarea globalizării financiare,
interconexiunea pieţelor financiare şi crizele recente ale sistemului financiar monetar internaţional) fac
necesară întărirea cooperării internaţionale în domeniul monetar.

Sistemul monetar international actual poate fi vazut ca un sistem tripolar asimetric, in care
dolarul continua sa detina suprematia. Evolutia monedei euro depinde de rezultatele tarilor din zona
euro.O moneda euro puternica ar putea fi in masura sa contribuie la stabilitatea relative a sistemului
monetar international actual.
BIBLIOGRAFIE

 Lupu, Diana Viorica; Blanaru, Constantin Adrian, Moneda si credit, Ed. Sedcom Libris, Iasi,
2006
 Cerna S., ş.a., Economie monetară şi financiară internaţională, Ed. Univ. de Vest,Timişoara,
2005
 Dardac, Nicolae;Barbu, Teodora, Moneda, banci si politici monetare, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2005
 Daniel Daianu, „Echilibru monetar şi moneda: keynesism şi monetarism”, Ed.
Humanitas,ucureşti, 1993
 Turliuc V.,Boariu Angela,Stoica Ovidiu,Cocris V.,Dornescu V.,Chirlesan D. – Moneda si credit
,Ed. Economica Bucuresti, 2005
 Voinea, Gheorge, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris,
Iasi, 2004
www.money.ro
www.bnr.ro

15