Teoriile fac parte din viața noastră zilnic și apar în viața noastră de când suntem în școala primară și ne clădim primele cunoștințe. Fie ca este vorba de Teoria lui Pitagora folosită in matematică sau orice altă teorie economica sau sociologică învățată la facultate, toate se încadrează în această clasă. Fiecare dintre noi învață teorii din cărți, articole, materiale academice, dar niciodată nu ne punem întrebarea daca o anumită teorie este sau nu științifică și ce definește acest concept. Conform lui Morgenbesser Sidney, cea mai importantă funcție a unei teorii nu este de a organiza sau afirma anume teze, ci de a furniza principii materiale de interferență care pot fi folosite pentru a deduce un set de fapte de la altul. Drept exemplu, autorul folosește silogismul „Toți bărbații sunt muritori. Socrate este bărbat. Socrate este muritor.” Acest silogism are la bază principiul de inferență, cum din doua premise de deduce o premisă, premisa că „Socrate este muritor.” (Morgenbesser, 1967, pp. 55-67) O teorie științifică, conform aceluiași autor, Morgenbesser Sidney, este in primă etapă o schiță formată din două părți. Prima parte este reprezentată de un calcul logic abstract. Acest calcul implica simbolurile primitive ale acestei teorii și structura logică a acesteia. Pentru multe teorii, aceste simboluri primitive sunt percepute ca și termeni teoretici precum electron sau particule. A doua parte a schiței este formată dintr-un set de reguli ce atribuie un conținut empiric acelui calcul abstract. Astfel, ca doar prima parte a schiței nu este suficientă deoarece fără o interpretare empirică preconizată a teoriei, nu este posibilă evaluarea teoriei ca o parte a științei. (Morgenbesser, 1967) Realitatea reprezintă pentru fiecare persoană altceva, în funcție de percepțiile și modul de gândire al fiecărui individ. Ea este trecută prin filtrul personal al fiecăruia și interpretată în moduri diferite în funcție de experiențele noastre. Și deși realitatea poate fii diferită de la un om la altul, teoriile descriu anumite aspecte ale realității, indiferent de perspectiva sau filtrul subiectiv al fiecăruia. Teoriile explică lucruri general valabile ce se aplică în viața fiecăruia, lucruri sau fapte normale, care stau la baza comportamentului uman si a existenței. Fiecare teorie, fie ca este sociologică și explică societatea sau fizică, în care explică gravitația sau forța de frecare, ele stau la baza funcționării omenirii, ba chiar o descriu și anticipează consecințele anumitor acțiuni. Consider că o teorie devine realitate atunci când este luată „de bună” de către oameni și nu este chestionată. Atunci când este folosită fără îndoieli. În acel moment o teorie devine realitate. Când locul acelei afirmații nu este chestionat, deși a fost demonstrată în trecut veridicitatea acesteia. Cu anumite teorii ne naștem, ne sunt explicate încă din copilărie și nu chestionăm existența acestora, le credem adevărate, crescând cu ele si văzând în jurul nostru că toți oamenii o aplică sau o afirmă pe deplin. Teorie devine realitate și face parte din viața noastră fără să ne dăm seama uneori și din această cauză nici nu chestionăm existența ei în viața noastră. Spre exemplu, putem folosi teoria gravitației, evidențiată de Newton, prin care se afirmă faptul că toate corpurile ce au o masă, se atrag reciproc. Acest fenomen fizic nu a fost chestionat, prin simplul motiv ca fiecare dintre noi vede când un obiect cade pe podea sau pe pământ, astfel explicându-se acest fenomen fizic. Cu aceasta teorie am crescut de mici, fiind o teorie ce a avut începuturi încă din Antichitate. Aceasta a devenit parte din viața noastră și totodată parte din realitate, deoarece in fiecare zi se aplică aceasta teorie, fără să ne dăm seama. Este un lucru comun și normal, a devenit o normalitate, o teorie ce acum se transpune in realitatea cotidiană și se aplică peste tot. În acest argument se pot încadra majoritatea teoriilor fizice sau matematice, care sunt foarte des întâlnite și sunt deja parte din viața fiecăruia, fără a se pune la îndoială și devenind parte din fenomenul de normalitate. Fie că este vorba de rotațiile pământului, de forma acestuia sau de orice element al lumii noastre, fiecare are la bază o astfel de teoria demonstrată și explicată cu ani in urma ce se aplică și astăzi si ne poate chiar ne face viața mai ușoară printr-un mod sau altul. Un al doilea argument, este constituit de faptul ca o teorie devine realitate atunci când aceasta este adaptată diverselor variabile ce pot interveni. Astfel că, atunci când o teorie este aplicată la fel și rămâne aceeași indiferent de anumite circumstanțe sau anumiți factori ce o pot modifica, ea devine realitate. Spre exemplu, teoriile psihologice privind dezvoltarea copilului, acestea rămân aceleași la bază, fie ca este vorba despre un copil de origine asiatică sau un copil crescut in America sau Europa. Deși mediile de proveniennță diferă și pot interveni anumiți factori, acestea rămân aceleași pentru dezvoltarea oricărui copil din întreaga lume. Așa cum se explică în cartea “Introducere în psihologie”, vârsta cronologică a unui copil se află în relație de interdependență cu dezvoltarea acestuia. Prin urmare, un copil de 2 ani va avea un limbaj mult mai puțin dezvoltat față de un copil cu o vârstă mai mare, cum ar fi 5 ani. (Hayes, 2003) Aceste lucru se aplică la toți copii, indifferent de diferențele rasiale, climatice sau geografice. Este o teorie general valabilă și aplicată și de asemenea cunoscută. Astfel că aceasta face parte din realitate și chiar explica fenomenul de creștere al copilului și modul in care acesta se dezvoltă. Un alt exemplu adus acestui argument poate fi teoria economica a cererii și a ofertei, conform căreia “O piaţă este în echilibru atunci când cantitatea oferită şi cantitatea cerută suntegale.”. (Croitoru, 2017) Această teorie este general valabilă în întreaga lume, economia mondială având la bază aceleași reguli și componente. În aceste fel, indiferent de țară sau de continent, rămâne neschimbată, existând cerere și ofertă în toate locurile în care economia este dezvoltată. Indiferent că discutăm despre Antichitate, Evul Mediu sau Epoca Contemporană, fiecare avea o realitate la acel timp, indiferent de spațiu și timp. Diferențele de realitate sunt constituite de context politic, istoric, dar și de modernizarea continua a lumii în care trăim. Deși viața era cu totul diferită acum 30 de ani, exista o realitate, realitatea de la acel moment în care erau deja aplicate și descoperite anumite teorii pe care le întâlnim și astăzi sau poate chiar peste 10-20 de ani. Consider că o teorie devine realitate atunci când ea este inspirată din realitate, fie că este vorba de realitatea din trecut. Atunci când acel lucru, fenomen sau comportament exista deja, însă fără să fie încadrat într-o anumită teorie, el deja făcea parte din realitate și era un lucru normal. Printr-o teorie se descrie detaliat un fenomen sau comportament. Atunci când teoria a fost descoperită din comportamente sau experimente din viața reală, ea se bazează pe realitate și indiferent de trecerea timpului sau diferența geografică, aceasta ar trebui să rămână neschimbată și să reprezinte realitatea în același mod. Astfel, că deși legea gravitației a fost descoperita acum zeci de ani, ea a existat și înainte de această perioadă, însă nu era definită ca o teorie anume și nu era specificată și detaliată precum este astăzi. De asemenea s-a întâmplat și cu teoriile comportamentale. Acestea existau dinainte să fie complet definite și să se dezvolte o întreagă știință despre comportamentul uman. Prin observare și studiere s-a ajuns la concretizarea acestor teorii, cu care s-au întâlnit și strămoșii noștri, însă nu le numeau teorii și nici nu le studiau sau gândeau ca anumite cauze ale unui comportament sau a unei acțiuni. Relația dintre viața normală și teoriile științifice a fost analizată de mulți filozofi de-a lungul timpului, precum Edmund Husserl care a numit viața „lifeworld”. Aceasta este mediul în care oamenii se nasc și încep sa-și internalizeze procesul de socializare. Conform acestui filozof, „lifeworld” este mediul în care noi trăim constant și constituie temeiul tuturor activităților cognitive și științifice. De asemenea, filozoful Alfred Schütz consideră că semnificația actorilor din viața de zi cu zi, inclusiv a cercetătorilor, se bazează pe experiențele lor ca „locuitori” ai lumii în viață. Cunoașterea face parte și din viața noastră, iar cunoștințele - atât științifice, cât și cunoștințe de zi cu zi, cele comune - pot fi, de exemplu, stocate în limbaj. Cunoașterea comuna, cea întâlnită zi de zi, este o precondiție pentru cunoașterea pe care o reprezintă teoriile științifice. Cu alte cuvinte, concepte științifice, ipoteze și presupuneri sunt întemeiată în viața de zi cu zi a fiecărui om. Teoriile științifice pot deveni lipsite de sens dacă sunt detașate de viața de zi cu zi a oamenilor. Astfel, fundamentul sensului teoriilor poate fi pierdut, ceea ce înseamnă că deși pot fi exprimate sistematic, ele nu sunt valide empiric sau nu se conectează la semnificațiile vieții oamenilor, a realității. Giddens, care se bazează pe tradiția fenomenologică, discuțiile despre „dublarea hermeneutică”. De asemenea, acest concept se referă la modul în care cunoștințele științifice devin parte din viața de zi cu zi. Atunci când oamenii încep să folosească aceste cunoștințe, se poate ajunge la schimbări în societate. Oamenii au capacitate reflexivă, care include reflectarea și schimbarea lor comportament dacă există motive pentru schimbare. Cunoașterea teoretică poate constitui un motiv pentru mulți ce îi poate determina să își schimbe comportamentul. (Aspers, 2007) În concluzie, teoriile științifice să se bazeze pe o fundație neștiințifică De asemenea, se sugerează că cunoștințele generate de diferitele științe și stocate în teoriile științifice pot deveni parte din viața normală, din realitate. (Aspers, 2007) Bibliography Aspers, P. (2007). Theory, Reality, and Performativity. The American Journal of Economics and Sociology, 379-398.
Croitoru, L. (2017). Despre economie, cu și fără formule. Bucuresti: Curtea Veche.
Hayes, N. (2003). Introducere in psihologie. București: Bic All.
Morgenbesser, S. (1967). Philosophy of science today / edited by Sidney Morgenbesser. New York: Basic Books.