Sunteți pe pagina 1din 59

GURAMBA CRISTINA-ELENA BOGDAN CONSTANTIN

CEVIENE CONCURENTE ÎN GEOMETRIA


TRIUNGHIULUI.
APLICAȚII ȘI METODE DE EXPUNERE
PENTRU OLIMPIADE

EDITURA
ISBN

2017

0
REFERNTI STIINTIFICI
NAN MARIN SILVIU , PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR ,
UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
ION VLADIMIRESCU , PROFESOR UNIVERSITAR
DOCTOR , UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Prof. dr. TASCAU DAN DORIN , DIRECTOR COLEGIUL
NATIONAL TUDOR VLADIMIRECU TG JIU

RECENZIE ,

Cartea este destinata elevilor din perspectiva OLIMPIADELOR


si concursurilor scolare fiind o tema putin abordata in scoala dar foarte
importanta pentru olimpici . Modalitatea de abordare este simpla pentru a
trata probleme complicate intr-o forma logica si care asigura succesul
copiilor la concursuri sau titularizarea cadrelor didactice cand disciplina
de testat este matematica .

NAN MARIN SILVIU , PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR ,


UNIVERSITATEA DIN PETROSANI
BOGDAN CONSTANTIN , director adjunct Colegiul Tehnic ,,Ion
Mincu” , Tg jiu
GURAMBA CRISTINA-ELENA , invatatoare la Scoala Gimnaziala
Stanesti , Gorj

2017

1
CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Axiomatică și rezultate preliminare


I.1. Teorema lui Ceva
I.2. Câteva puncte celebre

Capitolul II. Metode de predare a noțiunii de concurență la școala


specială
II.1. Concurența unor ceviene
II.1.1. Demonstrarea concurenţei folosind unicitatea mijlocului unui
Segment
II.1.2. Demonstrarea concurenţei folosind proprietăţile liniilor importante
în triunghi

Capitolul III. Probleme din manuale


III.1. Probleme din manuale
III.1.1. Demonstrarea coliniarităţii cu ajutorul „Postulatului lui Eudlic”
III.1.2. Demonstrarea coliniarităţii folosind unghiul alungit
III.1.3. Demonstrarea coliniarității folosind reciproca unghiurilor opuse la
Vârf
III.1.4.
Bibliografie

INTRODUCERE

Partea matematicii care vizează planul şi spațiul în egală măsură o reprezintă


geometria.
Varietatea problemelor de geometrie este atât de mare încât nu se pot trasa

2
indicaţii generale pentru rezolvarea acestora. În amănunt, fiecare problemă de
geometrie plană necesită un studiu specific pentru realizarea căruia este nevoie de
cunoştinţe primite în şcoală, de gândire logică şi de creativitate.
Raţionamentele schematice folosite în studiul geometriei plane sunt necesare
deoarece ele ajută la înţelegerea demonstraţiilor.
În geometria plană se utilizează următoarele metode de rezolvare:
a) metode generale (de analiză şi sinteză);
b) metode particulare.
Lucrare aceasta conține metode utilizate pentru demonstrarea coliniarității și
concurenței și coliniaritatea unor puncte. Concurența unor drepte reprezintă un tip
deosebit de probleme de geometrie, ele fiind probleme de demonstraţie care
urmăresc verificarea unor relaţii, găsirea de proprietăţi noi, justificarea unor relaţii
formulate.
Toate acestea reprezintă adevăruri ușor de intuit, dar au demonstraţii
riguroase şi necesită pentru a fi rezolvate cultură matematică, tehnici specifice şi
perspicacitate.
Această lucrarea este structurată pe trei mari capitole, care vizează
cunoştinţe generale de geometrie plană (definiţii, axiome, teoreme), metode
utilizate pentru rezolvarea de probleme şi un model de adaptare a curriculumului
pentru elevii cu dizabilităţi din gimnaziu.
Atenția persoanelor cu dizabilități este captată de geometria plana deoarece
îmbină imagistica şi logica, dreapta şi unghiul, punctul şi dreapta.
Rezolvarea de probleme de geometrie este însoțită de o serie de consideraţii
metodice pentru fiecare tip de problemă.

CAPITOLUL I
AXIOMATICĂ ȘI REZULTATE PRELIMINARE

I.1. Teorema lui Ceva

3
Se consideră un triunghi ABC și punctele A' �BC, B' �CA, C' �AB. Dacă
dreptele AA', BB', CC' sunt concurente, atunci:
A ' B B 'C C ' A
(*) � � =1
A 'C B ' A C ' B

Figura 1 Figura 2
Demonstraţie: folosim figura 1.
Fie {P} = AA' I BB' I CC’
Se aplică teorema lui Menelaos la triunghiul AA'B și punctele colineare C, P,
C', arată că:
CB PA ' C ' A
� � =1
CA ' PA C ' B
Aplicând teorema lui Menelaos pentru triunghiul AA'C şi punctele colineare
B, P, B'. Arată:
BA ' B ' C PA
� � =1
BC B ' A PA '
Înmulțind ultimele 2 afirmati se obține:
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B

Reciproca teoremei lui Ceva


Fie ABC un triunghi și punctele A' �(BC), B' � (CA), C' � (AB). Dacă
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B

4
atunci dreptele AA', BB', CC' sunt concurente.
Demonstrație: folosim figura 2.
Fie {P} = BB' I CC' și fie {A"} = PA I BC.
Aplicănd teorema lui Ceva pentru triunghiul ABC şi dreptele concurente
AA", BB', CC'. Rezultă:
A" B B ' C C ' A
� � =1
A"C B ' A C ' B
Din ultima egalitate şi din relaţia dată în enunţ, se obţine :
A ' B A" B
=
A ' C A "C
Întrucât A' şi A" sunt puncte interioare segmentului (BC), se obţine:
A' = A"
Observaţie: Reciproca teoremei este adevărată şi în cazul în care unul dintre
punctele A', B', C' se găseşte pe o latură a triunghiului, de exemplu A' � (BC), iar
celelalte două puncte B'(aparţine dreptei AC), C' (aparţine dreptei BA) verifică
condiţia BB' nu este paralel cu CC'.

Forma trigonometrică a relaţiei lui Ceva


Fie ΔABC şi fie cevienele AA1, BBl, CC1, concurente în M (A1 � (BC), B1


�(CA), C1 �(AB)) . Se notează cu α = m MAB ( �
, β = m MBC) �
(
, γ = m MCA . ) ( )
Aplicând teorema sinusurilor în triunghiul AMB arată:
MB sin a
=
MA sin ( B - b )
Analog:
MA sin g MC sin b
= şi =
MC sin ( A - a ) MB sin ( C - g )

Înmulțindu-se, se obține:
sin a sin g sin b
� � = 1 (relația lui Ceva)
sin ( B - b ) sin ( A - a ) sin ( C - g )

5
I.2. Câteva puncte celebre

Teorema 1 (Gergonne): într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile


triunghiului cu punctele de contact ale cercului înscris cu laturile opuse sunt
concurente. (Punctul de concurență a celor 3 drepte se numește „Punctul lui
Gergonne”).
Demonstraţie:

Sunt punctele E, F, G sunt punctele de contact ale cercului înscris în


triunghiul ABC cu laturile triunghiului. Aplicând reciproca teoremei lui Ceva, deci
se demonstrează că produsul:
GA EB FC
� � =1
GB EC FA
Dar BE = BG, CE = CA, AF = AG (tangent dintr-un punct exterior). Deci

6
dreptele sunt concurente.
Observaţie: dacă în locul cercului înscris se consider un cerc exînscris.
Teorema rămâne valabilă și punctul de concurență se numește în acest caz
„adjunctul punctului lui Gergonne”.
Teorema 2. (Kariya): Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi fie
A1 , B1 , C1 punctele de contact ale cercului înscris cu laturile triunghiului
( A1 ( BC ) , B1 ( AC ) , C1 ( AB ) ). Se consideră punctele A2 ( IA1 / B2 ( IB1 , C2 ( IC1 astfel încât

A1 A2 = B1 B2 = C1C2 . Atunci dreptele AA2 , BB2 , CC2 sunt concurente într-un punct K

numit „punctul lui Kariya”.


Demonstrație:

Întrucât prin A2 paralelă la BC, prin B2 paralelă la AC și prin C2 paralelă la


AB. Aceste paralele intersectează dreptele BC , CA, AB respective în punctele
a , a ’, b , b ’, g , g ’.

Fie { A '} = BC AA2 , { B '} = CA BB2 , { C '} = ABCC2 , atunci:


A ' B A2l B ' C B2a C ' A C2 B
= , = , = .
A ' C A2 b B ' A B2g ' C ' B C2a '
Prin înmulțirea ultimele trei egalități se obţine:
A ' B B ' C C ' A A2g B2a C2 b
� � = � �
A ' C B ' A C ' B A2 b ' B2g ' C2a '
Trapezele dreptunghice A1 A2 b ' Cşi B B
1 2aC sunt congruente.

Fie C”’ proiecția lui C peK 2 K 3 și C " proiecția lui C pe K 3 K1. Triunghiurile

7
"aCC
CCşi ( � "a �CC
”’b ' sunt congruente CC "' = CC ", CC � "' b ', C
�"Ca �C
� "' C b ' . )
Rezultă că: C ”’b ' = C "a ; a B2 = b ' A2 .
Asemănător se obține b C2 = g ' Bşi
2 gA 2 = a C
' 2

Rezultă:
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B
ceea ce implică concurența dreptelor din reciproca teoremei lui Ceva. Deci dreptele
AA2 , BB2 , CC2 sunt concurente.

Teorema 3 (Vecten): se consideră un triunghi ABC. Fie A1 un punct din plan


cu proprietățile:
- dreapta BC separă punctele Aşi A 1
- A1 este centrul pătratului construit pe latura [BC].
Analog se obțin punctele Bşi
1 C 1.

Atunci dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente într-un punct V numit „punctul
lui Vecten”.
Demonstrație:


Folosind congruența unghiurilor BAB �
1 şi CAC1 rezultă

AB � �
(
AB1 sin m BAb )
1 = AC �

AC1 sin m CAC1 . ( )
Egalitatea arată că s [ ABB1 ] = s [ ACC1 ] . Analog se obține s [ BCC1 ] = s [ BAA1 ]
8
și s [ CAA1 ] = s �
CBB] �
� �.

Se consideră punctele A ' ( BC ) , B '( CA ) , C '( AB ) , astfel încât

{ A '} = BC AA1 , { B '} = CA BB1 , { C '} = ABCC1 . Se vede ușor că:

s [ A1 AB ] A ' B s [ B1BC ] B ' C


= ; = ;
s [ A1 AC ] A ' C s [ B1BA] B ' A
s [ C1CA] C ' A
=
s [ C1CB ] C ' B
Din asemănările de arii stabilite anterior, se obţine:
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B
Conform reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA ', BB ', CC sunt
concurente. Prin urmare dreptele AA1 , BB1;CC1 sunt concurente.
Teorema 4: simedianele unui triunghi sunt concurente într-un punct numit
„punctul lui Lemoine” al triunghiului.
Demonstrația se face cu ajutorul Teoremei 3 de la izogonele deoarece
medianele sunt concurente.
Teorema 5. (A doua teorema a lui Naghel): perpendicularele pe laturile
unui triunghi duse prin centrele cercurilor exînscrise sunt concurente.

Demonstraţiei 1.
Fie triunghiul ABC și fie I A , I B , I C centrele cercurilor exînscrise în triunghiul
ABC.
IA se află la intersecția dintre bisectoarea interioară a unghiului  și cele
�.
� , respectiv C
două bisectoare exterioare ale unghiului B
În orice triunghi bisectoarea interioară a unui unghi este perpendiculară pe
9
bisectoarea exterioară a aceluiaşi unghi, rezultă că triunghiul ABC este triunghiul
ortic al triunghiului IAIBIC. Aplicând prima teoremă a lui Naghel, cele trei
perpendiculare din I A , I B , I C respectiv pe BC , AC , AB sunt concurente în centrul

cercului circumscris triunghiului I A I B I C .


Demonstraţia 2. Se aplică Lema lui Carnot pentru demonstrarea teoremei a
doua a lui Naghel.

Fie triunghiul ABC dat , I A , I B , I C centrele cercurilor exînscrise și fie


A1 , B1 , C1 picioarele perpendicularelor din I A , I B , I c respectiv pe laturile

[ BC ] , [ CA] , [ AB ] . Pentru a demonstra că aceste perpendiculare sunt concurente


este suficient să se arate că are loc relaţia:
BA12 - CA12 + CB12 - AB12 + AC12 - BC12 = 0
Este necesar sa se calculeze BA1 , A1C , CB1, AB1, AC1, BC1 . Fie A ', A"
celelalte 2 puncte de contact ale cercului exînscris triunghiului ABC corespunzător
laturii BC. Atunci AA ' = AA" , deci AB + BA ' = AC + CA" sau
AB + BA1 = AC + CA1.
Știind CA1 = BC – BA1 , de unde notând AB = c , AC = b , BC = a ,
a + b = c = 2 p, rezultă:
BA1 = p - c, CA1 = p - b, CB1 = p - a,
AB1 = p - c, AC1 = p — b, BC1 = p - a.
Înlocuind în:

10
BA12 - CA12 + CB12 - AB12 + AC12 - BC12 = S , rezultă S = 0 şi teorema este
demonstrată.
Demonstraţia 3.

Se consideră I A , I B , I c centrele cercurilor exînscrise, E1 , F1 , G1 punctele de

contact ale cercurilor de centre I A , I B , I C cu laturile [ BC ] , [ CA] , [ AB ] .


Se notează:
I A E1 = R1; I B F1 = R2 , I C G1 = R3 .

Din asemănarea triunghiul IAE1C și I B F1C , rezultă


CE1 R1
=
CF1 R2
Analog:
AF1 R2 BG1 R3
= , =
AG1 R3 BE1 R1
Şi prin înmulţire se obţine:
G1 A E1B F1C
� � =1
G1B E1C F1 A
Conform reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că AE1, BF1 şi CG1 sunt
concurente.

Drepte celebre

11
Teorema 1 (Newton): Mijloacele diagonalelor unui patrulater
circumscriptibil şi centrul cercului înscris sunt situate pe aceeaşi dreaptă (numită
„dreapta lui Newton”)
Demonstrație:

Fie ABCD un patrulater circumscripțiile. Notăm cu M (respective N)


mijlocul diagonalei [AC] (respectiv [BD]) şi cu I centrul cercului înscris în
patrulater.
Notând cu r este raza cercului înscris în patrulater atunci:
1 1 1
s [ MAB ] + s [ MCD ] = s [ ABC ] + s [ ACD ] = s [ ABCD ]
2 2 2
1
s [ IAB ] + s [ ICD ] = r ( AB + CD )
2
1 1 1
s [ NAB ] + s [ NCD ] = s [ BAD ] + s [ BCD ] = s [ ABCD ]
2 2 2

De asemenea, patrulaterul ABCD fiind inscriptibil, are loc și


AB + CD = AD + BC . Rezultă:
s [ ABCD ] = s [ IAB ] + s [ ICD ] + s [ ICB ] + s [ IAD ]
1
= r ( AB + BC + CD + AD )
2
= r ( AB + CD ) = 2 ( s [ IAB ] + s [ ICD ] )

De fapt s-au obţinut egalitățile:


1
s [ MAB ] + s [ MCD ] = s [ ABCD ] (2)
2

12
1
s [ NAB ] + s [ NCD ] = s [ ABCD ] (3)
2
1
s [ IAB ] + s [ ICD ] = s [ ABCD ] (4)
2
Ținând seama de (2), (3), (4) şi de Lema 1 de la 1.1.1, rezultă că punctele M,
N şi I se află pe aceeaşi dreaptă numită „dreapta lui Newton”.

Teorema 2 (Euler): în orice triunghi ABC ortocentrul, centrul de greutate şi


centrul centrului circumscris triunghiului sunt situate pe o aceeaşi dreaptă
(„dreapta lui Euler”).

Demonstrație:
Fie A' mijlocul segmentului [ BC ] şi A" punctul diametral opus lui A, iar O
centrul cercului circumscris. Deoarece BH P CA " şi CH P BA " rezultă că

patrulaterul BHCA" este paralelogram; A' este mijlocul segmentului [ HA"] , deci

1
OA ' P AH și OA ' = AH. Fie { G} = HO AA ' .
2
Este clar că triunghiurile AHG și A ' OG sunt asemenea, raportul de
asemănare fiind
AH
=2
OA '
Rezultă că AG = 2GA ' și G este tocmai centrul de greutate al triunghiului
ABC. Prin urmare H, G şi O sunt colineare și HG = 2 GO .

13
Teorema 3 (Simson): proiecțiile ortogonale ale unui punct M de pe cercul
circumscris triunghiului ABC pe laturile acestuia sunt colineare. (dreapta este
numită „dreapta lui Simson”).

Demonstraţie:
Fie A' = prBCM, B' = prACM, C' = prABM. Patrulaterele AB'MC', MB'A'C,
ABCM sunt inscriptibile. Se unesc A' cu B' şi separat B' cu C.
Atunci:

(
m � ) (
A' B 'C = m � )
A ' MC = 900 - m � (
A ' CM = 900)
m( C ) ( �' MA) = m ( C�' B ' A)
�' Am = m C

�' B ' A ��
Prin urmare s-a obținut C A ' B ' C , C'B'A = A'B'C, ceea ce arată că
punctele A', B', C' sunt situate pe o aceeaşi dreaptă numită „dreapta lui Simson”.
Observaţie: Dacă din M pe latura [BC] retaie cercul circumscris triunghiul în
A", atunci dreapta AA" este paralelă cu dreapta lui Simson a punctului M.
Teorema 4 (Salmon): pe un cerc se consideră punctele A, B, C, M.
Cercurile de diametre [MA], [MB] și [MC] se întâlnesc două câte două în trei
puncte colineare.
Demonstrație:

14
Fie B' al doilea punct de intersecție al cercurilor de diametre [MA] şi [MC].

Întrucât m �( ) ( )
� ' C = 900 , rezultă că B' = pr M.
AB ' M = m MB AC

Fie C' (respectiv A') al doilea punct de intersecţie al cercului de diametru


[MB] cu cercul de diametru [MA] (respectiv [MC]). Se obţine, analog, C = 'pr ABM,
A' = prBCM. Folosind teorema lui Simson rezultă că punctele A', B' şi C' sunt
colineare.

Teorema 5 (dreapta lui Gauss).


Mijloacele diagonalelor unui patrulater complet sunt colineare.
Demonstrație:

Pentru demonstrație se folosește teorema lui Menelaos.


Se consideră patrulaterul complet BCB ' C ' A ' A . Se scrie teorema lui
Menelaos pentru triunghiul ABC și punctele colineare A ', B ', C ' :
A ' B B 'C C ' A
� � =1 (1)
A'C B ' A C ' B

15
Se consideră triunghiul având ca vârfuri a, b, c ale laturilor [BC], [CA],
[AB] ale triunghiului ABC. Notăm cu a', b' şi c' mijloacele diagonalelor [AA'],
[BB'] şi [CC'], se observă că paralela dusă prin punctul a' la dreapta BC conţine
punctele b şi c (a'b P A'C şi a'c || A'B).
Analog b' �ca şi c' �ab. Din (1) rezultă:
A ' B B ' C CA
2 � 2 � 2 = 1,
A'C B ' A C ' B
2 2 2
atunci
a ' c b ' a c 'b
� � =1 (2)
a 'b b ' c c ' a
Rezultă b' � [ac], c' � [ba] şi a' � [cb - [cb], rezultă că se poate folosi
reciproca teoremei lui Menelaos pentru triunghiul abc şi punctele a, b', c'.
Se obţine astfel că punctele a', b' şi c' sunt colineare (dreapta a'b' se numeşte
„dreapta lui Gauss”).

Teorema 6 (Carnot): tangentele la cercul circumscris unui triunghi


neisoscel în vârfurile lui taie laturile opuse în puncte situate pe o aceeași dreaptă.

Demonstrație:
Fie A1 BC , B1 AC , C1 AB , astfel încât A1A, B1B, C1C sunt tangente cercului

circumscris triunghiului ABC. Se demonstrează că A1, B1, C1 sunt colineare


folosind reciproca teoremei lui Menelaos. Deci demonstrăm că:
B1 A A1C C1B
� � =1 (1)
B1C A1B C1 A

16
Se evaluează fiecare raport din produs. Se observă că triunghiurile A 1AB şi

A1CA sunt asemenea, având unghiul �


A1 comun şi �
A1 AB ��
A1CA, de unde rezultă:
A1B AB A1 A
= =
A1 A AC A1C

A1B AB
= A1B A1B AB 2
Din rezultă: � = .
A1 A AC A1 A A1 A AC 2

A1B A1 A
, se obține relația A1B AB 2
Înlocuind cu = = .
A1 A A1C A1C AC 2
Asemănător se obțin relațiile:

B1 A BA2 C1B CB 2
= și =
B1C BC 2 C1 A CA2

Înlocuind în produsul considerat, se obţine relația (1), deci A1, B1, C1 sunt

colineare.

Teorema 7 (AUBERT): ortocentrele celor 4 triunghiuri formate cu laturile


unui patrulater complet se găsesc pe o aceeași dreaptă („dreapta lui Aubert”).
Demonstraţie:

Se consideră patrulaterul complet ABCDEF . Se ştie din teorema lui Gauss

că mijloacele O1, O2 , O3 ale diagonalelor [ AC ] , [ BD ] și [ EF ] sunt situate pe

17
dreapta lui Gauss notată cu d. Se consideră cercurile C1, C2 , C3 de diametre

[ AC ] , [ BD ] şi respectiv [EF].

Notăm cu H ortocentrul triunghiului ADE şi fie punctele A ' = prDE A, D ' =


prAE D, E ' = prADE. Este ușor de văzut că A 'C1 , D 'C 2 şi E' � C3. Folosind lema 2 de

la I.1.1. rezultă:
HA ' = HD �
HA � HD ' = HE �
HE '
Egalitățile arată că punctul H are puteri egale faţă de cercurile C1 , C2 , C3 . Fie

dij axa radicală a cercurilor Ci, Cj (i, j �{ l , 2,3,} , i j ) . Din egalitatea HA �HA' =
HD �HD' rezultă că H � d12, iar din egalitatea HD �HD' = HE �HE' se obține că
H � d23, deoarece d12 ^ d şi d23 ^ d, iar din punctul H se poate duce o singură
perpendiculară pe dreapta d, rezultă că dreptele d12 şi d23 coincid.
Atunci: d12 = d23 = d13 = d' ^ d.
S-a demonstrate că H � d'. Analog se arată că ortocentrele triunghiurilor
BEC, DCF, ABF se află pe dreapta d'. Dreapta d' pe care se află cele 4 ortocentre se
numește dreapta lui Aubert.

Teorema 8 (Dreapta antiortică). Se consideră un triunghi neisoscel ABC.


Bisectoarea exterioară corespunzătoare punctului A intersectează dreapta BC în
punctual A'. Analog se obţin punctele B", C'. Atunci punctele A', B' şi C' se găsesc
pe o aceeaşi dreaptă (numită „dreapta antiortică” a triunghiului ABC).
Demonstraţie:

Se consideră lungimile laturilor triunghiului. Conform teoremei bisectoarei


unghiului exterior, rezultă:

18
A' B c
=
A'C b
Asemănător se obțin egalitățile:
B 'C a C'A b
= și =
B'A c C 'B a
Înmulțind ultimele relații, se obține:
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B
şi folosind reciproca teoremei lui Menelaos (pentru triunghiul ABC şi punctele A',
B', C' situate pe prelungirile laturilor) se obţine că punctele A', B' şi C' sunt
colineare.

Teorema 9. Fie ABC un triunghi neisoscel şi nedreptunghic și fie A1 =


prBCA, B1 = prACB, C1 = prABC, vârfurile triunghiului ortic.
Fie { A '} = BC I B1C1, { B '} = AC I A1C1, (C '} = AB I A1B1.
Atunci punctele A', B', C' se găsesc pe o aceeaşi dreaptă, (numită „dreapta
ortică” a triunghiului ABC).
Demonstrație:
Aplicând teorema lui Menelaos pentru triunghiul ABC și tripletele de puncte

colineare ( A ', C1 , B1 ) , ( B ', A1, C1 ) , ( C’, B1, A1 ) .

A ' B B1C C1 A
� � =1 (1)
A ' C B1 A C1B

19
B ' C C1 A A1B
� � =1 (2)
B ' A C1B A1C
C ' A A1B B1C
� � =1 (3)
C ' B A1C B1 A

Întruncăt dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente, din teorema lui Ceva
rezultă:
A1B B1C C1 A
� � =1 (4)
A1C B1 A C1B
Prin înmulțirea relațiilor (1), (2), (3) şi ţinând cont de (4), se obține:
A ' B B 'C C ' A
� � =1
A'C B ' A C ' B
A' B B 'C C ' A
A'C B ' A C ' B

folosind reciproca lui Menelaos(A', B', C' sunt situate pe prelungirile laturilor
triunghiului ABC) se obţine ca punctele A', B', C' sunt situate pe o aceeaşi dreaptă
(numită „dreapta ortică” sau „axa ortică”).

20
CAPITOLUL II. METODE DE PREDARE A NOȚIUNII DE
CONCURENȚĂ LA ȘCOALA SPECIALĂ

II.1. Concurența unor ceviene

II.1.1. Demonstrarea concurenţei folosind unicitatea mijlocului unui segment

Problema 1. Fie rombul ABCD, AC fiind diagonala mare a rombului şi


A1 , A2 , C1 , C2 proiecțiile punctelor A şi C pe laturile opuse. Să se demonstreze că

dreptele A1C1 , A2C2 , AC şi BD sunt concurente.


Soluţie:

Deoarece AC1 || A1C, AA1 || C1C și m � ( )


A1 = 900, rezultă că patrulaterul

AA1CC1 este dreptunghi (*).


Diagonala [A1C1] trece prin mijlocul diagonalei [AC], O. Analog se arată că
şi A2C2 trece prin mijlocul lui [AC]. Deci A1C1 , A2C2 , AC şi BD sunt concurente.
Considerație metodică: Se folosește metoda analizei: presupunem că AA1,
CC1, AC, BD sunt concurente. Cum AC I BD = {O} � A1C1 trece prin O, deci

21
AA1CC1 ar trebui să fie paralelogram. Acest lucru se poate demonstra direct din
datele problemei. De aici folosim metoda sintezei.
Problema se poate face la clasa a VII-a şi este mai puțin dificilă.
Problema 2. Fie paralelogramul ABCD şi fie E , F puncte pe diagonala BD ,
așa încât BE = EF = FD . Se notează cu G, H , L, M punctele de intersecție ale
perechilor de drepte BC şi AE , CD şi AF , AB şi CE , respectiv AD şi CF . Să se
demonstreze că dreptele AC , EF şi LH sunt concurente.
Soluţie:

DADE = DBCF , pentru că [ AD ] �[ BC ] , S ADE � S CBF şi [ DE ] � [ BF ]

� [ AE ] �[ CF ] ( 1)

DADF = DBCE pentru că [ AD ] �[ BC ] , S ADF � S CBE şi [ DF ] � [ BE ]

=> [ AF ] �[ CE ] ( 2 )
Folosind (1) şi (2) rezultă patrulaterul AECF este paralelogram şi, deci, EF
trece prin mijlocul lui [AC], adică 0, pentru că diagonalele se taie în mijloc la
paralelogram.
Deoarece AFIIEC rezultă patrulaterul AHCL este paralelogram, deci,
diagonala [LH] trece tot prin 0. Aşadar dreptele AC, EF şi LH sunt concurente.
Problema 3. Fie triunghiul oarecare ABC, M un punct în interiorul
triunghiului şi A’, B', C' simetricele lui M faţă de mijloacele laturilor BC, CA şi
AB. Să se demonstreze că dreptele AA', BB', CC' sunt concurente.

22
Soluţia 1:
Patrulaterul AMBC' este paralelogram(pentru că diagonalele se
înjumătățesc) și, deci, AC' || MB. Analog, patrulaterul BMCA' este paralelogram, şi
deci, MB || CA'.
Deci că patrulaterul ACA'C' este paralelogram (AC' || CA' şi AC || A'C'), AA'
şi CC' intersectându-se în O (fiind diagonale).
Asemănător se arată ca ABA'B' este paralelogram şi BB' intersectează pa
AA' în mijlocul acesteia, adică tot în 0. Prin urmare, AA', BB', CC' sunt concurente
în punctul O.
Soluţia 2:
Se noteză cu A1, B1, C1 mijloacele laturilor [BC], [CA], [AB] ale triunghiului
ABC. în triunghiurile ABC şi MA'B', A 1B1 este linie mijlocie şi, deci, A1B1 || AB şi

1 1
A1B1 = AB; A1B1 || A'B' și A1B1 = A'B'.
2 2
Prin urmare ABA'B' este paralelogram şi deci, diagonala AA' trece prin
mijlocul lui BB'. Analog patrulaterul BCB 'C' este paralelogram şi diagonala CC'
trece prin mijlocul lui BB'.
Problema 4. Fie triunghiul ABC, înscris în cercul O şi D punctul diametral
opus lui A. Paralelele prin D la AB şi AC intersectează cercul circumscris
triunghiului în punctele E şi respectiv F, iar laturile AC şi AB în M, respectiv N. Să
se arate că dreptele AD, CF, BE şi MN sunt concurente.

23
Soluţie:

ABDE dreptunghi (ΔABD � ΔDEA � [AB] = [DE] şi mai avem AB P


DE). Analog ACDF dreptunghi � BE şi CF sunt diametre în cerc deoarece, fiind
diagonale în dreptunghiuri, ele intersectează diagonala [AD] în mijloc, adică O.
Patrulaterul AMDN este paralelogram, de unde urmează că MN trece prin
mijlocul lui AD, adică O. Prin urmare, dreptele AD, CF, BE şi MN sunt
concurente.
Considerații metodice: Problemele de la acest capitol (II.3.1.) folosesc
proprietățile paralelogramului, în special proprietatea diagonalelor de a se tăia în
mijloc.
Problemele sunt prezentate în ordinea dificultății. Toate pot fi propuse
elevilor de la clasa a VII după predarea cercului.

II.1.2. Demonstrarea concurenței folosind proprietățile liniilor importante în


triunghi

Considerație metodică asupra predării la clasă a concurenței înălțimilor,


bisectoarelor, mediatoarelor, ca şi asupra proprietăților foarte importante a celor 4
puncte.
Începând din clasa a VI-a elevii învață despre concurența liniilor importante
în triunghi.

24
Înălțimile unui triunghi sunt concurente într-un punct H, numit ortocentrul
triunghiului.
Ortocentrul triunghiului este într-un punct H rezultat la intersecția
înălțimilor.

Medianele unui triunghi sunt concurente într-un punct G, numit punctul de


greutate al triunghiului, care este la 2/3 de vârf şi 1/3 de bază.

Mediatoarele unui triunghi sunt concurente într-un punct O, numit centrul


cercului circumscris triunghiului.

25
Bisectoarele unui triunghi sunt concurente într-un punct I, numit cercul
cercului înscris în triunghi.

Problema 1. În planul unui triunghi oarecare ABC, având lungimile laturilor


a, b, c se construiesc în exteriorul triunghiului, triunghiurile BCD, ACE, ABF,
astfel încât AE = FA = a, BD = FB = b şi DC’ = CE = c. Să se demonstreze că
perpendicularele duse din D, E, F respectiv pe BC, AC şi AB sunt concurente într-
un punct H.
Soluţie:

Deoarece FBCA şi patrulaterul ABCE sunt paralelograme (deoarece au


laturile opuse congruente) � FA P BC; AE P BC � F, A, E sunt colineare.
Deci, deoarece şi E, C, D şi F, D, B sunt tot colineare, rezultă că FDE este
triunghi în care FE P BC, FD P AC, ED v AB. Perpendicularele duse din D, E, F
pe laturile FE, FD, DE sunt perpendiculare şi pe BC, AC şi AB. Ele fiind înălţimi
în triunghiul FDE � sunt concurente într-un punct H, ortocentrul triunghiului
FDE.

26
Problema 2. Pe catetele AC şi AB ale unui triunghi dreptunghic ABC, (m(
S BAC) = 90°), se construiesc în exterior, pătratele ACDE şi ABFG. Să se arate că
dreptele BD şi CF se intersectează pe înălţimea AH a triunghiului ABC.
Soluţie:

Este I intersecţia dreptelor ED şi FG. Din congruenţa triunghiurilor GAI şi


ABC, rezultă că S GAI � S ABC � S CAH, adică punctul I este situat pe
înălţimea AH.
Triunghiurile ABI şi BFC sunt congruente, de unde urmează ca BI ^ CF. De
asemenea, BD ^ CI. Prin urmare CF, IH şi BD sunt înălţimile triunghiului BIC,
deci sunt concurente.
Problema 3. Să se arate că perpendicularele duse din mijloacelel laturilor
unui triunghi ortic (format unind picioarele înălţimilor triunghiului dat), sunt
concurente.
Soluţie:

27
Fie D, E, F picioarele înălţimilor în triunghiul Abc şi fie A', B', C' mijloacele
laturilor BC, CA şi AB. Ducem A'M ^ EF, B'P ^ FD, C'Q ^ DE.
În triunghiul dreptunghic BEC, [A'E] este mediană relativă la ipotenuză şi

1 1
deci, A'E = BC. Analog A'F = BC. Aşadar ΔA’EF este isoscel. Cum A'M este
2 2
înălţimea relativă la bază, în triunghiul AE'F isoscel, rezultă că ea este şi
mediatoarea laturii EF.
Asemănător se arată B'P şi C'Q sunt mediatoarele laturilor FD, respectiv DE.
Prin urmare dreptele A'M, B'P, C'Q, fiind mediatoarele laturilor triunghiului FDE,
sunt concurente, într-un punct N.
Problema 4. Fie punctul I de intersecţie al diagonalelor trapezului ABCD,
E, F mijloacele laturilor [AB] şi [CD] (bazele) ale trapezului, iar G şi H mijloacele
diagonalelor [AC] şi [BD]. Se iau punctele I' şi I", simetricele punctului I în raport
cu G şi respectiv H. Să se arate că dreptele EF, HI', GI" sunt concurente, iar 2GK =
KI", unde k este punctul de intersecţie al dreptelor GI" şi HI'.
Soluţie:

Deoarece I' este simetricul lui I faţă de G, iar I" este simetricul lui I faţă de
H, urmează ca IG = GI' şi HI = HI".
În concluzie GI" și HI' sunt mediane în triunghiul II’I”: IK este o a treia
mediană şi deci EF, HI' şi GI" sunt concurente, iar 2GK = KI".
Problema 5. În vârfurile triunghiului ABC, se duc tangentele la cercul
circumscris lui, care formează triunghiul A'B'C'. Se notează A 1, B1, C1 centrele
cercurilor în triunghiurile A'BC, B'CA, C'AB. Să se demonstreze că dreptele AA1,
BB1, CC1 sunt concurente.

28
Soluţie:

Arătăm că A1 este mijlocul arcului mic BC. Într-adevăr, dacă A1 este


mijlocul arcului BC atunci S A1BA’ � S AxBC şi, deci, [BA1 este bisectoarea
unghiului ABC. La fel se arată că [CA 1 este bisectoarea unghiului A'CB şi,
deoarece A1 este mijlocul arcului BC, urmează ca [AA1 este bisectoarea unghiului
BAC. Analog se arată că [BB 1 şi [CC1 sunt bisectoarele unghiurilor ABC, respectiv
ACB, de unde rezultă concurenţa dreptelor AA1, BB1, CC1.
Problema 6. Fie ABCD un pătrat şi Pun punct pe diagonala [BD] a
pătratului. Să se demonstreze că perpendicularele duse din P, B şi D, respectiv pe
AB, AP şi CP se intersectează pe diagonala [AC].
Soluţie:

29
Notăm cu F şi E, picioarele perpendicularelor duse din P pe AB. În
triunghiul ABP, înălţimile BE şi PF se intersectează în M, iar AC ^ BD (Fiind
diagonale ale pătratului), deci AO este înălţime în triunghiul ABP şi, atunci, rezultă
că perpendicularele BE şi PF, respectiv pe AP şi AB se întâlnesc pe diagonala
[AC].
Deoarece MP ^ DC şi DP ^ MC, urmează ca P este ortocentrul
triunghiului CMD.
Rezultă că CP este perpendiculară pe DM.
Deci perpendicularele duse din P, B şi D, respectiv pe AB, AP şi CP se
întâlnesc în punctul M, adică pe diagonala [AC].
Consideraţie metodică: Problemele de același fel sunt foarte importante
pentru elevi. Ele pot fi prezentate elevilor chiar din clasa a VII-a și necesită
cunoaşterea definiţiei şi a tuturor definiţiilor echivalente pentru fiecare dintre
liniile importante în triunghi.
Rezolvarea problemelor implică identificarea triunghiului şi identificarea
liniilor.
Problemele 1, 2 şi 6 se rezolvă prin identificarea înălţimilor în triunghi.
Problema 3 se rezolvă prin identificarea mediatoarelor în triunghi.
Problema 4 se rezolvă prin identificarea medianelor în triunghi.
Problema 5 se rezolvă prin identificarea bisectoarelor în triunghi.
Ca metodă generală se foloseşte metoda analitico-sintetică.
30
CAPITOLUL III
PROBLEME DIN MANUALE

III.1. Probleme din manuale şi adaptări pentru persoane cu dizabilități

III.1.1. Demonstrarea coliniarității cu ajutorul „postulatului lui Euclid”

Problema 1. Fie B' şi C' mijloacele laturilor [AC], respectiv [AB], ale unui
triunghi ABC. Să se demonstreze că, mijloacele înălţimii, bisectoarei şi medianei
corespunzătoare vârfului A se află pe dreapta B'C'.
Soluţie:

Fie M, N, P mijloacele înălţimii, bisectoarei şi, respectiv, medianei


corespunzătoare vârfului A.
[B'C'] fiind linie mijlocie în triunghiul ABC, urmează că B'C' P BC. Din
ΔABC � [MB'] linie mijlocie � MB’ || BD şi cum D �BC � MB' || BC � M
�B'C'.
Asemănător rezultă că N � B'C' şi P � B'C' � M, N, P, B', C' sunt
colineare.
Problema 2. Punctul de intersecţie al diagonalelor unui paralelogram se află
pe dreapta ce uneşte mijloacele a două laturi opuse ale paralelogramului.
Soluţie:

31
Din ΔABC, [OM] este linie mijlocie � OM P BC iar în BCD, [ON] este
linie mijlocie => ON || BC => conform Postulatului lui Euclid că O, M, N sunt
colineare.

Problema 3. Fie triunghiul oarecare ABC şi fie punctul D pe latura BC,


astfel încât BC = 3 DC. Dacă E este mijlocul medianei CC', să se arate că punctele
A, D şi E sunt colineare.
Soluţie:

Se notează cu F mijlocul lui [BD]. Atunci, în ΔABC avem [C'F] linie


mijlocie şi, deci, C'F || AD. Analog, în ΔCFC' avem [DE] linie mijlocie � DE P
C'F. Din DE P C'F și C'F || AD � conform Postulatului lui Euclid că A, E, D sunt
colineare.
Problema 4. Să se arate că mijloacele laturilor neparalele ale unui trapez şi
mijloacele diagonalelor sale sunt patru puncte colineare.
Soluţia 1:

32
„„^
Analizănd ΔABC, [FG] este linie mijlocie � FG || AB (1)
în ΔBCD, [FH] este linie mijlocie � FH || CD (2)
Dar AB || CD � FH || AB + (1) => F, G, H colineare.
Asemănător se demonstrează că G, H, E sunt colineare. Deci punctele E, H,
G, F sunt colineare.
Soluţia 2:
E şi F fiind mijloacele laturilor neparalele ale unui trapez, rezultă că [FE]
este linie mijlocie şi deci FE || AB, FE || CD. Din teorema de la linia mijlocie în
triunghi rezultă că FE intersectează pe AC şi BD tot în mijloc, deci G, H �FE �
F, G, H, E colineare.
Problema 5. Fie M, N, P mijloacele laturilor [AB], [BC], [CA] ale unui
triunghi ABC. Fie D și E (D �CM, E �NP) astfel încât [MD] �[MC] și [PE] �
[PN]. Demonstraţi că punctele E, A, D sunt colineare.

Soluţia 1:
În, ΔAMD �ΔBMC pentru că [AM] � [MB], [DM] � [MC] şi S DMA =
S BMC.
Folosind congruența triunghiurilor rezultă că S DAM = S BCM (unghiuri
alterne interne), rezultă că AD P BC. Analog se demonstrează că AE P BC.

33
Din AD || BC şi AE || BC rezultă că D, A, E sunt colineare (conform
Postulatului lui Euclid).
Soluţia 2:
Patrulaterul DACB este paralelogram pentru că diagonalele s taie în mijloc
şi atunci rezultă că AD || BC. La fel patrulaterul AECN este paralelogram şi, deci,
AE || BC. Conform Postulatului lui Euclid rezultă că D, A, E sunt colineare.
Problema 6. În triunghiul ABC bisectoarea unghiului A şi mediana din B
sunt perpendiculare în O. Fie M, N, P respectiv mijloacele laturilor [AB], [AC],
[BC]. Să se arate că punctele M, O, P sunt colineare.

Soluţie:
În ΔAOB dreptunghic, [OM] este mediană, rezultă că [OM] � [AM] �
ΔAOM isoscel � S A1 � S MOA, dar S A1 � S A2 � S MOA � S A2 �
MO P AC. [MP] este linie mijlocie în triunghiul ABC � MP P AC � M, O, P
sunt colineare.
Problema 7. În ΔABC, fie D simetricul lui B faţă de mijlocul B', al laturii
[AC], iar E simetricul lui C faţă de mijlocul C', al laturii [AB]. Să se arate că
punctele D, A, E sunt colineare.
Soluţie:

34
Din construcție, AC' = CB şi CC' = CE � patrulaterul AEBC este
paralelogram şi, deci, AE P BC. Analog se arată că AD P BC � conform
Postulatului lui Euclid că E, A, D sunt colineare.
Problema 8. Fie ABCD un trapez oarecare, [AB] fiind baza mare şi [CD]
baza mică. Dacă M este simetricul punctului A faţă de mijlocul P, al laturii BC, iar
N este simetricul punctului B faţă de mijlocul, R, al laturii AD, să se arate că
punctele N, D, C, M sunt colineare.
Soluţie:

Din desen, pentru că AR = RD şi NR = RB, � ABDN este paralelogram și,


deci, DN P AB, dar DC P AB � N, D, C sunt colineare.
Analog se arată că D, C, M sunt colineare � N,M � CD � N, D, C, M
sunt colineare.
Problema 9. Pe laturile [AB] şi [AC] ale triunghiului ABC se iau, respectiv,
punctele D şi E, astfel încât:
AD AE
= =k
DB EC
Se prelungesc segmentele [BE] şi [CD], respectiv, cu EE' = k �
BE și DD' = k
�CD. Să se arate că punctele D; A, E' sunt colineare.
Soluţie:
AD AE
Prin ipoteză, = � DEBC (1) (din reciproca teoremei lui Thales).
DB AC

35
AD EE '
Din =k= , urmează că DE || AE' (2).
DB BE '
Folosind (1) şi (2) rezultă că AE' P BC (3). Analog se arată că AD' P BC (4).
Din (3) şi (4) rezultă că A, E', D' sunt colineare (conform Postulatului lui Euclid).
Problema 10. Fie un triunghi ABC înscris într-un cerc de centru O.
Perpendiculara BE pe diametrul AD taie, din nou, cercul în F. Paralelele prin
F la CD şi CA, taie CA şi CD în G, respectiv H. Să se arate că punctele E, G şi H
sunt colineare.
Soluţie:

Patrulaterul AEGF este inscriptibil deoarece m � (


AEF = m �) (
AGF = 90° � )
� �BFA
EGA � �BCA
� ,

de unde rezultă că EG P BC (formează unghiuri corespondente congruente).

Patrulaterul CHFG este dreptunghi (fiind paralelogram cu un unghi drept) şi,


� �F.
deci, CGF
� ��
Deoarece GCF ACB urmează că �
ABF �� AGH ��
ACB, deci GH P BC.

36
Folosind EG P BC şi GH P BC rezultă conform Postulatului lui Euclid că E,
G, H sunt colineare.
Problema 11. În trapezul isoscel ABCD (ADHBC), circumscris unui cerc,
fie E, F, G, H, punctele de contact ale cercului cu laturile [AB], [BC], [CD] şi,
respectiv, [DA], iar O punctul de intersecţie al diagonalelor. Să se arate că punctele
E, O, G sunt colineare.
Soluţie:

Observam că EB = BF, EA = AH, ca tangente duse dintr-un punct exterior la


un cerc. Atunci avem:
EB BF BC
= =
EA AH AD
Deoarece triunghiurile AOB şi BOC sunt asemenea şi, deci, avem că:
BC BO
=
AD OD
EB BC BC BO EB BO
Din = şi = rezultă = şi, prin urmare, EO P AD.
EA AD AD OD EA OD
În mod identic, se arată că OG P AD.
Rezultă că punctele E, O, G sunt colineare (conform Postulatului lui Euclid).
Problema 12. În paralelogramul ABCD, M este mijlocul segmentului [DC],

iar MN (N �AD) şi EP (P �AC) bisectoarele unghiurilor �


AMD, respectiv �
AMC.
� �BAD
Dacă Q �BC astfel încât BQP � , atunci N, P, Q sunt colineare.

Soluţie:

37
[MN şi [MP, fiind bisectoare, din teorema bisectoarei:
AN AM AM AP
= = = ,
ND DM MC PC
AN AP
deci, = , deci NP P DC (1) (din reciproca teoremei lui Thales)
ND PC
� �BAD
BQP � �PCD
� � PQ PDC (2)
Utilizând (1) şi (2) conform Postulatului lui Euclid, rezulta că N, P, Q sunt
colineare.

III.1.2. Demonstrarea coliniarității cu ajutorul unghiului alungit

Problema 1. Să se demonstreze că, simetricele a trei puncte colineare faţă


de o dreaptă sunt trei puncte colineare.
Soluţie:

Fie A, B , C simetricele punctelor colineare A, B, C faţă de dreapta d.


Se unesc, separat, B' cu A' şi B' cu C'. Avem m( S A'B'B)= m( S ABB') şi S
C'B'B �S CBB'.

38
Rezulta , m( S A'B'B) + m( S C' B'B) = m( S ABB') + m( S CB B') = 1800 �
A', B', C sunt colineare.
Problema 2. Se dă un triunghi oarecare ABC; prin C se duce o paralelă la
AB şi prin B o paralelă la AC. Mediana dusă din vârful C intersectează paralela din
B la AC în C', iar mediana dusă din vârful B intersectează paralela din C la AB în
B'. Să se arate că punctele C', A, B sunt colineare.
Soluţie:

Din congruenţa triunghiurilor AMC şi BMC', M fiind mijlocul laturii [AB],


rezultă că [AC] � [C'B] și, cum AC || C'B � patrulaterul ACBC' este
paralelogram. Din aceasta rezultă că S C'AB � S ABC. Analog, se arată că
patrulaterul ABCB' este paralelogram, de unde rezultă că S B'AC �S ACB.
Deci m ( S C'AB') = m ( S C'AB) + m( S BAC) + m ( S B'AC) = m( S A) +
m( S B) + m( S C) = 1800 şi cum B' şi C' sunt de o parte şi de alta a dreptei AC,
urmează că punctele C', A, B' sunt colineare.
Problema 3. Să se arate că, într-un trapez oarecare mijloacele laturilor
paralele şi intersecţia diagonalelor sunt trei puncte colineare.
Soluţie:

39
Este E punctul de intersecție al diagonalelor, iar F şi G mijloacele bazelor
trapezului. Din S DFG �S BGF şi S FDE �S GBE rezultă S FED �S GEB.
Asemănător, S FEC �S AED, iar S DEA �S CEB (ca opuse la vârf). Din
aceasta rezultă că m ( S DEF) + m( S AED) + m ( S AEG) = 1800 şi, deci, punctele
F, E, G sunt colineare.
Problema 4. Fie triunghiul ABC ( S A este drept), înălţimea [AD], iar E şi F
simetricele punctului D faţă de catetele [AB] şi, respectiv, [AC]. Să se arate că
punctele E, A şi F sunt colineare.
Soluţie:

E fiind simetricul lui D faţă de [AB], rezultă că S EAB � S BAD, iar F


fiind simetricul lui D faţă de AC, urmează că S FAC � S CAD, dar m( S BAD) +
m ( S CAD) = 900 şi atunci:
m( S EAB) + m( S BAD) + m( S DAC) + m( S CAF) = 1800.
Rezultă că punctele E, A, F sunt colineare.
Problema 5. Se consideră un triunghi ABC cum ( S C) = 60°. Pe
semidreaptele [AA, [BB', (A’ �BC, B’ �AC) perpendiculare pe BC respectiv AC
se iau punctele M, respectiv N, astfel încât [AA'] �[A'M] şi [BB'] �[B'N]. Să se
demonstreze că punctele M, C, N sunt colineare.
40
Soluţie:

În triunghiul ACM avem [CA'] mediană și înălțime � ΔACM isoscel �


[CA' este bisectoarea unghiului S ACM � m( S MCA') = 600. La fel ΔNCB este
isoscel � [CB' este bisectoarea unghiului S NCB => m( S NCB') = 600.
Putem scrie:
m( S NCM) = m( S NCA) + m ( S ACB) + m ( S BCM) = 600 + 600 + 600 =
1800 � N, C, M sunt colineare.
Problema 6. Fie ABC un triunghi dreptunghic în A. Perpendiculara în B pe
dreapta BC intersectează perpendiculara pe mijlocul segmentului [AB] în E, iar
perpendiculara în C pe dreapta BC intersectează perpendiculara pe mijlocul
segmentului [AC] în F. Demonstraţi că punctele E, A, F sunt colineare.
Soluţie:
În ΔABC avem M şi N mijloacele laturilor [AB], respectiv, [AC].

41
Triunghiul ABC este isoscel pentru că [ME] este înălțime și mediană � S
EBA � S EAB, S EBA este complementul unghiului S ABC, dar şi S ACB este
complementul unghiului S ABC � S EBA �S BCA � S EAB �S ACB (1)
In mod asemănător ΔAFC isoscel � S FAC � S FCA dar S FCA şi S
ABC au același complement � S FCA �S ABC => S FAC �S EAB (2).
Din (1) și (2) � m( S FAC) + m( S EAB) = 900 � m( S FAE) = 900 + 900
= 1800, deci F, A, E sunt colineare.
Problema 7. Fie xOy un unghi drept, iar M un punct oarecare în plan.
Ducem MN ^ (Ox (N � Ox) şi o prelungim cu [NM'] � [NM] Analog,
ducem MQ ^ (Oy (Q �Oy) şi o prelungim cu [QM"] � [QM].
Arătaţi că O, M', M" sunt colineare.
Soluţie:

ΔM'OM este isoscel pentru că [ON] este mediană și înălțime � [ON este
bisectoarea S M'ON � S M'ON �S NOM (1). Analog, � S MOQ �S QOM"

42
� m( S M'ON) + m( S M"OQ) = 900 pentru că m( S NOM) + m( S MOQ) = 900
� m( S M'OM") = 1800, deci M', O, M" sunt colineare.
Problema 8. Fie ABCD un paralelogram. Se prelungeşte latura [AB] cu un
segment [BE] �[AD] iar latura [AD] cu un segment [DE] � [AB]. Să se arate că
punctele E, C, F sunt colineare.
Soluţie:

Deoarece BCE şi DCF sunt isoscele, iar S ABC �S ADC, rezultă:


1
m( S BCE) = m( S BEC) = �m( S ABC)
2
m( S DCF) = m( S CFD) + m( S DCB) + m( S BCE) =
1 1
= �m( S ABC) + m( S DCB) + �m( S ABC) =
2 2
= m( S ABC) + m( S DCB) = 1800
(pentru că sunt interne de aceeaşi parte a secantei) � F, C, E colineare.
Problema 9. Cercurile de centre O şi O 'şi de diametre AA 'şi AA" au
comune punctele A şi B. Să se demonstreze că punctele A', B, A" sunt colineare.
Soluţie:

43
Se undesc B cu A' şi B cu A". Unghiurile �
ABA ' şi �
ABA" fiind înscrise,

fiecare, într-un semicerc, sunt unghiuri drepte. Deci avem: m �( ) (


ABA ' + m �
ABA" = )
90° + 90° = 180°, de unde rezultă că punctele A', B, A" sunt colineare, A' şi A"
fiind de o parte şi de alta a dreptei AB.
Problema 10. Se dau cercurile de centre O şi O', secante în A şi B. Se duce
diametrul MON paralel cu O'A şi diametrul M'O'N' paralel cu O A, punctele M, M'
şi A fiind de aceeaşi parte a dreptei O O'. Să se arate că punctele M, A, M' sunt
colineare.
Soluţie:

(
�' AO + m �
Știm m O ) ( )
AON = 1800 (unghiuri interne de aceeaşi parte a

secantei).

Dar m � ( �
AON �m OAM) �
+ m OMA ( ) ( )
(unghi exterior triunghiului AOM) și

� �O
OMA �' AM ' (corespondente). Prin urmare :

(

m MAO )
� ' +m O
+ m OAO �
( ) ( )
' AM ' = 180° și cum M', M sunt de o parte și

de alta a dreptelor AO și AO' rezultă că punctele M, A, M' sunt colineare.


Problema 11. Pe segmentul [AB] se consideră punctul M variabil şi, de
aceeaşi parte a segmentului, se consideră triunghiurile echilaterale AMC şi BMD.
Cercurile circumscrise acestor triunghiuri se taie în punctele M şi N. Să se arate că
punctele A, N şi D sunt colineare.
Soluţie:

44

Știm că m MND
1
(
= �
2

m DBM
1
)
= �240° = 120°.
2
( )
m �( 1
ANM = m �
2
) 1
AM = �
2
( )
120° = 60° pentru că m � (
� = 2 �60°
AM = 2m C ) ( )
= 120°.

Dar m � ( �
ANM + m MND ) ( )
= 60° + 120° = 180° şi A şi D sunt de o parte şi

de alta a dreptei MN � A, N, D colineare.


Problema 12. Un cerc de centru O este tangent în T la dreapta d. Se duce o
paralelă Ia OT, care se intersectează cu d în C şi cu cercul în A şi B (B între A şi C).
pe prelungirea lui AC se ia punctul F, astfel încât CF = CA; se notează M punctul
diametral opus lui B. Să se demonstreze că punctele M, T, F sunt colineare.
Soluţie:
ΔABC este isoscel pentru că mediana [TC] este şi înălţime (OT ^ TC şi OC
� �TMB
|| OT). ΔMOT este isoscel pentru că [MO] � [OT]; CAT � (au măsura
� �OTA
� : 2); TAF
arcului TB � (alterne interne).

45
Deci: m � ( �
ATF + m MTA ) (
= 180° - 2 � �
)
m TAF �
+ m MTA ( ) (
= 180°, pentru )
(

că m MTA = 2� �
)
m TAF ( )
� M, T și F colineare.

Problema 13. Se dau două cercuri concentrice (C1) şi (C2), de centru O. Pe


raza [OA] a cercului exterior (C1), ca diametru se construieşte cercul (C3) care
întâlneşte cercul interior (C2) în punctele B şi C. Razele [0B] şi [OC] întâlnesc
cercul (C1) în punctele E şi F. Fie D intersecţia lui OA cu cercul (C2). Să se arate că
punctele E, D şi F sunt colineare.
Soluţie:

(

m OBA )
= 900 deoarece este înscris într-un semicerc al cercului (C3).

� ��
ΔODE �ΔOBA pentru că [OE] �[OA], EOD AOB şi [OD] �[OB].

Rezultă că m ODE (
= 90°. )

Asemănător se demonstrează că m ODF ( )
= 90°. Deci:

46
(

m EDF �
)
= m ODF (�
+ m ODE ) ( )
= 90° + 90° = 180°, de unde rezultă că E,

D, F sunt colineare.
Problema 14. Fie pătratul ABCD exterior pătratului AEFG, cu D şi E de
aceeaşi parte a dreptei determinate de centrele lor O şi O' (O pe segmentul [BD]).
Fie H intersecţia segmentelor [BE] şi [DG]. Arătaţi că punctele C, H, F sunt
colineare.
Soluţie:

Notăm cu x măsura unghiului AEH. ΔEAB = ΔGAD (L.U.L.)

޺ �
AEH �
AGD.

(

m FEH �
) (
+ m FGH ) = 90�+ x + 90�- x = 180� � patrulaterul FGHE


este inscriptibil � m EFG ( �
+ m EHG ) ( �
)
= 180° � m EHG = 90°. ( )

Patrulaterul FGHE este inscriptibil ޺ EHT �
EGH (unghiuri formate de


diagonale cu laturile opuse) � m EHF )(
= 45°.

Analog, m ( DAG

) = 45°, deci m ( FHC

) = 180°, de unde rezultă că F, H, C
sunt colineare.

47
Consideraţii metodice pentru problemele de demonstrare a coliniarității cu
ajutorul unghiului alungit (II.1.2.) (unghiuri adiacente suplementare)

Analizând modul de rezolvare se observă că la toate problemele se aplică


metoda generală analitico - sintetică. Metoda specifică coliniarității este aplicată
metoda unghiului alungit. Toate problemele pot fi prezentate elevilor chiar de la
clasa a VII-a. Ele nu au un grad sporit de dificultate. Această metodă ajută la
fixarea unor proprietăți importante din geometria plană.
Prima problemă arată că simetria faţă de o dreaptă conservă coliniaritatea; şi
simetria faţă de un punct conservă coliniaritatea.
A doua problemă se poate rezolvă şi cu ajutorul Postulatului lui Euclid
deoarece din proprietatea paralelogramului că laturile opuse sunt paralele rezultă
că prin A avem duse dreptele AC' şi AB', ambele paralele cu BC, deci, punctele C',
A, B' sunt colineare. De asemenea problema 2 se poate rezolva şi cu proprietatea
unghiurilor suplementare.
Problemele 4, 5, 6, 7 sunt asemănătoare şi pot fi prezentate elevilor de Ia
clasa a VI-a. Cu ajutorul lor se fixează mai bine elevilor proprietăţile triunghiului
isoscel.
La problema 8 studiem la clasă şi următoarea reciprocă:
„Fie triunghiul FEA cu C � FE. Construiţi paralelogramul DCBA (D �
[AF], B � [AE] şi C �[FE]). Când BE = DA şi DF = AB?".

48
� �C
BE = BC dacă E �1 � m � �
ABC = 2m E ( ) ( )
� �m �
� �C
DF = DC dacă F 2

ACDC = 2m F ( ) ( )
(
m �
ADC ) �(
m޺=�
ABC ) �
E �
F ΔAFE isoscel cu baza [AF].

Problemele 9,10,11,12,13 folosesc calcule cu unghiuri, măsura unghiului


înscris în cerc, proprietăţile tangentelor duse dintr-un punct exterior la un cerc,
precum şi proprietatea unghiului exterior al unui triunghi.
Problema 9 se poate rezolva şi folosind Postulatul lui Euclid, demonstrând
că BA' P OO' și BA P OO'.
Problema 12 este mai greoaie pentru elevii clasei a VII-a deoarece figura


este mai complicată. Pentru o rezolvare mai ușoară notăm cu m TAF ( ) cu x.


Întrucât că ΔATF este isoscel m TAF (
= x. )
� �TAC
OTC ( )

� (alterne interne) � m OTA =x

� �TMO
TAB � � m ( TMO

) = x � m ( MTO

) , pentru că ΔMOT este isoscel.

49

Din ΔTCF dreptunghic � m CTF ( ) = 90° - x. OT ^ TC (raza dusă în


punctul de tangență) � m OTC( ) �
= 900. Atunci, m MTF �
= m MTO ( ) ( ) + 90° +

(

m CTF )
= x + 90° + 90° - x = 180° � M, T, F colineare.

Problema 14. La această problemă se poate întâmpla ca elevii să


construiască un caz limită, adică H �A.

D, A, G colineare, E, A, B tot colineare � EB I DG = {A}, deci H=A.


FC trece tot prin A deoarece FA şi AC sunt bisectoarele unghiurilor drepte


EAG
� � m FAC
şi, respectiv, DAB �
( )
= 450 + 900 + 450 , deci H �A.

III.1.3. Demonstrarea coliniarității utilizând reciproca unghiurilor opuse la vârf

Problema 1. Fie ABCD un paralelogram. Pe laturile [BA], respectiv [DA],


se iau punctele E şi F, astfel încât BE = AD şi DF = AB. Să se arate că punctele C,
E, F sunt colineare.
Soluţie:

50
În ipoteza că AB < AD, punctele E şi C se găsesc de o parte şi de alta a lui
AD.
Demonstrăm coliniaritatea punctelor C, E, F arătând că: S CFD �S EFA.
Utilizând triunghiurile isoscele DCF şi AFE, rezultă că:

1800 - m ( S D ) și, respectiv, 1800 - m ( S D ) de


m ( S CFD ) = m ( S CFA ) =
2 2
unde avem S CFD �S EFA.
Dacă AB >AD atunci rolul lui F îl preia E.
Problema 2. Fie cercurile de centre O şi O' tangente exterior în A. O dreaptă
dusă prin A mai intersectează cercul de centru O în B şi pe cel de centru O' în C.
Fie D un punct aparţinând cercului de centru O şi F un punct aparţinând cercului O'
astfel încât BD P CF. Să se arate că punctele A D, F sunt colineare.
Soluţie:

Trasăm tangenta comuna TT'. Trebuie arătat că S DAT' �S FAT.


Avem S DAT' �S ABD (au ca măsură jumătate din măsura arcului AD).
S ABD � S ACF şi S ACF � S FAT. Deci, S DAT' � S FAT � D, A, F
colineare.

51
Problema 3. În patrulaterul ABCD se consideră M şi N mijloacele laturilor
opuse [AB] şi [CD]. Prin M se duc MP P BC şi MQHAD, iar prin vârfurile C şi D
câte o paralelă la AB; se formează astfel paralelogramele BCPM şi ADQM. Să se
arate că vârfurile P şi Q ale acestor paralelograme sunt colineare cu punctul N.
Soluţie:
Din congruenţa triunghiurilor CMP şi DNQ ([CP] � [PQ], S NCP � S
NDQ, [CN] �[ND]) rezultă că S CNP � S DNQ şi cum N este situat pe dreapta
CD urmează că punctele P, N, Q sunt colineare.

Problema 4. Se consideră triunghiul ABC înscris în cercul e centru O. Fie


[AD] un diametru, F proiecţia lui C pe AD, [AE] înălţimea din A şi H proiecţia lui
E pe AB. Să se arată că punctele H, E, F sunt colineare.
Soluţie:

Patrulaterul AEFC este inscriptibil ( S AEC � S AFC = 1 dr), de unde


urmează ca: S CEF �S CAD, iar m( S CAD) = 90° - m( S ABC).
52
Întrucât S ABC � S ADC urmează ca S CEF � S BEH şi, cum H, F sunt
situate de o parte şi de alta a dreptei BC, rezultă că punctele H, E, F sunt colineare.
Problema 5. Se dă triunghiul isoscel ABC (AB = AC). Se prelungeşte BA
cu un segment AM = AB. Pe latura AC se ia punctul D astfel încât AD = 1/3 �AC.
Fie N mijlocul lui BC. Să se arate că punctele M, D, N sunt colineare.
Soluţie:
Întrucât AM = AB = AC � ΔBMC dreptunghic cu m( S BCM) = 90°.
Din AB = AM, BN = NC � [AN] este linie mijlocie în triunghiul BMC �
AN P MC şi AN = 1/2 �
MC (1) � S DAN = S DCM (2).

AN 1
Din (1) � = (3)
MC 2
1 AD 1 AD 1
Din Ad = AC � = � = (4)
3 AC 3 DC 2
Din (2), (3) şi (4) � ΔADN : ΔCDM. Din această asemănare rezultă că S
ADN = S CDM, de unde M, D, N sunt colineare.
Problema 6. Fie ABC un triunghi oarecare şi AE, AF două drepte izogonele.
Proiecţia lui B pe AE este B1 proiecţia lui F pe AC este C 1, iar proiecţia lui A pe
BC este A1. Să se demonstreze că punctele A1, B1, C1 sunt colineare.
Soluţie:

53
Dreptele izogonele AE şi AF formează cu laturile AB şi AC unghiuri
congruente. Unim pe A1 cu B şi cu C1; patrulaterul A1ABB1 este inscriptibil pentru
că m( S AA1B) = m( S AB1B) = 90°.
Deci S BA1B1 = S BAB1. Analog, din patrulaterul inscriptibil AA 1FC,
rezultă că S FA1C1 �S FAC1. Prin ipoteză avem S BAB1 �S CAF.
În concluzie, S BA1B1 � S CA1C1 și, cum B1, C1 sunt situate de o parte şi
de alta a dreptei BC, urmează ca B1, A1, C1 sunt colineare.

Consideraţii metodice pentru problemele de demonstrare a coliniarității


utilizând reciproca unghiurilor opuse la vârf

Primele trei probleme sunt probleme simple și utilizează doar congruența de


unghiuri şi triunghiuri. Ele se pot prezenta elevilor din clasa a VII-a după
momentul predării cercului. La problema 3 se poate scoate din enunţ condiţia ca
BCPM şi ADQM sunt paralelograme. Acest lucru trebuie să demonstreze elevii cu
ajutorul datelor din ipoteză.
Problemele 4, 5, 6 sunt mai interesante. Ele folosesc patrulatere inscriptibile
şi asemănări. Aceste probleme se pot prezenta elevilor din clasa a IX-a.
Ultima problemă apare noţiunea de „drepte izogonele". Despre drepte
izogonale li se vorbeşte elevilor în clasa a IX-a. Elevii pot întâlni situaţia în care

54
una din izogonale este înălţime. Atunci B 1 �A1 � E. deci avem doar 2 puncte
distincte care determină întotdeauna o dreaptă.

III.1.4.

În învățământul special gimnazial, matematica este o materie destul de greu


abordabilă, pentru că copiii cu cerințe educaționale speciale, rezolvarea
problemelor de geometrie este o provocare dificilă.
Cele mai accesibile probleme sunt cele de coliniaritate. Deoarece pentru
atragerea atenției elevilor se folosesc figuri geometrice colorate, în așa fel încât să
se poată deosebi pârțile componente.
Exemplu nr. 1:
Se dă triunghiul ABC, dreptunghic în A.
Perpendiculara în B pe dreapta BC intersectează perpendiculara pe mijlocul
segmentului [AB] în E, iar perpendiculara în C pe dreapta BC intersectează
perpendiculara pe mijlocul segmentului [AC] în F. Demonstraţi că punctele E, A, F
sunt coliniare.
Soluţie: C

F N
culoare 1
culoare 3 A M B

culoare 2
E
ΔAEB este isoscel pentru că [ME] este înălţime şi mediană �
S EBA �S EAB
S EBA este complementar cu unghiul S ABC, dar şi S ACB este
complementul unghiului S ABC �

55
S EBA �S BCA

S EAB �S ACB ( 1)
Analog ΔAFC isoscel �
S FAC �S FCA dar S FCA și S ABC au același complement
޺S FCA S ABC

S FAC �EAB ( 2 )

Din relațiile (1) și (2) � m( S FAC) + m( S EAB) = 900 � m( S FAE) = 900


+ 900 = 1800, deci F, A, E sunt coliniare.
Exemplu nr. 2:
Fie un paralelogram ABCD.
Se prelungeşte latura [AB] cu un segment [BE] �[AD], iar latura [AD] cu
un segment [DE] �[AB]. Să se arate că punctele E, C, F sunt colineare.
Soluţie:

D C

A B E

Pentru a înțelege figura, elevului cu cerințe educaționale speciale îi vor fi


arătate trei figuri geometrice distincte decupate din carton.
a) un triunghi verde ΔDFC
b) un triunghi galben ΔCBE
c) un paralelogram roşu ABCD.
Cele trei decupaje se aşează astfel încât să se obţină ΔAFE.
ΔBCE şi ΔDCF sunt isoscele, iar S ABC �S ACD �

56
1
m( S BCE) = m( S BEC) = �m( S ABC)
2
1
m( S DCF) = m( S CFD) + m( S DCB) + m( S BCE) = �m( S ABC) + m(
2

1
S DCB) + �m( S ABC) = 1800, ca unghiuri interne ale aceeaşi parte a secantei
2
� F, C, E colineare.
Utilizarea culorilor, a figurilor geometrice decupate, construcţia din părţi a
figurii utilizate în problemă, metode mixte de predare care îmbină jocul cu
informaţia, metodele interactive şi alternative, toate acestea sunt soluţii folosite de
cadrul didactic care lucrează cu elevii cu cerințe educaționale speciale.

BIBLIOGRAFIE

1. Brânzei D., ş.a., „Bazele raţionamentului geometric", Ed. Academia


Bucureşti, 1983
2. Chitei Gh. A., „Metode pentru rezolvarea problemelor de geometrie",
E.D.P. Bucureşti, 1984
3. Hollinger A., „Probleme de geometrie cls. V-VIII", E.D.P., 1982
4. Nicolescu Liviu ş.a., „Metode de rezolvare a problemelor de geometrie",
Ed. Universitatea Bucureşti, 1993
5. Vârtopeanu I. şi O., „Geometrie plană pentru gimnaziu şi licee. Tipuri de
probleme, metode şi tehnici de rezolvare", Ed. Sibila Craiova, 1994
6. Edwin Moise, Floyd L. Downs jr., „Geometrie", E.D.P. Bucureşti, 1983
7. Petrică I., “Probleme de matematică pentru gimnaziu", Ed. Petrion,
Bucureşti, 1991.

57
58

S-ar putea să vă placă și