Satyricon este o satiră scrisă în limba latină și atribuită lui Titus Petronius

Niger, consilier al împăratului Nero pe probleme de lux și extravaganță, petreceri

și distracții.
Opera scriitorului este redusa, fiind apreciat și cunoscut în epoca prin acest
roman, Petronius avand meritul de a fi indrodus la Roma specia romanului urmata de
Apuleius, autorului romanului "Măgarul de Aur". Romanul "Satyricon" este prima
opera de fictiune autentica, fiind apărut într-o perioada caracterizata printr-o
profunda criza a valorilor morale, sociale și religioase. Lucrarea a fost scrisă
probabil în jurul anului 61 d. Hr. Petronius satirizează totul, folosindu-se doar
de gustul său propriu, Satyricon nefiind însă o poveste moralizatoare, așa cum s-ar
putea crede. Acțiunea atinge totul, mai ales viața din micile orașe și oamenii
obișnuiți. Personajele, greci în cea mai mare parte, se bazează pe persoane reale,
din câte se pare.
Satyricon este neconvențională și unică în literatură, abordând o varietate de
stiluri. Cuprinde discuții comice filozofice, în proză alternând cu versuri,
proverbe și povestioare, într-un limbaj variat, de la vulgar la elegant. Cel mai
valoros capitol, Cena Trimalchionis, prezintă în mod umoristic modul vulgar de a se
prezenta în public un om recent îmbogățit, adică Trimalchio.