TA

de Cristina-ELena Guraliuc
Pentru cel mai iubit tzutzurel!

de la Mami si Tati
 Din privirea ei și ochii ca un cer senin de vară, sclipitori și
Când trecu de ora 5, Tania simți fluturi cum dansează în burtică. ștrengari, puteai să îți dai seama că fata punea la cale ceva
Fugi la bunica Tanța și îi șopti, cât putu de misterios, „mami vine din cale-afară de năstrușnic.
imediat de la serviciu. Haide să îi facem o surpriză!”.
- Oh, o surpriză, răspunse bunica, încetișor. La ce te-ai gândit?
Fata cu bucle jucăușe se grăbi spre cuier și, din câteva încercări,
izbuti să apuce rucsacul agățat în cui. Scoase în grabă o foiță din
rucsac și o trase pe buni de mână, în dormitor. Închise repejor ușa
în urma lor și împărtăși planul cu bunica, într-o așa liniște, de
s-ar fi mirat tot blocul. Zglobie de obicei, acum Tania era
nemaipomenit de tăcută.
- Bine, buni, ia uite. Vreau să îi dăruiesc lui mami o
căsuță. În ochii Taniei se aprinseră două lumini, ca
niște steluțe.
Dar nu apucă micuța Tania să termine de povestit
planul, că imediat se și auzi un ciocănit în ușă. Fata
ascunse repede foaia la spate. Obrajii i se înroșiră
repede ca niște chibrituri.

- Ce faceți voi acolo, șotioaselor? se auzi vocea bunicului.

- Mmm, mm, îi povestesc ceva lui buni, răspunse repede
Tania. Nu îi plăcea să mintă și ar fi vrut să împartă și cu
- Oh, nu-i nimic, Adămiță. Tania îmi povestea despre o rochie
bunicul planul ei fantastic. Dar cu cât știa mai multă
pe care și-o dorește. Este ceva între fete, interveni buni,
lume, cu atât ar fi fost mai greu să îl ducă la bun sfârșit.
făcându-i fetei din ochi. Oh, ce bine, deci buni înțelesese!
Ce să facă oare?
Se auziră pași resemnați pe hol și atunci Tania deschise
din nou foaia. Buni se minună când văzu că pe hârtie
era desenată o hartă. Și ce mai hartă!
Fata trase adânc aer în piept și, pe un ton triumfător, îi
dezvălui bunicii Tanța cum avea de gând să îi dăruiască
lui mami o casă.
- Mai întâi, trebuie să construim câte o căsuță pentru
alții care au nevoie.

Am marcat pe hartă un cuib de păsări, un cerc pentru

păianjen, un fruzăriș pentru veverițele din parc și...
cam atât. Entuziasmul fetei se pierdu pe drum. M-am
gândit și la Timi, dar el stă bine în acvariul său de
acasă, și la Chloe, dar are deja o casă. Acum Tania se
întristă de-a dreptul.
- Oh, Tuțule, nu te supăra. Chiar dacă Chloe are deja
adăpost, asta nu înseamnă că nu sunt alte zeci de pisici care
au nevoie de o casă, nu-i așa?
Tania se învioră și nasul mic și drăgălaș îi dansă de bucurie.
- Ce idee bună ai avut, buniii!
- Ba chiar nu. Tu ai pornit planul acesta fantastic. Ai putea fi
un fel de... vânzătoare de case. Ah, ba nu, ba nu, știu! Mai
degrabă o „negustoreasă de vise”. Căci mi se pare, mica mea
bucurie, că nu construiești doar căsuțe pentru creaturile
acestea. Ci făurești vise! Știi cât de important e asta?
Uau! Tania nu se gândise la asta chiar așa. Da suna chiar
grozav!
- Bineee, voi fi ne-gus-to-rea-să, râse Tania, încercând să
pronunțe corect cuvântul.
Oare ce vor spune Ale, Mișu și George când vor afla? Dar
tati? Dar mami? Gândul la mami o trase de pe tărâmul
viselor, direct în dormitor. Uitase complet de la ce pornise
această aventură.
- Vai, buni, uitasem să îți spun! O casă se construiește foarte
greu, deci voi avea nevoie de ajutor. Am aflat dintr-o carte că
dacă exersezi mult, mult, poți ajunge să fii „espert”. Eu aș
vrea să fiu „espertă” în asta!

- Da, micuțo, o EXPERTĂ! Așa este, nu știu unde ai citit asta,

dar bine mai zicea acolo. Uite, de ce crezi că fac eu o supă
așa de bună?
- Pentru că ai făcut muuulte supe?
- Exact! Prima mea supă a fost un fel de apă fără gust, râse
bunica.
Mmm, Tania se gândi cu jind la mâncare delicioasă a bunicii
și, chiar dacă odată a uitat să pună și al doilea borcan de
roșii în supă, tot era cea mai bună pe care o mâncase
vreodată! Asta îi dădu curaj!

Când se auzi soneria la ușă, Tania aproape că uită că mami

trebuie să vină. Uneori i se face așa dor de ea, că îi plimbă
perna prin casă, să îi simtă mirosul de mămică bună. Dar
alteori simte că e fată mare și că se descurcă prea bine și
singură, cu ideile ei fabuloase.

Ar fi vrut să țină planul secret, dar nu se putu abține. De

cum o zări pe mami în capul ușii, îi sări în brațe și îi povesti
tot-tot-tot despre negustoria de vise. Până la urmă, toată
lumea visa la o casă perfectă, chiar și broscuțele și pisicile.
Doar chiar și ea avea deja casa ei perfectă, cu etaj atât de
aproape de cer!
 www.casutapovestilor.ro

©Toate drepturile rezervate

Aceasta este o carte 100% unică pe lume, realizată de o mamă antreprenor. Îți mulțumim pentru sprijin!