Sunteți pe pagina 1din 2

„Dacă crezi că faptul că te-a lăsat pentru văru-to e o mare tragedie, stai să vezi ce se întâmplă dacă superi

Iranul...”

M-A LĂSAT PENTRU VĂRU-MIO 2

M-A LĂSAT PENTRU IRAN

Capitolul I– Hamo a avut dreptate (1)

A început al Treila Război Mondial. Da, Hamo chiar a avut dreptate în privința asta, iar noi,
niște inculți, am exclus din ecuație această probabilitate prin meme-uri. Dar guvernul de la
Teheran s-a arătat cu un pas înaintea întregului glob, reușind în primul rând să anexeze Rusia,
apoi silind cu armamentul nuclear dobândit să silească americanii și pe descreieratul de Trump
să înghenunceze în fața poporului cândva persian. Totul fiind din cauza unui amărât de
conducător al unei armate vai de capul ei...
Dar distracția nu s-a terminat, chiar dacă vestul a fost răpus, venise perioada de glorie a
Europei de Est, unde s-a format Alianța Pseudo-Slavia, formată din toate statele de la Austria
până la Marea Neagră. Cel ce conducea această alianță erau nimeni altul decât Transnistria.
Așa am ajuns noi, câțiva bișnițeni amărâți, care ne mai și cunoșteam din întâmplare, să ajungem
în deployment undeva prin deșertul Gobi. Cine sunt acești bravi soldați ? Heh, vom afla
împreună, sau, ca să zic mai bine, veți afla, fiindcă scriu aceste rânduri în jurnalul meu de
război, fiind chiar în acest moment pe patul de moarte. Mă numesc Bonis McOnișor, iar aceasta
este povestea vieții mele în cel de-al Treila Război Mondial.

-Bă Bonis ! Nu mai tot ține telefonu’ ăla ca pe pulă și treci la săpat șanțuri !
-Lasă-mă-n pula mea, imediat ajung la ultimul nivel din joc !
Era toamna anului 2020 și ne aflam în deșertul Gobi. Eram puțini, dar noi ăștia puțini eram
destul să punem capăt ororiilor, doar de aia eram numiți Divizia „Moartea Retardată” în întreaga
alianță. Desigur, nu eram toți, restul erau cu treburi pe la bază. În acel moment eram eu, vărul
meu Buda (s-a lăsat de barbut), inegalabilul Tibi (nu mai are mustață, dar e mai evreu ca oricând)
și Tavă (sincer nu prea am adăugări pentru el).
-Ba eu zic că îl lași ! strigă Buda, nervos, cu tricoul legat de cap. Ce morți faci dacă vin dronele
și ne văd aici ?
-Care drone mă ? interveni Tavă
-A, da mă, corect, am uitat cu cine ne batem.
Dar de la căldură bateria îmi murise de tot. Am înjurat între dinți și am început și eu să dau la
lopată alături de cei trei crai de la răsărit. Mai beam un suc de cactus, mai fumam o țigară, mai
băgam o dumă... dar tot timpul Tibi ținea să ne reamintească:
-Băi, rataților, v-ați tot bătut joc de Hamo în ianuarie, dar uite unde am ajuns ! Eu v-am zis, dar
voi nu, că Batman ! Trebuia să pariez pe bani, că acum eram milionar !
Ne-am întors toți trei către el, spunând în tandem:
-Evreu nenorocit.
Dar la puțin timp după... pământul începuse să se cutremure. Priveam în depărtare speriați, știind
ce rău urma să ne lovească, venind tocmai dinspre Teheran în căutarea noastră. Uitasem să
precizez că fiecare persoană era expertă în ceva, așa că dușmanul ne voia capturați... vii sau
morți.
-Pregătiți ostași... ? întrebă Buda, punându-și ochelarii Desperados și pălăria de pescar vietnamez
-M-am născut pregătit... răspunsesem eu
-Da, o pulă ! începu Tavă să râdă isteric, probabil că și de al căldura insuportabilă. Te-ai născut
și-ai căzut în cap pe gresie la ce dume văd că dai măi Bonis măi !
Tensiunea creștea. Tibi vorbea despre cum le va cere tribut dușmanilor după ce îi va înfrânge...
Ce evreu !
Și priveam în zare... și îi vedeam... ! Persoane care s-au dat cu rahat pe piele ca să se protejeze de
soare...ah, nu, scuzați, erau doar iraniei... călare pe capre, ținând săbii în mâini, urlând cu toată
puterea „Allahu Akbar” și „Moarte Americii”, chiar dacă, tehnic vorbind, era deja moartă. Cred
că nu le expirase încă licența la dumă.
-Pe locuri...
-Fiți gata...

Va urma.