1.

Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale se pot clasifica din mai multe puncte de vedere:

 În funcție de obiectul impunerii:
 Taxe vamale de import - sunt impozite percepute de stat asupra mărfurilor străine
la importul lor într-o anumită țară și constituie mijlocul principal al protecționismului vamal;
 Taxe vamale de export - se percep de către stat asupra mărfurilor indigene la
exportul lor. Aceste taxe vamale se aplică mai ales la categoriile de mărfuri pentru care țara
respectivă este principalul exportator pe piața mondială și dorește să obțină un venit suplimentar
sau să ridice prețul produselor respective pe piața mondială.
 Taxe vamale de tranzit - se percep de către stat asupra mărfurilor străine care trec
teritoriul vamal al unei țări. Acestea nu au răspandire prea mare și nici un nivel prea ridicat.
 După scopul lor:
 Taxe vamale fiscale - sunt acele taxe, nu prea ridicate, care se percep cu singurul
scop de a aduce venituri statului;
 Taxe vamale protecționiste - sunt acele taxe care au ca principal scop crearea unor
bariere pentru mărfurile străine;
 Taxe vamale preferențiale - se aplică mărfurilor care provin din țările cu care au
fost încheiate acorduri preferențiale;
 Taxe vamale de retorsiune - reprezintă răspunsul dat unui alt stat care impune
restricții la importul de mărfuri din țara care le aplică.
După modul de percepere:
 Taxe vamale specifice - constau într-o sumă specifică de bani raportată la o unitate
de măsură: volum, greutate, număr de piese;
 Taxe vamale ad-valorem - se stabilesc sub forma unui anumit procent din valoarea
mărfii;
 Taxe vamale compuse - sunt o combinație dintre o taxă vamală advalorem și una
specifică și se aplică împreună prin însumare;
 Taxe vamale alternative - se stabilesc în funcție de prețul mărfii respective pe piața
internă;
 Taxe vamale sezoniere - sunt practicate în țările Uniunii Europene în cadrul politicii
agrare comunitare.
 În funcție de modul de stabilire:
 Taxe vamale autohtone – opozabile în mod general față de orice stat străin, fixate
prin hotărarea autohtonă a statului respectiv;
 Taxe vamale neconvenționale – valabile numai față de statul cu al cărui
consimțămant au fost fixate;
 Practica comerțului internațional a consacrat tariful vamal ca principal instrument pentru
reglementarea schimburilor comerciale externe potrivit intereselor economiei naționale a statelor.
Tariful vamal reprezintă o listă a produselor care fac obiectul importurilor cu indicarea
taxelor vamale pe produse. Tarifele vamale se pot clasifica în:
 Tarife vamale cu coloană - cuprind o singură listă de taxe vamale care se aplică
importurilor din toate țările;
 Tarife vamale cu mai multe coloane - prevăd mai multe categorii de taxe, care se
aplică diferit, în funcție de țara de unde provine marfa respectivă;
 Coloana taxelor generale - se aplică mărfurilor provenind din țările cărora nu li s-a
acordat clauza națiunii celei mai favorizate;
 Coloana taxelor convenționale - se aplică produselor din țările cărora li s-a acordat
clauza națiunii celei mai favorizate;
 Coloana taxelor preferențiale - se aplică produselor ce provin din țările cu care au
fost încheiate acorduri de preferință.

2. Relaţiile de concurenţă ale firmei

Relaţiile de concurenţă ale firmei pot fii definite ca ansamblul raporturilor de piaţă în care
intră firmele în lupta pentru asigurarea inputurilor necesare obţinerii producţiei şi a pieţelor de
desfacere. Ȋn mod tradiţional, relaţiile de concurenţă sunt relaţii de confruntare, în care firmele
caută permanent să obţină o poziţie mai bună în raport cu concurenţii săi ori chiar de anihilare a
acestora.
Concurenţa directă se manifestă atunci când relaţiile de concurenţă dintre întreprinderi se
adresează aceloraşi nevoi cu produsele similare.
Concurenţa indirectă se manifestă atunci când relaţiile de concurenţă dintre întreprinderi
care realizează produse diferite se adresează unor nevoi diferite sau chiar aceloraşi nevoi ale
consumatorilor potenţiali.
Relaţiile dintre întreprinderile concurente, desfăşurate în condiţiile respectării legislaţiei în
vigoare reprezintă concurenţa loială. Uneori, însă, pot exista şi situaţii în care unii dintre
concurenţi încearcă să-şi creeze avantaje concurenţiale prin încalcarea legii. Ȋn acest caz, avem de-
a face cu o concurenţă neloială. Principalele forme de concurenţă neloială sunt:
 Utilizarea preţurilor de dumping - vânzarea produselor la un preţ situat sub nivelul
costurilor;
 Concurenţa parazitară – utilizarea însemnelor altui concurent, fără acordul acestuia,
în scopul obţinerii unor avantaje concurenţiale;
 Concurenţa ilicită – neplata taxelor şi impozitelor datorate pentru activitatea
desfăşurată;
 Denigrarea concurenţilor – lansarea unor informaţii false despre anumiţi concurenţi
în scopul prejudicierii „imaginii” acestora.
Nu sunt puţine situaţiile în care firmele aflate în relaţii de concurenţă se pot găsi,
concomitent, în relaţii de cooperare împotriva unei firme străine. Un anumit fel de concurenţă se
manifestă, însă, şi în desfăşurarea relaţiilor de piată. Ȋn mod tradiţional, aceste relaţii ating nivelul
maxim cu ocazia negocierii contractelor de vânzare-cumpărare, moment în care fiecare partener
urmăreşte să obţină maxim de avantaj, evident unul în dauna celuilalt. Sunt numeroase situaţiile
în care firmele aflate în competiţie nu acţionează de pe poziţii de confruntare. În aceste cazuri, ele
ocupă, de regulă, o anumită zonă de piaţă, un anumit segment, delimitându-şi astfel piaţa, acţiunile
lor limitându-se la o supraveghere reciprocă, fiecare fiind liber să acţioneze cum doreşte pe propria
piaţă. Astfel de relaţii sunt cunoscute sub denumirea de relaţii de toleranţă.
Relaţiile de parteneriat apar atunci când firmele concurente se găsesc, în acelaşi timp, în
relaţii de dependenţă, fiind mult mai avantajos pentru ele să conlucreze, să se ajute reciproc în
situaţii dificile, să dea dovadă de înţelegere în interpretarea şi derularea contractelor. Sunt însă şi
situaţii când conlucrarea poate fi mult mai avansată luând forma relaţiilor de cooperare. Ele se pot
desfăşura între partenerii de afaceri care cad de acord să coopereze, pe baze contractuale, prin
înţelegeri, înfiinţând societăţi comerciale în comun, unindu-se în societăţi mixte etc.
Relaţiile preferenţiale stau la baza activităţii desfaşurate cu clienţii fideli (numeroase firme
oferă, de exemplu, premii de fidelitate). Ȋn forma cea mai evoluată, însă, sunt puse în mişcare
printr-un ansamblu de mijloace financiare, organizatorice, umane si materiale, denumite
"marketing de relaţie".