TEORII ALE DEZVOLTARII UMANE

Stadialitatea
- exista o mai mare concordanta intre autori in acceptarea continutului psihic al fiecarui stadiu al
dezvoltarii (dimensiunea descriptiva a cunoasterii) decat in precizarea cauzelor si mecanismelor
care sustin acest continut (dimensiunea explicativa a cunoasterii);
- prezenta stadialitatii atat in abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice deci la nivelul
procesualitatii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, actionale etc) – stadii genetice, cat si in
perspectivele transversale interesate de unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o etapa
anume – stadii de varsta;
- decalajul existent intre cele doua planuri, atat timp cat un stadiu de varsta poate cuprinde
aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca urmare,
stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese
psihice;
- decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice datorat ritmurilor diferite de
dezvoltare;
- dificultatea de a se opera cu stadialitatea genetica pe parcursul intregii vieti, fapt care nu apare in
cadrul stadialitatii de varsta (stadialitate psihodinamica);
- ordinea stadiilor psihogenetice si psihodinamice este considerata aceeasi, diferite fiind insa
reperele cronologice, forma, intensitatea si durata lor

STADII ALE DEZVOLTARII COGNITIVE (J. Piaget)

J. Piaget a expus stadiile dezvoltării cognitive astfel:

Stadiul senzio-motor (0-2 ani) corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale
si motorii ale copilului. Principalul “instrument” psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-
motorie, in timp ce principala “achizitie” este permanenta obiectului.
Perioada preoperatorie (2-7/8 ani) se centreaza in jurul functiei semiotice (sau simbolice)
care constituie o premisa obligatorie – prin functionarea ei psihologica: interiorizarea actiunii, in
“mentalizarea” acesteia, fiind etapa in care copilul este prizonierul propriului sau punct de vedere
(egocentrism) – sa gandeasca ceea ce vede. Incepand din stadiul urmator se produce inversarea,
semn al aparitiei structurilor logice: sa vada ceea ce gandeste.
Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) Mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite
copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza cristalizarii
operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca
fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara.
Stadiul operational-formal (11/12 – 15/16 ani sau niciodata) Se naste posibilitatea operatiilor
cu operatii. Aceste achizitii permit castigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gandirii, ceea ce
are ca urmare inversarea raportului intre planurile gnoseologice. Daca pana acum drumul
cunoasterii ducea de la real la posibil, acum posibilul devine categoria supraordonata.

STADII ALE DEZVOLTARII MORALE (L. Kohlberg)

L Kohlberg prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:

I.Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani) – standardele de judecata sunt etichetele
culturale ale anturajului, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor;
Sadiul 1 – al moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte
puternice;
1
 Sadiul 2 – al moralitatii hedonismului instrumental naiv. Conformarea la norma este sursa
de beneficii, deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta in consecintele
sale.
II. Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani) este nivelul conformarii la normele exterioare
si al jucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de
apartenenta.
Stadiul 3 – al moralitatii bunelor relatii. Copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut
ca un baiat sau o fata buna. Incepe sa se prefigureze judecata faptelor dupa intentia lor, nu numai
dupa consecinte;
Stadiul 4 – al moralitatii legii si ordinii. Respectarea autoritatii, a normelor si legilor incepe
sa apara ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor.
III. Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale
(dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare
cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de
definire a valorilor morale in termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.
Stadiul 5 – al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii. Legile nu sunt
intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lor generala;
Stadiul 6 – al moralitatii principiilor individuale de conduita. Se cristalizeaza propriul sistem
de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate,
egalitate, demnitate.

Studiile lui Kholberg si Elfenbein, 1975, au aratat ca multi copii de 10 ani se afla inca la primul
nivel de dezvoltare morala si ca foarte multi adulti nu ating niciodata nivelurile finale.
Dezvoltarea gandirii si a cognitiei, in general, influenteaza profund evolutia morala in ontogeneza,
de aceea parintii si educatorii vor avea un rol hotarator in dezoltarea morala a copiilor, daca vor
ajuta la elucidarea dilemelor morale ale acestora.
"Nu vom sublinia niciodata indeajuns faptul ca etapele cele mai timpurii sunt si cele mai fragile si
importante, ca fiecare etapa este o sansa atat pentru copil sa-si dezvolte abilitatile si structurile
personalitatii, cat si pentru noi, ca educatori, de a ne implica armonios in hermeneutica umana,
aducand in fapt posibilitatile nenumarate care stau inchise intr-o fiinta."

STADII ALE DEZVOLTĂRII PSIHOSEXUALE (S. Freud)

S. Freud a atras atentia asupra importantei covarsitoare pe care o au primii ani de viata
asupra dezvoltarii personalitatii viitorului adult, accentuand in special rolul sexualitatii, ca forta
interioara a dezvoltarii.
El a ajuns la concluzia ca exista 5 stadii psihosexuale in dezvoltarea personalitatii: stadiul oral,
anal, falic, perioada de latenta si stadiul genital. Primele etape au loc in perioada 0-5 ani, de aici
rezultand si importanta deosebita pe care Freud o acorda primilor 5 ani in dezvoltare.
Cercetarile elaborate de Freud au influentat puternic lumea stiintifica fiind continuate si dupa
moartea acestuia. Desi multi psihologi accepta in principiu abordarea sa, si-au modificat opiniile,
insa, in anumite privinte. Dupa Nicky Hayes si Sue Orrell (1993), multi autori contesta ideea ca
dezvoltarea emotionala este dependenta de rezolvarea conflictelor intre impulsurile biologice si
exigentele societatii, considerand, de exemplu, mai importante pentru dezvoltarea copilului relatiile
sociale pe care acesta le dezvolta cu cei din jurul sau.

STADIUL ORAL: 0 - 18 luni

Zona erogena caracteristica: gura
Activitati generatoare de satisfactie (placere): alaptatul (hranirea). De asemenea, tot ceea ce tine
de miscarile zonei bucale (suptul,înghititul, muscatul, mestecatul).

2
Interactiunea cu mediul: pentru sugar, sânul mamei nu reprezinta doar o sursa de hrana ci si una
de afectiune (iubire). Personalitatea copilului este condusa de catre Sine, astfel încât cere
gratificari imediate (o hranire neadecvata/insuficienta, ca si una excesiva, vor duce la o fixare în
acest stadiu).
Simptomatologia fixarii în acest stadiu: fumatul, mestecatul frecvent/constant al creioanelor,
gumei, pixurilor etc, alimentare în exces, sarcasmul, alcoolismul.

STADIUL ANAL:18 luni - 3 ani

Zona erogena caracteristica: zona anala
Activitati generatoare de satisfactie (placere): actiuni, miscari ale zonei abdominale/anale (externe
si interne, defecatia si retinerea acesteia).
Interactiunea cu mediul: Evenimentul major al acestui stadiu consta în antrenamentul, exersarea
defecatiei. Astfel, copilul învata când, unde si cum trebuie sa faca acest lucru pentru a corespunde
normelor sociale. La aceasta vârsta copilul observa placerea si disconfortul asociate cu
evenimentul analizat ca si posibilitatea de a produce sau inhiba actiunea. De asemenea, intuieste
puterea ce o are asupra parintilor prin intermediul acestui act, putând da curs sau nu dorintelor
parintilor tocmai prin retinerea sau declansarea defecatiei.
Simptomatologia fixarii în acest stadiu: Daca parintii nu reusesc sa impuna regulile cerute de
aceasta activitate fundamentala copilul va obtine placere din dezinhibarea, neefectuarea
controlului sfincterian. Indivizii fixati în acest stadiu sunt neglijenti, dezordonati, dezorganizati si nu
apreciaza just valoarea personala si a celor din jur. Daca se fac presiuni excesive si se
pedepseste copilul în timpul "antrenamentului", acesta va dezvolta anxietate fata de controlul
defecatiei si va considera o sursa de placere retinerea acesteia. Indivizii fixati în acest stadiu vor fi
obsedati de ordine si curatenie, manifestând intoleranta fata de cei care nu sunt ca ei din acest
punct de vedere. Pot fi, de asemenea, foarte atenti, rigizi, retinuti, meticulosi, conformisti si
manifestând o agresivitate pasiva.

STADIUL FALIC: 4- 5 ani

Zona erogena caracteristica: genitala
Activitati generatoare de satisfactie (placere): masturbarea si comportamentele "afectuoase" fata
de propriul organ genital.
Interactiunea cu mediul: acesta este probabil cel mai dificil stadiu al dezvoltarii psihosexuale.
Evenimentul cheie al acestei etape este, conform lui Freud, atractia fata de parintele de sex opus
si teama, tensiunea în relatiile cu cel de acelasi sex. La baieti criza poarta numele de Complexul
lui Oedip (denumit dupa personajul omonim din mitologia greaca, ce si-i ucis tatal si s-a casatorit
cu propria mama, nestiind adevarata identitate a acestora). Pentru fete, denumirea utilizata este
Complexul Electra. Baietii, în plina manifestare a acestui complex, sunt de cele mai multe ori
cuprinsi de "anxietatea castrarii", ce vine din frica de a nu
fi pedepsiti de catre tata pentru atractia ce o resimt pentru mama. La fete, Complexul Electra
implica "invidia fata de penis", fiind o consecinta a credintei ca, odata, fetitele aveau si ele un penis
dar acesta a fost înlaturat. Ca o compensare a acestei pierderi, fetele doresc a avea un copil cu
tatal lor. Depasirea sau incastrarea în aceasta etapa determina dezvoltarea normala sau aberanta
a psihosexualitatii individului adult. Daca un copil este capabil de a rezolva cu succes acest
conflict va sti sa îsi controleze invidia si ostilitatea identificându-se cu parintele de acelasi sex (ca
model comportamental), trecând spre un nou stadiu de dezvoltare.
Simptomatologia fixarii în acest stadiu: Pentru barbati: sentimente de vinovatie si anxietate fata de
sex, teama de castrare, narcisism. Pentru femei: se presupune ca femeile nu depasesc niciodata
în mod complet acest stadiu, pastrând în mod permanent un sentiment de invidie si inferioritate.
Oricum, Freud nu a identificat manifestari specific feminine ca remanenta a acestui stadiu si a avut
incertitudini înca de la initierea teoriei.

3
LATENTA : de la 5 ani pâna la pubertate
Zona erogena caracteristica: nici una
Interactiunea cu mediul: perioada în care impulsurile sexuale pierd primatul lasând copilul a îsi
focalize energia spre alte aspecte ale vietii. Este stadiul în care acesta învata noi comportamente,
îsi calibreaza abilitatile sociale în afara mediului familial, asimileaza cultura, îsi formeaza sistemul
de
credinte si valori, dezvolta relatii de prietenie cu indivizi de acelasi sex, se implica în activitati
sportive etc. Latenta sexual specifica acestei perioade dureaza de la 5 la 6 ani, pâna la începutul
pubertatii, când tinerii devin capabili de reproducere si astfel se retrezeste instinctul sexual.

STADIUL GENITAL: începând de la pubertate...

Zona erogena caracteristica: genitala
Activitati generatoare de satisfactie (placere): masturbarea si relatiile heterosexuale.
Interactiunea cu mediul: caracteristicile principale vizeaza reînnoirea interesului fata de sex si
dorinta sexuala precum si încercarile neîntrerupte de a întretine relatii (ca termen generic) cu alte
persoane.
Simptomatologia fixarii în acest stadiu: stadiul nu cauzeaza nici un tip de fixare. Dupa Freud, daca
persoanele întâmpina dificultati în acest stadiu (si cele mai multe întâmpina), problema vine din
unul dintre stadiile anterioare. De exemplu, problemele legate de atractia fata de sexul opus (lipsa
atractiei sau anxietatea) pot fi o cauza a unui conflict nerezolvat în stadiul falic (Complexul Oedip
sau Electra).

STADII ALE DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE (E. Erikson)

Unul dintre cei mai renumiti "neofreudieni" este Erik Erikson. El considera ca, pe langa
stadiile studiate de Freud exista si stadii psihosociale de solutia: formare a Eului, elaborand o
teorie bazata pe opt conflicte psihosociale, care necesita o rezolvare in etape de-a lungul intregii
vieti a individului:

E Erikson propune urmatoarea schema a stadialitatii:

Stadiul Principala achizitie Factorii sociali Corolarul axiologic

(variantele extreme) determinanti
Infantil (0-1 ani) Incredere vs Mama sau substitutul Speranta
neincredere matern
Copilarie mica (1-3 ani) Autonomie vs Parintii Vointa
dependenta
Copilaria mijlocie (3-6 Initiativa vs retragere, Mediul familial Finalitatea in actiuni
ani) vinovatie (teleonomia)
Copilaria mare (6-12 Sarguinta, eficienta vs Scoala si grupul de Competenta
ani) inferioritate joaca
Adolescenta (12-18/20 Identitate vs confuzie Modelele si covarstnicii Unitatea
ani)
Tanarul adult (20-30/35 Intimitate vs izolare Prietenii, relatia de Mutualitatea
ani) cuplu afectiva
Adultul (35-50/60 ani) Realizare vs rutina Familia, profesia Responsabilitatea,
creatoare devotiunea
Batranetea (60 ani…) Integritate vs disperare Pensionarea, apusul Intelepciunea
vietii

4
 Bibliografie

1. Schiopu, Ursula; Verza, E.: „Psihologia varstelor”, Bucuresti: Editura Didactica si

Pedagogica, 1995
2. Cosmovici, A. (coord.): „Psihologie scolara”, Iasi: Polirom, 1999
3 Roudinesco, Elisabeth; Plon, M.: „Dictionar de psihanaliza”, Bucuresti: Editura Trei, 2002