Teme

1. Omul ¿i societatea: temå realistå, motiv de criticå

socialå.
Cuprinde: Flori de mucigai;
Testament;
1907 - Peisaje;
Bel¿ug;
Plugule;
Caligula;
Blesteme; Bade Ioane; ¥ntoarcerea la brazdå.

Flori de mucigai (1931): Arghezi descrie lumea damna¡ilor, a

vinova¡ilor fårå vinå; ideea pe care o reliefeazå poetul este cå ¿i la
marginea societå¡ii existå indivizi care conservå un gråunte de
umanitate. Acest volum se face ecoul esteticii urâtului, relevatå
încå din Testament:
Din bube, mucegaiuri ¿i noroi
Iscat-am frumuse¡i ¿i pre¡uri noi.
Cuvintele de argou, înveninate, oribile se împletesc cu cele
suave, delicate, pitore¿ti, erotice etc., Arghezi demonstrând o mare
måiestrie lexicalå. Recuperarea esteticå trebuie în¡eleaså ¿i ca o
recuperare moralå. A¿a cum existå frumuse¡e în urât, tot a¿a existå
moralitate în ticålo¿ie.
Bel¿ug este o odå închinatå ¡åranului român. Se disting:
a) imaginea grupului statuar (¡åranul, plugul, vitele) ¿i sensul
ascensional al brazdei;
b) miracolul germina¡iei, imaginile rodniciei;
c) dimensiunea cosmicå (natura noaptea);
d) imaginea arhetipalå a ¡åranului (E o tåcere de-nceput de leat)
peste care se laså harul divin.
Producåtorii bunurilor materiale sunt ¿i producåtorii bunurilor
spirituale. Ideea este vizibilå mai ales în poezia Caligula:
Cântecul, lumina, taina, unda-ntinsurilor-albastre,
Noi le ¡inem, noi le strângem, cei cåzni¡i, urâ¡i ¿i goi.
Spiritualizarea muncii ¡åranului este sugeratå cu mijloace
picturale. Brazda pornitå-n ¡arå, de la vatrå urcå spre cer, adicå
spre linia orizontului ¿i a adâncului perspectivei (Bel¿ug).
¥n poezia Bade Ioane... poetul se adreseazå direct unei
fiin¡e generice - simbol al unui întreg neam de ¡årani - oferindu-¿i
ghiersul. Poetul afirmå solidaritatea de esen¡å între genera¡ii ¿i
recunoa¿te frumuse¡ea absolutå a crea¡iei populare.
Poezia Mamå ºarå ce deschide volumul Silabe (1965) este o
mårturisire Pro Patria, rezultatå din subtile distilåri ale ritmurilor

1
folclorice. Discursul liric se organizeazå în jurul a douå motive:
bel¿ugul ¿i germina¡ia. Metaforele hiperbolizate sugereazå
abunden¡a: Crapii-n ele-s ca berbecii!/ ¥n pomi piersici cât
dovlecii... Fecunditatea naturii este o stare de vrajå: Fiecare fir de
vânt/ ¥l adie un descânt...

2. Tema iubirii:
Este cultivatå în special în volumul Versuri de searå. Erotica
arghezianå se define¿te prin douå ståri de spirit:
- reticen¡a, amânarea clipei erotice;
- împlinirea eroticå în ambian¡a universului casnic, dominat
de prezen¡a femeii.
Senzualitatea se împlete¿te cu idealizarea: Mi-e dor de tine:
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie
De gura ta de orhidee.
Poezia Creioanelor reflectå indecizia eroticå arghezianå. Un
Creion (Trecând pe puntea-ngustå) dezvåluie sentimentul erotic al
neîmplinirii:
ªi-o simt în dorul meu
a miezul unei pâini.
Doliu - poezie cu ecouri eminesciene, dominatå de triste¡e:
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot cåutând un vreasc de rost
¥ntr-aste drumuri fårå drum,
¥n care toate doar au fost,
ªi nu mai sunt acum.
¥n Cåutåri, femeia apare ca o prezen¡å necesarå, råmânând
totu¿i, pânå în cele din urmå, o enigmå pentru poet:
Apropiatå mie ¿i totu¿i depårtatå
Logodnicå de-a pururi, so¡ie niciodatå.
Iubita devenitå so¡ie aduce cu ea un univers întreg. Elogind
cåminul familial, poetul descoperå o ambian¡å fericitå, plinå de
tandre¡e ¿i dåruire, adresându-i-se femeii astfel:
Ståpânå a mea, frumoaså ca aurul,
De care tremurå taurul. (Mirele)
¥ngenuncheare, Mireasa, Cåsnicie relevå acelea¿i depline
satisfac¡ii.
Morgenstiumung este o poezie care exprimå echivocul iubirii:
De ce ai cântat? De ce te-am auzit?
¥n Melancolie - a¿teptarea iubitei dilatå timpul:
Orele ¿i-au împletit
Firul lor cu firul mare.
¥n Psalmul de tainå sentimentul dragostei ¿i al credin¡ei se
împletesc într-un cântec al nemuririi, al speran¡ei. Femeia
råspânditå în el ca o mireasmå-ntr-o pådure i-a prins de cântec
via¡a.
Iubirea arghezianå e marcatå de timiditate, candoare ¿i
tânjire. Indecizia este nota dominantå ¿i în De-abia plecasei:

2
 ºi-a¿ fi fåcut un semn, dupå plecare,
Dar ce-i un semn de umbrå-n depårtare?

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi råmas?

3. Poezia existen¡ialå - motivul mor¡ii.

Moartea - cel mai tulburåtor mister al existen¡ei - motiv pe
care îl regåsim în: ¥ntre douå nop¡i, Arheologie, Niciodatå toamna,
Portret, Duhovniceascå, Heruvim bolnav, Oseminte pierdute, De-a v-
a¡i ascuns etc. din volumul Cuvinte potrivite.
¥ntre douå nop¡i este o poezie parabolå care înfå¡i¿eazå omul
såpându-¿i casa într-o groapå, låca¿ul vie¡ii ¿i al mor¡ii: ªi mi-am
såpat odaia departe sub påmânt. Aici domne¿te singuråtatea ¿i
urâtul însingurårii.
Fundul lumii în Duhovniceascå reprezintå o limitå dincolo de
care este neantul. Confruntarea omului cu moartea se contureazå
prin dramatica spaimå a fugii de pe cruce:
Ce noapte groaså, ce noapte grea!
A båtut în fundul lumii cineva,
E cineva sau poate mi se pare...
¥n poemul Niciodatå toamna poetul se împacå cu moartea în
numele frumuse¡ii care o precede:
Niciodatå toamna nu fu mai frumoaså
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Revolta poetului în fa¡a mor¡ii se împacå în sens mioritic în
De-a v-a¡i ascuns. Jocul, de¿i dramatic, poten¡eazå ideea mor¡ii,
testamentul etic de via¡å ¿i familie doar sugerat. Jocul este simbolul
lumii. Existen¡a nu este decât un joc de forme pe fundalul timpului
inepuizabil.
De o melancolie gravå este Oseminte pierdute. ¥ntoarcerea în
trecut dezvåluie natura neschimbatå, ve¿nicå. Iubirea apare aici ca
o intimå cunoa¿tere a mor¡ii înainte de a muri. Un mormânt gol, al
nimånui, pierdut într-un parc dezolat, întruchipeazå sentimentul
agonic al iubirii.

4. Poezia cunoa¿terii: - Psalmi.

5. Poezia filozoficå: - Testament, Rugå de searå, Dacica, Ex
libris.
(vezi universul liric pentru 4. ¿i 5.)