ENIGMA OTILIEI

de George Cålinescu

Biobibliografie
S-a nåscut la 2 iulie 1899, la Bucure¿ti. Primele douå clase - la
Ia¿i; revine la Bucure¿ti unde î¿i continuå studiile; absolvent al
Facultå¡ii de Litere ¿i Filozofie a Universitå¡ii din Bucure¿ti - 1922. ¥n
timpul facultå¡ii este custode la Universitate, apoi bibliotecar la
Arhivele Statului; din 1923 - profesor la Liceul Gh. ªincai, apoi la
Timi¿oara, din nou la Bucure¿ti în învå¡åmântul secundar; din 1937
este conferen¡iar la Universitatea din Ia¿i; la 1 aprilie 1945 este
numit profesor titular la catedra de Istoria literaturii române
moderne a Universitå¡ii din Bucure¿ti. ¥n 1949 este deta¿at la
Institutul de istorie literarå ¿i folclor unde, din 1951 este director. ¥n
1960 este numit profesor onorific la catedra de Istoria literaturii
române la Facultatea de Filologie a Universitå¡ii din Bucure¿ti; abia
în 1964 devine ¿ef de catedrå onorific.
Se stinge din via¡å la 12 martie 1965, la Bucure¿ti.
Opera: debuteazå în revista Universul literar cu poezii (1926),
colaboreazå cu cronici literare ¿i articole în Via¡a literarå, Sburåtorul,
Sinteza, Gândirea, Adevårul litarar ¿i artistic, Via¡a Româneascå,
Revista Funda¡iilor Regale etc.
 aprilie 1932 - Via¡a lui Mihai Eminescu
 martie 1933 - romanul Cartea nun¡ii
 aprilie 1934 - Opera lui Mihai Eminescu - volumul I
 iunie 1935 - Opera lui Mihai Eminescu - volumele II ¿i III
 mai 1937 - Poesii
 martie 1938 - romanul Enigma Otiliei
 iunie 1938 - Via¡a lui Ion Creangå
 1 ianuarie 1939 - Principii de esteticå
 iulie 1941 - Istoria literaturii române de la origine pânå în
prezent
 mai 1943 - drama ªun, mit mongol
 martie 1946 - Impresii asupra literaturii spaniole
 iunie 1949 - Trei nuvele
 noiembrie 1949 - Kiev, Moscova, Leningrad (reportaje)
 decembrie 1953 - romanul Bietul Ioanide
 august 1954 - monografia Nicolae Filimon
 martie 1960 - romanul Scrinul negru
 iunie 1962 - monografia Grigore M. Alexandrescu
 iulie 1963 - Lauda lucrurilor (versuri)

George Cålinescu este în literatura noastrå un romanicier de

formulå clasicå. Dupå romanul liric Cartea nun¡ii, a trecut la romanul
obiectiv, de tipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938) ¿i Bietul
Ioanide (1953). Scrinul negru este considerat un roman flaubertian,
cu o compozi¡ie de aspect baroc.

1
 Cu Enigma Otiliei, George Cålinescu realizeazå romanul citadin
cu cea mai bogatå galerie de caractere din literatura românå.
¥n privin¡a titlului, autorul scria în 1938: Otilia... nu este
personajul principal. Felix ¿i Otilia sunt acolo în calitate de victime ¿i
de termeni angelici de compara¡ie. Voisem så numesc cartea Pårin¡ii
Otiliei, dar editorului i s-a pårut mai sonor titlul de Enigma Otiliei.
[...] Dacå am pus acest titlu care putea så arate a¿a Enigma Otiliei
ca så se vadå cå enigmå este ¿i nu este, e pentru a sugera
procesele unei vârste. Nu Otilia are vreo enigmå, ci Felix crede cå le
are. Pentru orice tânår de douåzeci de ani, enigmaticå va fi în veci
fata care îl va respinge dându-i totu¿i dovezi de afec¡iune.
Ira¡ionalitatea Otiliei supårå mintea clarå, finalistå a lui Felix. [...] Se
pare cå fetele nu iubesc în chip necesar pe tinerii de vârsta lor ¿i cå
bårba¡ii în etate exercitå asupra lor un curios imperiu. Asta pentru
Felix este o enigmå. ªi apoi enigmå este tot acel amestec de
luciditate ¿i ¿trengårie, de onestitate ¿i u¿uråtate.
Enigma Otiliei este considerat cel mai bun roman al lui George
Cålinescu, un adevårat tablou balzacian de epocå, de la începutul
secolului al XX-lea. Este un roman social, realist, conflictul ¿i
subiectul fiind luate din realitå¡ile societå¡ii bucure¿tene. Pe
structura realistå a romanului gåsim grefate elemente de clasicism,
romantism, baroc, expresionism.
Subiectul îl constituie istoria unei mo¿teniri, dar romanul este
construit pe douå planuri: destinul tânårului Felix Sima care înainte
de a-¿i face o carierå parcurge criza eroticå ¿i lupta pentru
mo¿tenirea banilor lui Costache Giurgiuveanu, un båtrân avar. Cele
douå planuri fuzioneazå.
Adolescentul Felix Sima, absolvent al Liceului-Internat din Ia¿i,
orfan, vine în 1909 la Bucure¿ti la unchiul såu, Costache
Giurgiuveanu, pentru a urma facultatea de medicinå. Giurgiuveanu,
rentier avar, ¡ine în casa sa pe orfana Otilia Mårculescu, fiica
råposatei sale so¡ii, cu promisiunea de a o înfia. Otilia este råsfå¡atå
de mo¿ierul Leonida Pascalopol ¿i invidiatå de to¡i membrii familiei
Tulea: sora lui Costache, Aglae, cu cele douå fiice ale maniacului
Simion Tulea, Olimpia ¿i Aurica, cu ginerele såu - avocat fårå procese
- Stånicå Ra¡iu. Intriga este simplå. Felix o iube¿te pe Otilia, gelos pe
Pascalopol, incapabil de a lua el însu¿i o decizie, distingând între
dragostea spiritualå ¿i cea materialå, rezistând ispitelor Otiliei ¿i
acceptând gra¡iile între¡inutei unui general båtrân, Georgeta. Otilia,
la rândul ei, îl iube¿te pe Felix, dar opteazå (mai ales când î¿i då
seama cå, sub aparen¡a devo¡iunii, acesta e prea lucid ¿i prudent)
pentru Pascalopol, bårbat matur, generos ¿i altruist, în¡elegåtor cu
toate capriciile ei feminine. Ea se va cåsåtori cu acesta, råmânând
pentru Felix o imagine nealteratå a eternului feminin. Mai târziu, va
cunoa¿te un argentinian bogat ¿i Pascalopol îi va reda libertatea.
Stånicå Ra¡iu îi furå banii båtrânului Giurgiuveanu, provocând
moartea acestuia. O va påråsi pe Olimpia ¿i se va cåsåtori cu
Georgeta. El se va realiza pe plan politic. Felix are o evolu¡ie
echilibratå ¿i în final, ajunge profesor universitar.

2
 La data apari¡iei romanului, criticul Pompiliu Constantinescu
afirma cå autorul a procedat clasic, cu metoda balzacianå a faptelor
concrete, a experien¡ei comune, fixând în ni¿te cadre sociale bine
precizate o frescå din via¡a burgheziei bucure¿tene.
¥nceputul romanului este balzacian: un decor de epocå în
care î¿i face apari¡ia un personaj în haine de epocå; ¿i despre unul,
¿i despre celålalt, ni se spune în câteva fraze esen¡ialul: ¥ntr-o
searå de la începutul lui iulie 1909, cu pu¡in înainte de orele zece,
un tânår de vreo optsprezece-nouåsprezece ani, îmbråcat în
uniformå de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sf.
Apostoli, cu un soi de valizå în mânå, nu prea mare, dar desigur
foarte grea, fiindcå, obosit, o trecea des dintr-o mânå în alta.
Urmeazå familiarizarea cu mediul, prin procedeul
restrângerii treptate a cadrului. Tânårul (despre a cårui
înfå¡i¿are ¿i îmbråcåminte ni se comunicå date tot mai precise)
stråbate strada aproape pustie, prive¿te cur¡ile ¿i casele, cåutând o
caså anume. Forma clådirilor, a ferestrelor, varul dezghiocat de
umezealå ¿i neîngrijire, ne permit så ne facem o idee despre
locuitorii cartierului. Atmosfera sociologicå se creeazå din astfel de
exploråri. Casa lui Costache Giurgiuveanu (cea pe care o cautå Felix)
este descriså cu lux de amånunte. Aceste informa¡ii introduc
cititorul în via¡a unei familii. Cu ajutorul stråzilor, caselor ¿i
mobilelor, cunoa¿tem oamenii. Este vorba de o reconstituire
de departe cåtre aproape ¿i din exterior cåtre interior. Multe
din romanele lui Balzac încep astfel.
Acest tip de expozi¡iune narativå, specificå realismului are o
mare capacitate de deschidere pentru cå, prin întâlnirea ¿i
contopirea timpului istoric cu timpul nara¡iunii, romancierul
accentueazå for¡a iluziei, imprimå credibilitate verosimilului
(Ion Bålu).
Asemenea prozatorului francez, George Cålinescu descoperå
dincolo de simpla descriere sufleteascå a omului, personalitatea lui
intimå. Mediul în care tråie¿te este extrem de important pentru
descrierea personajului.
Locuin¡a lui Costache Giurgiuveanu laså impresia de
decrepitudine: zidåria scorojitå, lemnul bubos de vopsea cafenie,
praful stråvechi, grilajul metalic al gardului ruginit ¿i cåzut pu¡in
pe spate, u¿a mare care scâr¡âie în vânt etc.
Locuin¡a lui Pascalopol respirå nu numai o stare socialå
deasupra mediei, ci dezvåluie filozofia despre existen¡å a unui om
anume la început de veac: mobile de diferite stiluri ¿i vechimi, bine
armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Rena¿terii
[...] Pe dulapuri, în cuiere ¡åråne¿ti, se îngråmådeau ulcele
ardelene¿ti ¿i poterie occidentalå, printre care câteva tipsii
perugiene de la începutul secolului al XVI-lea. Ceaiul însu¿i fu servit
în ce¿ti de por¡elan sub¡ire japonez.
Camera Otiliei prefigureazå comportamentul fetei,
neastâmpårul, sensibilitatea, rapida trecere de la o stare sufleteascå
la alta, fårå a deconspira deocamdatå maturitatea gândirii ¿i a

3
comportamentului: Câteva fotolii scunde ¿i mici de plu¿ maron, un
scrin mic de modå veche, masiv, un dulap de haine din acela¿i lemn
¿i foarte lat... o maså de toaletå cu trei oglinzi mobile ¿i cu multe
sertare... trase afarå în felurite grade ¿i-n ele se vedeau, ca ni¿te
intestine colorate, ghemuri de panglici, cåmå¿i de måtase mototlite,
batiste de broderie ¿i tot soiul de nimicuri de fatå...
Cu minu¡iozitate, George Cålinescu strânge date despre
mediul ambiant ¿i informa¡ii despre majoritatea personajelor pentru
a reliefa culoarea localå. Rigurozitatea ¿i meticulozitatea descrierii
stråzilor, a arhitecturii clådirilor, a decorului interior, ¡in de metoda
balzacianå.
Balzacian de asemenea este Enigma Otiliei ¿i prin tema
dezvoltatå. Nucleul cår¡ii îl constituie istoria unei mo¿teniri ¿i ea
genereazå arhitectura romanului, mi¿carea epicå sco¡ând la ivealå
patimile ¿i conturând rudimentare porniri intelectuale. Conflictul are
ca protagoni¿ti douå familii: Costache Giurgiuveanu ¿i Otilia
Mårculescu pe de o parte, pe de alta - Aglae ¿i Simion Tulea cu
descenden¡ii lor.
¥n acest cosmos familial intrå alte trei personaje: Pascalopol,
Felix ¿i Stånicå Ra¡iu.
Principalii agen¡i ai competi¡iei pentru mo¿tenire sunt Aglae
Tulea ¿i ginerele ei, Stånicå Ra¡iu. Soacra ¿i ginerele, alia¡i ¿i rivali,
în acela¿i timp, ei întrupeazå în carte, în douå variante, for¡a råului.
Spre averea lui mo¿ Costache se îndreaptå toate energiile. O
tabårå (Aglae, Stånicå, Olimpia) încearcå så ia cu asalt comoara
båtrânului, cealaltå tabårå (Felix, Pascalopol) se zbate ca så
respingå atacurile, ¿tiind cå de rezisten¡a lor depinde ¿i viitorul fetei,
pe care cei doi o iubesc.
Tehnica balzacianå este evidentå în galeria de
personaje a romanului, în procedeele de caracterizare a lor.
Personajul este descris cu minu¡iozitate, de la vestimenta¡ie, la
gesticula¡ie ¿i mimicå, fizionomie, exprimare, mod de a se mi¿ca
etc. Astfel, rezultå adevårate fizionomii ¿i caracterologii. Ambian¡a,
mediul, interioarele completeazå portretul personajelor. Scriitorul
stabile¿te gradele de rudenie ¿i genealogii, relateazå amånun¡it
evenimentele vie¡ii de toate zilele, demersiunile personajelor, în
scopul de a ob¡ine bani. Cålinescu folose¿te toate mijloacele
compozi¡iei clasice: prezentarea mediului, portretul fizic ¿i psihic
cu tendin¡a spre tipizare, caracterizarea de cåtre alte personaje ¿i
autocaracterizarea.
Romantismul cålinescian constå în posibilitatea de a
transfigura poetic realitatea, prin proiectarea ei în planul fic¡iunii. ¥n
Enigma Otiliei, descriind Båråganul, George Cålinescu îl proiecteazå
grandios pe un fundal fabulos ¿i îl prive¿te cu dimensiunea
contrastelor romantice. Elementul liric îl reprezintå ¿i suavele pagini
de iubire dintre Felix ¿i Otilia.
Balzacian în esen¡å, George Cålinescu modernizeazå
surprinzåtor procedeele clasice. ¥nnoirea apare în înså¿i
desfå¿urarea conflictului epic. Ac¡iunea romanului se deschide ¿i

4
se închide cu o secven¡å aparent identicå. Pe locuin¡a lui Costache
Giurgiuveanu se opresc, din nou, dupå mul¡i ani, privirile lui Felix.
Clådirea î¿i påstreazå aspectul ¿tiut, dar peste oameni ¿i lucruri a
trecut necru¡åtor timpul. Felix î¿i aduce aminte de seara în care
venise cu valiza în mânå ¿i i se påru cå vede ¡easta lucioaså a lui
mo¿ Costache apårând la u¿å ¿i vechile cuvinte îi råsunarå limpede
în urechi: Aici nu stå nimeni!.
Elementele de poeticå ce ¡in de modernism se regåsesc în
acest roman: ambiguitatea personajelor (psihologii enigmatice,
manifeståri contradictorii ¿i derutante - Otilia, Pascalopol),
interesul pentru procese psihice (alienarea, senilitatea,
dedublarea con¿tiin¡ei, studiul consecin¡elor ereditå¡ii), modalitå¡i
de caracterizare ce ¡in de comportamentism (romancierul
noteazå ¿i cititorul re¡ine numai aspectele obiective ale
comportamentului - ac¡iuni, gesturi, replici - fårå a-i cunoa¿te
gândurile, cu excep¡ia acelora pe care el însu¿i le mårturise¿te),
reflectarea poliedricå (reflectarea imaginilor în mai multe oglinzi
cu unghiuri variate; se transfigureazå astfel natura contradictorie a
sufletului omenesc) ¿i introducerea, în structura narativå a
romanului, de secven¡e specifice genului dramatic. Interferarea
elementelor moderniste demonstreazå voca¡ia epicå a autorului,
polivalen¡a talentului såu.
Ambiguitatea personajelor reiese din comportamentul diferit
în împrejurårile felurite ale vie¡ii. Ea imprimå personajului o
complexitate anume; personalitatea eroului intrigå ¿i ra¡iunea
încearcå så descopere o motiva¡ie semnificativå.
Ambiguitatea Otiliei rezultå în primul rând din comportament.
Multå vreme ea oscileazå între Felix ¿i Pascalopol, uneori cu
argumente logice, alteori subîn¡elese. Felix råmâne cu impresia cå
sufletul fetei era impenetrabil. Ea nu spunea lui Felix cå nu-l
iube¿te, ci numai se apåra cu învinuirea cå nu-l iube¿te. Despre
Pascalopol spune: Pascalopol nu crede cå-l iubesc. El se poartå cu
mine a¿a cum s-a purtat de când eram micå, de cinci ani. Mi s-ar
pårea curios så fie altfel. Ambiguitatea eroinei pare cå evolueazå
spre rezolvare, când Costache se îmbolnåve¿te ¿i, eventuala lui
pierdere, o obligå så se punå la adåpost: Nu må pricep la nimic,
papa nu mi-a dat nici o experien¡å. Felix îi este devotat, dar este
lipsit de experien¡å. Pascalopol îi poate oferi confortul de care are
nevoie. La scurt timp, ambiguitatea se adânce¿te: spre a-i da o
dovadå de dragoste, Otilia doarme o noapte leal în camera
tânårului, iar în diminea¡a urmåtoare påråse¿te ¡ara împreunå cu
Pascalopol.
Peste ani, Pascalopol, întâlnit întâmplåtor, îi aratå o fotografie
ce înfå¡i¿a o doamnå foarte picantå, gen actri¡å între¡inutå, ¿i un
bårbat exotic, cu floare la butonierå. Era Otilia, care-l påråsise pe
Pascalopol pentru un bogåta¿ argentinian. Ambiguitatea Otiliei
reiese din îmbinarea a douå naturi originare diferite. De o parte
dorin¡a de a fi protejatå, pe de alta, dorin¡a de libertate, neputin¡a
ata¿årii de un bun imobil, de un anume spa¡iu geografic.

5
 Pascalopol este realizat pe dualitatea dintre paternitate ¿i
iubire. El face eforturi pentru a se salva de naufragiul sufletesc ¿i
pentru asta e în stare så facå orice pentru Otilia.
La Stånicå Ra¡iu ambiguitatea î¿i are izvorul în tråirile afective,
puternic individualizate, ale romancierului însu¿i. El cumuleazå
tråsåturi negative de caracter, comite fapte reprobabile ¿i sfideazå
orice moralå, dar este acceptat ca un element indispensabil
existen¡ei. Comportamentul soacrei - celålalt pol al råului - îl
determinå så exclame: Scârboaså femeie! Asta n-are nimic sfânt.
Bårbat, frate, to¡i-s fleac pentru ea.
Cazuri patologice sunt Titi ¿i Simion Tulea.
Titi este tembel, debil mintal ¿i degenerat. A mo¿tenit atât
fizicul, cât ¿i talentul lui Simion. Orice activitate intelectualå îi
provoacå dureri de cap. Debilitatea în virtutea cåreia beneficiazå
de un statut de trântor în familie este de fapt oligofrenie, într-un
stadiu relativ benign, mai precis: imbecilitate. Conduita sa este a
unui personaj de comedie, dar substratul este tragic. Aceea¿i
tragedie o parcurge ¿i Simion Tulea. Purtårile, reac¡iile, vorbele lui
sunt ale unui schizofrenic. Stigmatul ereditå¡ii planeazå asupra
membrilor familiei Tulea.
Construc¡ia epicå a romanului se impune prin confruntarea
scenicå a personajelor, prin relevarea, cu un acut sim¡ al
obiectivitå¡ii, a mi¿cårilor suflete¿ti ale personajelor. Dinamica
dialogului, în anumite etape, contribuie la dezvåluirea anticipativå a
inten¡iei personajelor.
¥n primele ¿aisprezece capitole, Otilia este prezentatå
exclusiv prin comportamentism - metodå modernistå. Cititorul re¡ine
doar datele obiective ale comportamentului: ac¡iuni, fapte, gesturi ¿i
propozi¡ii, fårå a cunoa¿te cu exactitate gândurile fetei (cu excep¡ia
acelora pe care le dezvåluie chiar ea). A¿a capåtå personajul o aurå
de mister. Abia din capitolul al XVII-lea introduce caracterizarea
directå: Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant,
gesturile ¿i cuvintele ei erau pline de gra¡ie, înså totul respira prea
multå inteligen¡å....
Comportamentismul are drept urmare reflectarea
poliedricå a personalitå¡ii Otiliei în con¿tiin¡a celorlalte personaje.
Ea se bucurå de dragostea vizibilå a lui mo¿ Costache (Când Otilia
înconjura cu la¡ul delicat al mâinilor ei sub¡iri gâtul lui
mo¿ Costache, båtrânul râdea cu toate liniile fe¡ei, dar dacå Otilia
dezaproba oricât de blând ceva, mergea în vârful picioarelor, ca în
odaia unui bolnav.), în vreme ce Felix ¿i Pascalopol se stråduiesc så-
i cucereascå sau så men¡inå afec¡iunea fetei. Pentru al¡ii,
comportamentul ei este receptat deformat. Stånicå insinueazå cå
Otilia urmåre¿te cåsåtoria cu Pascalopol fiindcå umblå dupå avere;
Aglae crede cå l-a ame¡it pe Costache spre a deveni, prin înfiere,
unica mo¿tenitoare. Dupå cererea în cåsåtorie a lui Stånicå, Otilia se
repede furioaså în camerå ¿i cântå vijelios la pian, lucru interpretat
de servitoare (Marina) ca o lipså de griji.

6
 Un element modern îl constituie grefarea pe structura
narativå, în capitolul al XVIII-lea, a unei secven¡e specifice genului
dramatic. ¥n camera lui Costache, dupå primul infarct al acestuia,
membrii familiei Tulea, Stånicå ¿i doctorul Vasiliad se angreneazå
nepåsåtori, într-un pasionant, dar necuviincios în condi¡iile date, joc
de cår¡i. To¡i vorbesc exprimându-¿i propriile gânduri într-o totalå
indiferen¡å pentru opiniile celorlal¡i. Scena este fin motivatå prin
implicarea lui Felix ca martor auditiv involuntar.

TIPOLOGIA

Costache Giurgiuveanu
Personajul-pivot al romanului, mo¿ Costache este construit,
tipologic, pe o schemå clasicå, aceea a avarului, dar Cålinescu
adaugå o anumitå duio¿ie paternå. El cumuleazå, într-adevår,
atributele unui avar, dar grefate pe o fire de om slab, incapabil de
ini¡iative, fricos, obi¿nuit så facå totul pe ascuns.
Este unchiul lui Felix ¿i tutorele lui pentru administrarea
bunurilor mo¿tenite de la tatål såu, doctorul Sima. Este ¿i tutorele
Otiliei, fiica so¡iei sale decedate, pe care ar vrea s-o înfieze, dar tot
amânå momentul.
Fizicul såu este pu¡in grotesc. Trågând de mânerul clopo¡elului
instalat la u¿a bizarului imobil din strada Antim, Felix vede coborând
pe scårile ce scâr¡âie îngrozitor un om slab, u¿or încovoiat, chel ¿i
spân, cu buzele galbene, din cauza fumatului, întoarse în afarå, cu
numai doi din¡i ca ni¿te a¿chii de os. Zâmbea clipind rar ¿i moale
ca bufni¡ele supårate de o luminå bruscå, dar privind întrebåtor ¿i
vådit contrariat, avea glasul rågu¿it ¿i bâlbâit.
Tehnica balzacianå a dezvåluirii caracterelor prin descrierea
exterioarelor ¿i interioarelor este folositå ¿i în acest caz. Exteriorul
degradat al locuin¡ei lui mo¿ Costache, lipsa de gust estetic trimit la
decrepitudinea ¿i avari¡ia proprietarului.
Båtrânul are un comportament bizar, fie din pricina senilitå¡ii,
fie simuleazå uitarea din teamå, din instinct de apårare fa¡å de cei
care urmåresc så-i ia averea. Lui Felix îi råspunde în ¿oaptå, repezit,
cu un fel de teamå: Nu-nu-nu ¿tiu... nu-nu stå nimeni aici, nu
cunosc... ¿i face cale întoarså. E nevoie de interven¡ia Otiliei pentru
ca tânårul så fie primit în caså.
Costache Giurgiuveanu vorbe¿te cât mai rar cu putin¡å, cu
voce joaså, supralicitându-¿i adeseori bâlbâiala, fåcându-¿i din ea o
ascunzåtoare. Adoptå sistematic formule evazive, se exprimå
dracular. Nu participå la discu¡ii dar le urmåre¿te cu aviditate,
aderând prin mimicå, alternativ, la spusele fiecåruia din vorbitori. La
un schimb de cuvinte mai dur, bâiguie ceva, speriat ¿i dispare.
Speculându-i la¿itatea, sora lui Aglae îl ¡ine sub control (ca o pisicå
îl domina ¿i îl paraliza). Dar nici ea nu-l poate determina så scoatå

7
bani din buzunar. Ispråvindu-i-se, la jocul de table, mårun¡i¿ul ¿i
cerându-i lui, cu împrumut, câ¡iva lei, Costache bolborose¿te speriat:
N-n-n-n-am! Fricos ca un iepure în alte situa¡ii, când e vorba de
bani mo¿ Costache devine un încåpå¡ânat, nedåruind de bunå voie
nimic; plåte¿te medicului doar o parte din onorariu, ¿i asta dupå ce
se scotoce¿te prin toate buzunarele; î¿i cumpårå medicamentele
numai dupå ce verificå pre¡ul lor, la toate farmaciile din cartier. ¥n
schimb, e bucuros så primeascå el bani, de la al¡ii, ¿i de a nu-i mai
da înapoi. De câte ori poate, ciupe¿te câte ceva pentru cheltuielile
mårunte ale casei, de la Felix. Oferindu-se odatå så-i plåteascå lui
Pascalopol chiria ¿i acesta dându-i cu o sutå de franci mai mult, tace
chitic, acaså exultå de bucurie ¿i doar Otilia reu¿e¿te så-l convingå
så scoatå monedele din buzunar. Sub felurite pretexte, refuzå så-i
dea lui Felix în întregime sumele de bani ce i se cuvin de drept.
Tânårul gåse¿te odatå un registru din care reie¿ea cå se fåcuserå
pentru el cheltuieli imaginare ¿i råmâne uimit de mårimea
veniturilor ¿i a debitelor încårcate în contul lui. ¥ntr-o zi, Felix îl
surprinde ascunzând sub du¿mea o mare sumå de bani.
Personajul este înså perceput mai mult prin prisma celorlal¡i
eroi. Felix în¡elege cå avari¡ia lui este mai mult o manie de a ¡ine
banii, dar cå o iube¿te mult pe Otilia ¿i se gânde¿te mereu la ea.
Otilia vede în papa - un om bun, înså are ciudå¡eniile lui, cam
avar. Pascalopol manifestå în¡elegere fa¡å de Costache,
considerându-l un om cam slab, cu ciudå¡eniile lui, dar bine
inten¡ionat.
Pentru a nu cheltui, båtrânul se hråne¿te prost ¿i îi hråne¿te la
fel ¿i pe cei pe care se aflå sub oblåduirea lui. Pentru a câ¿tiga bani
minte, în¿ealå, se ¡ine de mici negustorii, precum vânzarea de
manuale, cursuri, seringi studen¡ilor de la medicinå, då chiria¿ilor
restul în timbre (cåci are un debit), pune la cale tot felul de
combina¡ii. Se apucå så clådeascå o clådire nouå ¿i, în acest scop, ia
din banii lui Felix, administra¡i de el pânå la majorat. Pentru muncå
angajeazå ¡igani, pe care îi plåte¿te prost; cåråmida ¿i-o procurå
gratis, din casele demolate, plåtind doar transportul. Pe Felix îl
escrocheazå sistematic. Pentru cheltuieli îi mediazå, vorba vine, un
împrumut, în realitate îi då din proprii lui bani, ai lui Felix, cu ¡ârâita,
îi ia pentru maså ¿i gåzduire sume exorbitante. ¥n pragul
majoratului încearcå så-i impunå un contract oneros de închiriere.
Altfel, e leal, prevenitor, delicat cu el. Iubirea ¿i-o rezervå pentru
Otilia, pentru fe-feti¡a lui. ¥i face toate voile, se laså povå¡uit ¿i
dojenit de dânsa ¿i orice aten¡ie din partea ei îl umple de fericire.
¥ntr-un elan de afectivitate, e gata-gata, o datå, så-i dea bani, ca så-
¿i cumpere ce i-o pofti inima. Vârå mâna în buzunar, dar o scoate
goalå, cåci între timp i-a venit ideea cå ar fi mai bine ca fata så
meargå întâi så-¿i aleagå obiectul dorit. ªi dacå tot merge, så-l
re¡inå, sau eventual så-l plåteascå ea, iar tåticul are så o
despågubeascå la sfâr¿itul lunii, când are så fie mai înlesnit. Ca
så-i asigure Otiliei viitorul este pentru mo¿ Costache o obliga¡ie
moralå, cåci ¿i-a însu¿it, fårå acte, zestrea mamei ei. Este decis så-i

8
lase to¡i banii, dar nu vrea în ruptul capului så facå testament ¿i nici
så adopte vreo altå formulå legalå de transmitere a mo¿tenirii. Am
eu planurile mele cu Otilia mea. Maniac, båtrânul nu are puterea de
a se despår¡i fizic de bani ¿i îi crede în siguran¡å doar sub saltea sau
sub du¿mea. ¥n cele din urmå se hotårå¿te så depunå banii la
bancå, dar nu-i predå lui Pascalopol decât o treime din ei. Restul va
intra, în curând, prin furt, în mâinile lui Stånicå Ra¡iu. Prin acest
deznodåmânt, comedia vie¡ii lui Costache Giurgiuveanu dobânde¿te
în¡eles tragic, un tragism grotesc, sau cum scria Pompiliu
Constantinescu - sinistru.

Aglae Tulea
Aglae Tulea este, de fapt, adevåratul avar al romanului.
Reflectatå în oglinzi este våzutå astfel:
 baba absolutå, fårå cusur în råu (Weismann);
 femeie-tip [...] care nu poate fi ocupatå decât de un sentiment
deodatå (Pascalopol);
 o viperå (Otilia);
 Scârboaså femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bårbat, frate, to¡i-s
fleac pentru ea. Ambi¡ioaså ¿i veninoaså [...] o vråjitoare, n-are
inimå nici de un gram. (Stånicå Ra¡iu).
Portretul fizic al personajului este conturat încå de la început,
cu detalii precise care trimit la tråsåturile ei morale: Era o doamnå
cam de aceea¿i vârstå cu Pascalopol, înså cu pårul negru pieptånat
bine într-o coafurå japonezå. Fa¡a îi era gålbicioaså, gura cu buzele
sub¡iri, acre, nasul încovoiat ¿i acut, obrajii bråzda¡i de câteva cute
mari, acuzând o slåbire bruscå. Ochii îi erau bulbuca¡i ca ¿i aceia ai
båtrânului, cu care semåna pu¡in ¿i avea aceea¿i mi¿care moale a
pleoapelor. Era îmbråcatå cu o bluzå de måtase neagrå cu
numeroase cercule¡e, strânså la gât cu o mare agrafå de os ¿i
sugrumatå la mijloc cu un cordon de piele în care se vedea prinså de
un lån¡i¿or urechea unui cesule¡ de aur.
¥n toatå mimica ei, în toatå fizionomia ei, mocne¿te råutatea.
Pe Felix îl întâmpinå cu ostilitate, chiar din prima clipå. I se
adreseazå ar¡ågos ¿i cu un glas rågu¿it. Când i se spune cå båiatul
va urma medicina, tanti arboreazå o mi¿care sumbrå. Aflând cå va
locui la mo¿ Costache, se mirå prefåcutå ¿i, cu inten¡ia clarå de a
jigni, comenteazå: N-am ¿tiut: faci azil de orfani.
Distribuindu-¿i otrava, calculat, Aglae ¡ine så aminteascå, tot
timpul, Otiliei ¿i lui Felix cå sunt orfani, de parcå ace¿tia s-ar afla
într-o situa¡ie infamantå. La adresa Otiliei, î¿i permite cele mai
josnice insinuåri ¿i mojicii, rånind sentimentele ginga¿e ale lui
Pascalopol, aparent dialogând cu fiica sa: nu mai merge modestia
fetelor crescute cum se cade; apoi o întreabå pe Aurica (fire¿te,
retoric) dacå ¿tie så punå picior peste picior ¿i så se spânzure de
gâtul bårba¡ilor.

9
 Ura pentru tot ce este în afara familiei sale o orbe¿te ¿i,
pentru a umili pe cineva, e în stare så adopte cele mai detestabil
absurde atitudini. Odatå fiul ei Titi î¿i permite un gest necuviincios
fa¡å de Otilia ¿i fata îl pune la punct. Aglae se mânie foc, dar nu pe
el, cum ar fi normal, ci pe Otilia. Instrui¡i de Aglae, to¡i ai ei våd în
Otilia o depravatå.
Acreala, låcomia de bani, de avere, spiritul cârcota¿, invidia
maladivå, råutatea sunt tråsåturi ce alcåtuiesc tipul babei
absolute. E obsedatå de gândul cå Otilia va fi adoptatå de
Costache: Cât tråiesc eu niciodatå... ¥l dau pe mâna parchetului,
asta-i fac. L-a ame¡it stricata asta. Cine ¿tie ce-o fi între ei. Când
mo¿ Costache are primul atac, violen¡a pornirii ei acaparatoare
devine paroxisticå: Aurica! vino repede cå i-a venit råu lui
Costache! Cheamå-l ¿i pe Titi. Trece¡i dincolo, så nu fure vreunul
ceva. Casa e ocupatå sub comanda ei: Aici e casa fratelui meu ¿i
eu sunt unica lui sorå. Nimic nu se mi¿cå aici în caså ¿i nimeni nu s-
atinge de nimic. Trebuie så ståm aici, så påzim, n-o så låsåm în caså
un bolnav fårå sim¡ire, care nu vede, n-aude, cu stråini în caså.
Stråinii sunt, de fapt, Felix ¿i Otilia cårora le revine, pe bunå
dreptate, o parte din avutul lui mo¿ Costache.
Dintre cei trei copii, Aurica, Olimpia ¿i Titi, îl preferå pe cel din
urmå. Pe el îl ocrote¿te cu o sålbåticie înduio¿åtoare, lui îi scuzå ¿i îi
justificå toate indolen¡ele ¿i abera¡iile. Titi a råmas iar corigent din
cauzå cå îl persecutå ¿i fac asta fiindcå el e timid, nu e
îndråzne¡ ca al¡ii. Dacå lui Titi îi curge sânge din nas sau are un
junghi, sigur de vinå-i cartea: Poate ai citit mult - arzå-l-ar focul de
citit - ¿i ¡i s-a pus un junghi. Pe Felix, rugat så-l mediteze, îl prive¿te
cu du¿månie, ca pe un atentator la creierul fiului ei. Fiarå cu al¡ii,
Aglae Tulea este - în raport cu copiii ei - tandrå, în stare de orice
cruzime ¿i mi¿elie pentru ceea ce crede ea cå ar constitui fericirea
odraslelor; î¿i revarså asupra acestora afectivitatea distributiv, în
raport cu nevolnicia, deci cu nevoia de ocrotire a fiecåruia.
Avari¡ia personajului este evidentå. Ea nu acceptå så-¿i
interneze so¡ul într-un sanatoriu de teama cheltuielilor inevitabile;
refuzå så-i dea zestre Olimpiei, se împrumutå mereu de la
Pascalopol cu sume de bani, la jocul de cår¡i, promi¡ând vag a-i
înapoia cândva. Dupå al doilea accident vascular, profitând cå
mo¿ Costache nu se putea mi¿ca din pat, sub comanda ei, to¡i încep
så care lucrurile mobile în locuin¡a lor. Dupå moartea båtrânului,
Aglae dovede¿te o totalå lipså de umanitate. Ocupå casa
militåre¿te ¿i, în loc så se îngrijeascå de mort, ordonå tuturor så nu
spuie încå nimånui de cele întâmplate ¿i pune pe Marina så
påzeascå poarta ca så nu vinå cineva. ¥ncepe så caute banii cu
febrilitate, împreunå cu Olimpia ¿i Titi, trågând sertarele, desfåcând
garderobul, cåutând prin sobå etc. Stånicå, cel care furase banii,
pare a fi såvâr¿it un act justi¡iar, prin care sanc¡ioneazå cupiditatea
Aglaei.

10
 Antipatia autorului este evidentå. Resentimentele
romancierului accentueazå determinismului social. Valorile reper ce
pun în mi¿care ¿i motiveazå sentimentele ¿i aspira¡iile Aglaei sunt
ac¡iunile economice; ea reac¡ioneazå exclusiv sub imboldul setei de
înavu¡ire. Patima achizitivå ¿i instinctul feroce de proprietate
declan¿eazå un automatism primar, o dispropor¡ionatå desfå¿urare
de for¡e în raport cu obiectul: o sumå de bani, a cårei mårime nici nu
o cunoa¿te cu exactitate ¿i o clådire uzatå de vechime ¿i de lipsa de
îngrijire.

Stånicå Ra¡iu
¥ntre Costache Giurgiuveanu ¿i Aglae Tulea se a¿eazå
avocatul fårå procese Stånicå Ra¡iu, ipostazå a påtrunderii în via¡å
cu o mare låcomie de a-¿i face o situa¡ie prin familie. El are oroare
de meseriile lucrative, mul¡umindu-se cu mediocritatea lui liberå ¿i
sigurå, în a¿teptarea unei lovituri.
Portretul fizic este prins în câteva linii: era ro¿u la fa¡å, fårå så
fie propriu-zis gras, de o sånåtate agresivå, contrastând cu pårul lui
mare ¿i negru, foarte cre¡ ¿i cu musta¡a în chip de muscå. Un guler
tare ¿i înalt ¡inea o cravatå înfoiatå ca o lavalierå. Venise îmbråcat
într-un costum de soie-écrue deschis ¿i Felix fu izbit, de la început,
de lårgimea hainei ¿i de ridicula dimensiune a canotierei de paie,
care abia îi cuprindea pårul.
Contrastul semnalat de autor sugereazå lipsa de gust
vestimentar, dar ne avertizeazå ¿i asupra contrastelor
comportamentale, a temperamentului antitetic al personajului.
Stånicå vorbea sonor, rotund, cu gest artistic ¿i declamator.
Arta lui ¿i, implicit, principala însu¿ire este locvacitatea. Are un debit
verbal extraordinar. Flecåreala lui ia, în societate, tonalitå¡i de
retoricå solemnå; în general, insul nu converseazå, nu dialogheazå,
ci declamå, pronun¡å discursuri, bineîn¡eles, caragiale¿te. Lui Simion
Tulea îi spune: Domnule Tulea, câtå vreme ¿ade sub acela¿i
acoperåmânt cu mine, Olimpia e sub protec¡ia mea ¿i nu permit,
în¡elegi dumneata.... Chiar ¿i când are un singur interlocutor,
vorbe¿te numai el sau nu ascultå ce-i spune celålalt. Aflå ce-l
intereseazå studiindu-¿i interlocutorul, cåutând gândurile ascunse
ale acestuia. Are obiceiul så asculte pe la u¿i, så se vâre în sufletul
omului, de a se ¡ine dupå unii ca râia, de a nu dezarma, orice ar fi.
Dacå cineva îi taie elanul oratoric (scena cu Simion), Stånicå
påråse¿te ¡an¡o¿ încåperea dupå ce då bunå seara ceremonios,
dar nu se îndepårteazå de imobil; råmâne în stradå, de unde
pânde¿te ie¿irea cuiva din familie pentru a-i cere doi poli, cu titlu de
împrumut. Lui Pascalopol îi cere un ajutor bånesc, printr-o scrisoare
desperatå, pateticå. Pe socrul såu îl lingu¿e¿te pânå îi intrå în gra¡ii.
Limbu¡ia îl scoate din orice încurcåturå. El ¿tie så fie apoi la locul
potrivit ¿i în momentul potrivit, exact acolo unde nu este dorit, dar
are totdeauna o justificare pentru prezen¡a sa. Felix îl vede intrând

11
la el în camerå, îl întâlne¿te pe stradå, se ciocne¿te de el, ba acaså,
ba în alte pår¡i. Se poartå oriunde de parcå ar fi la el acaså,
cotrobåie¿te peste tot, fårå nici o jenå ¿i de fiecare datå subtilizezå
câte ceva. Pascalopol se treze¿te cu el în caså, neanun¡at. Stånicå
socote¿te de datoria sa så-l averizeze cå Otilia, cu care era informat
cå se logode¿te (?), cocheteazå cu Felix. De fapt este un intrigant
fårå pereche. ªtiind totul despre to¡i, Stånicå î¿i face o îndeletnicire
constantå din deconspirarea secretelor, din anun¡area ve¿tilor
proaste, din trivializarea prin indiscre¡ie a sentimentelor delicate,
din încâlcirea i¡elor. El urze¿te tot felul de combina¡ii pe care apoi le
destramå, spre a pune altele la cale. Felix îl ascultå amuzat, plictisit
ori enervat, dar cu urå niciodatå. Adesea îi gåse¿te circumstan¡e
atenuante: Dacå existå un colportor permanent de fleacuri, acela
era Stånicå. Asta era sigur.
Stånicå este licheaua simpaticå, e primit bucuros de toate
rudele. Scriitorul, omniscient, noteazå despre el: Adevårul era cå
Stånicå avea sim¡ familial ¿i cå familia lui împårtå¿a acest
sentiment. ¥n discu¡iile cu el, apar mereu expresii ca: unchiul
meu, måtu¿a-mea, mo¿u-meu, sorå-mea etc. Cåsåtorit cu
Olimpia, insistå cu asiduitate pentru a lua casa cåpåtatå drept dotå,
smulge câteva tablouri de la Simion, cere cele trebuitoare mobilårii
casei de la Aglae, cere bani de la oricine poate etc.
Cinic, pune la cale ¿i urmåre¿te clipa prielnicå pentru a pune
mâna pe banii lui mo¿ Costache, terorizându-l cu discu¡ii despre
testament, încercând så dovedeascå o eventualå iresponsabilitate a
acestuia. ¥n acest scop, aduce un anume medic. Pânå la urmå îi furå
båtrânului bani, provocându-i acestuia moartea.
Divor¡eazå de Olimpia ¿i se cåsåtore¿te cu Georgeta, care-i
oferea rela¡ii politice. O vreme este ¿i prefect, apoi proprietarul unui
blockhaus, pe bulevardul Take Ionescu. Unele gazete de ¿antaj îl
acuzå cå patroneazå tripouri ¿i cercuri de morfinomani.
Caragialesc prin constitu¡ia tipologicå, Stånicå Ra¡iu este, ca
individualitate totu¿i profund cålinescian, crea¡ie de neuitat a lui G.
Cålinescu (Dumitru Micu).

Otilia
Despre Otilia, scriitorul a spus cå este eroina sa liricå,
proiec¡ia lui în afarå, o imagine lunarå ¿i femininå, oglinda lui de
argint. Otilia este fata suavå, vioaie, de¿teaptå, spontanå, bine
crescutå, de¿i orfanå, fårå griji, alintatå, obi¿nuitå så nu ia lucrurile
în tragic, så facå numai ce vrea, så nu-¿i reprime capriciile,
amatoare de confort, chiar de lux, nu superficialå, nu u¿uraticå, în
stare så judece situa¡iile lucid, så nu se abandoneze elanurilor
necontrolate, imunå la romantisme, dar nu insensibilå, capabilå de
hotårâri îndråzne¡e, riscante. Enigma ei este enigma feminitå¡ii
înså¿i. Sub aparen¡a frivolitå¡ii se ascunde o fiin¡å încântåtoare.
Farmecul ei emanå din ambiguitatea comportamentului, din

12
contradic¡ie ¿i inconsecven¡å. Ea îl iube¿te sincer pe Felix, dar nu se
poate lipsi de Pascalopol, în ale cårui bra¡e a crescut, în lipså de
tatå, ¿i care îi asigurå, din toate punctele de vedere, o protec¡ie pe
care tânårul, fårå experien¡å de via¡å, nu e deloc sigur cå i-ar putea-
o procura. Otilia are de ales între certitudine ¿i risc, între pruden¡å ¿i
aventurå. Romantismul idealizant al lui Felix, cavalerismul desuet
abordat de tânår în clipa când i se oferå ¿ansa de a deveni so¡ul ei,
o decide pe fatå så punå capåt brusc, relativei duplicitå¡i în care se
men¡ine, optând pentru Pascalopol.
Nostalgia unei familii apare ¿i la Otilia. Ea sperå så fie înfiatå
de Costache Giurgiuveanu sau chiar de Pascalopol. Fa¡å de Felix are
gesturi protectoare, materne: ...vezi tu, eu mi-am pus în gând så
scot din tine un om ilustru!, completate de romancier prin
comentariu direct: Otiliei îi plåcea så îngrijeascå pe mo¿ Costache
¿i pe Felix ca pe ni¿te copii...
Chipul adolescentin al fetei este de la început o apari¡ie
angelicå, a¿a cum observå Felix. Mai întâi aude o voce cristalinå
venind de sus, apoi vede un cap prelung ¿i tânår de fatå, încårcat
cu bucle, cåzând pânå la umeri. Vestimenta¡ia sugereazå suple¡ea,
delicate¡ea, firea deschiså a eroinei: ¥n discu¡iile cu el, apar mereu
expresii ca fata, sub¡iraticå, îmbråcatå într-o rochie foarte largå pe
poale, dar strânså tare la mijloc ¿i cu o mare coleretå de dantelå pe
umeri, îi întinse cu franche¡e un bra¡ gol ¿i delicat. Portretul ei este
completat de Felix, dupå ce intrå în caså: Fata pårea så aibå
optsprezece-nouåsprezece ani. Fa¡a måslinie, cu nasul mic ¿i ochii
foarte alba¿tri, aråta ¿i mai copilåroaså între multele bucle ¿i gulerul
de dantelå.
Prezen¡a Otiliei învioreazå ¿i lumineazå casa lugubrå a lui
Giurgiuveanu. Mo¿ Costache o sorbea umilit din ochi ¿i râdea din
toatå fa¡a lui spânå când fata îl prindea în bra¡ele ei lungi.
Camera Otiliei o define¿te întru totul: o maså de toaletå cu
trei oglinzi mobile ¿i cu multe sertare, în fa¡a ei se aflå un scaun
rotativ de pian - sunt detalii semnificative. Dezordinea lucrurilor
dovede¿te firea exuberantå, dezinvoltå a tinerei. Lucrurile fine,
jurnalele de modå fran¡uze¿ti, cår¡ile, notele de pian amestecate cu
påpu¿i alcåtuiesc universul cotidian, spiritual al Otiliei, ascunzi¿ul
feminin, cum spune Cålinescu.
Amestec de copilårie ¿i adolescen¡å, cu instinct feminin sigur,
pårea cå ¿tie multe ¿i intimida pe bårba¡i. Comportamentul ei este
uneori imprevizibil ¿i tumultuos: aleargå prin iarbå cu picioarele
goale, se då în leagån, doarme în fân, cântå nebune¿te la pian,
tropåie pe scåri, fluierå, danseazå etc.
¥n conturarea personajului, romancierul folose¿te tehnica
modernå a perspectivelor multiple ¿i a observa¡iei psihologice.
Mo¿ Costache o sorbea umilit din ochi ¿i râdea din toatå fa¡a lui
spânå când îl îmbrå¡i¿a. Pentru Pascalopol este o mare
¿trengåri¡å, un temperament de artistå, o floare rarå, o fatå
mândrå ¿i independentå etc. Pentru Aglae ¿i Aurica, purtårile Otiliei

13
sunt asemeni fetelor fårå cåpåtâi ¿i fårå pårin¡i. Ea înså¿i se
analizeazå cu luciditate: Sunt foarte capricioaså, vreau så fiu
liberå!... må plictisesc repede, sufår când sunt contrariatå. Lui Felix
îi mårturise¿te deschis: ...eu sunt o zåpåcitå, eu sunt pentru oamenii
blaza¡i, care au nevoie de râsetele tinere¡ii, ca Pascalopol... eu te
iubesc în atâtea feluri, încât nu pot så analizez acum cât te iubesc
ca frate ¿i ca iubitå.
Cålåtoria la Paris, împreunå cu Pascalopol, o maturizeazå,
devine mai sigurå, mai con¿tientå de ea înså¿i, schimbare pe care ¿i
Felix o percepe: seriozitatea ei îl paraliza.
Otilia råmâne o enigmå a feminitå¡ii.

Felix
Reprezintå, în stare embrionarå, omul superior, care-¿i
canalizeazå întreaga activitate cu încordarea tipicå a voin¡ei spre un
¡el anume (Ion Bålu).
Personajul este descris încå din expozi¡iunea romanului: ...un
tânår de vreo optsprezece ani, îmbråcat în uniformå de licean, intra
în strada Antim, venind dinspre strada Sfin¡ii Apostoli cu un soi de
valzå în mânå, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiind obosit o
trecea des dintr-o mânå într-alta..., Uniforma neagrå îi era strânså
bine pe talie, ca un ve¿mânt militar, iar gulerul tare ¿i foarte înalt ¿i
¿apca umflatå îi dådeau un aer bårbåtesc ¿i elegant. Fa¡a îi era
juvenilå ¿i prelungå, aproape femininå din pricina ¿uvi¡elor mari de
pår ce-i cådeau de sub ¿apcå, dar culoarea måslinie a obrazului ¿i
tåietura elinicå a nasului corectau printr-o notå voluntarå întâia
impresie.
Scriitorul întocme¿te o adevåratå fi¿å autobiograficå a
personajului. Felix Sima sose¿te în Bucure¿ti venind de la Ia¿i, unde
fusese elev în clasa a VIII-a a Liceului internat. Tatål såu, Iosif Sima,
medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude de sânge.
Singura lui sorå, so¡ia lui Costache Giurgiuveanu, murise ¿i ea
demult. Våduv el însu¿i, doctorul î¿i ¡ine copilul mai mult prin
internate. Dupå o boalå lungå, moare ¿i el, låsându-i lui Felix un
depozit de bani ¿i o caså veche, dar solidå ¿i rentabilå. Pentru
administrarea acestor bunuri, fusese indicat Costache Giurgiuveanu,
cumnatul såu, la care descinde, în iunie 1909, Felix.
Drumul devenirii profesionale se împlete¿te cu cel al
dragostei. Criza eroticå prin care trece Felix este descriså prin
acumulåri succesive. Comportamentul Otiliei îl deruteazå. George
Cålinescu surprinde cu finå intui¡ie mi¿cårile suflete¿ti de o
ingenuitate seraficå ale tânårului naiv ¿i entuziast. Pagini întregi
descriu cu luciditate stårile psihice ¿i fizice prin care trece Felix:
nelini¿te ¿i incertitudine, adora¡ie ¿i deznådejde, gelozie ¿i fericire.
Atrac¡ia pentru Otilia devine din ce în ce mai tiranicå. Noaptea,
chipul ei îl urmårea în tot timpul. Neputând sta cu Otilia, stå cu
lucrurile ei; din obiectele ¿i dezordinea camerei reconstituie

14
mi¿cårile ei. Avea crize de sensibilitate ¿i reverie. Ascultând-o pe
Otilia cântând la pian se vedea trecând într-o tråsurå deschiså,
nemi¿cat, fårå zâmbet, privind rece înaintea lui. ¥¿i imagina cum o
salveazå pe Otilia de to¡i vråjma¿ii. Generozitatea lui se întindea ¿i
asupra lui mo¿ Costache, cåruia, ruinat, îi oferea un azil, de dragul
Otiliei, ¿i chiar asupra lui Pascalopol pe care-l visa bolnav, senil,
readus la via¡å prin sfor¡årile sale de medic.
Când Otilia este plecatå la Paris ¿i nu-i råspunde la scrisori,
trece prin ståri chinuitoare: mânie, gelozie, îl cuprinde dorin¡a de a
merge pe jos în frig pânå la Båneasa etc. Clipele caste, petrecute
noaptea, în odaie cu Otilia, îi umplu inima de fericire, pentru ca apoi
så fie torturat de îndoieli. Fa¡å de Pascalopol simte când gelozie,
când simpatie.
Experien¡a eroticå, împlinitå prin cunoa¿terea Georgetei, îl
maturizeazå ¿i-l face så priveascå altfel imaginea Otiliei. Chipul ei îi
råmâne, pentru totdeauna învåluit în mister.
Felix este martor ¿i actor, prin intermediul lui scriitorul
consemnând destinele personajelor romanului. El este, alåturi de
Otilia, una din vocile scriitorului.
Eroul nu se mul¡ume¿te cu o banalå carierå de doctor.
Ambi¡iile sale sunt mai mari. Publicarea unui articol într-o revistå
stråinå îl umple de fericire. Indiferen¡a simulatå a colegilor îi
determinå un complex proces de con¿tiin¡å. Viitorul îl vede sub
semnul unei activitå¡i ¿tiin¡ifice neîntrerupte: Singura carierå în
care un om normal, cum må socotesc, poate ajunge în frunte, numai
prin voin¡å, este aceea ¿tiin¡ificå. El vede în femeie un partener al
propriilor idealuri. El se confeseazå astfel Otiliei: n-a¿ putea suferi
så fiu al doilea într-o categorie de oameni!. Felix nu urmåre¿te
îmbogå¡irea, ci gloria. A ales medicina spre a fi sigur de reu¿itå. El
este antipodul lui Titi Tulea sau Stånicå Ra¡iu. Felix este tânårul care
nu poate accepta existen¡a ternå, burghezå, decis så exadeze din
cercul strâmt al acesteia. Våzut din perspectiva Otiliei, el este un
Luceafår. Ea îl iube¿te ¿i l-ar urma pe drumul incomod pe care ¿i l-a
ales, dar nu poate renun¡a la traiul lipsit de complica¡ii oferit de
Pascalopol. ¥nfrângerea lui Felix în sfera eroticå e de naturå a-l
îndârji ¿i mai mult în hotårârea de autorealizare pe plan profesional.
Felix devine profesor universitar, specialist cunoscut, autor de
memorii ¿i comunicåri ¿tiin¡ifice, colaborator la tratate de medicinå
cu profesori francezi.
Finalul deschis al romanului întåre¿te impresia de vis
tulburåtor al iubirii adolescentine ¿i proiecteazå un personaj
complex, de excep¡ie: Unde era Otilia de altådatå? Vorbele lui
mo¿ Costache îi råsunå limpede în ureche: Aici nu stå nimeni!.

Leonida Pascalopol
Este o crea¡ie remarcabilå, expresie a rafinamentului, a
bunului sim¡ ¿i a generozitå¡ii.

15
 Portretul întocmit de autor pune în luminå pozi¡ia socialå,
tråsåturile fizice ¿i morale. Un bårbat de vreo cincizeci de ani,
oarecum voluminos, cårnos la fa¡å ¿i rumen ca un negustor.
Autorul remarcå fine¡ea pielii ¿i tåietura englezeascå a mustå¡ii
cårunte. Un lan¡ greu de aur îi atârnå la vestå, hainele sunt din stofå
finå, emanå un parfum discret asociat cu mirosul de tabac;
manierele sale dezvåluie o educa¡ie aleaså.
Scena jocului de cår¡i, în jurul mesei, surprinde rela¡iile dintre
personaje. Pascalopol este våzut prin reflexiile lui Felix, abia sosit în
casa lui Giurgiuveanu. El î¿i då seama cå nu patima jocului îl aduce
aici pe Pascalopol: era un om inteligent, prea ståpân pe sine ca så
se lase, din vi¡iu, ciugulit de to¡i. Era evident cå el venea pentru
Otilia.
Om de lume, Pascalopol este pentru Otilia un bårbat ¿ic ¿i
singur, såracul. Este un mo¿ier care-¿i îngåduie lux ¿i rafinament
spiritual. Neîmplinit matrimonial, este îndrågostitul matur,
dezamågit ¿i trist pentru cå nu tråie¿te decât o iluzie. Barca
salvatoare de care se aga¡å este Otilia. Aurelia Tulea nu se în¿ealå,
totu¿i, când afirmå, vulgar, cå e mort dupå Otilia. Doar ea conferå
vie¡ii sale sens. Am nevoie de domni¿oara Otilia, ea e micul meu
vi¡iu sentimental, se confeseazå el lui Felix. Nevoia de Otilia este
esen¡ialmente sufleteascå. Tot ce sperå din partea ei pentru sine
este de a fi admis în preajma ei. ¥n schimbul acestui privilegiu, e în
stare så suporte orice, så frecventeze o societate vulgarå, så îndure
cu stoicism limbu¡ia panglicarå a lui Stånicå ¿i în¡epåturile
veninoase ale Aglaei. Lui Felix nu-i poartå du¿månie, se comportå
fa¡å de el cu o solicitudine ¿i o tandre¡e dezarmante. Dacå e nevoie,
îl ajutå din umbrå, cu discre¡ie. Costache nevrând så-i plåteascå
taxele de înscriere la Universitate, o face el, fårå ca tânårul så ¿tie ¿i
spunându-i dupå aceea cå nu-i datoreazå nimic, întrucât
Giurgiuveanu i-ar fi rambursat banii, între timp. Concuren¡a
sentimentalå a tânårului îl umile¿te, dar dacå Otilia ar vrea så se
mårite cu el, n-ar încerca s-o opreascå. ¥¿i permite doar så-l
sfåtuiascå pe Felix a nu face pasul înainte de a se gândi bine la
implica¡iile lui ¿i la råspunderile pe care ¿i le-ar asuma. Pascalopol
are noble¡a sufleteascå.
El îi vorbe¿te lui Felix despre sine, în intimitatea conacului såu
de la mo¿ie. Tânårul aflå astfel cå acesta fåcuse studii în Germania,
apoi la Paris, cålåtorise prin mai toatå Europa, mo¿tenise de la
pårin¡i o mare mo¿ie; aflå apoi cå-i place så cânte la flaut, cå e o fire
boemå.
Personajul se define¿te prin tehnica balzacianå folositå de
scriitor, care descrie, în detaliu, interiorul casei: Feciorul care pare a
fi un om de la mo¿ie, mai iste¡, îmbråcat în livrea, îi cheamå la ceai
¿i Felix avu ¿i în sufragerie prilejul så-¿i dea seama cå modestul
Pascalopol din strada Antim era acaså la el un om foarte sub¡ire. ¥n
locul obi¿nuitei garnituri, mo¿ierul strânsese mobile de diferite stiluri
¿i vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în
stilul Rena¿terii ¿i pe care, zicea gazda, l-a cumpårat în Normandia.

16
Pe dulapuri, în cuiere ¡åråne¿ti, se îngråmådeau ulcele ardelene¿ti ¿i
poterie occidentalå, printre care câteva perugine de la începutul
secolului al XVI-lea. Ceaiul însu¿i fu servit în ce¿ti de por¡elan sub¡ire
japonez.
Pascalopol se considerå un ratat ¿i vrea ca aspira¡iile lui
artistice så le realizeze în Otilia. Ea îl considerå un om de mare
caracter, care a fost foarte bun cu ea. Nu-l cuno¿ti pe Pascalopol -
îi spune ea lui Felix. E de o råbdare nemaipomenitå ¿i mai cu seamå
îi place så fie consultat. E politicos cu tanti Aglae ¿i cu to¡i, numai ca
så aibå sentimentul cå se aflå într-o familie. N-are pe nimeni.
Pascalopol se define¿te singur ca un suflet de mo¿ier prozaic
în care se ascunde pu¡in romantism.

Aurica
Fiica Aglaei ¿i a lui Simion Tulea, este un personaj memorabil.
Fatå båtrânå, plinå de complexele inerente neîmplinirii erotice, ea î¿i
tråie¿te drama paradoxal, pe de o parte afi¿ând o pudibonderie
absurdå, pe de alta legându-se de bårba¡i ¿i operând chiar, pudratå
strident, raiduri pe Calea Victoriei, în cåutarea unei aventuri.
No¡iunea de bårbat îi inspirå o venera¡ie misticå ¿i cåsåtoria îi pare
un miracol. Se informa despre toate nun¡ile cunoscu¡ilor, mergea la
toate måcar în tinda bisericii, cerceta mireasa înainte ¿i dupå
eveniment ¿i aråta în fa¡a mirelui o stimå pierdutå. Colec¡iona
betealå de la nun¡i ¿i consulta ghicitoarele cu frenezie. Fetelor cu
noroc le poartå o du¿månie de moarte; vestea unei logodne îi
provoacå accese de isterie. Plânge din senin la auzul unei muzici.
Cumplitele refulåri se convertesc, din ce în ce mai få¡i¿, într-o urå
otråvitå pentru Otilia, dezmå¡ata cåreia îi atribuie, cu oroare
prefåcutå, fericirile scandaloase dorite de ea înså¿i. Ura aceasta îi
întunecå judecata. Fåcându-i lui Felix avansuri fårå perdea, Aurica o
calificå, totu¿i destråbålatå, în fa¡a lui, pe Otilia, ¿i se mirå cum un
tânår a¿a de distins ¿i de familie bunå ca el consimte så iaså pe
stradå cu o zvåpåiatå fårå cåpåtâi ¿i fårå pårin¡i. Slabå, uscatå,
crispatå, cu bårbia tot mai ascu¡itå, cu fa¡a pergamentoaså, pårul
rårit, cu ochii înconjura¡i de gropi mari vinete, vopsitå tot mai
violent, ea se întreabå ce-o fi våzând Pascalopol la Otilia ¿i dacå
Otilia poate så placå cuiva. Ura Auricåi fa¡å de Otilia devine mai
înver¿unatå decât aceea a mamei sale. Când, în urma celui de-al
doilea atac suferit de Costache Giurgiuveanu, familia då nåvalå ¿i
pune ståpânire pe caså, Aurica vrea numaidecât pianul Otiliei. Ce
importan¡å avea cå i-l låsase mama sa. Unde scrie asta? Are act?
Aglae trebuie så intervinå ¿i s-o tempereze.
Råutatea n-o împiedicå pe Aurica de a fi, în anumite
circumstan¡e, afectuoaså cu perfidie. La înapoierea Otiliei de la
Paris, î¿i cere, prin Stånicå, iertare cå o jignise, vine så o vadå, o
sårutå. Când Otilia îi dåruie¿te din proprie ini¡iativå pianul, simulând

17
a nu ¿ti cå voise så i-l ia, face ochii mari, o sårutå zgomotos ¿i
declarå patetic cå o iubise întotdeauna, fiindcå a fost sincerå.

Titi Tulea
Este integral (ca tip caracteriologic, ¿i nu doar ca
individualitate) produsul intui¡iei lui George Cålinescu. El este
repetentul tembel, debilul mintal, degeneratul. Mo¿tenind fizicul
tatålui, inclusiv barbi¿onul, prefigurat de câteva tuleie, tânårul Tulea
a mo¿tenit ¿i talentul lui Simion. Este ¿i el artist. Dacå nu
brodeazå perne, picteazå, iar pere¡ii casei sunt ornamenta¡i cu
produc¡iunile sale. Tablourile lui sunt copii dupå cår¡i po¿tale
ilustrate ¿i dupå felurite fotografii, executate cu virtuozitate, dar
plat, fårå nici un efort de reinterpretare. Titi se pricepe ¿i la vioarå,
pu¡in, atât cât så poatå cânta lucruri u¿oare ¿i dupå ureche, ¿i nu
inten¡ioneazå så avanseze, rezervându-¿i aceastå ambi¡ie pentru
mai târziu (peste câ¡iva ani). Deocamdatå, pictura îl solicitå în
asemenea måsurå, epuizându-l intelectual, încât nu-i mai råmâne
putere pentru nici o altå activitate cerebralå. Din cauza picturii nu
poate face fa¡å nici obliga¡iilor ¿colare. Are douåzeci ¿i doi de ani ¿i
n-a absolvit liceul. Angajându-se så-l pregåteascå, Felix descoperå la
el o inapeten¡å totalå pentru învå¡åturå ¿i pentru orice act de
cunoa¿tere. Declarå cå nu are timp så citeascå ¿i cå atunci când o
face, îl doare capul. ¥nduplecându-se, o datå, så ia de la Felix o
carte cu împrumut, cu condi¡ia så fie frumoaså ¿i primind o edi¡ie
ilustratå din Månåstirea din Parma, i-o restituie necititå, dar
îmbråcatå îngrijit în hârtie albastrå, cu explica¡ia cå i-au plåcut mult
desenele ¿i a copiat câteva. Pasiunea lui este de a desena copiind, a
caligrafia ¿i a lega sau måcar a înveli cår¡i ¿i caiete. Avea albume în
care copia cu o caligrafie armonioaså fel de fel de poezii cu ini¡iale
figurate ¿i colorate. Legåtura ¿i cartonarea albumelor era opera lui.
Unele din manualele de ¿coalå ¿i le-a copiat integral în caiete, nu
pentru a economisi bani, ci pentru cå a¿a îi place. Copiazå ¿i note
muzicale. Så picteze dupå naturå nu-i place. Så înve¡e nu-i place ¿i
când Felix vrea så-i dea lec¡ii, amânå ¿edin¡a pentru a doua zi, cu
pretextul cå nu se simte bine. Dacå se întâmplå så aibå oarecum
chef de carte, pretinde meditatorului så-i dea toate cuno¿tin¡ele de-
a gata, traducându-i, de pildå, un text latinesc, cuvânt cu cuvânt,
pentru ca el så scrie traducerea între rânduri. Dar ¿i aceastå trudå îl
ostene¿te repede, provocându-i durere de cap. Adeseori extenuat de
eforturi, Titi se duce så se legene. Caracteristica esen¡ialå a
tânårului, våditå în toate manifestårile, e o lipså de personalitate,
patologicå. Major, el nu se poate descurca singur nici în cele mai
banale împrejuråri. Pentru orice fleac apeleazå la ajutorul mamei.
Mama e pentru el autoritatea supremå, întruparea ¿tiin¡ei ¿i puterii
absolute. Când trebuie så se însoare, aventurierul fårå voie råmâne
confuz: Dar eu... trebuie så-ntreb pe mama, dacå vrea mama.
Dupå cåsåtoria încheiatå în tainå, invitat de cumna¡ii ofi¡eri, în

18
termeni energici, så se comporte fa¡å de sora lor civilizat, Titi începe
så ¡ipe: Så nu må insulta¡i, mågarilor, cå vå spun la mama. Este
evident cå tânårul este bolnav. Debilitatea în virtutea cåreia
beneficiazå în familie de un statut de trântor ¿i i se satisfac toate
capriciile e debilitate mintalå, imbecilitate. Conduita sa e a unui
personaj de comedie, dar substratul este tragic.
O tragedie parcurge, în chip mult mai evident, ¿i Tulea
båtrânul, aduså ¿i ea la o expresie comicå. Din prima clipå,
personajul face asupra lui Felix o bizarå impresie prin înfå¡i¿area lui
neobi¿nuitå, subliniatå de vestimenta¡ia burlescå: broboadå pe
umeri, papuci verzi în picioare. Simion Tulea poartå mustå¡i pleo¿tite
¿i un mic smoc de barbå, ochii îi sunt grozav de spålåci¡i ¿i nu
vorbe¿te deloc. Stå la o måsu¡å ¿i brodeazå o bucatå de etaminå.
A¿a se comportå în societate, constant. Nu acordå aten¡ie discu¡iilor
din jur, nu vede pe nimeni ¿i brodeazå fårå încetare, absorbit cu
desåvâr¿ire. Dacå cineva îl provoacå, reac¡ioneazå urât. Nu suportå
så i se vorbeascå despre Olimpia ¿i mai ales despre obliga¡ia lui de
a-i da zestre. E¿ti un punga¿, råcne¿te la Stånicå - nu e fata mea,
nu dau nimic.... Purtårile, reac¡iile, vorbele lui sunt ale unui nebun.
Ajunge så se creadå Iisus Hristos. Nebunia lui nu este înså chiar atât
de obi¿nuitå. Schizofrenic, Simion Tulea delireazå, înså elucubra¡iile
sale nu sunt lipsite de coeren¡å. Hristos, dezvåluie el celor care-l
ascultå, e råspândit în toate, iar lumea îl urmåre¿te ¿i-l
råstigne¿te. Gåsindu-se ¿i în el însu¿i, în Tulea, ca de altfel în to¡i
oamenii, se cheamå cå båtrânul artist este Iisus, sau mai bine zis,
a fost, cåci, prigonit, duhul cristic a fugit de pe påmânt ¿i, în
consecin¡å, toate au råmas goale, moarte. Marea lui suferin¡å este
aceea de a constata cå i-au fost råstignite hainele: ...uita¡i-vå la
pantaloni, cum mi i-au decolorat, mi-au båtut hainele pe cruce.
Asemenea lui Titi, Simion Tulea e un personaj exclusiv
cålinescian.

Olimpia
Este, fizice¿te, leitå tatål ei, iar de la mamå n-a mo¿tenit
nimic, nici în latura sufleteascå. Diametral opuså temperamentului
so¡ului såu, Olimpia e femeia ternå, indolentå. Måslinie la chip, u¿or
planturoaså, cu bårbia despicatå în douå, cu sprâncenele arcuite
viguros ¿i cu început de musta¡å, ea vorbe¿te pu¡in, moale,
senten¡ios ¿i cu o mare convic¡iune. ªtearså, abulicå, ea suportå
pierderea copilului cu mult calm, aproape ca o u¿urare, ¿i
asiduitå¡ile amoroase ale so¡ului ei o plictisesc. Când acesta,
exasperat de a constata cå, de¿i încå capabilå de a da fii, se
sustrage de la îndatoririle morale fa¡å de societate, îi aduce la
cuno¿tin¡å hotårârea lui de a divor¡a, Olimpia îl ascultå indiferentå,
topitå de somn, iar dupå ce terminå, cascå ¿i adoarme adânc. Nu e
de mirare cå, dupå ce nu mai are nevoie de ea, întrucât ob¡inuse

19
prin furt ceea ce spera så ob¡inå de pe urma unchiului ei, Stånicå o
abandoneazå.

20