Sunteți pe pagina 1din 23

EGIPT

In anul 3200 a. Chr., NARMER a unit Egiptul de Sus si de Jos formand un regat de la
Assuan la Marea Mediterana.
Capitala a fost stabilită la Tinis- 100 km S de Teba; Narmer a pus, insa, bazele orasului
Memfis= “balanta dublei tari”.
Egiptul e impartit in nome (sepet). 38 de provincii sunt asezate sub autoritatea unui
functionar delegat de puterea centrala.
Administratia centrala era formata din mai multe case regale:
-casa ogoarelor
-casa apelor- planifica irigatiile pe baza observarii Nilului
-casa alba- finantele suveranului
-casa rosie- cultul funerar regal
Nomarhii= adj-mer aveau obligatia sa intretina canalele.
Litigiile juridice erau rezolvate in capitala fiecarei nome de tribunalul djaddjat.
Sarbatoarea Sed= jubileul regal de 30 ani, celebrat pentru prima data de regele
UDIMU garanta perenitatea domniei.
DJER, urmasul lui Narmer organizeaza primele expeditii militare spre Nubia si
carierele din desertul Arabiei, intre Nil si Marea Rosie.
Varsta de aur a primului regat incepe odata cu dinastia a III-a- cu domnia lui DJOSER
( ~2778 a.Hr.) si continua pana la dinastia a VI-a- 2200 a.Hr. Este perioada Regilor-Zei
de la Memfis.
Titulatura regala contine 5 titluri, insotite de 5 nume:
-Horus- ii asigura suveranului protectia pasarii sacre, patroana orasului
Hierakopolis,
-nebty= asigura tutela zeitelor Nekhbet (zeita vultur a Sudului) si Uadjit (zeita
cobra a Egiptului de Jos), reprezentata prin uraeus,
-Horus de aur (sub Keops),
-nesut-bit= care apartine trestiei si albinei= Rege al Egiptului de Jos si de Sus,
-fiu al lui Re.

1
Fiii suveranilor erau mari preoti ai sanctuarelor reprezentative: REHOTEP (fiul lui
SNEFRU) a fost preot al lui Re la Heliopolis.
Suveranii din dinastia a V-a au nume theoforice cu particula Re: SAHURE (Re sa ma
ocroteasca), NEFERIRKARE (desavarsit este cel ce infaptuieste Ka-ul lui Re), lucru
explicabil prin faptul ca primul rege al dinastiei, USERKAF- era fiul printesei
NEFERHETEPES (fiica lui DEDEFRE, care a domnit in dinastia a IV-a, intre KEOPS si
KEFREN) si a unui preot din Heliopolis.
La Memfis, se consolideaza cultul lui Ptah.Cele doua aspecte ale puterii sunt legate
de verbele “udj-medu”=a comanda si “udja”=a cantari, a judeca.
Odata cu Snefru (2720 a.Hr.), regele a delegat o parte din prerogativele sale unui
tjati= vizir, seful justitiei, vistieriei, armatei, lucrarilor publice, transporturilor fluviale.
Consiliul celor 10 ii numeste pe conducatorii departamentelor.
-se dezvolta clasa scribilor
Nomarhii celor 38 de provincii isi pastreaza prerogativele, cei din Sud, aflati mai
departe de autoritatea centrala, exercitandu-si superioritatea asupra preotilor locali.
Casta sacerdotala primeste privilegii de imunitate si ereditate.
Primele expeditii:
-2770-DJOSER cucereste regiunea dintre Assuan si Takompso ;
-2720-campania lui Snefru in Nubia (pentru aur), de unde aduce 7000 de prizonieri, apoi
in Libia.
-~2400- in vremea lui PEPI I, MERENRE si PEPI al II-lea sunt organizate 4 expeditii
pana in Sudan.
-pe la 2500- Sahure trimite prima expeditie in tara Punt (in apropierea Somaliei actuale),
de unde se importa abanos, fildes, aur.
La sfarsitul dinastiei a VI-a (~2260), varsta inaintata a lui PEPI al II-lea (cu o domnie
de 90 de ani), a determinat prabusirea institutiei faraonice sub pretentiile nomarhilor,
preotilor si poate, si a unei opozitii din partea claselor de jos).
Nomazii din Canaan ataca partea orientala a Deltei. Pentru un secol (dinastiile VIII-
X), situatia politica a fost precara. Redresarea s-a produs abia in vremea principilor
ANTEF, originari din cetatea Tebei, pe la 2160 a.Hr. Este vremea faraonilor
AMENEMHAT si SESOSTRIS.

2
Amenemhat I redelimiteaza nomele. El pune administratia provinciala sub autoritatea
regala, interzicand transmiterea ereditara a functiilor. (Sesostris III desfiinteaza functia).
Vizitiul va fi secondat de cele “30 de capetenii de la miazazi”. Tot Amenemhat I a
construit la hotarele de NE ale Deltei, zidurile suveranului (un sir de fortarete de la
Pelusium la Heliopolis).
Egiptul isi impune hegemonia in Retenu- provincie feniciana, ceea ce a asigurat
controlul drumurilor comerciale ale Asiei.
Sesostris I si urmasii au reusit egiptenizarea teritoriilor nubiene si sudaneze (tarile
Wawat si Kus).
Dinastia a XII-a impune cultul lui Amon-Re si al lui Osiris.

Perioada ofensiva. Tutmosizii

Inceputul marelui val de migratii a fost marcat pe la anul 2000 a.Hr. (inceputul celei
de-a XII-a dinastii) de populatiile ariene, originare din zonele septentrionale ale Marii
Caspice si Marii Negre.
Iranul e invadat de mezi si persi, iar in Anatolia ia nastere regatul hitit. La izvoarele
Tigrului si Eufratului, statul Mitani isi impune suprematia asupra huritilor.
In Babilon, dupa moartea lui Hammurabi se instaleaza dinastia kassita.
In fata invaziilor, semitii autohtoni se retrag spre sud, patrunzand in Egipt, dupa
moartea lui Amenemhat al IV-lea. Izvoarele egiptene ii denumesc heqan khanet=stapanii
tarilor straine (hyksos in limba greaca).
Sub DIDUMES al II-lea (penultimul din dinastia a XIV-a), prin 1690, hiksosii
cuceresc intregul Egipt, impunandu-si propriul rege-pe SALITIS, cu care debuteaza
dinastia a XV-a. Cam tot acum, s-a instalat tribul israelit in Egipt.
Pana in 1580, pe tronul Egiptului se succed doua dinastii straine.
Renasterea a pornit din sud, din Teba, in jurul careia s-a format un mic regat, cu 2
diviziuni teritoriale, sub administratia unui vizir= dinastia a VII-a, contemporana cu
dinastia a XVI-a hiksosa.

3
SEKENENRE- TAA si fiii sai, KAMES si AHMOSIS au eliberat succesiv
Hermopolis şi Memfis, dezmembrand coalitia hiksosi-kus. Hiksosii sunt izgoniti pana in
Canaan.
In 1580, Ahmosis intemeiaza dinastia a XVIII-a, prima dintre “dinastiile glorioase”.
Dintre regatele Orientului Apropiat (Mitani, Hati, I.Babilonului si Regatul Asiriei),
Mitani, cel mai puternic isi extinde dominatia spre est (Asiria, viitoarea Armenia,
Fenicia), cu scopul de a-si deschide acces la marile artere comerciale (tinuturile
Kizuwatna si Arzawa, care inchideau M.Mediterana). Obiectivul principal era dominarea
porturilor feniciene aflate sub hegemonie egipteana. Mittani a incercat sa formeze o
coalitie anti-egipteana, pentru a ajunge la Mediterana. Astfel se explica politica egipteana
de cucerire cu character defensiv.
Primii cuceritori au fost AMENOFIS I si TUTMOSIS I (incepand cu 1550, conform
inscriptiei de pe stancile de la Tombos. Intre a III-a cataracta a Nilului si Eufrat a luat
nastere Imperiul Egiptean.
Dupa moartea lui TUTMOSIS II, sotia sa, regina HATSEPSUT a detinut puterea 23
de ani, sub pretextul regentei.
In 1480, cand Tutmosis III preia tronul, situatia politica era agravata de amenintarea
Asiei.
Kadesul (pe Oronte, in Campia Bekaa)a devenit centrul unei coalitii antifaraonice,
sprijinita in realitate de catre Mittani si formata din 320 de capetenii. Egiptul si Mittani
raman in razboi timp de 20 de ani, evenimentele fiind relatate de Analele lui Tutmosis al
III-lea (225 de randuri de text a 25m lungime), pe peretii coridorului din jurul altarului
lui Amon-Re de la Karnak.
Tutmosis III distruge coalitia, in 17 campanii. In campania a 8-a face o incursiune in
regatul Mittani. In primele 4 campanii a recastigat Canaan si Retenu, iar in campaniile 5-
8 isi asigura puncte de sprijin de-a lungul tarmului fenician; campanile 9-17 sunt
incursiuni de inspectie efectuate chiar de faraon. In ultima campanie, Kades si Mittani
sunt infrante. Toate statele ii sunt acum tributare.
Tutmosis III a organizat posesiunile straine ale Egiptului in 2 grupe de teritorii:
-Nubia si Sudan pana la a 4-a cataracta a Nilului,
-Asia-pana la Eufrat.

4
In Africa, este mentinuta administratia coloniala, instalata de SESOSTRIS si
AMENOFIS I; teritoriile sunt administrate de un functionar egiptean, numit “capetenia
tarilor de le miazazi”, fiul regal al Kus-ului), asistat de doi locotenenti, pentru provinciile
Wawat si Kus.
In provinciile asiatiace, politica administrativa a fost mult mai indulgenta: fiecare stat
si-a pastrat autonomia intr-un cadru administrativ general. In provincii erau numiti
guvernatori egipteni, cu rolul de a percepe impozitele in natura; se contureaza astfel o
viziune federativa.
Nubia si Sudanul sunt considerate in continuare dependinte firesti.

Conceptia diplomatica

AMENOFIS II (1450), succesorul lui TUTMOSIS III consolideaza cuceririle prin


doua campanii militare in Asia. In campania din 1441 sunt luati 71.000 de prizonieri
(“stela de la Memfis”), din care 3600 “apiru” (poate evrei).
Pana in 1380 a fost pace, o pace pastrata prin eforturi diplomatice.
Faraonul semneaza primul tratat cu SAUSTATAR- regele din Mittani, din cauza
amenintarilor hititilor. Tratatul a fost reinnoit de Tutmosis IV (fiul lui Amenofis II) si
ARTATAMA I. Alianta (anti Hati) a fost marcata si de casatoria lui Tutmosis cu fiica
regelui din Mittani, mama lui Amenofis III.
Casatoriile cu printese straine au devenit evenimente importante ale diplomatiei
rameside. Pentru a intretine relatiile comerciale cu Babilonul, Amenofis III se casatoreste
cu fiica, apoi cu sora regelui KADASMAN-HARB I; cere apoi in casatorie, succesiv, pe
sora si fiica regelui TUSRATTA din Mittani, iar “marea sotie regala” TI era probabil de
origine feniciana.
Ambasadorii acreditati pe timpul unei misiuni (dar fara post fix) circulau intre curtile
orientale, indeplinind misiuni politice sau de curtoazie.
In “cancelaria tarilor straine” se pastreaza corespondenta cu regii asiatici, limba
diplomatica fiind akkadiana.
Protocolul strict al formulelor si uzantelor marcheaza primele reguli de drept
international, pus sub garantia divinitatilor.

5
Ascensiunea preotilor lui AMON in functiile civile pare insa a tulbura echilibrul
intern. Preotii HOPUNESEB si MENKHEPERENSEB (in vremea lui HATSEPSUT si
TUTMOSIS III) au fost inalti demnitari ai statului. HERI- sub Amenofis II a fost
guvernator al Egiptului de Sus.
Amenofis IV a reactionat impotriva ascensiunii in demnitati civile a preotilor lui
Amon. In cei 14 ani de conflict intern, situatia externa s-a agravat.
Dupa 1380 (sfarsitul domniei lui Amenofis III) s-a produs ascensiunea regelui hitit
SUPILULIUMA, care intervine in conflictul dintre statele Mittani si Huri, aliindu-se cu
regele hurit ARTATAMA II. Mittani şi intreg tinutul de N al Siriei actuale sunt cucerite
de alianta hitito-hurita.
Regele Byblos-ului, secondat de alti printi fenicieni cere ajutorul faraonului.
Amenofis III, deja batran abandoneaza insa provinciile egiptene asiatice din N si incheie
cu SUPILULIUMA un tratat de alianta. Limita posesiunilor egiptene este retrasa pe
Oronte.
Babilonul incheie alianta cu Hati, iar Mittani cu hititii lui SUPILULIUMA.
Incep amenintarile din partea regatului Hati.
Inceputul domniei lui Amenofis IV este marcat de moartea guvernatorului egiptean,
resident la Simyra (port fenician), ucis de regele din Amuru, vasalul lui Supiluliuma. In
Mittani, dupa ce regele este asasinat de propriul sau fiu, huritii, sprijiniti de Asiria (sub
ASSUR- UBALIT I) invadeaza Mittani, care cere ajutor de la hititi, pierzandu-si
independenta.
Amenofis IV incheie alianta cu Asiria (desprinsa de sub dependenta de I.Babilonian.
De altfel, prin casatoria fiului lui BURNABURIAS II – regele Babilonului, cu fiica lui
Assur-ubalit, succesiunea babiloniana a revenit micului print si astfel, Babilonul trece sub
controlul Asiriei).
Regii Egiptului mentin o politica de tratate cu regatele rivale, in timp ce Hati isi
extinde stapanirea asupra statului Mittani, iar Asiria isi exercita puterea asupra
Babilonului.
La moartea lui Amenofis IV, TUTANKAMON calmeaza ostilitatea clerului teban,
redand suprematia zeului Amon. Vaduva lui (fiica lui Amenofis IV si NEFERTITI ),
printesa ANKHESENAMON a cerut in casatorie un fiu al regelui din Hati. Printul a fost

6
ucis in timpul calatoriei, iar oastea hitita a pornit spre sud pentru a-l razbuna (Canaanul se
revolta si el).
Salvatorul Egiptului a fost generalul HOREMHEB, comandantul armatei egiptene,
care impiedica trecerea hititilor dincolo de Oronte si opreşte revolta din Canaan. Prin
1339, el devine stapan al Egiptului.
Neavand mostenitori, Horemheb il desemneaza ca successor pe generalul si vizirul
PARAMSES, care in 1314 isi ia numele de RAMSES I, intemeind dinastia a XIX-a.

Sec.XIX-Preludiul ramesid

Statul Mittani disparuse de pe scena politica, iar hititii erau solid implantati in N
Siriei actuale. Supiluliuma stapanea intregul teritoriul dintre Liban si Eufrat, avand ca
aliat pe regele din Amuru. Regatul hitit a luat in posesie provinciile septentrionale ale
imperiului tutmosid. Alep-ul si Karkemis-ul sunt pierdute.
Regele hitit incheie un tratat cu Mittani si cu regatul Kizuwatna (la E de Hati) (64 de
articole). Hegemonia hitita atinge cursul superior al Eufratului.
Prin 1346 a.Hr., in vremea faraonului AI casatorit cu ANKHESENEMON,
Supiluliuma moare de ciuma; fiul si succesorul sau, regele ARNUWANDA este rapus de
aceeasi boala. MURSIL II, mezinul a reusit sa consolideze regatul in 10 ani. Organizeaza
campanii impotriva Arzawei si aliatilor ei, apoi impotriva populatiilor gasga din Pont. Se
confrunta cu revolta regatului Nuhase (din Siria). Simultan, asirienii ataca Karkemis.
In vremea lui MUWATALI (succesorul lui Mursil, contemporan cu Ramses I), revolta
gasga ia amploare. Abia dupa un deceniu, HATUSILI, fratele lui Muwatali reuseste sa-i
infranga.
Imperiul hitit este confruntat apoi cu ambitiile asiriene la E, si cu popoarele aheene la
apus.
Asiria isi stabileste o hegemonie clara asupra Babilonului in vremea regelui
Babilonian KADASMAN- HARB (ucis de kasiti) si KURIGALZU II (a domnit 22 de
ani), hegemonie mentinuta militar si de succesul regilor asirieni ASSUR-UBALIL,
ENLIL NIRARI. Apoi, in vremea lui ARIK-DEN-ILI (1319-1308), asirienii infrang

7
populatiile guti. Asiria devine o mare putere si o primejdie pentru echilibrul lumii
orientale.
Ascensiunea aheana ii va determina pe hititi sa realizeze o coalitie prin serii de tratate
cu troienii, mysienii, dardanienii si lycienii. Troia, in NE Asiei Mici controla trecerea in
Marea Neagra si in Marea Egee. Imbogatirea ei rapida, dupa 2400 a.Hr.(=primul regat
egiptean) s-a datorat perceperii taxelor de navigatie si escalelor oferite corabiilor
comerciale.
Distrusa a doua oara pe la 2000 (dupa un mileniu de la prima distrugere) si
reconstruita, ea a atras atentia suveranilor atrizi. Prin 1290 (sub Ramses II), Agamemnon
a cucerit-o.
Fara indoiala, marea piata a vremii a fost Fenicia. Hegemonia asupra ei asigura
puterea si bogatiile Asiei. Pretendente au fost Egiptul si Hati. Rivalitatea dintre ele, la
sfarsitul sec.al XIV-lea a dus la razboi.

RAMESIZII

RAMSES I (1314-1312 a.Hr.) a fost vizir si comandant al armatei sub HOREMHEB.


A fost, conform inscriptiei de pe una din statuile descoperite la picioarele colosului lui
Horemheb, fiul lui SETI, “mai-mare al arcasilor”; la randul sau, a detinut functiile de
“mai-mare al arcasilor, intendent al cailor, detinatorul sigiliului, conducatorul carului
Maiestatii Sale, sol regal in toate tarile straine, scrib regal, comandant al armatei
Stapanului Dublei Tari, mai-mare peste preotii tuturor zeilor, loctiitor al Maiestatii Sale in
Egiptul de Sus si de Jos, commandant al gurilor Nilului, nobil primar al orasului, vizir”.
Unchiul sau din partea tatalui, KHAEMUASET a fost “stegar al suitei regale.”= Familia
ramesida, originara din E Deltei, din orasul Tanais era o familie de militari.
Una din principalele linii politice rameside a fost “mutarea spre nord” si cresterea
rolului orasului Memfis, vechea capitala.
Ramses I l-a asociat la domnie pe fiul sau SETI ( stela de la Abydos), probabil in
formula unei coregente menite sa previna amestecul preotilor lui AMON in succesiunea
regala.

8
Ofensiva ramesida

Instrumentul esential al puterii politice egiptene a devenit armata. Regele isi


alegea ofiterii si le acorda pamanturi (parte din domeniile coroanei), pensii si o parte din
prada. S-a mentinut si vechiul sistem al recrutarilor locale- un anumit procentaj, pe
familii. Se adaugau corpurile de mercenari proveniti dintre cei mai buni prizonieri (cel
mai frecvent utilizati au fost sardanii- imigranti de pe coasta feniciana in Asia Mica).
Pana la Heremheb, armata avea doua corpuri: unul din Egiptul de Sus, celalat din
Egiptul de Jos. Ramesizii au organizat 3 corpuri, puse sub protectia celor 3 zei: AMON,
RA, PTAH. RAMSES II a adaugat un al IV-lea, patronat de SETH.
Infanteria era formata din companii a cate 200 de oameni, conduse de cate un stegar.
Fiecare companie era impartita in 4 sectiuni a cate 50 de oameni.
Infanteria usoara (arcasi, soldati de elita) avea in majoritate soldati de origine
nubiana.
Dupa invazia hiksosilor (sec. al XVIII-lea) incep sa fie folosite carele (catre 1600
a.Hr.) cu 2 oameni: conducatorul si razboinicul.
Corpul de armata al carelor era impartit in escadroane de cate 25, fiecare escadron
fiind condus de un “vizitiu al carelor Resedintei”. Intregul corp era supravegheat de un
“loctiitor al carelor”.
Carele formau avangarda. Urmau arcasii si pedestrasii. Sortul de piele a fost inlocuit
cu o camasa de panza sau de piele, acoperita cu zale metalice. Sardanii aveau coifuri
inalte, iar filistinii impletituri vegetale.
Seful administratiei militare era vizitiul.

Marina.
Marinarii erau recrutati din populatia Deltei. O baza navala importanta a fost
Memfis. Corabiile cu panze aveau un rand sau doua de vaslasi, la babord si tribord.
Materialul utilizat era lemnul de Liban.

9
Pentru transportul trupelor, TUTMOSIS III a creat o veritabila cale imperiala intre
Memfis si porturile feniciene.

Seti I (1312-1296 a.Hr.)


Textele inscriptiilor de la Nauri (Nubia) si Speos Artemidos (Egiptul Mijlociu)
caracterizeaza anul I al domniei drept “inceputul eternitatii”-inceputul unei noi perioade
sotiace (=cei 1460 de ani care desparteau 2 coincidente ale anului civil care incepea la 19
iulie, cu anul solar).

Campaniile in Asia
SETI I si-a stabilit 2 obiective: razboi cu hititii si razboi cu beduinii sasu de dincolo
de granitele de NE, sprijiniti de regele hitit MUWATALI.
SETI se indreapta spre Canaan, recucerind cele 23 de cetati cazute sub stapanirea
semintiilor sasu.
Dupa pacificarea Canaanului a avut de infruntat coalitia dintre regatul Amuru si
arameeni, sprijinita de regele hitit Muwatali. Seti a atacat inainte ca membrii coalitiei sa
faca jonctiunea trupelor (cf. Stelei de la Beith Shan-Galileea). A urmat supunerea Tyr-ului
si Libanului.
Asadar, Egiptul isi recastiga provinciile asiatice. Victoriile sunt marcate de depunerea
unei stele votive in templul lui PTAH de la Karnak.
Dar aceasta prima campanie victorioasa nu a pus capat rivalitatii egipteano-hitite in
Orientul Apropriat.
In anii 3-4 ai domniei, Seti cucereste Amuru (aplicand astfel mai vechea tactica
tutmosida de a-si asigura baze maritime inainte de a ataca hinterland-ul.Acum era vizata
fortareata Kades, din campia Bekaa-azi Tell Nebi Mend, parte a tuturor coalitiilor
antiegiptene).
Egiptenii si hititii se infrunta in fata fortaretei, iar Muwatali este infrant.
Basoreliefurile templului de la Karnak relateaza acest episod (de asemenea, stela de
granit de la Kades). Dupa victorie, regele din Amuru recunoaste suzeranitatea Egiptului.
Muwatali il detroneaza insa pe BENTESINA intr-o campanie locala, inlocuindu-l cu
printul SABILI, cu care incheie un tratat.

10
APUSUL : la hotarele din V, in primul an al domniei se face simtita prezenta libiana.
Cu aceasta ocazie sunt mentionati pe basoreliefurile din Karnak blonzii tehenu (poate
aceeasi cu masawasii mentionati in vremea lui RAMSES II = popoare de origine
berbera). Faraonul ii respinge in 2 campanii.
Inscriptia de la Sais (intre a 2-a si a 3-a cataracta a Nilului) ne informeaza ca in anul 8
al domniei a avut loc o revolta in sud, in tara Irem (Nubia). Campania a durat peste 2
luni, iar in timpul ei a avut loc o lupta de 7 zile.
Stela de la Yebel Barkal (“Muntele Pur”) din anul 11 al domniei lui SETI I
mentioneaza inaintarea trupelor egiptene in teritoriul sudanez. Egiptul si-a recuperat
teritoriile asiatice si africane. Pe faleza Nilului, la Qasr Ihrim (235 km S de Assuan), Seti
si viceregele Nubiei-AMENEMOPH au poruncit sa se sculpteze o inscriptie votiva care
sa anunte ca puterea Egiptului nu poate fi contestata.
Pe peretele oriental al templului lui Amon-Re de la Karnak este sculptat un imn
imperial (care reproduce versete din imnul lui Amenofis III si Tutmosis III), dar degaja
semnificatii politice mai precise.

Ramses al II-lea cel Mare (SETEP – EN – RE =cel ales de RE)

Dintre cele 5 “mari sotii regale” ale lui SETI I , amintim pe TUI (fiica lui RAYA-
locotenentul general al corpului de care si a lui THUI-femeie de rand) si pe sora sa
NENTMIRE. TUI a devenit mama printului mostenitor RAMSES.
Coregenta lui RAMSES II a inceput, cu aproximatie, din anul 7 al domniei lui SETI
I. Politica ramesida de numire a coregentilor a asigurat unitatea liniei politice si implicit a
Imperiului. In templul funerar al lui SETI I de la Karnak, (pe malul stang al Nilului), pe
peretele de N al vestibulului, Ramses este reprezentat incoronat de triada divina Amon-
Re, Mut si Honsu, in prezenta tatalui sau.
RAMSES II a fost initiat de timpuriu in arta razboiului si a cunoscut situatia din
Orientul Apropiat. Stela din Kuban (anul 3 al domniei) face referiri la acest aspect:
“treburile Tarii Duble iti erau stiute din pruncie”.
La 22 de ani, a condos personal (insotit de 2 dintre fii-AMENHUREMEF-5 ani si
KHAEMUASET -4 ani) o campanie victorioasa in Nubia.

11
In 1296, la moartea lui SETI I, RAMSES avea 25 de ani si 2 sotii : NEFERTARI- o
doamna nobila si ISISNOFRET, de origine mai umila.
A avut 5 fii si 2 fiice, la care se adauga copiii concubinelor. Domnia sa a durat 67 de
ani (atestati pe papirusul de la Gurab, dar si de Maneton si biblicul Iosif) de victorii si
pace.
Capitala a fost un oras nou, la hotarele asiatice ale Egiptului. Orasul s-a numit “Casa
lui Ramses cel iubit de Amon, izbanzile sale sunt marete”=Per Ramses. Hotarele capitalei
sunt marcate de templele zeilor asiatici SUTEKH si ASTARTE. Noua capitala este
descrisa intr-o scrisoare adresata de scribul PUBASA stapanului sau, scribul
AMENEMPET.
Probabil Per Ramses nu se afla departe de Tanis, daca avem in vedere statuile uriase
ale lui RAMSES II, descoperite aici. Capitala religioasa ramane in continuare Teba.
Inca de la urcarea pe tron, situatia in Asia era amenintatoare. Muwatali isi formase un
sistem de noi aliante cu popoarele din Asia Mica si Siria de N si,incurajase comertul cu
popoarele din insulele egeene.
Ramses si-a intarit armata, instituind a 4-a divizie si crescand efectivul fiecarei divizii
la 5000 de oameni. S-au adaugat corpurile de mercenari amoriti si sardani.
In anul 4 al domniei, faraonul era in Asia. Stela de langa Mahr el Kelb (Palestina
actuala) atesta trecerea suveranului prin aceste locuri= RAMSES a ajuns pana la Byblos
ca sa amenajeze bazele maritime.
Muwatali a grupat in jurul sau peste 20 de popoare: pedasieni, dardanieni, mysieni,
lycieni, tinuturile Arzawa si Kode (intre Lycia si Taurus), regatul Naharina, cetatile
feniciene Ugarit si Meskenet, cetatile din Siria de Sus- Karkemis (pe Eufrat), Harran (in
SE), Alep, Kades (pe Oronte).
Scribul Pentaur este autorul unui lung poem dedicat descrierii bataliei. In anul 5 al
domniei, luna a 2-a a anotimpului secetos (sfarsitul lui mai), in fruntea a 20.000 de
oameni, Ramses a inceput marsul spre nord. Inauntarea celor 4 divizii are loc fara
incidente, pana in preajma Kades-ului.
Hititii se aflau la NV de cetate. Intr-o prima faza au reusit sa-l deruteze pe faraon
printr-un viclesug. La Sabtuna- langa Kades, 2 beduini sasu, care se dadeau drept
transfugi, l-au facut pe faraon sa creada ca regele Muwatali era inca in Alep. Increzator,

12
faraonul isi instaleaza tabara pe malul fluviului Oronte, unde ajunsese cu prima divizie (a
lui Amon ); oastea lui Re era la 7 km in urma, iar cele ale lui Ptah si Seth le urmau. Hititii
ataca prin surprindere, invingand oastea lui Re; ataca apoi divizia lui Amon si patrund in
tabara lui Ramses.
Imnul lui Pentaur il descrie pe faraon luptand singur cu hititii lui Muwatali- 2500 de
care.
In a 2-a zi a razboiului, faraonul isi pregateste razboinicii. Regele hitit, infrant, isi
trimite solii la Ramses. (De fapt, cetatea Kades-ului nu a fost cucerita. Adversarii s-au
intors in tinuturile lor). Ramses este aclamat la intrarea in capitala. Victoria de la Kades a
marcat doar o pauza in conflictul egipteano-hitit.
Intre anii 6-18 ai domniei, RAMSES II lupta in Asia. Intre timp, Muwatali
organizeaza o revolta in Canaan (in NE Egiptului), simultan cu incursiunile pradalnice ale
beduinilor sasu. Doua noi regate refuza sa recunoasca suveranitatea egipteana: Moab
(dincolo de Marea Moarta) si Edom (in sudul acesteia).
Despre campania din Asia relateaza basoreliefurile sculptate pe primul pilon al
Rameseum-ului, in templul lui Amon-Re de la Karnak, precum si din templul de la
Luxor.
In 1288 a.Hr., Muwatali moare si incep certurile interdinastice intre fratii
URHITESUP si HATUSILI . Faraonul cucereste 8 orase (Askalon, la S de Ghaza ,Liban,
fortareata amorita Dapur etc.).Este posibil sa fi avut loc lupte si in Moab si Edom
(Transiordania actuala). Damascul devine hotar intre zonele de influenta egipteana si
hitita.
Dar, in vreme ce Ramses cucerea Dapur, regele Asiriei, ADAD- NIRARI patrunde in
Mitani.
Regele hitit HATUSILI III s-a aliat cu Babilonul, punand capat temporar pretentiilor
asiriene si izgonind din Mitani trupele lui Adad-Nirari.
In anul 10 al domniei, Ramses a organizat o campanie in Fenicia-conform celei de-a
treia stele de la Nahr El Kelb.
Intre anii 15-18, se deruleaza revolta din Irem (in Sudan). In campania cotra Iremului,
Ramses a fost secondat de 4 fii, intre care MEREMPTAH (al 13-lea fiu), succesorul sau.
Din expeditie au fost adusi 7000 de captivi.

13
In anul 18 al domniei lui Ramses, asirianul SALMANAZAR I ataca din nou Mitani si
isi stabileste definitiv frontiera pe Eufrat. In fata acestei primejdii, dupa 13 ani de razboi,
Egiptul si Hati incearca incheierea unei aliante.

Diplomatia ramesida-tratatul dintre RAMSES II si HATUSILI III

Initiativa apropierii de Egipt i-a apartinut lui Hatusili al III-lea, direct amenintat de
proiectele asiriene. Bazele tratatului au fost puse la Hatusa. Exemplarul hitit a fost depus
la Heliopolis si sculptat in traducere egipteana pe peretii templelor de la Karnak,
Elefantina, Abu Simbel si Aksha. Exemplarul cu juramantul lui Ramses s-a pastrat in
arhivele oficiale din Hati. Tratatul este datat in prima jumatate a lunii decembrie si este
primul din istoria omenirii al carui text a ajuns pana la noi. Preambulul admite
responsabilitatea lui Muwatali pentru incalcarea acordului incheiat anterior de
AMENOFIS IV si SUPILULIUMA si ii angajeaza si pe descendentii lui Ramses II si
Hatusili III.
Tratatul suporta clauze de neagresiune si de respectare a teritoriilor, o alianta
defensiva ce asigura lupta contra rebelilor si promisiunea de extradare a refugiatilor
politici, impreuna cu amnistierea acestora.
Doua scrisori confirma angajamentul solemn al celor doi suverani. 50 de ani de acum
inainte, fluvial Oronte va fi limita intre Egipt, Hati si Babilon.
Intre Ramses si Hatusili s-a nascut o prietenie usor de observat din corespondenta
acestora, prietenie intarita 12 ani mai tarziu (in anul 34 al domniei lui Ramses) de
casatoria dintre faraon si fiica regelui din Hati; PUDUHEPA, regina din Hati poarta o
intensa corespondenta cu Ramses, in legatura cu pregatirile matrimoniale.
In toamna anului 1262, printesa hitita si cortegiul ei strabat trecatorile muntilor
Taurus, indreptandu-se spre Alep. Printesa si regina Puduhepa sunt intampinate la Kades
de demnitarii egipteni. La Per-Ramses ea este asteptata de faraon, care o numeste
HAATHOR- NEFERURE (“cea care il vede pe Horus si frumusetea lui Re”). Inscriptia
din templul zeitei MUT de la Karnak comenteaza in 41 de randuri calatoria.
La putin timp dupa aceea, fratele primei regine, viitorul rege hitit TUDALIA IV vine
in vizita la cumnatul sau, Ramses.

14
Alianta egipteano-hitita a devenit atat de stransa, incat HATUSILI III i-a oferit lui
RAMSES II drept sotie pe inca una din fiicele sale.

Apararea Imperiului dupa Ramses II

Dupa o coregenta de 13 ani, MERENPTAH a devenit rege al Egiptului prin 1229


a.Hr. (1229-1218).
Primejdiile amenintau din nou Egiptul: Asiria ramane o rivala puternica deopotriva
pentru Egipt si Hati. Aheii isi exercitau suprematia in M. Egee si Helespont. Incepuse
infiltrarea doriana in Grecia , dorienii au atacat orasele aheenilor, au distrus Peloponesul,
Creta, au ocupat Rodos. Armatele hitite ii impiedica insa sa ajunga in Cipru. Aheii s-au
retras spre Libia, Fenicia, Canaan. Popoarele dislocate din Asia Mica de migratia
popoarelor Mării s-au retras spre Libia.
TUDALIA IV, regele hitit rezista eroic, sprijinit de Merenptah. Este posibil ca
faraonul sa fi trimis arme si printilor sirieni. Profitand de situatie, tara Kus s-a rasculat. O
stela din templul de la Amada relateaza infrangerea acestei revolte.
In anul 5 al domniei lui Merenptah, in luna mai, Egiptul este invadat din V (cf.
inscriptiei de 80 de randuri de la Karnak) de filisteni, libieni, sardani, ahei, lycieni si
etrusci, sub conducerea lui MERIAY, inaintand in decurs de o luna, pana in Delta.
Meremptah riposteaza in jurul datei de 22 iunie 1224 a.Hr. Tabara dusmana este
jefuita si incendiata. Lista prazilor ne este furnizata de textul de la Karnak si de columna
de la Heliopolis: 9376 prizonieri, 9111 sabii de bronz, 1308 vite, 3174 vase si giuvaeruri,
tesaturi, arcuri, sageti.
Familia regala a asigurat continuitatea dinastiei rameside. Meremptah a avut 2 sotii:
ISIS NOFRET si BENT – ANAT. Fiul cel mare, SETI – MERENPTAH a fost asociat la
domnie de la varsta de 12 ani.
Merenptah a reusit sa asigure integritatea imperiului. Totusi, dupa moartea sa (pe la
1218), succesiunea a fost asigurata de AMENMNES si nu de SETI – MERENPTAH. E
posibil ca uzurpatorul sa fie unul si acelasi cu scribul si apoi vizirul Amenmnes, atestat in
papirusul Salt. Este posibil ca aceasta uzurpare sa fi fost rezultatul unui complot de
harem, mama sa TAKHAT fiind o concubina a lui Merenptah. Domnia lui Amenmnes a

15
durat pana spre 1213, cand a avut loc revenirea mostenitorului legitimSeti – Merenptah
(SETI II ). Prerogativele marilor viziri sunt restranse ca masura de precautie. Totusi, el
nu a putut stavili miscarea ce tindea sa faca din inaltele functii sacerdotale apanaje de
familie. Incepe sa se faca simtit un process lent de dezmembrare a puterii regale, simultan
cu afirmarea unor particularisme locale. Anarhia se instaleaza treptat, spre sfarsitul
dinastiei a XIX-a.
Succesorul lui SETI II, RAMSES – SIPTAH era doar un adolescent. Nu stim daca
este vorba de un frate vitreg al lui Seti al II-lea sau fiul sau si al unei concubine. Nu e
exclus nici sa fi fost un fiu al lui AMENMNES. Este, de asemenea posibil ca ascensiunea
la tron a lui Ramses-Siptah sa se fi datorat “marii sotii regale” a lui Seti II, TAUSERT,
casatorita dupa moartea sotului sau cu tanarul pretendent.
Ramses-Siptah a fost interesat de situatia din Nubia. Este posibil ca expeditia sa se fi
datorat necesitatii de a infrange o revolta. Oricum, in anul 3 al domniei sale, situatia pare
sa se fi calmat. Intre domnia de cativa ani a reginei Tausert si Ramses III nu stim mai
nimic despre situatia din Egipt. Imaginea pe care o contureaza documentele din vremea
lui Ramses III este ingrijoratoare: coruptii, jafuri, anarhie, o ascensiune a partidei siriene.
Din casatoria faraonului SETNAKHT cu regina TII – MERIASET s-a nascut
RAMSES (viitorul Ramses III ), incoronat la Teba prin anul 1198 a.Hr., pentru 31 de ani.
Domnia sa marcheaza ultima perioada glorioasa din istoria imperiului.
Situatia externa era grava. In Libia popoarele mării se organizasera si incepusera
infiltrarea in Delta. La N, regatul Hati isi traia ultimele clipe, in ciuda eforturilor militare
al regelui SUPILULIUMA. Porturile feniciene (Ugarit) fusesera distruse. Ciprul si
Canaanul sunt si ele ocupate. Imperiul egiptean opune insa rezistenta razboinicilor veniti
de pe mare si de pe uscat.
Pe peretii templului funerar de la Medinet Habu al lui Ramses III, basoreliefurile si
textele relateaza intr-o succesiune aproximativa, razboaiele cu Popoarele Mării.
Pentru a intari frontiera sudica, Ramses III a organizat in anul 5 al domniei o
campanie in Sudan, apoi s-a indreptat spre Delta, precedat de stindardele lui Up-Uat (zeul
razboinic, deschizator de drumuri, Honsu, Mut, Amon). Desi detaliile campaniei ne
scapa, lupta pare sa fi fost favorabila faraonului. Trei siruri de prizonieri sunt consacrati

16
lui Amon si Mut. Se pare ca a fost zdrobita si tabara popoarelor mării din tara Amuru, de
unde erau organizate plecarile spre sud.
Conform marii inscriptii din anul 5 al domniei lui Ramses III, este posibil ca in timp
ce armata egipteana stavilea inaintarea popoarelor venite din Libia, Ramses sa fi trimis o
flota in M. Mediterana, ca sa incercuiasca pe la spate corabiile popoarelor mării care ar fi
reusit sa ajunga in Delta.
In anul 8 al domniei, faraonul se confrunta insa cu o noua primejdie. In jurul tarii
Amuru se formase o veritabila liga, formata din filisteni, tekeri, siculi, danaaneeni
(orasele de la N de Ugarit) si wasasi.
Ramses concentreaza trupe la granita cu Fenicia si plaseaza vase de razboi la Gurile
Nilului.Oastea regala urca de-a lungul tarmului, pe calea imperiala antica. Nu stim exact
locul bataliei, dar textele relateaza victoria dobandita.
Un nou atac al popoarelor dinspre apus este inregistrat in anul 11 al domniei, spre
sfarsitul lunii octombrie (luna a 4-a a anotimpului de vara). Lupta s-a desfasurat intre
orasul numit “Ramses- regent al Heliopolis- ului” si Het-Sha (“Castelul nisipurilor”).
Popoarele masawas si timhin arunca responsabilitatea infrangerii pe microasiaticii libu.
Capeteniile Meseser (al masawasilor) si Keper- tatal sau se predau si sunt ucisi. Victoria a
fost urmata de campania din Asia, asa cum indica textul unei stele de la Medinet Habu.
Este posibil ca faraonul sa fi ajuns pana la Eufrat; cucereste Tunis, o serie de fortarete din
tara Amuru si doua orase hitite, fapt confirmat de listele de cetati si tinuturi cucerite ,de la
Medinet Habu.
Dupa cele doua valuri de invazii- dorica in Grecia si indo-europeana in Asia Mica, pe
tarmul Mediteranei a aparut un stat nou, vasal Egiptului, Palestina.
Sardanii si wasasii sunt instalati in Egipt. Populatiile libu si tehenu raman in Libia.
Etruscii si siculii s-au indreptat probabil spre Umbria si Sicilia. Tekerii vor fi pirati de
temut in Mediterana, veacuri in sir.
Incepand cu anul 15 al domniei, pacea pare sa se fi reinstalat in Egipt, asa cum rezulta
din inscriptia de la baza pilonului ramesid din Edfu, care consemneaza un recensamant al
divinitatilor. Lista zeilor de pe acoperisul terasei templului din Medinet-Habu tradeaza o
influenta canaaneana (de ex cultul lui Astarte si al lui Anat).

17
Dar, cel dintai complot al lui RAMSES III a fost urzit de vizirul Egiptului de Jos,
care a incercat sa preia puterea, fara rezultat.
Urmatorul complot, prezentat in textele mai multor papirusuri (Torino, Roelin) a fost
uneltit de harem. Una din regine, TI dorea sa-si urce pe tron fiul- PENTAUR. Sprijinita
de 10 functionari ai haremului, 4 paharnici regali, un vistiernic, un capitan al arcasilor din
Kus, un commandant militar si 3 scribi regali, a organizat o adevarata conspiratie.
Complotul intern trebuia sa se extinda si in afara zidurilor palatului. Conspiratorii au fost
tradati prin interceptarea mesajelor. Vinovatii au fost arestati, deferiti unei curti judiciare,
numite probabil chiar de rege si condamnati la moarte.

Succesiunea ramesida de la Ramses IV la Ramses XI

RAMSES IV i-a urmat la tron tatalui sau, prin 1166, ca fiu al “marii sotii regale”
ISSIS. Inscriptiile insista asupra legitimitatii faraonului. Dar domnia va fi scurta- 5 ani, ca
si a fiului si succesorului sau, RAMSES V (4 ani). Pana la RAMSES VIII (fiul lui
Ramses III si al lui ISSIS, numit in Valea Reginelor SETHERKEPESEF ), domniile au
fost efemere. Dinastia ramesida s-a stins official odata cu RAMSES XI, in 1085 a.Hr.
Se pare ca RAMSES IV a reusit sa restabileasca vechiul climat de coeziune al tarii si
a organizat mai multe expeditii in Wadi Hammamat si Sinai. El a contribuit cel mai mult
la darea in exploatare a vaii Rohanu din Wadi Hammamat.
Insa dupa RAMSES VI, prosperitatea imperiului incepe sa scada, tributurile inceteaza
sa mai soseasca, constructiile sunt suspendate, legaturile cu lumea asiatica si Africana
slabesc. Politica a devenit o rutina. In S, titlul de vicerege devine ereditar. Odata cu
Ramses VI functia devine apanajul unei singure familii. Simultan, marii preoti ai lui
Amon isi sporesc puterea si bogatiile. O singura familie va detine apanajul acestei puteri :
cea a lui MERIBASTET din Hermopolis. Cazurile de coruptie in randurile clerului sa
intetesc si atrag dupa ele procese. Papirusul de la Torino enumera furturi si pradaciuni pe
domeniile sacre, coruptia functionarilor, rafuieli locale. Costul vietii creste. In cursul
dinastiei a XX-a, graul a atins preturi foarte mari, care au afectat clasa functionarilor,
carausilor, scribilor, a administratiei locale. Lucratorii si mestesugarii din regiunea tebana
au saracit. Ei vor fi primii jefuitori ai mormintelor regale.

18
Sub RAMSES VII recoltele slabe au sporit foametea.
Spre sfarsitul domniei lui RAMSES IX, profanarile mormintelor de pe malul stang al
Nilului s-au intetit. Primele doua morminte pradate apartineau regelui SEKHEMRE –
SHEDTANI – SEBEMSAF, un rege din dinastia a XVII-a si al reginei Issis, sotia lui
Ramses III. Au inceput apoi profanarile din Valea Regilor (cavourile lui Seti I si Ramses
II). Mumiile regale sunt ascunse, unul din locurile alese fiind semicercul stancos de la
Deir el Bahri.
In noma 17 din Egiptul de Jos (Cynipolis), colonia libu si masawas provoaca
tulburari. RAMSES XI a apelat la viceregele tarilor din sud, PANEHESI. Miscarea s-a
terminat cu cucerirea de catre armata regala a orasului Hardai, metropola nomei 17.
Masawasii reusesc sa preia puterea la sfarsitul dinastiei a XXI-a=dinastiile XXII si XXIII
(950-730 a.Hr.) au fost de origine libiana.
In Fayum si Egiptul Mijlociu era o mare concentratie de populatii asiatice inca din
vremea lui RAMSES II. Existenta imperiului devenise pur formala.
Dinastia XXI debuteaza cu HERIHOR, mare preot al lui Amon la Teba. In Egiptul de
Jos, guvernarea Deltei era asigurata de vizirul SMENDES, suveranul de iure fiind
NESUBANEBDZED.
Sfarsitul dinastiei rameside coincide cu sfarsitul istoriei Egiptului independent.
Fondatorul dinastiei a XXII-a a fost unul din comandantii militari ai libienilor, SESONK
I- pe la jumatatea sec. X a.Hr. Singurul eveniment demn de mentionat in vremea sa este
atacul armatei egiptene asupra Palestinei, in vremea regelui iudeu IEROBOAM (~930
a.Hr.), soldat cu devastarea Ierusalimului. Sub faraonii libieni- din.XXII – XXIII Egiptul
a fost divizat in numeroase formatiuni statale regionale, conduse de mici regi. Capitala a
fost Bubastis- in E. Deltei.
In N. Egiptului de Sus domina casa suverana din Heracleopolis.
La jumatatea sec.VIII a.Hr., regele etiopian KASTA (Etiopia recunoscuse la jumatatea
sec. XI autoritatea unui guvernator egiptean descendent din Herihor) a pretins titlul de
faraon. Descendentul sau, Piankhi ajunsese sa stapaneasca o parte considerabila a
Egiptului de Sus, inclusiv Teba.

19
In N. Egiptului s-a organizat rezistenta antietiopiana sub conducerea lui TEFNACHT
–suveranul din Sais. El si-a castigat ca aliati pe libieni si Orasul Memfis. TEFNACHT a
ocupat NV Egiptului. Orasul Hermopolis s-a alaturat si el rezistentei.
In 3 lupte successive, PIANKHI a invins armata lui Tefnacht. Dupa asediul reusit
asupra Hermopolis-ului, armata etiopiana s-a indreptat spre Memfis, pe care il cucereste
printr-un asalt dinspre fluviu. Victoria etiopiana a fost insa temporara. Fiul lui Tefnacht,
BEKENRENEF a intemeiat dinastia a XXIV-a.

A doua cucerire etiopiana

La sfarsitul sec.VIII, dominatia etiopiana a fost reimpusa de faraonii SABARKA si


TAKARKU (~689 a.Hr.)- adversar al Asiriei.
In anul 674, Taharku a reusit sa impiedice patrunderea asiriana in Egipt. Trei ani mai
tarziu, invazia regelui asirian ASARHADDON s-a terminat prin cucerirea Memfis-ului.
In 667, regele asirian ASSURBANIPAL i-a silit pe etiopieni sa se retraga spre sud.
Takarku a fost silit sa paraseasca Teba.
Succesorul lui Taharku a incercat din nou sa cucereasca Egiptul de Jos, dar
superioritatea militara a Asiriei era de fapt o realitate de necontestat.
Unirea si eliberarea Egiptului a fost opera lui PSAMMETIC I, intemeietorul dinastiei
XXVI (fiul conducatorului sait Nechao, a carui domnie a inceput pe la 663 a.Hr.). Nu
stim cum s-a produs unirea S cu N, in 655 a.Hr., dar Psammetic a ramas un faraon al
nordului. La Teba (in S) influenta etiopiana era inca puternica.
Perioada dinastiei saite a coincis cu decaderea Asiriei, confruntata cu invazia scitilor.
Pe la 609, Asiria aproape nu mai exista. Dupa o scurta perioada de dominatie asupra
Siriei si Palestinei (608-605), faraonul NECHAO a fost infrant langa Karkemis de oastea
babiloniano-meda a lui Nabucodonosor.
PSAMMETIC II (593-588) a reluat ofensiva asupra Siriei, Palestinei si Etiopiei. Fiul
sau, faraonul APRIES (588-566) a sprijinit Iudeea in conflictul cu regatul Noului
Babilon. Oastea egipteana a fost zdrobita in 586. In aceeasi perioada, protectoratul asupra
libienilor, amenintati de statul grec Cyrene, l-a determinat pe faraon sa organizeze o
campanie impotriva Cyrenei, soldata cu un alt esec.

20
Faraonul AMASIS, succesorul sau a avut o atitudine binevoitoare fata de greci.
In anii 568-567 a avut loc o ciocnire armata intre Egipt si Babilon (Nabucodonosor
II).
Egiptul a fost in alianta cu Cyrene si cu POLYCRAT- tiranul din Samos, cu Lydia,
Babilonul si Sparta, impotriva regelui persan Cyrus.
Faraonul Amasis a murit in timp ce persii, sub conducerea lui CAMBYSES se
indreptau spre Egipt. PSAMMETIC III, fiul lui Amasis a domnit doar o jumatate de an.
Egiptul faraonic a cazut sub loviturile statului persan.
Nu stim exact cum a reusit Egiptul sa se desprinda de sub autoritatea persana, dupa
DARIUS II (dupa 405 a.Hr.). Pe la 404-403, este atestat faraonul egiptean AMYRTAIOS,
apoi ACHORIS (392-379). Achoris a efectuat, cu ajutorul generalului atenian
CHABRIAS lucrari de consolidare a granitei de NE. El a promovat un sistem de aliante
cu Cyrene Barca,
pisidienii din Asia Mica.
In razboiul cu persii, din 385-382, Egiptul a iesit invingator .Cu faraonul
NECHTNEBEF (379-361) incepe dinastia XXX si ultimul avant al regatului Nou. In 374
el reuseste sa respinga o noua invazie persana.
Succesorul sau, TACHOS (361-360) s-a amestecat in certurile interne din statul
persan. Dar armata sa cuprindea 11.000 de mercenari greci pe care nu avea cu ce sa-i
plateasca. Inaintarea sa pe teritoriul Feniciei si Siriei a coincis cu o revolta determinata de
sporirea masiva a impozitelor si soldata cu proclamarea ca faraon a lui
NECHTGORHEB.(=NECHTNEFEB II =359-341).
In 343, Nechtnebef II a antrenat in razboi cu persii 40.000 de mercenari greci si
libieni, care l-au tradat, trecand de partea inamicului si 60.000 de egipteni. In vremea lui
ARTAXERXES III, Egiptul a devenit din nou posesiune persana.

Egiptul ptolemaic
La prima impartire a satrapiilor, conducerea Egiptului i-a revenit lui PTOLEMEU fiul
lui LAGOS (intemeietorul dinastiei lagide). Lui i-a urmat la tron PTOLEMEU II (283-
246) PHILADELPHUL.

21
Perioada de maxima importanta a regatului Ptolemeilor a constituit-o sec. III a.Chr.
Egiptul a dominat M. Egee si Rasaritul Mediteranei. Ptolemeu I a stapanit Cyrenaica,
Cyprul, Palestina si Siria de S. Ptolemeii urmasi au inclus si partile sudice si apusene ale
Asiei Mici, litoralul Traciei si Hellespontului, insulele din M. Egee.
In Egiptul elenistic, un rol important au avut inaltii demnitari, comandantii
detasamentelor de mercenari, aristocratia egipteana locala si preotimea.
Dinastia ptolemaica a asimilat cu destula rapiditate traditiile regatului faraonic. Regii
au fost asimilati zeilor, la scurta vreme dupa urcarea pe tron. (a fost o modalitate de
intarire a dinastiei).
Birocratia egipteana s-a imbinat cu regulile de carmuire greco-macedonene.
Activitatea legislativa a fost intensa (in limba greaca). “Registrul regal” a fost redactat cu
meticulozitate, iar corespondenta regala a fost extrem de vasta.
Treapta suprema in ierarhia administrativa a fost functia de dioiketes=
conducatorul economiei si finantelor, care administra vistieria regala.
Egiptul alcatuia o chora formata din asezari de tip urban si rural. Chora era impartita
in nome, impartite la randul lor in toparchii, iar acestea in komai. Nomele erau conduse
de strategi. Secretarul lucrarilor de cancelarie a nomelor avea titlul de secretar regal. In
nome, responsabilitatea finantelor revenea unui econom care se ocupa de situatia
agricultorilor regali, a irigatiilor, reparatiilor canalelor si digurilor. Controla atelierele de
tesatorie, comertul, etc. La randul sau era verificat de un controlor.
In centrul administrativ se afla casieria (trapeza), condusa de un trapezites,
“specializat” in variate operatii banesti.
Depozitul de cereale al nomei (tezaurul) era administrat de un sitologos.
Alaturi de dreptul grecesc a ramas in vigoare si dreptul egiptean. Existau tribunale
diferite pentru greci si egipteni, pentru polis si chora.
De la sfarsitul sec. III (cf. instructiunilor lui Ptolemeu Filopator catre un administrator
de domeniu) sunt semnalate terenurile necultivate, precum si folosirea incompleta a
atelierelor mestesugaresti.
Din sec. II a.Hr., atributiile strategului se largesc simtitor, incluzand si sistemul fiscal.
2 economi se ocupa de veniturile banesti si de cele in natura. Se simt tendintele centrifuge
ale functionarilor locali.

22
Miscarea “antielena”incepe sa se contureze in anii 140-120. In S., centrul rasculatilor
a fost orasul Panoplis. In fruntea miscarii s-a aflat DIONYSIOS PETOSARAPIS.
PTOLEMEU VI FILOMETOR a asediat si cucerit Panoplis, dar revolta s-a extins in
Arsinoe si Tinit. Simultan se derula lupta dinastica. Ptolemeu VI Filometor este alungat
din Alexandria de fratele sau, PTOLEMEU VII FISCON. Ptolemeu VI a cerut ajutor
Romei. Roma i-a atribuit lui Filometor Egiptul si Ciprul, si lui Fiscon Cyrenaica.
In 116 a.Hr., la moartea lui Fiscon, disensiunile interne au reinceput. In anii 90-80, in
S. Egiptului a izbucnit o revolta cu centrul la Teba, antiptolemaica si antielena. Teba este
distrusa, dar tulburarile au cuprins Hermopolis (79-78) si Heracleopolis (64/3 si 58 a.Hr.).
Imixtiunile romane s-au accentuat, iar in 80 a.Hr., dictatorul roman CORNELIUS
SYLA a sprijinit venirea la tron a lui PTOLEMEU X. Alexandrinii rasculati l-au ucis,
inlocuindu-l cu PTOLEMEU XI AULETES.
In anul 65, senatorul roman a discutat problema desfiintarii regatului Ptolemeilor si
anexarea lui la Roma. Ptolemeu Auletes a platit 6.000 de talanti pentru recunoasterea sa
ca rege.
In Alexandria a izbucnit o noua rascoala, si Auletes a fost nevoit sa se refugieze la
Roma.
Proconsulul Siriei, AULUS SABINUS i-a pus la dispozitie trupe, contra sumei de
10.000 de talanti. Auletes s-a imprumutat de la camatarul roman RABIRIUS
POSTUMUS, in schimbul numirii in functia de dioiketes.
Dupa moartea lui Auletes, conflictul interdinastic i-a antrenat pe CLEOPATRA (fiica
sa) si pe PTOLEMEU XII , fratele ei minor.
In anul 30 a.Hr., trupele romane au intrat in Alexandria. Egiptul a fost transformat
(ultimul dintre statele elenistice) in provincie romana.

23

S-ar putea să vă placă și