Sunteți pe pagina 1din 5

Teoremele impulsului

Impulsul punctului material


𝑑𝑝⃗
Forma generală a principiului ll al dinamicii 𝐹⃗ =  𝑑𝑝⃗ = 𝐹⃗ · 𝑑𝑡
𝑑𝑡

Variația impulsului unui punct material este egală cu impulsul forței aplicate

Dacă forța este zero, atunci 𝑑𝑝⃗ = 𝐹⃗ · 𝑑𝑡 = 0

Impulsului unui punct materia izolat se conservă

Impulsul unui sistem de puncte materiale


Dacă este vorba despre un sistem de puncte materiale, asupra fiecărui punct
material al sistemului acționează atât forțe externe cât și forțe din partea
celorlalte puncte materiale ale sistemului.
⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝑖 = 𝐹 𝑒𝑥𝑡 ∑ ⃗⃗⃗⃗⃗
+ 𝑗 𝐹𝑖𝑗 cu 𝑖 ≠ 𝑗
𝑖

Forța totală ce acționează asupra sistemului este suma forțelor individuale

𝐹⃗ = ∑𝑖 ⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹𝑖 = ∑𝑖 𝐹 𝑒𝑥𝑡 ∑ ∑ ⃗⃗⃗⃗⃗
+ 𝑖 𝑗 𝐹𝑖𝑗 dar conform Principiului Acțiunii și Reacțiunii (lll)
𝑖

⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑖𝑗 = −𝐹𝑗𝑖 suma forțelor interne din sistem este zero

⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹⃗ = ∑𝑖 𝐹 𝑒𝑥𝑡
forța totală ce acționează asupra unui sistem de puncte
𝑖
materiale este rezultanta forțelor exterioare sistemului.

𝑒 ∑ 𝑑𝑝
⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗𝑖 ∑𝑖 ⃗⃗⃗⃗
𝑝𝑖 𝑑𝑃⃗⃗
𝑃⃗⃗ = ∑𝑖 ⃗⃗⃗⃗
𝑝𝑖 = ∑𝑖 𝑚𝑖 ⃗⃗⃗⃗
𝑣𝑖  𝐹⃗ = ∑𝑖 𝐹 𝑖 = 𝑖 = =  𝑑𝑃⃗⃗ = 𝐹⃗ · 𝑑𝑡
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡

Impulsul forțelor externe asupra sistemului este egal cu


variația impulsului total al sistemului.
Impulsul total al unui sistem izolat de puncte materiale se conservă.

Impulsul centrului de masă al unui sistem de puncte materiale


∑ 𝑚 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑟
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟𝑖 ∑𝑖 𝑚𝑖 𝑑𝑟
⃗⃗⃗⃗𝑖 𝑑 ∑𝑖 𝑚𝑖 ⃗⃗⃗⃗
𝑟𝑖 𝑑 𝑖 𝑚𝑖 𝑖 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟
𝑃⃗⃗ = ∑𝑖 𝑚𝑖 ⃗⃗⃗⃗
𝑣𝑖 = ∑𝑖 𝑚𝑖 = = = 𝑚 =𝑚 𝐶𝑀
= 𝑚𝑣
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑀
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡
Impulsul total al sistemului este masa totală a sistemului înmulțită cu
viteza centrului de masă.
∑𝑖 𝑚𝑖 𝑟
⃗⃗⃗⃗𝑖
unde ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑟𝐶𝑀 = este vectorul de poziție al centrului de masă
𝑚
𝑑𝑃⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑣
𝑃⃗⃗ = 𝑚𝑣
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑀  = 𝐹⃗ = 𝑚 𝐶𝑀
= 𝑚𝑎
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑀
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Forța totală ce acționează asupra sistemului este masa totală a sistemului


înmulțită cu accelerația centrului de masă.

***
momentul cinetic în raport cu un pol 𝐿⃗⃗ = 𝑟⃗ x 𝑝⃗
⃗⃗
𝑑𝐿 𝑑 𝑑𝑟⃗ 𝑑𝑝⃗ 𝑑𝑝⃗ 𝑑𝑝⃗
= (𝑟⃗ x 𝑝⃗) = x 𝑝⃗ + 𝑟⃗ x = 𝑣⃗ x 𝑚𝑣⃗ + 𝑟⃗ x = 0 + 𝑟⃗ x = 𝑟⃗ x 𝐹⃗ = 𝑀
⃗⃗⃗
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡

Teorema variației momentului cinetic


Viteza de variație a momentului cinetic al unui punct material în raport cu un
pol este egală cu momentul forței externe în raport cu acel pol.
Momentul cinetic în raport cu un pol al unui punct material izolat se conservă.

Teorema variației energiei cinetice


Expresia lucrului mecanic efectuat de o forță asupra unui punct material este
𝐵 𝐵 ⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑝 𝐵 ⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 𝐵 ⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 𝐵 𝐵
𝐿 = ∫𝐴 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = ∫𝐴 · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = ∫𝐴 ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑝 · = ∫𝐴 𝑚𝑣⃗ · = ∫𝐴 𝑚𝑣⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑣 = 𝑚 ∫𝐴 𝑑(𝑣⃗ · 𝑣⃗)
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡
2 2 2 2
𝐵 𝑣𝐵 𝑣𝐴 𝑣𝐵 𝑣𝐴
= 𝑚 ∫𝐴 𝑑(𝑣 2 ) = 𝑚( − )=𝑚 −𝑚 = 𝐸𝑐𝐵 − 𝐸𝑐𝐴 = ∆𝐸𝑐
2 2 2 2

Valoarea lucrului mecanic dintre două puncte reprezintă variația unei mărimi
numită energie cinetică.

Teorema variației energiei cinetice


Lucrul mecanic efectuat de o forță între două puncte este egal cu variația
energiei cinetice a punctului material.
Teorema variației energiei potențiale

Un câmp de forțe cu proprietatea că lucrul mecanic efectuat asupra unui punct


material (sarcină de probă) din partea forțelor determinate de câmp este zero
pe un circuit închis, este un câmp conservativ. 𝐿 = ∮ 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = 0

Deoarece pe ansamblul circuitului închis lucrul mecanic total al forțelor este


zero, starea inițială a sistemului format din câmp și din punctul material este
aceeași cu starea finală, adică se conservă.

fig.1 fig.2

Într-un câmp de forțe conservativ, lucrul mecanic dintre oricare două puncte
𝐶
A și C ( 𝐿𝐴→𝐶 = ∫𝐴 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 ) este același, pe orice drum.

Aceasta înseamnă că valoarea lucrul mecanic dintre două puncte depinde doar
de stările inițială și finală, adică reprezintă variația unei mărimi numită energie
potențială.

Teorema variației energiei potențiale


Lucrul mecanic efectuat de către forţele conservative care acţionează în sistem
este egal şi de semn opus cu variaţia energiei potenţiale a acestuia.
𝐶 𝐶 𝐶
∫𝐴 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = ∫𝐴 (𝐹𝑥 𝑖⃗ + 𝐹𝑦 𝑗⃗ + 𝐹𝑧 𝑘⃗⃗ ) · (𝑑𝑥𝑖⃗ + 𝑑𝑦𝑗⃗ + 𝑑𝑧𝑘⃗⃗) = ∫𝐴 𝐹𝑥 𝑑𝑥 + 𝐹𝑦 𝑑𝑦 + 𝐹𝑧 𝑑𝑧
𝐶 𝜕𝐸𝑝 𝜕𝐸𝑝 𝜕𝐸𝑝
= 𝐸𝑝𝐴 − 𝐸𝑝𝐶 = −∆𝐸𝑝 = − ∫𝐴 ( 𝑑𝑥 + 𝑑𝑦 + 𝑑𝑧) =
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

𝐶 𝜕𝐸𝑝 𝜕𝐸𝑝 𝜕𝐸𝑝 𝐶


= ∫𝐴 ( 𝑖⃗ + 𝑗⃗ + 𝑘⃗⃗ ) · (𝑑𝑥𝑖⃗ + 𝑑𝑦𝑗⃗ + 𝑑𝑧𝑘⃗⃗) = − ∫𝐴 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝐸𝑝 · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 ⇒
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

𝐹⃗ = −𝑔𝑟𝑎𝑑 𝐸𝑝

Un câmp de forțe este conservativ dacă este gradientul unui câmp scalar numit
energie potențială.
Gradientul unui câmp scalar este un câmp vectorial ai cărui vectori sunt
îndreptați, în fiecare punct, în direcția celei mai mari rate de creștere a câmpului
scalar, și al cărui modul este cea mai mare rată de variație.
Rezultă că un exemplu de forțe conservative în reprezintă forțele centrale, a
căror direcții sunt îndreptate întotdeauna pe direcția ce unește sursa cu punctul
material considerat.
Câmpurile create de sarcinile punctiforme au simetrie sferică, adică suprafețele
echipotențiale sunt suprafețe sferice cu centrul în sarcină, iar direcția de
maximă creștere a câmpului scalar al energiei potențiale este pe direcția ce
unește punctul material cu sursa (direcția razei) cu sensul către sursă.
𝐶
Relația 𝐿𝐴→𝐶 = ∫𝐴 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = 𝐸𝑝𝐴 − 𝐸𝑝𝐶 arată că energia potențială poate fi
definită până la o valoare de referință. Pentru a defini energia potențială a
sistemului format din câmp și punctul material aflat în poziția A, trebuie ca să
alegem un nivel de referință C a cărui energie potențială să fie zero, adică
punctul C să fie la inifinit, acolo unde câmpul este practic nul.

𝐿𝐴→∞ = ∫𝐴 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟 = 𝐸𝑝𝐴 − 𝐸𝑝∞ = 𝐸𝑝𝐴 sau
𝐴
𝐸𝑝𝐴 = 𝐿𝐴→∞ = −𝐿∞→𝐴 = − ∫∞ 𝐹⃗ · ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑑𝑟
Energia potențială a punctului material (sarcina de probă) în poziția A este egală
cu lucrul mecanic efectuat de forța conservativă la transportul punctului
material din punctul considerat la infinit sau cu lucrul mecanic efectuat de forța
conservativă la aducerea punctului material de la infinit în poziția considerată,
luat cu semn schimbat.
Energia potențială în câmp electrostatic
𝑞𝑄 𝑟̂
⃗⃗⃗⃗𝑒 =
𝐹 ·
4𝜋𝜀0 𝑟2
Dacă sarcinile au același semn, atunci 𝑞𝑄 > 0 și 𝐹 ⃗⃗⃗⃗𝑒 are sensul vectorului de
poziție al sarcinii de probă q (respingere), iar dacă sarcinile au semne opuse,
⃗⃗⃗⃗𝑒 are sens opus vectorului de poziție al sarcinii de probă
atunci 𝑞𝑄 < 0 atunci 𝐹
q (atracție).
𝑞𝑄 𝑟̂ 𝑞𝑄 𝑄
⃗⃗⃗⃗𝑒 =
𝐹 · ⇒ ⃗⃗⃗⃗
𝐹𝑒 = −𝑔𝑟𝑎𝑑( ) = −𝑞 𝑔𝑟𝑎𝑑( ) = −𝑞 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑉
4𝜋𝜀0 𝑟2 4𝜋𝜀0 𝑟 4𝜋𝜀0 𝑟

𝑄
cu 𝑉 = potențialul electrostatic și 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑉 = 𝐸⃗⃗ intensitatea câmpului
4𝜋𝜀0 𝑟
electrostatic
Energia potențială a sarcinii 𝑞 în câmpul electrostatic al sarcinii 𝑄 este
𝑞𝑄
𝐸𝑝 (𝑟) =
4𝜋𝜀0 𝑟
𝑞𝑄 1 1
𝐿𝐴→𝐵 = −∆𝐸𝑝 = 𝐸𝑝𝐴 (𝑟) − 𝐸𝑝𝐵 (𝑟) = (𝑟 − 𝑟 )
4𝜋𝜀0 𝐴 𝐵

Energia potențială în câmp gravitațional


𝑟̂
𝐺⃗ = −𝑘𝑚𝑀 · = 𝑚 · 𝛤⃗ 𝛤⃗ este intensitatea câmpului gravitațional
𝑟2
al câmpului gravitațional produs de corpul de masă M în care se găsește punctul
material (corpul de probă) de masă 𝑚
este o forță exclusiv de atracție, deci are sens opus vectorului de poziție
1 1
𝐺⃗ = −𝑔𝑟𝑎𝑑(𝑘𝑚𝑀 · ) deci energia potențială 𝐸𝑝 = 𝑘𝑚𝑀 ·
𝑟 𝑟
𝑘𝑀 𝑘𝑀
cum 𝐺 =𝑚 = 𝑚𝑔 ⇒ 𝑔= ⇒ 𝐸𝑝 (𝑟) = 𝑚𝑔𝑟
𝑟2 𝑟2
𝐿𝐴→𝐵 = −∆𝐸𝑝 = 𝐸𝑝𝐴 (𝑟) − 𝐸𝑝𝐵 (𝑟) = 𝑚𝑔(𝑟𝐴 − 𝑟𝐵 )
Dacă se alege prin convenție nivelul de referință ca fiind B, atunci 𝐸𝑝𝐵 = 0
și 𝐸𝑝𝐴 = 𝑚𝑔ℎ𝐴
Energia potențială a forțelor elastice
1 1
⃗⃗⃗⃗
𝐹𝑒 = −𝑘𝑟 · 𝑟̂ = −𝑔𝑟𝑎𝑑( 𝑘𝑟 2 )  𝐸𝑝𝑒𝑙 = 𝑘𝑟 2
2 2

S-ar putea să vă placă și