Sunteți pe pagina 1din 2

Stresul

Comisia Europeană definește stresul la locul de muncă astfel: „ reacția emoțională și


psiho-fiziologică la aspectele aversive și dăunătoare ale muncii, mediului de lucru și organizării
muncii. Este o stare caracterizată printr-un nivel ridicat de excitare și suferință și adesea prin
sentimentul neputinței de a gestiona situația”.

Organizația Mondială a Sănătății definește stresul ca fiind „o stare percepută ca


negativă de un grup de angajați, acompaniată de disconfort sau disfuncționalități la nivel fizic,
psihic și/sau social și care este consecința faptului că angajații nu sunt în masură să răspundă
exigențelor și așteptărilor care le sunt impuse de situația lor la locul de muncă”.

Toată lumea poate fi stresată din cauza muncii sale, mai ales muncitorii care efectuează
o muncă de rutină sau care nu au niciun fel de cuvânt de spus în ceea ce privește munca lor.
Deoarece, în majoritatea cazurilor, stresul este consecința unei proaste organizari a muncii, el
nu este o problemă individuală.

Ivancevich si Matteson (1980) afirmă că munca devine stresantă din cauza unor agenți
stresori, de care trebuie să ținem cont la o analiză. Agenții stresori pot fi nepotrivirea dintre
ceea ce dorim și ceea ce putem avea sau dintre ceea ce ne oferă mediul. Angajații au nevoie
de un anumit nivel de responsabilitate, dar serviciul le oferă prea puțină sau le cere prea multă.
De asemenea, angajații au nevoie de o anumită cantitate de muncă, dar fie nu primesc deloc
(șomajul), fie primesc prea multă (suprasolicitarea).

Factorii de stres sunt reprezentați de agenții stresori precum conținutul muncii,


ergonomia, condițiile de muncă și relațiile de muncă.

Conținutul muncii poate fi prea dens, ritmul de lucru prea rapid, iar munca poate fi prea dificilă.
Contrar acestei situații, munca poate fi monotonă sau cu cicluri scurte, poate fi prea puțin de
lucru, iar exigențele sunt puțin precizate. De asemenea, se mai pot întâlni prea multe sau prea
puține responsabilități.

Condițiile la locul de muncă sunt reprezentate de ergonomie și securitate. Munca poate fi


periculoasă dacă sunt utilizate substanțe chimice, dacă temperatura, umiditatea aerului și
ventilația nu sunt corespunzătoare sau dacă sunt prezente zgomotul, vibrațiile și iluminatul
necorespunzător.

Condițiile de muncă sunt legate de orar, pauzele luate, salariul, sistemul de prime, tipul
contractului, tipul statutului, perspectiva slabă în ceea ce privește cariera și securitatea
insuficientă a locului de muncă.

Relațiile la locul de muncă pot reprezenta un factor de stres prin modul în care sunt adresate
sarcinile, prin hărțuire, jignire, discriminare și insuficienta susținere la locul de muncă.
Câteva dintre sursele efective de stres la serviciu sunt reprezentate de: schimbări
majore ale instrucțiunilor și procedurilor, lucrul peste orele de program, reorganizări majore,
prea mult de lucru într-un timp prea scurt, criticarea angajatului când greșește și lipsa
recompensei când acesta lucrează eficient, conflicte între angajații care lucrează la proiecte
comune (trebuie să fie cooperare, nu competiție), standarde lipsă sau confuze.

Stresul la locul de muncă este un proces compus din două faze: faza de apărare și faza
de epuizare. Mai există și faza de alarmă, de conștientizare, dar din pacate, de multe ori ea nu
apare în mintea noastră.

Consecințele unui proces (aspect) stresant. Indiferent de natura acestuia, dacă nu se


iau măsuri, rezultatul economic pentru firma respectivă este întotdeauna același și anume
dezastrul (falimentul). Un exemplu de astfel de proces este: lipsa pauzelor, împărțirea
necorespunzătoare a atribuțiilor și plata preferențială. Percepția angajaților fiind de monotonie,
ei având sentimentul de plictiseală și blazare, răspunsul afectiv este dezamăgirea, cel
comportamental este reprezentat de întârzieri, randament scăzut și lipsa de la locul de muncă,
iar rezultatul economic pentru firmă este dus în direcția falimentului.

Mulți angajatori afirmă că stresul la serviciu este inevitabil, adesea indispensabil. Chiar
există manageri care utilizează stresul pentru a impulsiona competiția dintre salariați. Profitul
este doar momentan și doar al acționarilor, deoarece salariații se extenuează prematur, se
îmbolnăvesc, nu mai fac față ritmului sau sunt trimiși in concedii medicale.

Se impun două concluzii în contextul stresului la locul de muncă și anume:


1. Problema stresului la locul de muncã trebuie să țină cont de diferențele dintre oameni;
2. Cu toate acestea, problema stresului nu este o problemă individuală, ci una în care atât
managerii, cât și salariații trebuie să se implice.