RAPORT

Declarația de importanță/interes cultural

Adresa: Republica Moldova, or.Chişinău, str. Alexei Şciusev 103
Statutul recunoașterii: Muzeul Zemstvei, inclus în Registrul monumentelor de arhitectură sub
denumirea „Clădirea fostului orfelinat, mai târziu cârmuirea zemstvei Guberniale a
Basarabiei”
Dezvoltarea istorică a obiectivului:
Edificarea – 1853 – 1856
Sala Mare – 1898 – 1901 /aripa dreaptă/

•
Deşi, edificiul în permanenţă a suferit modificări, se observă că s-a ţinut cont de nucleul central
iniţial şi dezvoltarea etapizată a obiectivului nu dăunează formării sale exterioare, faţada
principală este în omogenitate, iar planimetric, clădirea este asimetrică.
Proiectant:
Architect Vladimir Țâganco
Cadrul Legislativ urbanistic şi architectural din sec. XIX

Politica urbanistică şi arhitecturală a Basarabiei pe parcursul secolului al XIX–lea şi

începutul secolului al XX-lea denotă un salt calitativ, explicat, în primul rând, prin reglementarea
strictă din partea puterii centrale şi investiţii majore. Legislaţia normativă în construcţii devine un
instrument de control din partea statului şi include decrete imperiale, rapoarte, dispoziţii ale
Senatului, rezoluţii ale Cabinetului de Miniştri ş.a. Problemele de modernizare a urbanismului şi
arhitecturii sunt direcţionate de principalul act normativ al Rusiei – Statutul în construcţii, publicat
în volumul al XII-lea al Codului de Legi al Imperiului Rus, actual pîna în anul 1917. Totalitatea
legilor din acest regulament impune o anumită sistematizare urbanistică cu consecinţe importante
asupra organizării planimetrice şi arhitecturale a oraşelor Moldovei dintre Prut şi Nistru.
Restrictivitatea legislaţiei nu mai permite libera evoluţie a localităţilor urbane. Documentul este în
perfecţionare permanentă (editat de patru ori – în 1832, 1842, 1857, 1900), iar la sfârşitul secolului
al XIX-lea volumul său se reduce substanţial. Odată ce arhitectura locativă se edifica pe propriile
surse ale beneficiarilor şi era strict reglementată privind aspectul exterior, interiorul rămânând
nereglementat (proiectele -„model”, editate în patru albume de arhitecţii A.I. Rusca, V.I. Hastie şi
V.P. Stasov în perioada anilor 1809-1811), arhitectura publică evoluează după alte principii.
Clădirile publice erau edificate conform proiectelor individuale, elaborate conform funcţiei
predestinate.

Zonificarea urbanistică:
Planurile topografice ale oraşelor din Basarabia în perioada cercetată, se reglementează
zonele de construcţie. Un criteriu de parcelare este diferenţierea populaţiei în dependenţă de venit
şi funcţia ocupată în societate: „După planul oraşului Chişinău din 1834, teritoriul era divizat în
două părţi practic egale: cea de jos, sau aşa-numita oraşul vechi, şi cea de sus – oraşul nou. În
partea de jos locuiau artizanii şi cei săraci, cartierele părţii de sus erau populate de oamenii bogaţi,
funcţionari şi nobilime. Contrastul dintre clădiri şi amenajarea teritoriilor superioare şi inferioare
corespundea diferenţelor de pături sociale din aceste zone”1. Segregarea socială pune în evidenţă
transformarea locuinţelor individuale: „În construcţia clădirilor locative apar noile tipuri de
construcţii. Conacele şi vilele nobililor aristocraţi cedează caselor de locuit destinate clasei de
mijloc”2. Zonele rezidenţiale centrale, cu confort urban înalt, localizează ansambluri locative cu
caracter total diferit de zonele periferice ale oraşelor. Aici se grupează cele mai luxoase locuinţe,
clădirile administrative, poliţia...”3. Politica Imperiului Rus a transformat oraşele în teritorii
divizate mai mult rectangular, cu pătrate şi dreptunghiuri practic similare: “...şi totuşi, tendinţele
democratice – dorinţa de a realiza un fel de egalitate socială prin împărţirea zonei urbane în cartiere
de aceleaşi dimensiuni şi forme”4.

Ansamblul architectural examinat este situat în Nucleul istoric al oraşului Chişinău, plasat
în cartierul delimitat de străzile: Alexei Şciusev, Maria Cibotari, Sfatul Ţării şi Mihail
Kogîlniceanu. Cartierul unde este amplasat muzeul este unicul păstrat integral din cele 187 ale
Centrului istoric. Actualmente ansamblul prezintă un complex din patru clădiri. Edificiul principal
are un amplasament de colţ, astfel faţada mai mare se extinde de-a lungul străzii Alexei Şciusev,
ocupând partea esenţială a acesteia, iar faţada laterală este dispusă de-a lungul străzii Maria

1
В.М. Боровский. История молдавской архитектуры. Кишинев, 1987, p. 9 .
2
Всеобщая история архитектуры. Т. 6. М., 1968, p. 297.
3
Mariana Şlapac. Arta urbanismului în Republica Moldova, Chişinău, 2008, p.100.
4
В.М.Боровский. История молдавской архитектуры. Кишинев, 1987, p. 16
Cibotari. Aceasta impune o valoare şi semnificaţie urbanistică în vederea sistematizării acestui
cartier din punct de vedere a cadrului construit şi cel natural.

Astfel există, un peisaj latent care trebuie redescoperit prin fragmentele din trecut,
identificând elementele valoroase pentru a putea aprecia valorile și pentru a găsi calea să le
răspândească și să le transmită.

Elemente ce definesc caracterul edificiului

Muzeul Zemstvei este un exemplu excelent de adaptare a Stilului Eclectic la o construcţie

urbană, care marchează o deviere de la tipul tradițional de clădiri.

Fațada principală este realizată în stil eclectic în baza arhitecturii clasiciste. Intrarea,
realizată cu o retragere de la linia roșie, este flancată de rezalite ample, cu un grup din trei ferestre
în arc în plin cintru unite printr-o arhivoltă comună, acoperite în două pante, cu formarea unui
fronton triunghiular. Corpurile alungite ale claselor, încununate cu atice rectangulare, au ferestrele
singulare, în arc în plin cintru, conturate cu arhivolte. În plinurile dintre ferestre în arc plin centru
separate sau grupate a câte trei de arhivolte, cu impostul sub forma unei coloane robuste, sub
streașină o friză dintr-o bordură în zigzag, cu imitația bosajelor orizontale, sunt plasați pilaștri, cu
fusul conturat cu caneluri.
Înălţimea construcţiilor era în corelaţie directă cu rezolvările planimetrice ale oraşelor.
Nucleul urban era construit cu edificii mai înalte, iar în partea periferică întâlnim clădiri mai mici
ca gabarit. Fixarea înălţimilor a condus la formarea imaginii spaţial-volumetrice. O mare atenţie
se acorda proporţiei acoperişurilor clădirilor ce se aflau pe aliniamentul străzii, fiind sub un control
riguros din partea puterii centrale. Prioritar zona examinată era edificată cu construcţii cu un nivel.
Astfel, edificiul examinat corespunde contextului sitului şi se impune ca valoare din contul
elementelor arhitectonice (elemente de decor: cornişe, pilaştri, ancandramente; tâmplării: uşi,
ferestre), precum şi ţine cont de raportul suprafeţelor pline şi goluri.

Sala mare, fiind o construcţie anterioară de asemenea respectă acelaşi regim de înălţime ca
număr de niveluri, însă depăşeşte proporţia verticală a spaţiilor iniţiale.

Materialele de construcţie utilizate – sursele narative variate sunt semnificative în

abordarea problemei exteriorului construcţiilor: „Spre sfârşitul anilor treizeci ai secolului XIX, în
oraşele mai mari, în special în Chişinău, s-a început construcţia din piatră, predominantă fiind
piatra de calcar”5. ,,Dacă la începutul secolului XIX clădirile se construiau din piatră cioplită sub
tencuială, atunci din anii 70-80 se folosea zidăria curată din piatră de formă regulată. Acest tip de

5
В.М.Боровский. История молдавской архитектуры. Кишинев,1987, p. 25 .
zidărie se folosea mai des la edificarea vilelor orăşeneşti şi a conacelor construite în afara
oraşelor”6. E de menţionat că clădirile din piatră construite „într-o vară” puteau fi tencuite peste
un an după finisarea acesteia. Această prevedere era lăsată în responsabilitatea arhitectului, a
meşterilor şi a locatarilor însăşi. Iar monitorizarea strictă se făcea de către poliţie.

Acoperişul edificiului este de o geometrie compusă, partea initială acoperită cu ţiglă, iar
anexele învelite cu plăci azbociment ondulate, inclusive Sala mare.

Finisajul interior este preţios prin: carurile din ceramo-plastică, cu care sunt pavate
culoarele, decoraţia plastică din stucaturi din mortar de ipsos, de pe tavanul şi pereţii Săli mari;
tâmplăria delemn a uşilor de interior şi exterior şi ferestrele. Unicale sunt sobele, ce reprezintă
corpuri de încălzit originale finisate cu faianţă. Elemente de decor, feronerie, etc.

Cromatica edificiului. „Începând cu anul 1817, edificiile erau vopsite în următoarele culori: alb,
galben-maroniu, galben-palid, galben-cenuşiu, roz palid şi vopsea de Siberia, cu adaos mare de
vopsea albă”7; este evidentă policromia edificiilor. „Autorităţile urbane dădeau indicaţii referitoare
nu numai la amplasementul clădirilor, dar şi la culoarea faţadelor, pe construcţii erau montate plăci
speciale cu culoarea dorită...”8.

În urma statificării s-au depistat un şir de straturi coloristice cu grosimi diferite. Aceste
culori se regăsesc în paleta prestabilită de autorităţi.

Funcţia istorică a ansamblului architectural:

Iniţial acesta avea destinaţia unui orfelinat, în timp funcţiile s-au perendat (Muzeul de
meşteşuguri, Secția de asigurare, Zemstva Gubernială, Facultatea de Medicină veterinară al
Institutului Agrar). Edificiul a fost proiectat după canoanele aritecturii simetrice, ulterior
transformându-se într-o geometrie neregulată, care aminteşte un careu, într-un nivel, în stil eclectic
cu elemente de clasicism. Actualmente, Muzeul Zemstvei nu are o funcţie definită, Asociația
Tinerilor Artiști „Oberliht” a creat în incinta muzeului o platformă de producție și dezvoltare a
practicilor de artă și a formelor de cultură contemporană „Zpațiu” - spațiu de cercetare şi
teoretizare, și abordare critică a acestor practici și forme, dedicat dezvoltării și relevanței lor
sociale. Muzeul este și sediul asociației de creație Art-Labyrinth, care organizează
evenimente hippie în Chișinău, cât și al altor mișcări alternative culturale și organizații
neguvernamentale. De asemenea, se oferă şi spaţii în chirie.

6
А.В.Колотовкин, И.С.Эльтман, Г.А.Педаш. Архитектура Советской Молдавий. Москва, 1973, p.
12.
7
Alla Ceastina. Legislaţia Imperiului Rus în domeniul arhitecturii şi impactul ei asupra dezvoltării
Basarabiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Arte vizuale, 2010, p. 63.
8
Mariana Şlapac. Arta urbanismului în Republica Moldova. Chişinău, 2008, p. 107.
 Valoarea patrimonială a fostului Orfelinat din or. Chişinău se află în asociațiile sale
istorice, precum şi prin semnificația sa arhitecturală. Este asociat cu afirmarea guvernării
municipale în sec XIX, a expansiunii urbane în Chişinău. Construit în același timp cu noul plan
general /anul/ pentru orașul Chişinău. În timpul unei perioade de dezvoltare a Chişinăului,
caracterizată printr-o prezență gubernială puternică, edificiul a răspuns nevoilor administrative ale
orașului, care se afla în creștere rapidă și a fost întruchiparea unei noi identităţi.

Concluzii:

Din toate cele menţionate concludem faptul că ansamblul examinat a fost construit din
materiale și finisaje de înaltă calitate indigene și prezintă un nivel înalt de măiestrie. Este
considerată o lucrare marcantă a arhitecturii secolului XIX din Basarabia.

Reconectarea tuturor fragmentelor au în sine un interes de recuperare a patrimoniului

istoric, turistic de inserat în contextul mai larg al orașului, precum şi posibilitatea de a reprezenta
identitatea istorică gubernială a acestui oraş.

Este importantă restaurarea/conservarea ansamblului şi reamenajarea spaţiului adiacent,

care ocupă o mare parte din teren şi deja este o raritate pentru Chişinău (raportul dintre aria
construită şi cea verde). O soluţie ar fi valorficarea și conectarea la sistemul muzeal şi promovarea
acestuia. În acest sens o soluţie de revitalizare a cartierului ar putea servi conceptul unui spaţiu
natural public amenajat în interiorul cartierului.

Ideia este de a oferi noi activităţi acestui edificiu, cu axare asupra funcţiei iniţiale şi anume
să se pună accent pe copii, dezvoltarea lor artistică şi educativă, un centru de arte vizuale pentru
toate categoriile de vârstă, unde s-ar promova meşteşugurile şi tradiţiile. Acesta ar putea include
şi spaţii expoziţionale. Sala Mare, impresionează prin grandoarea sa şi ar putea fi una
polifuncţională, ceea ce ar permite transformarea sa în funcţie de necessitate. Celelalte spaţii, mai
mici, pot fi utilizate şi în scopul sporirii creativităţii: atelier de desen, pictură, modelare plastlină,
muzică, etc.

Acest monument de arhitectură merită o nouă viaţă, o nouă suflare, deoarece este important
prin istoria sa şi prin unicacitatea arhitecturală!