Sunteți pe pagina 1din 7

ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ

ÎN ACTIVITATEA DE INFORMAŢII

1. Etimologie, definiţie şi delimitări conceptuale

Etimologic, termenul de etică provine din grecescul ethos/ ethicos care înseamnă
obicei, cutumă, obişnuinţă, comportament habitual.Termenul de etică mai este definit ca
reprezentând acea ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane, din
perspectiva principiilor morale
Ethos este utilizat pentru a defini:
1. un ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci,moralitate;
2. specificul cultural al unei colectivităţi.
Noţiunea de etică are acelaşi înţeles cu cea de morală. Dar ce este morala?
Conceptul de morală se referă la:
 un anumit cod social,
 la un ansamblu de reguli cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi în
societate.
 evocă intervenţia unei autorităţi tradiţionale, adesea religioase, capabile să ne
indice ce trebuie de făcut sau evitat.
Etimologic:
 cuvântul morală etimologic provine din limba latină de la cuvântul mos/ moris
ceea ce înseamnă morav, obicei, regulă.
Înţelesul actual, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române cuprinde următoarele
definiţii:
 pentru etică:
 ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, este o teorie asupra
moralei;
 analizează rolul acestor principii în viaţa socială;
 reprezintă totalitatea normelor de conduită morală ce corespund ideologiei
unui anumit grup sau societăţii.
 pentru morală:
 ansamblul normelor de conveţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de
alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia
publică

Page 0 of 7
 disciplina ştiinţifică ce se ocupă cu normele de comportare aleoamenilor în
societate.
Putem spune că noţiunea de morală reprezintă acea unitate avalorilor şi antivalorilor a
binelui şi a răului, iar noţiunea de moral se asimilează ideii de bine, pozitiv.
,,În filosofia morală contemporană, deontologia reprezintă o teorie normativă cu privire
la alegerile morale necesare interzise sau permise. Teoriile deontice (deontictheories) se
referă la comportamente obligatorii, necesare, în timp ce teoriile aretice(aretaic virtue
theories) arată conduitele virtuoase a căror urmare este meritorie. Teoriile deontologice emit
judecăţi cu privire la moralitatea alegerilor şi la criteriile după care se pot clasifica acţiunile în
etice sau non-etice.
Eticile deontologice au un caracter universalist şi în general negativ. Ele sunt gândite
într-o logică interdictivă care limitează agentul moral în a efectua alegeri greşite.
Corectitudinea alegerii este judecata prin conformitate la norma morală. Agentul moral are
obligaţia de a respecta norma morală. În eticile deontice dreptatea primează în faţa binelui
(Alexander, Moore, 2008.) [...]
Etica aplicată analizează din punct de vedere moral o serie de situaţii concrete
din practica socială sau profesională, în vederea luării sau adoptării unor decizii adecvate. În
domeniul eticii aplicate sunt integrate etica medicală, etica juridică, etica în mass-media, etica
profesională, etica mediului înconjurator, etica afacerilor etc. (Filip, Iamandi, 2008).’’1

2. Gestionarea informaţiilor la nivel naţional


Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), reunit pe 18 noiembrie 2005 la Palatul
Cotroceni, a hotărât constituirea Comunităţii Naţionale de Informaţii (CNI) în interiorul CSAT.
Având în vedere Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate, în scopul
organizării şi coordonării unitare a activităţilor de informaţii care privesc securitatea naţională,
CSAT a hotărât ca, din acest moment, în subordinea sa să funcţioneze Comunitatea
Naţională de Informaţii.
Potrivit Hotărârii CSAT, Comunitatea Naţională de Informaţii reprezintă reţeaua
funcţională a autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale, bazată pe unitatea de
scop, obiective şi strategie, asigurată prin informaţiile furnizate de următoarele structuri,
denumite şi componente ale Comunităţii Naţionale de Informaţii: Serviciul Român de
1
Antonio Sandu , Etica si deontologie profesionala, Ed. Lumen
Page 1 of 7
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării şi
Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Afacerilor Interne.
Organizarea şi funcţionarea CNI se bazează pe integrarea informaţilor furnizate de
componentele sale, pe responsabilitatea fiecărei componente a CNI pentru produsele
informative furnizate.
Organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor de informaţii care privesc securitatea
naţională se realizează de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Comitetul
coordonator pentru Comunitatea Naţională de Informaţii, format din: consilierul prezidenţial
pentru securitate naţională, directorii SRI şi SIE, ministrii Apărării Naţionale, Afacerilor
Externe, Afacerilo Interne, Justiţiei, consilierul primului-ministru pe probleme de securitate.
Comitetul asigură coerenţa acţiunilor necesare pentru aplicarea unitară a Strategiei de
Securitate Naţională în domeniul activităţilor de informaţii, contrainformaţii şi securitate;
avizează şi propune proiectul Planului Naţional de Priorităţi Informative, elaborat de Consiliul
operativ, pe care îl supune adoptării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi aprobării
Presedintelui Romaniei; stabileste masurile necesare implementarii directiilor de actiune ale
Comunitatea Naţională de Informaţii, în conformitate cu orientările strategice fixate de
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
De asemenea, Comitetul coordonator al Comunitatea Naţională de Informaţii supune
aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării propunerile pentru cheltuielile şi dotările de
utilitate şi interes comune, pentru toate componentele Comunităţii de Informaţii; analizează şi
soluţionează problemele ce privesc cooperarea şi colaborarea dintre componentele
Comunităţii Naţionale de Informaţii; asigură armonizarea şi complementaritatea acţiunilor sau
operaţiunilor de informaţii în ţară sau în străinătate, precum şi dezvoltarea cooperării cu
serviciile statelor membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, precum şi cu alţi parteneri
externi; aprobă evaluările periodice integrate de nivel strategic şi supune analizei Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării necesităţile de actualizare a legislaţiei şi a celorlalte reglementări
ale domeniului securităţii naţionale şi activităţii serviciilor de informaţii.
3. Elemente de deontologie profesională în activitatea de informaţii la nivelul
Ministerului Afacerilor Interne

Page 2 of 7
În activitatea de culegere de informaţii , acţiunile poliţiştilor trebuie să fie conforme cu
dreptul intern, convenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte.
Totodată, poliţistul trebuie să respecte principiul prezumţiei de nevinovăţie, asigurând
fiecărei persoane care face obiectul cercetării exercitarea deplină şi efectivă a drepturilor
sale, în condiţiile prevăzute de lege.
Pentru realizarea atribuţiilor şi îndeplinirea corectă a misiunilor care implică culegerea
sau exploatarea informaţiilor de intreres operativ, poliţistul trebuie să-şi exercite prerogativele
ce îi revin într-o manieră echitabilă şi obiectivă, cu respectarea şi protejarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale persoanei consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, în
conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia europeană a
drepturilor omului, Codul european de etică al poliţiei şi cu dispoziţiile tratatelor la care
România este parte.
Pe timpul îndeplinirii atribuţiilor profesionale privind culegerea de informaţii, poliţistul
acţionează în parteneriat cu populaţia din rândul căreia recrutează informatori cărora trebuie
să le acorde protecţie privind identitata, asistenţa de specialitate pe care aceştia sunt
îndreptăţiţi să o primească şi servicii, conform misiunilor şi atribuţiilor poliţiei precum şi a
normelor interne privind lucrul cu sursele umane în activitatea de informaţii.
În executarea activităţilor de culegere de informaţii poliţistul va avea în permanenţă în
vedere respectarea demnităţii umane.Relaţia acestuia cu infomatorii trebuie să se desfăşoare
în limitele competenţelor şi prevederilor legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale acestora şi ale membrilor lor de familie, cu precădere a celor care vizează
viaţa, integritatea corporală sau libertatea.
Poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să dea dovadă de amabilitate şi
solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă şi fermă.
Pentru obţinerea unor informaţii valoroase în activitatea de poliţie, poliţistul trebuie să
dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor
conflictuale, dezvoltându-şi prin sistemul de formare continuă puterea de înţelegere a
problemelor sociale, culturale şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi exercită
profesia, precum şi, după caz, capacităţile manageriale.
Poliţistul trebuie să promoveze şi să dezvolte fără discriminare bunele raporturi între
instituţia pe care o reprezintă şi comunitate, asigură cooperarea efectivă cu reprezentanţii

Page 3 of 7
autorităţilor publice centrale şi locale, ai organizaţiilor neguvernamentale şi ai populaţiei, ai
grupurilor minoritare, inclusiv ai celor etnice
În temeiul relaţiilor de parteneriat dezvoltate în cadrul comunităţii, poliţistul furnizează
membrilor acesteia informaţii privitoare la legislaţia în vigoare şi la activitatea sa profesională,
în limita competenţelor ce îi revin şi fără a dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.
Poliţistul are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, asigurând respectarea drepturilor
persoanelor, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a
datelor şi informaţiilor pe care le deţine şi să nu le utilizeze abuziv sau în folos personal.
Culegerea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către poliţist se fac în
condiţiile legii şi vor fi limitate strict la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor
legale legitime şi specifice poliţiei.
Poliţistului îi este interzis să tolereze actele de corupţie şi să utilizeze abuziv
autoritatea publică pe care i-o conferă statutul său sau să utilizeze informaţiile obţinute prin
intermediul reţelei infomative în interes personal.
Poliţistului îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri ori valori în scopul de
a îndeplini sau de a nu îndeplini atribuţiile profesionale şi să primească sarcini, misiuni sau
lucrări care excedează competenţelor stabilite prin fişa postului.
Poliţistul ia atitudine faţă de actele de corupţie manifestate în cadrul instituţiei, având
obligaţia de a informa superiorii şi alte organe competente cu privire la cazurile de corupţie
despre care a luat cunoştinţă.
Poliţistului îi este interzis să uzeze de calitatea sau de funcţia îndeplinită pentru
rezolvarea unor interese de ordin personal.
Poliţistul are obligaţia de a verifica sistematic şi de a asigura legalitatea acţiunilor sale,
înaintea şi în timpul desfăşurării acestora, atât din perspectiva respectării legislaţiei naţionale,
cât şi a documentelor internaţionale la care România este parte.

4. Principiile care guvernează conduita profesională în activitatea de


culegere şi exploatare a informaţiilor

Principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului în activitatea de


culegere şi exploatare a informaţiilor sunt următoarele:

Page 4 of 7
a) legalitatea - în exercitarea atribuţiilor sale poliţistul este obligat să respecte legea,
precum şi drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanelor;
b) egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea - în îndeplinirea atribuţiilor
profesionale poliţistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleaşi măsuri
pentru situaţii similare de încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influenţat de
considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie,
vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine naţională, socială sau decurgând din orice altă
situaţie;
c) transparenţa - constă în deschiderea pe care poliţistul trebuie să o manifeste faţă
de societate în limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;
d) capacitatea şi datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea poliţistului de a
analiza situaţiile profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de vedere,
potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru a îmbunătăţi calitatea şi eficacitatea serviciului
poliţienesc cu privire la acestea;
e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia
cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de
momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi
în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara
competenţei ori atribuţiilor sale;
f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea
atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor
teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta securitatea datelor
şi informaţiilor obţinute în exercitarea autorităţii conferite de lege;
i) respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor,
colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor,
valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor
etice acceptate şi practicate în societate;

Page 5 of 7
k) independenţa operaţională - constă în îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit
competenţelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei, fără imixtiunea
ilegală a altor poliţişti, persoane sau autorităţi;
l) loialitatea - se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţie şi valorile promovate de
aceasta, adeziunea conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă, faţă de
obiectivele instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale,
respectul faţă de adevăr şi dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea
angajamentelor asumate, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în procesul muncii.

Page 6 of 7

S-ar putea să vă placă și