Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/325390537
SE ÎNTOARCE INFLAŢIA?
CITATIONS READS
0 1,660
1 author:
Cerna Silviu
West University of Timisoara
72 PUBLICATIONS 10 CITATIONS
SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by Cerna Silviu on 27 May 2018.
SE ÎNTOARCE INFLAŢIA?
Silviu Cerna
http://www.contributors.ro/economie/se-intoarce-inflatia/
Studiul cauzelor inflaţiei constituie unul din capitolele cele mai cele mai relevante
ale ştiinţei economice. Identificarea factorilor care determină inflaţia nu este însă uşoară:
cantitatea de monedă, cererea, costurile (şocurile provenite din economia ,,reală’’),
caracteristicile structurale ale economiei, factorii politici (rolul instituţiilor) etc. Pe de altă
parte, inflaţia actuală provoacă ea însăşi inflaţie viitoare. Ca urmare a acţiunii conjugate a
acestor factori, inflaţia este întotdeauna şi peste tot un fenomen macroeconomic şi
instituţional complex.
În România, inflaţia a dispărut în ultimii ani din preocupările conducătorilor
politici şi ale opiniei publice. În prezent, subiectul a revenit însă în dezbaterile publice, ca
urmare a creşterii ratei inflaţiei în ultimele luni şi a temerilor că această tendinţă s-ar
putea menţine şi amplifica în viitor.
270,00
260,00
250,00
240,00
230,00
220,00
210,00
200,00
190,00
180,00
170,00
160,00
150,00
140,00
130,00
120,00
110,00
100,00
90,00
80,00
70,00
60,00
50,00
40,00
30,00
20,00
10,00
0,00
-10,00 1990 1995 2000 2005 2010 2015
Fig. nr. 2: Rata inflaţiei în perioada 1990-2017 (%)
Sursa: Cf. INS, http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date; accesat 25.05. 2018
Epoca inflaţiei galopante a luat sfârşit abia la jumătatea anilor 2000, când rata inflaţiei
a ajuns pentru prima dată după căderea comunismului sub 10%. Stagflaţia a cedat astfel locul
unui nou fenomen: ,,dezinflaţia’’, caracterizată prin reducerea ratei inflaţiei de la un nivel cu
două cifre la unul cu o singură cifră. Acest fenomen s-a manifestat până în august 2017 (fig.
nr. 2 şi nr. 3).
Dezinflaţia şi deflaţia sunt totuşi fenomene diferite. După cum rezultă din fig. nr.1, un
sfert de veac, România nu a cunoscut niciodată o scădere a preţurilor. În primii cinci ani după
căderea comunismului, rata inflaţiei a explodat pur şi simplu, atingând rapid nivele cu trei
cifre (,,hiperinflaţie’’). Aceste nivele apar acum ca o amintire îndepărtată, mai ales dacă sunt
3
privite prin prisma reducerii ratei inflaţiei după anul 2000 concomitent cu reluarea creşterii
economice şi menţinerea sub control a datoriei publice. Cu toate acestea, la vremea
respectivă, temerile provocate în rândul populaţiei de creşterile de preţuri au fost foarte
puternice, depăşind alte motive de nelinişte socială existente în epocă (război în zonă,
dezmembrarea statului, şomaj, sărăcie etc.).
Forţele deflaţioniste au fost declanşate prin importantele schimbări economice şi
financiare determinate de intrarea României în UE (2007). Este vorba, în primul rând, de
reformele efectuate pentru pregătirea aderării la UE, care au permis instanţelor comunitare să
aprecieze în sfârşit că România are o economie de piaţă funcţională (2004). În al doilea rând,
ne referim la masivele intrări de capital generate de intrarea României în structurile euro-
atlantice. La rândul său, Banca Naţională a dus mai mulţi ani o politică deflaţionistă, reuşind
să atenueze efectele inflaţioniste ale intrărilor de capital şi totodată să evite o apreciere
excesivă a leului. (V. http://www.contributors.ro/economie/banca-nationala-si-cursul-de-
schimb-al-leului/). Aceşti factori au permis aplicarea cu relativ succes a strategiei de politică
monetară numită ,,ţintirea inflaţiei’’, adoptate de BNR în 2005. Astfel, deşi în perioada 2005-
2013, ţintele anuale privind inflaţia nu au fost atinse, depăşirile au fost, în general, mici şi
provocate de alţi factori decât decât cei monetari. În perioada 2014-2016, ţintele privind
inflaţia au fost atinse, iar rata inflaţiei a devenit chiar uşor negativă, fără ca economia să intre
totuşi în deflaţie (subdotarea economiei cu monedă). Or, în comparaţie cu nivelele
halucinante ale ratei inflaţiei din anii 1990, această evoluţie constituie, într-adevăr, un mare
succes al Băncii Naţionale şi al guvernelor de atunci.
Începând din octombrie 2017, rata inflaţiei a început însă din nou să crească, iar
această tendinţă s-a menţinut şi amplificat în primul trimestru al anului 2018, când rata
inflaţiei a ajuns la 5% (fig. nr. 2 şi nr. 3). Ca urmare, subiectul inflaţiei a revenit în
dezbaterile publice, iar populaţia a început din nou să se teamă de creşterea preţurilor. Pe
acest fundal, nu lipsesc, evident, acuzele, explicaţiile fanteziste, soluţiile populiste etc.
pe piaţa locală concurenţială, majorarea accizei la carburanți, creşterea salariilor fără a ține
cont de productivitatea muncii, creşterea deficitului bugetar). Dintre aceştia din urmă, unul
dintre cei mai importanţi este, după părerea noastră, creşterea deficitului bugetar (fig nr.4).