Sunteți pe pagina 1din 6

ROLUL ŞI IMPORTANŢA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN

CICLURILE PRESCOLAR SI PRIMAR

Universul, in continua sa miscare si transformare, a necesitat un ansamblu de actiuni ce au


pornit dintotdeauna, s-au complicat, dand nastere individualitatilor. Aceasta lupta permanenta
n-a avut nevoie de exercitiu, deoarece selectia naturala si-a spus cuvantul. Omul, tinzand spre
perfectiune cauta noi cai si mijloace care sa-i asigure o stacheta net superioara, care sa-l
situeze deasupra tuturor. Pentru aceasta e necesar plusul de efort care sa-i dea calitate si
finete, dar si permanenta capacitate de adaptare la noile situatii. Privim unduirea de val a
frunzelor, mersul leganat al vietuitoarelor padurii si maretia tabloului ne incanta. Sunt
gesturi firesti ce primesc la om plusul inteligentei care face posibila tendinta de perfectiune,
dar, sa nu uitam totusi ca, perfectiunea incepe la om inca de la nastere si isi are ierarhia sa
naturala, conjugata cu factorii ce concura la aceasta; din care omul in sine are un rol
determinant.
Din cele mai vechi timpuri, exercitiile fizice si jocurile au fost practicate de catre om cu
scopul de a-si mentine sanatatea,vigoarea fizica si psihica.
Educatia fizica a fost pretuita de pedagogi de renume ca: F. Rabelais, J.A. Comenius, J.J.
Rousseau, J.H. Pestalozzi, care au recomandat miscarea, utilizarea factorilor naturali de calire
a organismului copiilor pentru formarea unui corp sanatos.
Dascalul care are in primire copiii, are nobila misiune de a face tot ce-i sta in putinta
pentru a supraveghea si dirija tinuta fizica a elevilor sai. In ansamblul masurilor si
posibilitatilor ce le are la dispozitie- educatia fizica, prin continut si metodologie
coordoneaza prin miscare armonia structurii biologice. Alaturi de celelalte discipline din
planul de invatamant, pe care le dinamizeaza si revitalizeaza, educatia fizica contribuie la
integrarea socio-profesionala cat mai rapida a tineretului. In acest context, scoala, principal
factor de educare si formare a tinerei generatii, traieste o serie de perfectionari menite sa-i
sporeasca rolul formativ, sa o adapteze si mai mult la cerintele dezvoltarii societatii noastre.
Educaţia fizică a tinerei generaţii constituie unul din elementele de bază a sistemului
educaţional al copiilor. Ea contribuie la pregătirea unui tineret capabil, sănătos şi puternic
pentru a se integra în societatea modernă.
Educația fizică este o componentă a educației globale, care influiențează prin conținut
sănătatea, creșterea și dezvoltarea corpului, dezvoltând motricitatea, procesele și fenomenele
psihice și favorizând socializarea.
Disciplina educația fizică este o formă de educație care valorifică mișcarea pentru
dezvoltarea corporală, comunicarea, formarea de deprinderi motrice și atitudini favorabile
privind practicarea exercițiilor fizice atât în învaățământul prescolar, primar, cât și pe tot
parcursul vieții.
Prin rolul sau formativ, educatia fizica isi pune amprenta asupra trasaturilor esentiale
caracteriale si a dimensiunilor atitudinale. Prin continutul si modul de desfasurare, exercitiile
fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea acestora, cum ar fi: perseverenta,
tenacitatea, simtul ordinii, dorinta de afirmare, precum si a unor atitudini pozitive fata de
sine, colectivitate si opuse egoismului, individualismului, intolerantei, arogantei, dispretului
fata de adversar prin fair-play-ul promovat de catre asemenea activitati.

1
Educatia fizica si sportul reprezinta activitati de interes national, cu rol crescut in: intarirea
sanatatii, dezvoltarea fizica armonioasa, dezvoltarea calitatilor motrice, intelectuale si morale
ale intregului nostru popor si, in mod deosebit, a tinerei generatii. Integrata intr-o educatie
generala cu profund caracter prospectiv, educatia fizica contribuie, prin continutul lui
specific, la realizarea idealului educational si a celui social, de formare a unei personalitati
care sa intruchipeze participantul competent si activ la rezolvarea problemelor societatii si la
modelarea propriei persoanei.
Educatia fizica isi aduce contributia si la dezvoltarea aptitudinilor. Se pot delimita in acest
sens doua directii:
a)una care se refera la aportul adus in vederea consolidarii aptitudinilor generale ce se
manifesta prin calitatile diverselor procese psihice implicate cum ar fi: rapiditatea gandirii,
concentrarea atentiei, spiritul de observatie;
b)cealalta consta in actualizarea predispozitiilor naturale si formarea propriu-zisa a
aptitudinilor psihomotorii.
La vârsta preşcolară activităţile de educaţie fizică şi sport practicate regulat ajută la
creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, asigură un raport optim între
statură şi greutate, favorizează construcţia osoasă, permit o bună dezvoltare a inimii,
plămânilor şi muşchilor. Pe lângă activităţile obligatorii de educaţie fizică, plimbările,
jocurile de mişcare, drumeţiile contribuie la întărirea sănătăţii copiilor şi sunt indispensabile
în dezvoltarea lor fizică, armonioasă.
Din propria experienţă pe care o am la catedra, am constatat că nevoia de mişcare a
copiilor la vârsta de 3-6 ani este foarte mare, deoarece ei ştiu să meargă, să sară, să se caţere,
să alerge, sunt capabili să înveţe jocuri, cântece, să se concentreze asupra câtorva lucruri, mai
ales asupra celor care îi amuză. Ţinând cont de această constatare, am abordat activităţile de
educaţie fizică într-o manieră distractivă. Astfel, i-am antrenat în diverse jocuri care
presupun mişcare, iar ei au fost mult mai cooperanţi decât dacă i-aş fi obligat să facă
gimnastică la comandă: ,,atenţie, sus mâinile”, ,,sări pe loc”etc. În loc de acestea le-am spus:
,,hai, să zburăm ca păsărelele”, ,,agitaţi-vă aripile, săriţi”! La vârsta de 3-4 ani copiii învaţă
să meargă cu tricicleta, bicicleta sau, chiar, cu rolele, acestea ajutându-i să-şi coordoneze
mişcările, să capete stabilitate, să-şi menţină poziţia corectă a coloanei vertebrale, să-şi
dezvolte simţul direcţiei şi al distanţei, precum şi atenţia. Activităţile de educaţie fizică şi
sport au fost introduse în grădiniţă pentru că se cunoşteau efectele lor benefice atât asupra
dezvoltării fizice a copiilor cât şi a celor psihice: îi ajută să se maturizeze emoţional,
relaţionează mai bine cu anturajul, le dezvoltă simţul tactic şi solidaritatea etc. De asemenea,
sportul este benefic pentru copiii timizi, închişi în ei, care în acest fel îşi pot ,,elibera”
personalitatea.
Alaturi de metodele activ-participative, un rol important il are jocul. Prin joc se extind,
fixează şi sintetizează cunoştinţe şi deprinderi, se dezvoltă gândirea, atenţia, viteza,
capacitatea de concentrare şi voinţa. Este de reţinut caracterul său dinamic, atrăgător,
motivant şi aşa cum spunea I. Cerghit ”Participarea poate fi leagănul creativităţii, al
afirmării, al realizării de sine”.
Jocul este o forma fundamentala de activitate in copilaria timpurie si forma de invatare cu
importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Prin joc sunt disciplinaţi copiii
cu probleme de comportament pentru că nerespectarea regulilor riscă neparticiparea la joc. Se
va forma astfel un viitor om disciplinat, nu conformist, ascultător dar nu servil, demn.

2
Utilizat ca metoda activ–participativă sau acţiune de învăţare, jocul mijloceşte realizarea
obiectivelor propuse în cazul în care sunt respectate cerinţe cum ar fi: respectarea
particularităţilor individuale şi de vârstă; dozarea timpului şi sarcinilor; folosirea unor
elemente de surpriză, aşteptare, întrecere; indicaţiile vor fi clare, corecte, concise; măsurile
organizatorice vor fi adecvate; activitatea va fi relaxantă.
Practicarea activităţilor de educaţie fizică şi sport se face fără a exagera, în ceea ce
priveşte volumul şi intensitatea acestora, ţinând cont de particularităţile individuale şi de
vârstă ale copiilor. Exercitiile fizice si jocurile de miscare, impreuna cu factorii naturali,
fortifica vointa, cultiva rabdarea, stapanirea de sine, curajul, initiativa, perseverenta,
disciplina, dezvolta sentimentele de prietenie, spiritul colectiv, increderea in sine etc.
Activitatile de educatie fizica desfasurate in gradinita vizeaza doua aspecte esentiale :
1.Dezvoltarea fizica optima
2.Dezvoltarea psihica optima.
Dezvoltarea fizica optima presupune, pe langa o conformatie corporala ideala (schelet,
muschi), corespunzatoare cresterii armonioase a taliei (inaltimii) copilului raportata la varsta
si sexul sau, si calirea organismului, intarirea musculaturii, fortificarea si elasticizarea
articulatiilor si dezvoltarea aparatelor cardiovascular si respirator, in special.
In privinta dezvoltarii psihice optime, miscarea efectuata sub forma unor exercitii fizice,
de tip sportiv, conduce la obtinerea echilibrului psihic, autocontrolului, cresterii aprecierii de
sine, dobandirii increderii in fortele proprii , intr-un cuvant il conduce pe copil sa se simta in
largul sau in viata cotidiana. Pentru o viata sanatoasa si pentru un organism ingrijit, este
necesar ca orice copil sa cunoasca deprinderile de igiena de baza, cat si sa respire corect. Unii
parinti stiu ca sportul este bun pentru sanatatea si dezvoltarea armonioasa a corpului lor.
In gradinita, in cadrul activitatilor de educatie fizica, accentul se pune pe jocuri de
miscare, exercitii, jocuri si intreceri sportive, dansuri populare, dansuri tematice, euritmie etc.
Copilul de azi trebuie pregatit pentru o societate dinamica, in continua evolutie, societate
care cere o anumita configuratie fizica, intelectuala, morala, civiva, un anumit profil care sa
imbine in mod armonios, laturile personalitatii sale: un individ sanatos, armonios dezvoltat
fizic, cu o inalta calificare, un om cu o gandire creativa, rapida, cu spirit de initiativa, cu
capacitate de a selecta, sistematiza si reorganiza informatiile, de a alege cele mai bune soluti
si de a decide rapid aplicarea lor in practica.
Alaturi de celelalte discipline din planul de invatamant, educatia fizica contribuie la
integrarea profesionala si sociala cat mai rapida si mai deplina a tineretului. In asemenea
context se evidentiaza functia formativa a educatiei fizice, care in aceasta ipostaza, trebuie sa
concure la dezvoltarea acelor insusiri si capacitati sa-i permita tanarului sa-si insuseasca cat
mai bine si mai repede meseria aleasa, sa o practice cu un randament sporit, sa se poata
angaja cu succes in activitatile sociale de interes obstesc si sa poata actiona in mod
independent si creator asupre mediului si asupra propiei persoane. Datorita caracterului
practic-aplicativ educatia fizica se inscrie printre disciplinele cu mari posibilitati de realizarea
obiectivelor generale ale invatamantului. In acest sens, ea contribuie la cresterea capacitatii
de munca, inzestrarea elevilor cu priceperi, deprinderi si obisnuinte transferabile in activitatea
productiva, dezvoltarea acelor calitati motrice solicitate in aceste activitati, obisnuirea cu
spiritul de echipa, cu activitatea in grup, cu disciplina, ordinea, exigenta etc.

3
Dintre functiile educatiei fizice si sportului, actioneaza in mod deosebit functia de intarire
a sanatatii si de crestere a capacitatii generale de munca a organismului: functia de
perfectionare a dezvoltarii fizive: functia de perfectionare a capacitati motrice: functia de
emulatie si cea recreativa. Privite de pe criteriul timpului, functiile educatiei fizice pot fi
considerate ca functii curente si de perspectiva.
Educatia fizica la clasele pregatitoare si la clasele I- IV are un rol insemnat, atat in ceea ce
priveste influenta ei favorabila asupra procesului de dezvoltare si fortificare fizica a
organismului, cat si ca instrument didactic menit sa favorizeze cunoasterea copiilor, adaptarea
lor mai rapida la noile cerinte scolare, inchegarea colectivelor claselor si formarea unui
climat activ de munca, de buna intelegere si intrajutatoare.
Activitatea fizica/sportiva este un element considerat important in formarea indivizilor,
fiind apreciat ca un factor de socializare cu o importanta din ce in ce mai crescuta in
societatea moderna. Latura sportiva a educatiei are implicatii atat in dezvoltarea si formarea
fizica, cat si aspecte culturale, sau integratoare. Importanta unei dezvoltari normale dupa
acest considerent ar trebui recunoscuta de toti participantii la procesul de socializare, copii,
parintii, adultii in general si statul. Sunt binecunoscute influenţele pozitive pe care le au
practicarea exerciţiilor fizice şi sportului încă de la vârste cât mai fragede. Iată de ce se
impune acordarea atenţiei cuvenite organizării şi desfăşurării acestor activităţi cu copiii de 3-
11 ani. Frenezia mişcărilor la copiii de vârstă preşcolară derivă dintr-o necesitate reală.
Activităţile lor motorii sunt necesare nu doar pentru dezvoltarea fizică dar şi pentru evoluţia
intelectului, iar controlul respiraţiei, descoperirea independenţei şi a interdependenţei fiecărei
părţi a corpului, deosebirea între stânga şi dreapta, recunoaşterea secvenţelor spaţio-
temporporale sunt etape fundamentale pentru a se înţelege pe sine şi lumea înconjurătoare.
Cunoaşterea propriului corp este indispensabilă pentru ca micuţii să poată acţiona şi
cerceta, dar si pentru a cunoaşte ceea ce este în jurul lor. Toate acestea sunt elemnete
importante în dezvoltarea inteligenţei în dezvoltarea psihologică şi afectivă. Prin practicarea
unui sport, prescolarul, dar si scolarul are ocazia să combine diverse comporatmente pe care
cu greu le-ar fi putut face în alt context. Ca obiect de studiu, educaţia fizică şi sportul
urmăreşte:
-dezvoltarea armonioasă a organismului;
-îmbunătăţirea stării de sănătate;
-creşterea indicilor morfo-funcţionali;
-înarmarea cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi motrice cât mai variate;
-formarea caracterului şi profilului moral al elevului.
Toate acestea fiind exprimate prin voinţă, curaj, spirit combativ, stăpânire de sine,
punctualitate, respectul adversarului, etc.
Educaţia fizică şi sportul şcolar reprezintă activităţi de interes major, având în vedere
sarcinile şi obiectivele ce le revin în procesul instructiv-educativ. Elevii care ştiu să îmbine în
mod judicios eforturile intelectuale cu cele fizice au indici funcţionali superiori, dar şi o
capacitate sporită de muncă.
La absolvirea ciclului primar, principalele finalităţi pe care le urmăreşte educaţia fizică
sunt:
1.Menţinerea stării optime de sănătate şi creşterea capacităţii de adaptare la factorii de mediu.

4
De-a lungul celor 5 ani de şcolarizare, elevul trebuie să afle de la învăţătorul său şi să
acţioneze sub îndrumarea acestuia la acumularea de cunoştinţe, la formarea de deprinderi şi
obişnuinţe referitoare la: semne obiective şi subiective ale stării de sănătate; reguli de igienă
personala si la cauze care pot genera accidente.
2.Influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului: planşe care ilustrează coloana
vertebrală şi deviaţiile ei; învăţarea elevilor să-şi determine pulsul şi frecvenţa respiraţiei;
posibilitatea de măsurare periodică a greutăţii şi înălţimii; să realizeze constant momentul de
educaţie fizică pe parcursul programului şcolii; să recomnade permanent menţinerea poziţiei
corecte; împreună cu părinţii să urmărească un regim corect de alimentaţie.
3.Dezvoltarea calităţilor motrice de bază: viteza; îndemânare; rezistenţă; forţă.
4.Consolidarea deprinderilor motrice de bază, care sunt solicitate frecvent în acţiuni curente
(locomoţie, profesie, gospodărie): mers; alergare; sărituri; aruncare; prindere.
5.Consolidarea deprinderilor motrice aplicativ-utilitare: echilibru; târâre; căţărare; coborâre;
escaladare; tracţiune; împingere; transport de obiecte.
6.Formarea deprinderilor sportive elementare.
Deprinderilor sportive elementare sunt deprinderi cu structuri simple care aparţin unor
probe şi ramuri de sport accesibile elevilor din învăţământul primar. Ele au menirea de a-i
invita pe copii în practicarea unor sporturi:
a)atletism (alergarea de viteză cu start de jos; săritura în lungime cu elan, procedeu ghemuit;
alergarea de durată în tempo moderat);
b)gimnastică acrobatică (cumpăna; podul de jos; stând pe omoplaţi; rulări; rostogoliri;
c)minijocuri sportive (pase; prindere, pasare; dribling; depăşire; marcaj– demarcaj; aşezare în
teren).
7.Practicarea independentă a exerciţiilor fizice şi a diferitelor sporturi.
8 Manifestarea echilibrată a spiritului de echipă şi de întrecere.
Pornind de la acestea fiecare educatoare şi învăţătoare trebuie să îşi planifice conţinutul în
mod obiectiv şi nu formal în funcţie de condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea
(colectiv de copii, bază materilaă, condiţii climaterice).
Interesul copiilor pentru miscare si exercitiu fizic este foarte mare in perioada ciclului
prescolar si primar. Dorinta lor de exersare si efort fizic are la baza cauze de ordin fiziologic,
motiv pentru care ori ce diminuare sau limitare a activitatii lor motrice are repercursiuni
asupra functiilor vitale ale organismului. Cunoscand toate acestea invatatorii sunt chemati sa
asigure conditii tot mai bune desfasurarii lectiilor de educatie fizica, sa valorifice din plin
influentele pozitive pe care exercitiile fizice practicate in conformitate cu cerintele stabilite
prin programele scolare, le au asupra organismului copiilor.
In concluzie, exercitiile fizice si jocurile diferite sunt menite sa amplifice efectele pozitive
si sa sporeasca interesul copiilor fata de practicarea acestora. Aceste exercitii si jocuri folosite
in lectiile de educatie fizica urmaresc in opinia mea intarirea sanatatii, dezvoltarea
armonioasa a tuturor grupelor musculare, prevenirea localizarii unor atitudini vicioase,
cresterea capacitatii fizice, a indicilor morfofunctionali si a motricitatii generale. Exercitiile
fizice il fac pe copil sa transpire abundent, favorizand si accelerand eliminarea toxinelor,

5
oxigeneaza globulele rosii, circulatia sangelui si digestia. Copilul care face sport are pofta de
mancare si asimileaza mai bine hrana primita.
Jean Chateau spunea: „Cine spune joc, spune totodata efort si libertate, si o educatie
prin joc trebuie sa fie o sursa atat de efort fizic, cat si de bucurie morala”.
Personalitatea, priceperea si tactul cadrului didactic care este chemat sa predea exercitiile
fizice la cei mici sunt determinate in trezirea interesului si a dragostei fata de miscare si fata
de sport.
Este bine deci să nu uităm că:
”Rolul jocului în viaţa copilului este o pregătire pentru viaţa de mai târziu dar mai
presus de toate el este însăşi viaţa copilului.” (M. Dougall)

BIBLIOGRAFIE:

1.Bonchiş, E.,COPILUL ŞI COPILĂRIA, Bucureşti, 2000;


2.Cătăneanu S., Cojocaru N., Alexandru Ghe., Bangă J. ,”Metodica predării educaţiei fizice şi
sportului în ciclul primar” ,Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002;
3.Grosu, Emilia, Învățarea motorie și performanța în sport, Editura GMI, Cluj-Napoca, 2001
4.MEC, Planul Cadru de învățământ pentru învățământul preuniversitar, București, 1999
5.R.Î.P., nr. 2, 3, Bucureşti, 2005