Sunteți pe pagina 1din 2

Sfântul Ierarh Vasanie, episcop de Lodi

† 19 ianuarie 409

Acest sfințit părinte, tămăduitorul de lepră din cetatea Lodi (Vecchio) din regiunea
Lombardia, s-a născut în anul 319 în Sicilia, din tată păgân, Sergiu cu numele, care era prefect al
cetății. La doisprezece ani este trimis la Roma pentru a-și continua studiile. Acolo este inițiat în
învățăturile creștinești de preotul Iordan, un preot bătrân cu trăire sfântă pe care Domnul îl înștiințează
unde să îl găsească și cum să îl instruiască pe Vasanie.
După trei zile de post și rugăciune stăruitoare, Vasanie împarte două treimi din averea sa
săracilor, pregătindu-se astfel pentru primirea Tainei Botezului.
Aflând tatăl său acestea și indignat fiind de alegerea fiului său, pe care îl dorea urmaș în
administrația Siciliei, trimite soli la Roma pentru a-l aduce acasă cu forța. Vasian, în timp ce se ruga
în biserica Sfântului Ioan Evanghelistul, primește poruncă de la Domnul să părăsească Roma. Vasanie
își ia o slugă creștină cu el și pleacă spre Ravena, la rudenia sa Urs, episcopul cetății. În drum către
Ravena, o cerboaică cu doi pui ai săi, obosiți a mai fugi de vânători, au rămas în preajma sfântului,
siguri fiind de apărarea sa, și așa au scăpat. Datorită acestei minuni, orașul din apropiere și-a schimbat
numele din Ficocle în Cervia, așa cum îl avem până în zilele noastre.
Ajuns la Ravena, Sfântul Vasanie alege să trăiască într-o colibă făcută cu mâinile sale în
apropierea bisericii Sfântului Apolinarie, unde slujea ca preot. În fiecare zi sporea în sfințenie, ajutând
pe cei în suferință. Un magistrat din Ravena, cu numele Bitinie, acuzat fiind pe nedrept, de două ori
a scăpat de la spânzurătoare pentru rugăciunile sfântului, căci de fiecare dată fugea din mâna
chinuitorului funia ce trebuia să-i înconjoare gâtul, și schimbând prefectul pe chinuitor, asemenea se
întâmplă și cu al doilea. Așa scâpănd de la moarte s-a făcut creștin și l-a urmat pe Sfântul Vasanie în
credință și în purtare.
O altă minune s-a întâmplat mai apoi, căci făcând Sfântul Vasanie pomenire pentru sluga sa
cea dintâi, Ajo, văzu cerurile deschise și pe Ajo bucurându-se de slava dumnezeiască, și acestea toate
le văzu și Bitinie pentru a se întări în credință.
În anul 374, fiind vacant scaunul episcopal al orașului Lodi, făcând poporul și clerul rugăciune
și post de trei zile, un preot al cetății, și anume Sfântul Clement (17 octombrie), este anunțat de un
înger că Domnul a numit episcop pe Vasian, locuitor și preot al Ravenei. Doi soli pleacă spre Ravena
pentru a-l aduce pe sfânt la Lodi, și Vasanie primește înștiințare de la Domnul să nu se împotrivească
acestora, ci să le urmeze întocmai. Ajuns la Lodi, Vasian este primit cu bucurie de popor, iar la poarta
cetății este întâmpinat de un nobil bolnav de lepră, paralitic și mut, care prin semne îl roagă să îl
vindece. Vasian, dându-i sărutare frățească, îl trimise sănătos la casa sa. După această minune, mulți
alți leproși s-au vindecat prin Vasian făcătorul de minuni și tămăduitorul, primind făgăduință de la
Domnul că toți cei care se vor boteza în numele Sfintei Treimi vor fi sănătoși, învăța și boteza
mulțimea de popor.
A fost făcut episcop la 1 ianuarie 374 și s-a jertfit necontenit pentru sănătatea sufletelor
încredințate. La slujba de hirotonire a fost prezent și Sfântul Ambrozie al Milanului. Din cheltuiala
sa a construit o basilică în cinstea Sfintei Treimi și a Sfinților Apostoli, basilică ce se găsește și astăzi
în Lodi (Vecchio) și care a fost sfințită la 1 ianuarie 378 de Sfântul Ambrozie al Milanului (7
decembrie) și de Sfântul Felix, episcop de Como (14 iulie).
Legat de Sfântul Ambrozie printr-o puternică prietenie, Vasanie îi este alături în lupta contra
ereticilor ce pătau dreapta credință, participând împreună la sinodul de la Acquilea (381) și la cel de
la Milano (390). A fost prezent de asemenea la înmormântarea bunului său prieten în anul 397, deseori
vizitând mormântul acestuia, consolând poporul și conștientizându-l de slava dumnezeiască în care
se afla Ambrozie.
În ultima parte a vieții sale a luptat contra ereziilor lui Origen și Pelaghie și a invaziilor
barbare.
A trecut la Domnul în data de 19 ianuarie 409, la 90 de ani, după ce a păstorit biserica din
Lodi timp de 35 de ani și 20 de zile. A fost înmormântat în bazilica Sfintei Treimi și a Sfinților
Apostoli, dar în secolul al XII-lea sfintele sale moaște au fost mutate în cripta Domului din Lodi
(orașul nou), unde pot fi cinstite până astăzi.

Presb. Andreea Tatiana Stîngă