Sunteți pe pagina 1din 5

Copilul si casatoria: Identificarea factorilor care amortizeaza declinul satisfactiei maritale dupa

nasterea primului copil

Acest studiu longitudinal a identificat factorii de prietenie maritala a cuplurilor in primele luni de
casatorie care au prezis stabilitatea versus scaderea satisfactiei maritale in ceea ce priveste
tranzitia catre viata de familie. Cuplurile proaspat casatorite (N = 130) au fost urmarite
longitudinal timp de 6 ani. Patruzeci si trei de cupluri au devenit parinti, iar 39 de cupluri fara copii
au servit drept grup de control. Cuplurile au fost intervievate despre istoria si filosofia relatiilor
lor ca proaspat casatoriti. Ceea ce a prezis satisfactia maritala stabila sau in crestere a mamei a
fost afectiunea manifestata de sotul acesteia, constientizarea catre ea si catre relatia lor si
viceversa. In schimb, ceea ce a prezis scaderea satisfactiei maritale a mamelor a fost negativitatea
sotulilor fata de acestea, dezamagirea sotilor privind casnicia sau descrierea vietii ca haotica fie
din partea sotiei, fie din partea sotului.
Este bine cunoscut faptul ca jumatate din divorturi au loc in primii 7 ani de casatorie, o treime
dintre acestea aparand in primii 5 ani. Pentru multe cupluri, drumul catre divort incepe cu primul
declin al satisfactiei conjugale a sotiei dupa sosirea primului copil. Inca din 1957, Lemasters a
identificat tranzitia catre viata de parinte ca una dintre cele mai dificile ajustari ce au loc intr-o
familie. Majoritatea cercetarilor privind tranzitia catre viata de parinte au constatat ca din
momentul in care membrii unui cuplu devin parinti exista o scadere dramatica a schimburilor
maritale pozitive, o cresterea dramatica a conflictului marital si un declin precipitat in satisfactia
maritala. Aceste constatari au fost deosebit de pronuntate in cazul sotiilor si in unele cazuri au
fost identificate numai in cazul sotiilor; totusi, satisfactia maritala scazuta a sotiei este un indicator
principal pentru satisfactia maritala scazuta ulterioara a sotului.
In ciuda scaderii generale a satisfactiei conjugale experimentat de cupluri in momentul in care
devin parinti, nu toate cuplurile devin mai putin multumite de casatoriile lor in timpul tranzitiei
catre viata de parinte. Este posibil ca inca de la inceputul casniciei sa identifici factorii amortizanti
in decaderea relatiei pe drumul spre divort? Scopul din prezentul studiu a fost sa le descoperim
factorii amortizanti masurabili in primele cateva luni ale casniciei, care prezic mai tarziu
stabilitatea versus scaderea satisfactiei maritale in timpul tranzitiei catre viata de parinte.
Intr-un studiu realizat de Feldman (1971), desi satisfactia maritala a scazut in 43% dintre cuplurile
care devenisera parinti de curand, satisfactia maritala a ramas stabila la 39% dintre cupluri, iar
satisfactia maritala a crescut in cazul a 18% dintre cupluri, devenind parinti. C. P. Cowan si Cowan
(1995) au raportat ca satisfactia maritala a scazut la 45% dintre barbati si la 58% dintre femei, iar
satisfactia maritala a crescut in cazul a 18% dintre cuplurile care nu au participat la niciunul dintre
grupurile de interventie.
De asemenea, este important de notat faptul ca o casnicie fara copii nu asigura stabilitatea
maritala. C. P. Cowan si Cowan (1992) au raportat o rata a divortului de 50% pentru cuplurile care
au ramas fara copii si o rata de divort de 25% pentru cuplurile care au devenit parinti. Aceasta
este o descoperire foarte curioasa avand in vedere studiile coplesitoare care indica faptul ca un
numar semnificativ de cupluri trec printr-un declin al satisfactiei maritale pe masura ce devin
parinti. Este posibil ca un numar din cuplurile cele mai nefericite sa nu stea impreuna indeajuns
de mult ca sa isi faca planuri pentru intemeierea unei familii sau ca tranzitia catre a fi parinti sa
insemne un factor amortizant impotriva divortului pentru unele cupluri sau sa paveze drumul
catre divort pentru altele. Indiferent de raspuns, aceasta este o descoperire interesanta care
necesita mai multa aprofundare cu multitudinea de schimbari care survin intr-un cuplu in
momentul in care cei doi devin parinti.
Putine studii despre tranzitia catre viata de familie au inclus un grup de control format din cupluri
fara niciun copil. Includerea unui grup de control fara copii este esentiala in schimbarile
discriminatorii (discriminating changes) cauzate de trecerea timpului in schimbari caracteristice
in tranzitia catre a fi parinte.
Din pacate, studiile care aprofundeaza tranzitia catre a fi parinte s-au axat in mare parte pe
perioada dintre al treilea trimestru al sarcinii femeii pana la cateva luni dupa nasterea copilului.
Doar cateva studii au aprofundat tranzitia catre a fi parinte dintr-o perspectiva care sa includa si
o perioada de dinainte de sarcina sotiei. Acest lucru este regretabil deoarece Raush et al. au
demonstrat ca natura casatoriei se schimba deja dramatic in momentul in care sotia ramane
insarcinata. Raush et al. au descoperit ca sotii erau mult mai impaciuitori in timpul sarcinii decat
inainte de sarcina sau dupa nasterea copilului. Pentru un studiu empiric pentru prevenirea
declinului a calitatii unei casnicii dupa nasterea copilului este necesar de identificat orice posibil
„tampon” inainte ca cei doi sa devina parinti. Scopul prezentului studiu a fost demararea
observariii cuplurilor nu doar dintr-un anumit punct al sarcinii, ci de la inceputul casniciei
acestora. Exista vreun indiciu in primele luni ale unei casnicii care sa prezica daca exista riscul unui
declin al mariajului dupa nasterea primului copil?
Mai mult decat atat, putine studii care urmaresc cuplurile longitudinal pe masura ce devin parinti
includ puncte temporale dupa nasterea primului copil. Rogosa (1995) a cerut cu tarie
investigatorilor longitudinali sa utilizeze mai multe puncte temporale (mai multe de doua) si sa
analizeze modelul schimbarii in timp. El a facut apel catre utilizarea masurarii repetate pentru a
examina modelul de schimbare in timp prin modelarea curbelor de crestere. Aceste consideratii
implica faptul ca studiile trebuie sa includa un punct temporal inainte de sarcina si apoi sa
urmareasca cuplurile pe parcursul mai multor ani pentru a examina cu acuratete impactul sarcinii
si al nasterii primului copil asupra schimbarii multumirii unui cuplu fata de propria casnicie.
Prezentul studiu a fost conceput tinand cont de aceste consideratii.
Un studiu care a inclus un punct temporal inainte de sarcina a urmarit un cuplu proaspat casatorit
pe parcursul tranzitiei catre viata de familie. 69 de cupluri casatorite de aceasi perioada de timp
au fost observate pentru o durata de doi ani. Cele 43 de cupluri care nu au avut un copil au generat
un grup de comparatie pentru cele 23 de cupluri care au devenit parinti. MacDermid et al. nu au
gasit diferente semnificative in ceea ce priveste satisfactia maritala intre grupul de control si
grupul de parinti. Acestia au concluzionat ca satisfactia maritala scade in mod egal atat pentru
cuplurile care au devenit parinti, cat si pentru cele care nu au avut copii. Aceste rezultate contrazic
descoperirile in majoritatea celorlalte studii despre tranzitia catre viata de familie, lucru care
indica faptul ca exista un declin al satisfactiei maritale al sotiei in tranzitia catre viata de parinte.
Un studiu longitudonal al cuplurilor doar pe durata primilor doi ani de casnicie nu ar putea detecta
trendurile care sa indice declinul dupa mai multi ani de la nasterea primului copil. Prezentul studiu
a fost conceput luand in vedere si aceste considerente.
Am examinat posibilitatea ca modul in care cuplurile isi conceptualizeaza casnicia poate prezice
modul in care satisfactia maritala se schimba in timp dupa nasterea primului copil. In laboratorul
nostru, Krokoff a dezvoltat Oral Histry Interview (OHI) care chestioneaza cuplurile despre
inceputurile relatiilor lor, filozofia casniciei si modul in care relatia lor s-a schimbat in timp.
Ulterior am descoperit faptul ca behavioral coding a prezis stabilitatea vs divortul in casnicii cu
acuratete de 94% si cu 88 de procente in cazul tinerilor casatoriti folositi in prezentul studiu. Indicii
OHI al stabilitatii maritale au fost afectiunea si admiratia exprimate de catre fiecare sot catre
partenerul sau/sa, constientizarea lumii celuilalt si unitatea exprimata de fiecare sot in parte prin
propriile cuvinte folosind cuvintele ”noi” si ”al nostru”. Indicii OHI ai divortului au fost criticismul
si negativitatea exprimate de fiecare sot catre celalalt, cat de dezamagiti sunt de casnicia lor si
modul in care au simtit ca dificultatile din vietile lor le-au iesit de sub control sau au fost haotice.
Consideram ca acesti indici OHI analizeaza calitatea prieteniei maritale incipiente. Multe dintre
variabilele OHI sunt similare conceptelor care au fost examinate de-a lungul tranzitiei catre viata
de familie de mai multi cercetatori. Unitatea in casnicie, sau conceptul de „we-ness” (impreuna),
masurata in OHI, de exemplu, este similara unui concept la care Belsky si Kelly s-au referit ca la
abilitatea unui cuplu de a se intregra pe sine in „noi”. Expansivitatea sau constientizarea pe care
un partener o are pentru celalalt si fata de relatie este similara bazei de cunoastere intime al unuia
dintre parteneri pe care Belsky o descrie ca fiind importanta pentru mentinerea unei bune
comunicari pe masura ce membrii cuplului devin parinti.
OHI este codat pe baza modului in care un cuplu isi descrie relatia si codul releveaza atitudinea
catre multumirea fata de ce spune cuplul. OHI este diferit fata de interviurile folosite in alte studii
despre tranzitia catre viata de familie in sensul in care foloseste din punct de vedere al datelor
observationale si nu din cel al raportarii personale.
Prezentul studiu este unic in sensul in care a cautat sa prezica schimbarile in satisfactia maritala
a unui cuplu si pentru a identifica „tampoanele” in timpul tranzitiei catre parentalitate pe baza
relatiei cuplului ca proaspat casatoriti. Am testat ipoteza ca modul in care cuplurile isi descriu
trecutul prezice stabilitatea versus declinul satisfactiei maritale pe masura ce membrii cuplului
devin parinti. Mai exact, am emis ipoteza ca modul in care un cuplu conceptualizeaza inceputul
relatiei lor va dezvalui punctele forte si vulnerabilitatile in casnicie. Speranta noastra a fost ca
aceste puncte sa se transforme in „tampoane” care prezic rezistenta unui cuplu care trece prin
aceasta tranzitie majora.

Metoda
Participanti
Intre 1989 si 1992 am folosit o procedura de esantionare in doua etape pentru a desena un
esantion reprezentativ de cupluri proaspat casatorite din zona Puget Sound din Washington.
Cuplurile au fost initial recrutate prin intermediul anunturilor din ziar. Pentru studiu au fost
eligibile cuplurile fara copii, casatorite pentru prima data de cel mult 9 luni la momentul intrarii
in studiu. Cuplurile au fost contactate prin telefon, le-a fost facuta varianta telefonica a testului
Marital Adjustment Test si au fost chestionati pentru a stabili eligibilitate. Cuplurile proaspat
casatorite (N = 130) care au prezentat o distributie egala a satisfactiei maritala au fost invitate sa
faca parte dintr-un studiu longitudinal al casniciei lor si au fost supravegheate pentru urmatorii 4
pana la 6 ani. Distributia rasiala si etnica in aceasta esantionare a fost in concordanta cu raportul
comisiei orasului Seattle, Oficiul Planificarii pe Termen Lung. Caracteristcile demografice pentru
aceste cupluri au fost, dupa cum urmeaza: varsta mediana a sotiei = 25.4 ani (DS=3.5), varsta
medie a sotului = 26.5 ani (DS = 4.2), satisfactia maritala medie a sotiei = 120.4 (DS = 19.7) si
satisfactia maritala mediana a sotului = 115.9 (DS = 18.4).
Satisfactia maritala medie a sotiei a fost semnificativ mai mare decat satisfactia maritala medie a
sotului, t(128) = 2.63, p = .01. O trecere in revista a literaturii de spcialitate nu a dezvaluit statistici asupra
diferentelor asteptate sau neasteptate a satisfactiei matitale mediene in cadrul cuplurilor casatorite. Un
raport care examineaza date ale National Survey of Families and Households a aratat ca satisfactia maritala
este, de obicei, mai mica la sotii decat la soti (Schumm, Webb, & Bollman, 1998). Schumm et al., totusi, au
examinat o sectiune transversala a cuplurilor casatorite si majoritatea fusesera casatorite mai multi ani si
trecusera prin tranzitia catre viata de familie. Asadar, rezultatele lor ar putea sa fie intr-adevar compatibile
cu ale noastre in cazul in care satisfactia maritala a sotiilor incepe, in medie, la un nivel superior decat cel
al sotilot si scade catre un nivel inferior decat cel al sotilor pe parcursul tranzitiei catre viata de familie.
Studii suplimentare sunt necesare pentru a confirma daca acest esantion este tipic sau unic in ceea ce
priveste aceasta diferenta a satisfactiei maritale initiale.

Patruzeci si trei dintre aceste cupluri au devenit parinti pe parcursul anilor in care au fost supravegheati.
Grupul de control (n=39) a fost alcatuit din cupluri din acelasi grup de proaspat casatoriti care au ramas
fara copii si casatoriti pe parcursul acestei aceleiasi perioade de timp.
Cele 49 de cupluri din esantionul nostru original de 130 care nu au fost incluse in niciunul dintre
esantioanele de cupluri care au devenit parinti sau esantionul de cupluri care au ramas fara copii au fost
excluse dintr-o varientate de motive. Sase cupluri din esantionul original de cupluri proaspat casatorite au
fost excluse din cauza faptului ca asteptau primul lor copil in timpul analizarii datelor si au fost considerate
a fi in mijlocul tranzitiei. Mai mult decat atat, in cazul in care cuplurile au completat mai putin de trei
chestionare de satisfactie maritala pe parcursul perioadei in care au fost supravegheati sau daca nu au
existat date post-nastere in cazul cuplurilor care au devenit parinti, acestea au fost excluse. Asadar, 15
cupluri care au divortat in primii 3 ani ai casniciei au fost excluse. Au fost 17 divorturi pe parcursul
supravegherii, toate din grupul celor care nu au facut copii. Trei dintre aceste familii divortate au fost
incluse in grupul de control. Doua cupluri au fost excluse deoarece au renuntat la studiu in primii 3 ani, un
cuplu a fost exclus din cauza decesului sotului si 25 de cupluri au fost excluse deoarece lipseau datele
chestionarelor. Cuplurile care au fost excluse din cauza lipsei datelor din chestionare nu au fost semnficativ
diferite de celelalte cupluri din esantionul nostru pe variabilele demografice de varsta, statut socio-
economic, nivel de educatie si nivel initial al satisfactiei maritale pentru ambii soti.

Nu au existat diferente demografice semnificative intre proaspat casatoritii care au devenit parinti si
proaspat casatoritii care au devenit parte a grupului de control in ceea ce priveste varsta, statutul socio-
economic, nivelul de educatie sau nivelul initial al satisfactiei maritale pentru ambii soti. Nivelul mediu al
satisfactiei maritale initiale a fost semnificativ mai mare pentru sotiile care au devenit mame (M = 126.88)
decat pentru sotiile care nu au facut copii M = 119.87), t(79) = 2.07, p = .04. Cuplurile care au devenit
parinti au avut primul lor copil dupa o medie de 3.07 ani de cand s-au casatorit (DS = 1.08). In concordanta
cu esantionul general de proaspat casatoriti, satisfactia maritala a fost semnificativ mai mare pentru sotiile
care au devenit mame (M = 126.26) decat pentru sotii care au devenit tati (M= 119.88), t(41) = 2.30, p =
.03 si satisfactia maritala a fost semnificativ mai mare pentru sotiile care nu au facut copii (M= 119.87)
decat pentru sotii care nu au facut copii (M = 113.95), t(38) = 2.38,p = .02.