CAPITOLUL 1: ACTUALITATEA TEMEI

Stresul devine una dintre principalele boli ale secolului XXI potrivit
ultimelor studii efectuate asupra angajaților din România. Unul dintre aceste studii
a fost efectuat de către Dynamic HR și Learning Network, numit “Stres Național”,
și a arătat faptul că 99,7% dintre angajații români sunt stresați.

Figura 1.1 Nivelul stresului în secolul XXI

Acest studiu conține date despre patru tipuri de stres: stresul manifest
(nivelul de stres actual al respondentului, în funcție de stilul de viață), stresul
fiziologic (intensitatea cu care se manifestă stresul la nivel somatic), stresul
emoțional (intensitatea cu care se manifestă stresul la nivel emoțional) și stresul
social (intensitatea cu care se măsoară stresul la nivelul relațiilor cu ceilalți). Unele
dintre cele mai interesante date se referă la cât de afectați de stres sunt salariații
români în funcție de poziția ocupată în cadrul angajatorului.
Toate cele patru dimensiuni ale stresului cercetate prin acest studiu au
arătat faptul că angajații care au funcții de conducere sunt mai puțin stresați decât
angajații cu funcții de execuție.1
Conform altui studiu, nivelul de stres al populației din România este mai
scăzut decât în alte țări precum Croația (68,3%) și Serbia (68,6%), dar mai ridicat
decât în Slovacia (50,6%) sau Cehia (43,6%). În acest studiu global, au fost
identificate diferite cauze ale stresului, precum: starea economiei, scăderea
veniturilor, creșterea prețurilor, slujba curentă. La nivel național, nivelul de stres pe
diferite categorii este următorul: viața de familie (11,3%), sănătate (28%), starea
economiei (44,9%), creșterea prețurilor (47%).2
Concluzie: Stresul este o problemă importantă în ziua de astăzi, pe care o
întâlnim aproape în fiecare activitate pe care o desfășurăm. Stilul de viață, mediul
în care trăim, starea fizică și psihică, slujba pe care o deținem, relațiile cu
persoanele din jur, toate acestea afectează nivelul stresului din viața unei persoane.

1
http://www.dynamichr.ro/resurse/articole/281-cat-de-stresati-sunt-managerii-din-romania
2
https://www.descopera.ro/dnews/11743336-aproape-64-dintre-romani-sunt-stresati-peste-media-din-regiune-
conform-unui-nou-studiu
CAPITOLUL 2: DEFINIȚIA STRESULUI
E copiat integral din lucrarea aluia...vezi ce schimbi

Stresul reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în

urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune,
constrângere, forță, solicitare.
Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans
Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare,
reacția la stres pe care individul o realizează în urma agresiunilor mediului. Hans
Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de
acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând
în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul
stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care
presupune o evoluție stadială.3
O altă definiție a stresului general a fost dată de A. Von Eiff: “Reacție
psiho-fizică a organismului generată de agenții stresori ce acționează pe calea
organelor de simț asupra creierului, punându-se în mișcare – datorită legăturilor
corticolimbice cu hipotalamusul – un șir întreg de reacții neuro-vegetative și
endocrine, cu răsunet asupra întregului organism”.4
Derevenco a prezentat și el viziunea sa asupra stresului, printr-o definiție
psiho-biologică, în care accentul este pus pe “dezechilibrul biologic, psihic și
comportamental dintre cerințele (provocările) mediului fizic, ambiental sau social,

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres
4
Ștefan Liță, Managementul stresului profesional Ediţia a II-a, Editura Ministerului Administrației și Internelor
București, 2006, pag 31-32
și resursele – reale sau percepute ca atare – ale omului, de a face față (prin ajustare
sau adaptare) acestor cerințe și situații conflictuale”.5
Legat de definiția stresului psihic, acesta este un caz particular de stres,
reprezentând o parte a stresului general, care este declanșat de stresorii psihici.
Aceștia sunt dotați cu semnificație negativă (distres) sau pozitivă (eustres) pentru
indivizi și operează în planul conștiinței numai după decodificarea lor și evaluarea
“”sarcinii” pe care ei o pun în fața individului. În afara sublinierii dihotomiei
semnificației puternice pentru organism a agenților stresori negativi (distres) și
pozitivi (eustres), sunt reprezentate de includerea în rândul situațiilor generatoare
de stres a suprasolicitării cognitive-afective și voliționale (chiar în cursul unei
activități pasionale pentru subiect) și a efectelor, insidios propagate la scoarța
cerebrală, a unor agenți fizici (zgomotul, adesea având și o rezonanță afectivă
negativă), chimici (noxele ambientale) și biologici (boala, ca sursă a unor reflexe
aferente, viscero-corticale), toți acești stimuli non-psihologici producând – în
ultimă instanță – un “stres psihic secundar”. 6
Dintre definițiile existente în literatura de specialitate asupra stresului
psihic, există și o definiție descriptivă – dar incluzând majoritatea circumstanțelor
de declanșare a stresului – dată de M. Golu: “Stare de tensiune, încordare,
discomfort, determinate de agenți afectogeni cu semnificație negative (sau
pozitivă, am adăuga noi, în cazul eustresului), de frustare sau reprimare a unor
motivații (trebuințe, dorințe, aspirații – inclusive subsolicitare), de dificultatea sau
imposibilitatea rezolvării unor probleme”.7
Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei, cât și din cea a efectului.
În fizică, stresul este acea forță capabilă să producă deformări temporare sau
permanente asupra unui corp. În biologie, stresul este definit ca orice poate
5
Sursa menționată la punctul 4
6
Sursa menționată la punctul 4
7
Sursa menționată la punctul 4
produce schimbări într-un organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor
legate de acel organism.8
Stresul este “răspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natură”.
Există numai două tipuri de reacție:
 Răspunsul activ, adică lupta;
 Răspunsul pasiv, adică fuga sau tolerarea.

Stresul poate fi definit și sub aspectul efectelor: “reacția minții și a trupului

la schimbare”, sau “rezultatul dezechilibrului atunci când percepția unei persoane
sau actualele abilități și resurse sunt insuficiente pentru a face față cerințelor unei
situații date” sau “teama indusă unui organism care încearcă să își păstreze
normalitatea în fața potențialilor agenți ce îl pot afecta”. 9
În viața de zi cu zi s-a pus în mod tradițional accent pe aspectele negative,
disfuncționale ale stresului. În limbaj curent, atunci când spunem despre cineva “că
este stresat” ne gândim de fapt la un nivel de stres foarte mare. La muncă, poate
cea mai exhaustivă definiție a stresului negativ este: schimbarea în starea psihică,
fizică, emoțională sau în comportamentul unei persoane ca urmare a presiunii
constante exercitate asupra sa pentru a activa în moduri incompatibile cu abilitatea
sa reală sau percepută, cu timpul și resursele avute la dispoziție. Cu alte cuvinte,
stresul profesional poate fi definit ca cel mai dăunător răspuns fizic și psihic ce ia
naștere atunci când cerințele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitățile sau
nevoile angajatului. Stresul la muncă poate conduce la compromiterea sănătății și
chiar îmbolnăvire. 10
Conceptul de stres la profesional este adesea confundat cu acela de
competiție, dar aceste concepte nu sunt identice. Competiția ne energizează

8
http://www.scrigroup.com/management/LUCRARE-DE-DISERTATIE-MANAGEME44256.php
9
Sursa menționată la punctul 8
10
Sursa menționată la punctul 8
psihologic și fizic, și ne motivează să învățăm noi meserii și să ne perfecționăm
munca. Când o competiție a luat sfârșit, ne simțim relaxați și satisfăcuți.
Importanța competiției în muncă este probabil cea la care se face referire când se
spune: ,,puțin stres nu strică”. Uneori însă, competiția se transformă în cerințe ale
slujbei ce nu pot fi îndeplinite, relaxarea se transformă în epuizare, iar senzația
satisfacției în senzația de stres. Pe scurt, stadiul este de îmbolnăvire și eșec în
muncă. 11
Stresul este o reacție psihologică la solicitările inerente ale factorilor de
stres care are potențialul de a face o persoană să se simtă tensionată și anxioasă,
pentru că nu este în stare să facă față acestor solicitări.12
Stresul este o stare de tensiune ce ia naștere atunci când o persoană
răspunde cererilor locului de muncă, familiei și altor surse externe ca și când
acestea ar fi generate de nevoile sale interne, obligații și autocritică. Stresul este
atât aditiv, cât și cumulativ. Se adună în timp până la starea de criză când apar
simptomele. Acestea se pot manifesta psihic prin: iritabilitate, anxietate, scăderea
concentrării, frustrări și ură. Pot apărea și simptome fizice: tensiuni musculare,
dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune. Netratate, simptomele pot
conduce la îmbolnăvire și chiar moarte. 13

Există șase mituri despre stres:

 Stresul este același pentru toată lumea.

 Stresul este întotdeauna rău pentru tine.
 Stresul este oriunde, deci nu poți scăpa de el.
 Cele mai populare tehnici de reducere a stresului sunt cele mai bune.
 Nu sunt simptome, nu este stres.

11
Sursa menționată la punctul 8
12
Sursa menționată la punctul 8
13
Sursa menționată la punctul 8
 Doar simptomele majore de stres necesită atenție.

Nici unul nu a fost validat de cercetările în domeniu.

Stresul la locul de muncă

Selye, cel care a inventat conceptul de stress descria munca de poliţie ca

fiind una dintre cele mai riscante profesii, ea depăşind chiar formidabilul stres al
celor implicaţi în traficul aerian (Seyle, 1978).
În acest sens, s-a constatat faptul că, poliţiştii manifestă simptomatologie
fizică şi probleme de natură psihologică datorate stresului mai des decât alţi
lucrători din alte profesii (Anshet, 2000). Unii au apreciat chiar că mediul din
poliție are caracteristici patologice, această meserie fiind predispusă pentru apariția
diferitelor probleme mentale (Sheptycki. 2004).
Angajaţii care asigură respectarea legii îşi desfăşoară activitatea în condiții
de constrangere şi suprasolicitare emoţională. Acestora li se spune să acţioneze cu
calm. chiar şi atunci

DeMaipoiţisumebuegia.M-osecmdă.ohotârâre
pentrummavomtemetinentalarhebuisawmpaneascabine. Mide-
aranduluiiseoeteséfieiXPERTMmanuimaanneiorde foc. dar .SA NU
FOLOSEASCA PREA MULTE CARTUSE PREGATINDU-SE'. Atunci am trage
trebuie .sA NIMEREASCA INFRACTORUL', dar tam a-I pricinui vreun rău şi
apoi sa dea socoteală .DE CE ANUME A TRAS'.

Pdiţisultrebuiesaluaezezibninăpentruadesoopedun martor m .A VAZUT TOTUL'.

dar care .REFUZA SA-Şl AMINTEASCA'. El meats in dosare şi scrie rapoarte cu
scopul de a stabili o „PROBA INFAIUBILA' care. va fi msa .DISTRusA SAU
COMPROMISA' de “savanţi? sai oonfraţi din justiţie.

Daca este avansat tn funcţie. înseamnă că a avut .PlLE'. undeva aus, daca nu. este
dar ca .Nu-! BAZAT'.

Poliţistu! trebuie sa ne ASISTENT SOCIAL. PREOT. PSIHOLOG. DIPLOMAT .

. . . . un DUR, dar şi un GENTLEMAN.
Mai presus de toate. însa I se cere sa fie un GENIU şi să albă o „VIATA DE
FAMILIE IREPROŞABILA'. pana la adanci batraneţt. Asta. evident daca. din
întâmplare. apuca sa traiasca, pana-şl vede cop… mari.

Acesta este profilul, succint. al unui om caruia cel pe care n ajută, RAREORI »
spun PRIETEN.

Dupa cum s-a putut observa mai sus. lucratodl poliţiei suportă diferite forme de
atras în activitatea lor. acesta mnd cauzat de factori diverşi. Sursele de stres ale
poliţiştilor pot II grupate în cateva categorii. şi anume: aspecte legate de viaţa
personală a poliţiştilor. .presiunea' exercitată de munca de poliţie. atitudinea oplnlel
publice cu referire la munca de poliţie şl Ia poiiţişti, activitatea justiţiei,
organizarea instituţie! în sine. Din studiile realizate se pare ca prindpalele surse de
stres Includ. în special, politicile şl procedurile specifice Instituţiei (Hurell, 1986).

Cele mai multe studii de specialitate care şl-au centrat atenţia asupra problematicii
stresului în munca de poliţie au avut în vedere, în principal. o evidenţiere a
factorilor cu potenţial stresant (Brooks.

Jihong, Zhao 2002; Burke, 1998; Hurrell, 1986), altele evidenţiind

modalităţile prin care poliţiştii, fac faţă stresului (Violanti, 1992). Pentm o
prezentare clară a multitudinii de factori stresanţi cu

wre se confruntă poliţiştii ne vom centra în continuare pe patru mad

categorii: '

Munca efectivă de poliţie

Instituţia în care lucrează

Sistemul de justiţie

Publicul
1. CARACTERISTICI ŞI PRACTICI SPECIFICE MUNCII

Suferlnţa umană

Poliţiştii sunt constant expuşi inechităţii şi brutalităţii întâlnite în viaţa de zi cu zi'.

O astfel de eXperienţă are un impact emoţional mare asupra individului, oricat de
bine adaptat ar fi acesta. Constrângerea emoţională, ca mecanism adaptativ,
consumă un volum imens de resurse, chiar mai multă energie decat cea necesară
exprimării adevăratelor emoţii. Dacă această energie este consumata la maximum,
ofiţerul riscă să fie extenuat în afara orelor de program şi sa nu dorească sa mai
participe la viaţa socială şi de familie. De asemenea, consumul excesiv de energie
poate determina stari de epuizare psihică, la locul de munca sau în familie.

Conflictul de rol

Poliţiştii adesea traiesc experienţe conflictuale. de exemplu. atunci când aceştia

aunt foarte aproape de arestarea unui infractor ce & săvârşit a fapta condamnabila.
care tn mod evident este în contradictie cu valorile şl normele general umane. în
momentul reţinerii lul, poliţiştii trebuie să ţină cont cu stricteţe de dreptunle
acestuia. altfel risca sa fie acuzaţi de Incompetenta sau abuz.
Situaţii neprevăzute

De cele mai multe ori, atunci când într-o situaţie particulara este cemt un raspuns
rapid, poliţistul este luat prin surprindere o astfel de situaţie îl dezechilibreaza atât
din punct de vedere fizic &: şi mental. Este posibil să apară „stresul inopinat”, care
se referă la faptul că acesta nu se manifestă întotdeauna în stare latentă. In unele
situaţii existând treceri neaşteptate de la stresul minor Ia stresul major, dmcil de
gestionat. Cu alte cuvinte, lucratorii pot trece cu uşurinţă de la 0 stare de calm, la o
stare brusca de suprasolicitare şi presiune. Starea de stres normal constituie pentru
majoritatea oelodalţi lucraton' un proces de acumulare psihica, ce poate fi redusa
sau adaptată, pâna în momentul în care „scapa de sub control". Nu este şi cazul
personalului din acest domeniu, căci în cazul acestora situaţia poate „scapa de sub
control” In câteva secunde. De multe ori, poliţiştii nu pot aborda situaţiile noi cu
care se confrunta, spre deosebire de majoritatea lucrătorilor care sunt avertizaţi
anterior. Ei trebuie să reactioneze şi nu să prevină problemele cu care se confruntă,
iar acest stres inopinat este foarte dificil de controlat.

Absenta unul răspuns

Cea mai mare parte din munca poliţiei este fragmentata. posibilitatea de a urmari
un caz de la început la sfârşit este limitată. iar feedback-ul este-minimal. Neavând
un raspuns. poliţiştii pot aprecia că imposibilitatea de a rezolva complet
problemele oamenilor cu care ei se confrunta zilnic este un motiv ce le-ar putea
genera o imagine de sine dominată de sentimente de tnutilitate.

Nivelul de pericol şl planificarea neuniformă a muncll de poll lo ţ Profesia de

poliţist Implica multe elemente periculoase (folosirea armelor. Implicarea In
infractiuni violente). care afecteaza lucratorii atat In mod direct, cat şi In mod
indirect. Schimbarile neprevăzute ce apar In programul de lucru sunt, de asemenea,
perturbatoare pentru viaţa de zi cu zi a poliţiştilor.
Consecinţe negative ale muncii de poliţie

Mate consecinţe cupn'nd aspecte de natura fizică şi mentală.

Poliţistuvedepartea negativăasocietaţii-infractorul, oelce abuzmza de reguli. ceea

ce poate denatura opiniile sale în legatură cu waderu majorităţii hinţelor umane.
Mediul negativ creează o viziune cn‘tica şi cinică a societăţii. Este foarte dificil să
ajungi sa ai încredene în oameni când majoritatea timpului ai de-a face cu oameni!
nedemn! de încredere. Este dificil sa crezi tn intenţiile pozitive ale oamenilor. când
cea mai mare parte a zilei eşti în pmzenţa unor oameni cane doresc sa faca rau
celodam'. Lipsa încrederii poate aparea In relaţiile personale ale politistului cu
vecinii. cu prietenii. cu soţia. Poate avea repercusiuni. de asemenea. asupra
modulul de creştere a copiilor. căci poliţiştii au tendinţa sa tie mal seven tn
disciplină şi mai pmcauti tn acest sens.

Exista. de asemenea. repercusiuni în plan familial ooplll poliţiştilor cam asiguri

respectarea leg“ se adaptează mai greu în societate. Copuul îşi vede panntele ca
avand o poziţie prestigioasa şl dorita în societate. El şi prietenii săi n pnvesc ca pe
o 'oelebmate'. o persoan! ioana Impecabila. In mod frecvent. copilul lucrătorului de
poliţie este fie foarte supus regulilor Impose. acaasta favorizând apariţia unor
probleme depresive sau ingradlroa personalitam. 09 on adolescent. oate foarte
avortat unpotnva parintelui oo Impune reguli undounooolmalbunuuoolmalmucopu.

Stnaul cumulativ

Evenimentul. amante cu .. tupeu … amp. mm mod continuu nu. ea şi meant!

Iormam şl mmm… unul um WW (tomul In timp).

…mxmwwwmmmmww wtmwgmuumqumamu M&M pwwummumonmm.ummm

pound. pneu!“ Wa mw. mwh hmm! % Numim). mumu…»mmmmwmm.“ nuam
um olt !' “wm …

Factori stresanți în munca de poliție

Iei din cartea aia

”Zeii ne-au hărăzit o viață lungă, însă noi am scurtat-o.” Senecca

Stresul are și efecte positive

Inevitabil, stresul face parte din viața noastră, în special pentru persoanele cu
un grad ridicat de competitivitate și de succes. Deși nu poate fi eliminat complet,
stresul poate fi controlat și gestionat astfel încât să ne ajute să ne îmbunătățim
sănătatea mentala și fizică.

Stresul poate fi bun

Răspunsul organismului la stres poate fi extrem de util în momentele în care

te afli în fața unui pericol fizic. Nivelul crescut de adrenalina îți permite în acele
situații sa duci la bun sfârșit acțiuni pe care nu iți imaginai că le poți face.
Manifestat pe termen scurt, stresul te ajută să faci fața mai bine provocarilor,
chiar si situatilor extreme, cum sunt dezastrele naturale (cutremure, incendii) sau
amenintarile de sanatate interne (semnele transmise de organism cand sistemul
circulator se afla in colaps).
De-a lungul anilor, stresul a reprezentat obiectul de studiu al multor oameni de
stiinta. Medicul Hans Selye, a carui lucrare a ajutat la conturarea teoriei moderne a
stresului, a avansat ideea ca factorii psiho-sociali care declanseaza stresul, cum ar
fi un termen limita sau o cearta in familie, determina acelasi raspuns al
organismului ca cel declansat de o amenintare fizica. Selye a analizat legatura
dintre stresul pe termen scurt care stimuleaza oamenii sa depaseascau obstacolele
si stresul cronic, care “sugruma” capacitatea organismului de a se adapta si de a
face fata situatiilor. De asemenea, doi cercetatori de la Harvard, Robert M. Yerkes
si John D. Dodson, au demonstrat ca “putin” stres nu este neaparat rau. Potrivit
acestora, performanta si eficienta cresc odata cu nivelurile de stres si anxietate.
Insa, pana la un anumit punct. Recomandarea lor este sa nu depasim acest nivel
optim de stres, care ne ajuta doar pe perioade scurte de timp.
4 moduri in care stresul pe termen scurt te ajuta:
1. Stimuleaza capacitatea intelectuala
Un nivel scazut de stres stimuleaza producerea substantelor chimice din creier
numite neurotrofine si intareste conexiunile dintre neuroni. De fapt, acest lucru
poate fi mecanismul primar prin care miscarea (un factor de stres fizic) ajuta la
cresterea productivitatii si a capacitatii de concentrare, sustine dr. Richard Shelton
de la Departamentul de Psihiatrie al Universitatii Alabama din Birmingham,
Statele Unite ale Americii. In plus, factorii de stres psihologic pe termen scurt pot
avea un efect similar.
2. Creste imunitatea - pe termen scurt
"Atunci cand organismul raspunde la stres, se pregateste pentru o posibila infectie
sau un alt tip de atac. Astfel, produce o cantitate suplimentara de interleukine -
substante chimice cu rol in reglarea sistemului imunitar", explica dr Richard
Shelton. Un studiu realizat in 2012 la Stanford a constatat o mobilizare masiva de
mai multe tipuri de celule ale sistemului imunitar in sangele soarecilor de
laborator, dupa ce i-au suspus pe acestia unui nivel moderat de stres.
3. Te face mai puternic
Invatand sa faci fata unor situatii stresante, oragnismul va gestiona mult mai usor
viitoarele situatii asemanatoare. Aceasta idee sta inclusiv la baza antrenamentelor
soldatilor americani SEAL. “Expunerea repetata la evenimente stresante ajuta
organismul sa dezvolte un mecanism de control atat fizic, cat si psihologic”,
sustine dr. Shelton.
4. Te motiveaza sa reusesti in ce-ti propui
Stresul pozitiv, cunoscut in comunitatea stiintifica sub numele de eustres, poate fi
exact ceea ce-ti lipseste pentru a indeplini o sarcina importanta. "Gandeste-te la un
termen limita. Iti apare constant in minte si te va stimula astfel incat sa gestionezi
situatia, mai eficient, mai rapid si mai productiv", considera dr. Shelton. Cheia este
sa vezi situatiile stresante ca provocari carora le poti afce fata si nu ca fiind
coplesitoare, de nedepasit.
Recunoaste tipul de stres din viata ta!
Este important sa faci diferenta intre cele 3 tipuri de stres!
Stresul pozitiv
Este vorba despre stresul moderat si de scurta durata, care duce la cresterea
tensiunii arteriale si la modificari usoare in nivelul hormonilor de stres. Sursele de
stres pozitiv pot include provocarea de a intalni oameni noi, situatii frustrante sau
perioadele in care te vaccinezi. Conform expertilor de la Harvard Medical School,
stresul pozitiv este considerat un aspect important si necesar al procesului sanatos
de dezvoltare, in contextul unor relatii stabile.
Stresul tolerabil
Este acea tensiune neuropsihica, suficient de severa sa perturbe structura creierului
daca nu este tinuta sub control, dar care este atenuata de partener sau prieteni, prin
faptul ca te ajuta sa faci fata situatei si sa atenuezi astfel efectele daunatoare. De
obicei, stresul tolerabil apare intr-o perioada limitata de timp, care da creierului
posibilitatea de a se recupera dupa producerea efectelor daunatoare. Sursele de
stres tolerabil pot include decesul unei persoane dragi sau aflarea ca o ruda sufera
de o boala grava, o lovitura infricosatoare, divortul parintilor sau un dezastru
natural.
Stresul toxic
Este acea stare cronica, severa si prelungita de tensiune scapata de sub control,
neatenuata de sprijinul familiei si prietenilor. Stresul toxic afecteaza structura
creierului si duce la probleme serioase in procesul de invatare, comportament si
sanatatea fizica si mentala. Sursele pot include diferite situatii traumatice, cum ar fi
abuzul fizic sau emotional, neglijare cronica, depresia materna severa, dependenta
parentala sau violenta in familie.
Nu uita ca stresul poate fi pozitiv, mentinandu-ne in alerta, motivati si pregatiti
pentru a evita un pericol iminent. Devine negativ atunci cand ne confruntam
neincetat cu fel de fel de provocari, fara sa avem momente de relaxare intre factorii
de stres. Prin urmare, devinim suprasolicitati si agitati.

Surse:
“Stress Management. Approaches for preventing and reducing stress”, a Harvard
Medical School Special Health Report